CAPITOLUL 2

De ce ne certăm mereu?

În scena de la începutul acestui capitol, Raluca face trei lucruri care declanşează cearta. Poţi să le identifici? Scrie răspunsurile în spaţiile libere, apoi compară-le cu cele din chenarul „ Răspunsuri“ de la pagina 20.

․․․․․

 E miercuri seara. Raluca, de 17 ani, tocmai şi-a terminat treburile prin casă şi, în sfârşit, poate să se relaxeze. Dă drumul la televizor şi se cufundă în fotoliul ei preferat.

Chiar atunci apare mama în uşă şi nu e în cele mai bune toane. „De ce-ţi pierzi timpul la televizor în loc s-o ajuţi pe sora ta la teme? Niciodată nu faci ce ţi se spune!“

„Iar începe!“, bombăne Raluca, destul de tare ca să fie auzită.

Mama se apleacă spre ea şi o întreabă: „Ce-ai spus, domnişoară?!“.

„Nimic, mamă“, oftează Raluca, dându-şi ochii peste cap.

Acum mama chiar se enervează. „Mie să nu-mi vorbeşti pe tonul ăsta!“, spune ea.

„Dar tonul tău cum e?“, ripostează Raluca.

S-a terminat cu relaxarea . . . Tocmai a început o nouă ceartă.

ÎŢI sună cunoscut dialogul de mai sus? Te cerţi des cu părinţii? Dacă da, analizează pentru o clipă situaţia. Ce subiecte constituie, de obicei, motivul certurilor voastre? Bifează răspunsurile care ţi se potrivesc sau completează spaţiul liber de la „Altele“.

□ Atitudine

□ Treburi casnice

□ Îmbrăcăminte

□ Ora la care trebuie să mă întorc acasă

□ Distracţii

□ Prieteni

□ Sexul opus

□ Altele ․․․․․

Indiferent de motiv, după o ceartă, atât tu, cât şi părinţii tăi, vă simţiţi groaznic. Ce-i drept, ai putea să taci, ba chiar să te prefaci că eşti de acord cu ce spun ei. Dar vrea Dumnezeu să faci asta? Nu. E adevărat, Biblia spune: „Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta“ (Efeseni 6:2, 3). Însă  Biblia te încurajează şi să-ţi dezvolţi ‘capacitatea de gândire’ şi să-ţi foloseşti „puterea raţiunii“ (Proverbele 1:1–4; Romani 12:1). Dacă vei face lucrul acesta, îţi vei forma propriile convingeri, iar unele s-ar putea să nu coincidă cu ale părinţilor. Cu toate acestea, în familiile care aplică principiile biblice, părinţii şi copiii reuşesc să comunice în mod calm, chiar şi atunci când nu văd lucrurile la fel (Coloseni 3:13).

Dar cum ţi-ai putea exprima gândurile fără să transformi o conversaţie obişnuită într-o ceartă aprinsă? Este uşor să zici: „E problema părinţilor. Ei se iau mereu de mine“. Gândeşte-te însă: Tu nu-i poţi schimba pe cei din jur, deci nici pe părinţi. Singura persoană pe care o poţi schimba eşti tu. Şi fii sigur că, dacă îţi faci partea pentru a reduce tensiunile dintre voi, este mult mai probabil ca părinţii să-şi păstreze calmul şi să te asculte când ai ceva de spus.

Să vedem deci ce poţi face tu pentru a pune capăt unei certe. Dacă aplici următoarele sugestii, s-ar putea să constaţi cu surprindere că poţi comunica foarte bine cu părinţii tăi! Chiar şi ei vor fi surprinşi!

● Gândeşte înainte de a răspunde. Când simţi că eşti criticat, nu spune primul lucru care îţi vine în minte. Să presupunem că mama îţi zice: „De ce n-ai spălat vasele? Niciodată nu faci ce ţi se spune!“. Nu te grăbi să răspunzi: „Iar mă baţi la cap?“. Foloseşte-ţi capacitatea de gândire. Încearcă să vezi dincolo de cuvintele mamei tale. De obicei, afirmaţiile  care conţin cuvintele „întotdeauna“ şi „niciodată“ nu trebuie înţelese literal. În spatele lor stau, de fapt, unele sentimente. Care ar putea fi ele?

Poate că mama ta este frustrată, întrucât simte că nu reuşeşte să le facă pe toate. S-ar putea ca ea să aştepte doar să o asiguri de sprijinul tău. În acest caz, dacă vei spune „Iar mă baţi la cap?“, nu vei rezolva nimic, ci, mai degrabă, vei înrăutăţi lucrurile. De ce nu încerci s-o linişteşti pe mama ta? De exemplu, i-ai putea spune: „Îmi pare rău. Uite, chiar acum mă duc să spăl vasele“. Dar fii atent să nu-i vorbeşti pe un ton sarcastic. Manifestă empatie şi, probabil, mama ta se va linişti şi îţi va spune care este adevărata problemă. *

Scrie mai jos o afirmaţie a mamei tale sau a tatălui tău care te-ar putea enerva.

․․․․․

Acum gândeşte-te cum ai putea arăta prin răspunsul tău că ţii cont de sentimentele din spatele afirmaţiei.

․․․․․

● Vorbeşte cu respect. Michelle a învăţat din proprie experienţă cât de important este modul în care îi vorbeşte mamei. „Indiferent de problema în discuţie, ceea ce o deranjează pe mama este tonul  meu“, spune ea. Dacă aşa stau lucrurile şi în cazul tău, străduieşte-te să vorbeşti rar, să nu ridici glasul şi să nu-ţi dai ochii peste cap sau să arăţi în alt fel că discuţia te enervează (Proverbele 30:17). Dacă simţi că nu te poţi controla, spune o scurtă rugăciune în gând (Neemia 2:4). Bineînţeles, nu te vei ruga să scapi de cicăleala părinţilor, ci să te poţi stăpâni şi să nu pui paie pe foc (Iacov 1:26).

Scrie mai jos unele reacţii verbale sau nonverbale pe care tinzi să le ai, dar pe care ar fi bine să le eviţi.

Reacţii verbale (ce spui):

․․․․․

Reacţii nonverbale (mimica şi limbajul trupului):

․․․․․

● Ascultă. Biblia spune: „Cine vorbeşte mult nu se poate să nu greşească“ (Proverbele 10:19, Cornilescu, 1996). Permite-le deci părinţilor tăi să vorbească şi fii atent la ce spun. Nu-i întrerupe pentru a-ţi justifica acţiunile. Pur şi simplu ascultă-i. După ce vor termina de vorbit, vei avea suficient timp să le pui întrebări sau să le explici cum vezi tu lucrurile. Dar, dacă ţii morţiş să-ţi spui părerea în acel moment, ai putea înrăutăţi situaţia. Chiar dacă ai multe de  spus, poate că acel moment este „un timp pentru a tăcea“ (Eclesiastul 3:7).

● Fii gata să-ţi ceri iertare. Când faci ceva ce provoacă o ceartă, este bine să spui „Îmi pare rău“ (Romani 14:19). Ai putea să spui că-ţi pare rău chiar şi pentru că s-a ajuns la o ceartă. Dacă ţi-e greu să le spui acest lucru  părinţilor direct, aşterne-ţi sentimentele pe hârtie. Străduieşte-te să faci chiar mai mult: pe viitor încearcă să te comporţi în aşa fel încât să eviţi conflictele (Matei 5:41). De exemplu, dacă cearta s-a iscat pentru că ai neglijat unele treburi casnice, fă-le o surpriză părinţilor şi ocupă-te de ele, chiar dacă nu te încântă ideea. Nu este oare mai bine să faci lucrurile care ţi se cer decât să suporţi consecinţele când părinţii vor vedea că le-ai lăsat nefăcute? (Matei 21:28–31) Prin urmare, gândeşte-te la foloasele pe care le vei avea dacă faci tot ce poţi ca să reduci tensiunile dintre tine şi părinţi.

Şi în familiile reuşite există conflicte, însă membrii lor ştiu să le rezolve cu calm. Pune în practică sugestiile din acest articol şi vei vedea că poţi discuta cu părinţii — fără să vă certaţi — chiar şi cele mai dificile subiecte!

ÎN CAPITOLUL URMĂTOR

Crezi că părinţii ar trebui să-ţi acorde mai multă libertate? Dacă da, ce poţi face?

[Notă de subsol]

VERSET-CHEIE

„Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă.“ (Proverbele 15:28)

SFAT

Când părinţii vorbesc cu tine, opreşte muzica, pune deoparte cartea sau revista şi uită-te la ei.

ŞTIAI CĂ . . . ?

Dacă depui eforturi să aplanezi sau să previi conflictele, ţie îţi faci viaţa mai uşoară. De fapt, Biblia spune că o persoană care are „bunătate iubitoare aduce răsplată sufletului său“ (Proverbele 11:17).

PLAN DE ACŢIUNE

Dintre sugestiile menţionate în acest capitol, cel mai mult trebuie să lucrez la ․․․․․

Vreau să aplic această sugestie începând cu (scrie data) ․․․․․

În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․

CE PĂRERE AI?

● De ce cred unii tineri că este bine să ai ultimul cuvânt într-o ceartă?

● De ce consideră Iehova că este ‘o nebunie’ să fii certăreţ? (Proverbele 20:3)

● Ce foloase vei avea dacă vei reduce tensiunile dintre tine şi părinţi?

[Text generic pe pagina 18]

„Uneori, pentru a-mi arăta că-i pare rău, mama mă îmbrăţişează. Îmi place când face asta. Apoi trecem peste ce s-a întâmplat. Încerc să mă comport şi eu la fel. Recunosc, nu mi-e uşor să las mândria la o parte şi să spun sincer «Îmi pare rău», dar asta ajută mult.“ (Lauren)

[Chenarul de la pagina 20]

 Răspunsuri

1. Fiind sarcastică („Iar începe!“), Raluca nu a făcut decât să pună paie pe foc, enervând-o şi mai tare pe mama ei.

2. Prin mimică (şi-a dat ochii peste cap), a provocat-o pe mama ei.

3. Întorcându-i vorba („Dar tonul tău cum e?“), Raluca a înrăutăţit şi mai mult situaţia.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Când te cerţi cu mama ta sau cu tatăl tău este ca şi cum ai alerga pe loc — consumi multă energie, dar nu ajungi nicăieri