Capitolul 13

Un timp al creării din nou

1. (a) Ce minunat prilej aşteaptă supravieţuitorii pe un „pămînt nou“? (b) Dar ce pretinde faptul acesta?

A SUPRAVIEŢUI sfîrşitului lumii corupte din prezent este o măreaţă perspectivă. Noi dorim fierbinte să scăpăm de nedreptăţile, de lăcomia şi de violenţa acestei lumi. Dar mai există ceva care face ca supravieţuirea să fie şi mai demnă de dorit. Ce anume? Faptul că toţi aceia care vor deveni o parte a ’pămîntului nou‘ vor avea totodată şi prilejul de a fi eliberaţi de imperfecţiunile lor, de boală, de o viaţă de suferinţe şi chiar de moarte (Apocalips 21:1–5). Dar ca să aibă loc aceste lucruri, însuşi păcatul trebuie să fie complet înlăturat. Cum ar fi posibil aşa ceva? Această problemă este în legătură cu ceea ce a prezentat Isus Cristos prin termenul ’creare din nou‘.

2. Ce este „crearea din nou“, la care se referă Matei 19:28?

² Isus le-a zis apostolilor săi: „La crearea din nou, cînd Fiul omului va şedea pe tronul său glorios, voi, care m-aţi urmat, veţi şedea, de asemenea, pe douăsprezece tronuri, judecîndu-le pe cele douăsprezece triburi ale Israelului“ (Matei 19:28). Crearea din nou va fi un timp al ’înnoirii tuturor lucrurilor‘, după cum se exprimă alte traduceri ale Bibliei (The Emphasised Bible‚ de Rotherham; Cornilescu). Prin intermediul acestei creări din nou, va fi posibil ca oamenii să se bucure din nou de perfecţiunea pe care omenirea a avut-o la începuturile ei.

3. (a) Ce a rezultat din păcatul lui Adam? (b) De ce nici unul dintre urmaşii lui Adam nu a fost în măsură să se elibereze de efectele păcatului moştenit?

³ Din cauza păcatului moştenit de la Adam, toţi urmaşii săi a trebuit să moară şi mulţi au suferit de boli chinuitoare care le-au provocat moartea (Romani 5:12). Nu s-a putut  obţine scutirea de moarte cu ajutorul banilor. Nici o lucrare de care ar fi fost capabil un om imperfect nu îi putea aduce eliberarea, nici lui, nici altcuiva. Justiţia divină pretindea ca, pentru a recîştiga ocazia de a se bucura de viaţă eternă, să fie oferită o jertfă egală ca valoare cu ceea ce pierduse Adam, şi anume, o viaţă umană perfectă. Nici unul dintre urmaşii lui Adam nu putea oferi o asemenea viaţă. — Psalm 49:7–9; Ecleziast 7:20.

4. (a) Cum a fost furnizat mijlocul de răscumpărare necesar? (b) Cum putem beneficia de el?

⁴ Plin de îndurare, Iehova a făcut el însuşi îngrijirea necesară, trimiţîndu-l pe Fiul său unic-născut, pe Isus, pe pămînt ca om perfect, ca să-şi depună viaţa ca „preţ de răscumpărare corespunzător“ (1 Timotei 2:5, 6). Ce măreaţă dovadă a favorii nemeritate şi a iubirii lui Dumnezeu faţă de omenire! Prin urmare, viaţa care a devenit posibilă în felul acesta nu o putem cîştiga ca pe un salariu sau plată, ci este un dar din partea lui Dumnezeu. Ea le este dată însă numai acelora care recunosc cu sinceritate necesitatea acestei îngrijiri divine, şi care exercită credinţă în ea, dovedindu-şi-o prin supunere faţă de Fiul lui Dumnezeu (Romani 6:23; Ioan 3:16, 36). Dar cînd avea să se bucure omenirea de foloasele acelei jertfe?

BINEFACERI PREZENTE REZULTATE DIN JERTFA LUI CRISTOS

5. (a) Cine au fost cei dintîi care au beneficiat de jertfa lui Cristos? (b) Care alt grup a beneficiat, şi în special de cînd?

⁵ Foloasele au început să influenţeze viaţa oamenilor imediat după ce Isus Cristos (în rolul înaltului Mare Preot al lui Dumnezeu) a prezentat valoarea jertfei sale în faţa lui Dumnezeu, în cer. Începînd de la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea, au început să se bucure de aceste foloase mai întîi aceia care, chemaţi fiind să moştenească împreună cu Cristos, aveau să servească în calitate de regi şi preoţi împreună cu el în cer (Fapte 2:32, 33; Coloseni 1:13, 14).  Apoi, în anul 1935, au început să se manifeste într-un mod remarcabil persoane care au îmbrăţişat speranţa de viaţă eternă pe pămînt. Speranţa lor a devenit posibilă tot pe baza jertfei lui Cristos (1 Ioan 2:1, 2). Această aplicare progresivă a valorii acelei jertfe a fost indicată prin evenimente care aveau loc în vechiul Israel cu ocazia Zilei Ispăşirii.

6. Schiţaţi pe scurt ce anume avea loc în Ziua Ispăşirii?

⁶ Cel care oficia la tabernacolul sacru al Israelului, iar mai tîrziu la templu, era un mare preot care făcea parte din casa levitică a lui Aaron. Alţi membri de sex bărbătesc ai casei lui Aaron erau subpreoţi, iar restul bărbaţilor din tribul lui Levi serveau drept ajutoare. Pentru a procura un mijloc de acoperire a păcatelor, marele preot sacrifica două animale al căror sînge era prezentat pe rînd şi separat în Sfînta Sfintelor, conform indicaţiei lui Iehova. Mai întîi era adus ca jertfă un taur tînăr, de către marele preot aaronic, „pentru el însuşi şi pentru casa lui“, prin care se înţelegea întregul trib al lui Levi (Levitic 16:11, 14). Apoi era prezentat ţapul ca ofrandă pentru păcat „pentru popor“, adică pentru celelalte douăsprezece triburi (Levitic 16:15). În plus, păcatele Israelului erau mărturisite deasupra capului unui ţap viu, şi acesta era dus în deşert (Levitic 16:21, 22). Ce însemnau toate acestea?

7. (a) Ce unică jertfă era prefigurată prin toate acestea? (b) De ce nu era sacrificat doar un singur animal?

⁷ Apostolul Pavel ne oferă explicaţia că împlinirea acestor lucruri se concentrează asupra jertfei unice a lui Isus Cristos. „Cristos nu a intrat într-un loc sfînt, făcut de mîini omeneşti, care este o copie a realităţii, ci în cerul însuşi, ca să se prezinte acum pentru noi în faţa persoanei lui Dumnezeu (. . .) pentru înlăturarea păcatului, jertfindu-se pe sine“ (Evrei 9:24–26). Dar de ce nu era adus la Ziua Ispăşirii, în Sfînta Sfintelor, sîngele doar al unui singur animal? Pentru a atrage atenţia asupra diferitelor aspecte ale efectului pe care îl avea jertfa umană perfectă a lui Isus.  Iar un aspect suplimentar a fost scos în evidenţă prin mărturisirea păcatelor naţiunii asupra capului ţapului viu care era dus apoi în deşert.

8. (a) Cum indica ceremonia din Ziua Ispăşirii cine avea să beneficieze întîi de jertfa lui Cristos? (b) Ce aplicare a jertfei lui Isus era indicată prin jertfa pentru păcat „pentru popor“? (c) Ce alt fapt era ilustrat prin ducerea în deşert a ţapului?

⁸ Aşa cum a fost dus în Sfînta Sfintelor mai întîi sîngele taurului, care a fost adus jertfă pentru casa lui Aaron, tot aşa foloasele jertfei lui Isus au fost aplicate mai întîi în favoarea acelora care aveau să fie asociaţi ai lui, în preoţia cerească. Lucrul acesta a fost înfăptuit din anul 33 e.n. încoace. Isus Cristos, spre deosebire de Aaron, n-a avut păcate pentru care să trebuiască să se facă ispăşire, dar aceia care aveau să fie subpreoţi ai lui Cristos erau păcătoşi. Aceştia erau ilustraţi prin tribul lui Levi (1 Petru 2:4, 5). Prezentarea sîngelui celei de a doua jertfe, a ţapului de ofrandă pentru păcat „pentru popor“, arăta că şi alţi membri ai oamenirii vor beneficia, după clasa cerească, de jertfa lui Isus. Aceştia aveau să fie oameni care urmau să cîştige viaţă în paradisul restabilit pe pămînt. Ei au fost ilustraţi prin „cele douăsprezece triburi [nepreoţeşti] ale Israelului“ în Ziua Ispăşirii (Matei 19:28; Psalm 37:29). Nu era suficient ca Isus doar să moară în folosul tuturor acestora, ci, în realitate, trebuia ca el să şi înlăture păcatele acelora pentru care a suferit o moarte de jertfă, aducîndu-le alinare. Lucrul acesta a fost ilustrat prin faptul că la urmă, după ce păcatele Israelului au fost mărturisite asupra ţapului viu, acesta era dus în deşert, pentru a nu mai fi văzut niciodată. — Psalm 103:12; Isaia 53:4–6.

9. (a) De ce binecuvîntări se bucură acum aceia care exercită credinţă în jertfa lui Cristos? (b) Ce alte binecuvîntări vor urma mai tîrziu?

⁹ Pentru toţi aceia care exercită credinţă în îngrijirea iubitoare a lui Iehova prin Cristos este posibilă acum adevărata iertare a păcatelor şi o situaţie curată în faţa lui Dumnezeu, indiferent de modul lor de viaţă de odinioară.  Ei se pot bucura de nepreţuitele binecuvîntări ale îndeplinirii unui serviciu sacru pentru Dumnezeu, făcut cu o conştiinţă curată (1 Corinteni 6:9–11; Evrei 9:13, 14). Dar aceasta nu înseamnă că li se conferă deja în prezent o viaţă liberă de efectele păcatului (1 Ioan 1:8–10; Romani 7:21–25). Pentru aceia care urmează să joace un rol în cer împreună cu Cristos, o asemenea viaţă se va realiza numai atunci cînd ei îşi vor fi sfîrşit calea lor pămîntească şi vor fi fost ridicaţi la nemurire în ceruri. Pentru alţi membri ai omenirii, eliberarea definitivă de păcat va deveni posibilă prin intermediul creării din nou.

„LA CREAREA DIN NOU“

10. (a) Cînd a început crearea din nou? (b) Li s-au dat deja unora, tronuri, ca împlinire a promisiunii lui Cristos?

¹⁰ După cum a zis Isus, crearea din nou va avea loc atunci „cînd Fiul omului [Isus Cristos] va şedea pe tronul său glorios“ (Matei 19:28). Fireşte că nu toate lucrurile au loc o dată cu întronarea lui. După întronarea lui Isus în anul 1914, el a curăţat mai întîi cerurile, expulzîndu-i pe Satan şi pe demonii săi. Apoi el a trecut la învierea în glorie cerească a discipolilor săi unşi (Apocalips 12:5, 7–12; 1 Tesaloniceni 4:15–17). Nu numai celor doisprezece apostoli fideli ai lui Cristos li s-au dat „douăsprezece tronuri“ care le-au fost promise, ci, în mod treptat, sînt întronaţi în ceruri, la învierea lor din morţi, toţi ceilalţi care fac parte dintre cei 144 000. — Apocalips 3:21.

11. În ce mod simt deja „alte oi“ efectele creării din nou?

¹¹ Cînd alegerea celor care constituie clasa cerească s-a apropiat de încheiere, a început adunarea marii mulţimi de „alte oi“, în special de la 1935 încoace. Aceste „oi“ încep să se bucure şi ele de foloasele jertfei lui Cristos, ’spălîndu-şi robele şi albindu-le în sîngele Mielului‘. Ei sînt ajutaţi ’să îmbrace noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate‘ (Apocalips 7:9, 10, 14; Efeseni 4:20–24). Ei beneficiază,  într-un tot mai mare număr, de îngrijirea lui Dumnezeu prin Cristos, care îi poate conduce spre o viaţă eternă în paradisul restabilit. — Apocalips 7:17; 22:17.

12. (a) Cine erau reprezentaţi prin cele „douăsprezece triburi ale Israelului“, la care s-a referit Isus? (b) Cine, afară de supravieţuitori, va mai beneficia de crearea lor din nou?

¹² Acum lumea rea va fi distrusă în curînd. Satan şi demonii săi vor fi închişi în abis. Va începe apoi Ziua de Judecată de o mie de ani. Isus Cristos va fi Judecătorul Principal şi el va avea grijă să li se dea tuturor o ocazie deplină şi un ajutor complet pentru a putea învăţa căile drepte ale lui Iehova şi pentru a cădea de acord cu ele. Acei continuatori unşi ai lui Cristos care şi-au dovedit integritatea pînă la moarte, vor participa împreună cu el la lucrarea de ’judecare a triburilor lui Israel‘ (Luca 22:28–30; Apocalips 20:4, 6). Aceasta nu înseamnă că îi vor judeca numai pe urmaşii naturali ai lui Israel. Dimpotrivă, ei îi vor judeca pe toţi aceia care au fost prefiguraţi prin „cele douăsprezece triburi [nepreoţeşti] ale Israelului“ participante la Ziua Ispăşirii. Aceştia includ întreaga lume a omenirii răscumpărate (1 Corinteni 6:2). Supravieţuitorii necazului cel mare vor fi cei dintîi care vor beneficia de acest program de ridicare a omenirii la un nivel superior. Dar şi alte miliarde de oameni vor participa la acesta, deoarece aceia care trebuie să fie judecaţi includ şi viii şi morţii“ (2 Timotei 4:1; Fapte 24:15). Ce mişcător eveniment va fi acela cînd se vor reîntoarce morţii eliberaţi prin jertfa de răscumpărare a lui Cristos! Ce lacrimi de bucurie se vor vărsa cînd îi vor putea îmbrăţişa pe cei dragi!

13. În ce fel se vor dovedi efectele Zilei de Judecată de o mie de ani o adevărată creare din nou?

¹³ Acesta va fi timpul cînd, în sfîrşit, omenirea va fi eliberată de neputinţele fizice şi mintale produse de păcat. Cînd a fost pe pămînt, Isus a vindecat instantaneu paralitici, orbi, surzi şi muţi, precum şi oameni a căror carne era desfigurată şi a căror putere era slăbită de boală. Acele  puternice lucrări nu au fost decît o gustare anticipată a ceea ce va face el pentru omenire în cursul domniei sale de o mie de ani. Pe bună dreptate deci, oricine va fi martor al unor asemenea minunate dovezi ale bunătăţii lui Iehova, sau le va simţi asupra lui însuşi, şi totuşi va nesocoti suveranitatea Sa, va fi distrus pentru totdeauna. Dar prin intermediul educaţiei în căile drepte ale lui Iehova, gîndirea şi motivele acelora care vor dovedi credinţă sinceră şi ascultare se vor îmbunătăţi treptat, pînă cînd vor atinge perfecţiunea deplină. Aceşti oameni care îl vor iubi pe Iehova se vor bucura, într-adevăr, de o creare din nou, de o regenerare. Va fi aşa ca şi cum ar reîncepe viaţa de la capăt, avînd un nou tată, Tatăl Etern, Isus Cristos. — Isaia 26:9; 9:6.

14. De ce preţioasă relaţie vor avea privilegiul să se bucure toţi aceia care vor trece prin încercarea finală?

¹⁴ Apoi, după ce vor trece prin încercarea finală, de la sfîrşitul miei de ani, ei vor fi adoptaţi de către Iehova Dumnezeu, prin Cristos, ca propriii lui fii, ca parte a familiei Sale universale perfecte. Ce perspectivă încurajatoare este aceasta, nu numai pentru supravieţuitorii necazului cel mare, ci şi pentru toţi cei morţi, care vor fi readuşi, pentru a se împărtăşi cu bucurie de viaţă pe un pămînt devenit paradis! — Romani 8:20, 21.

[Întrebări de studiu]