Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum mă pot adapta la recăsătorirea unuia dintre părinţi?

Cum mă pot adapta la recăsătorirea unuia dintre părinţi?

Capitolul 5

Cum mă pot adapta la recăsătorirea unuia dintre părinţi?

„Ziua în care tata s-a căsătorit cu Rita a fost cea mai sumbră zi din viaţa mea“, îşi aminteşte Shane. „Eram furioasă. Furioasă pe tata fiindcă a trădat-o pe mama. Furioasă pe mama fiindcă ne-a părăsit ca să studieze dreptul şi ne-a lăsat singuri. Furioasă pe cei doi ţînci, copiii Ritei, care trebuiau să vină să locuiască în casa noastră . . . Dar cel mai mult eram furioasă pe Rita . . . O uram. Şi, fiindcă ştiam că nu este corect să urăşti, eram furioasă chiar şi pe mine însămi.“ — Stepfamilies — New Patterns in Harmony, de Linda Craven.

RECĂSĂTORIREA unui părinte distruge speranţa că părinţii tăi vor mai fi vreodată împreună. Aceasta te poate face să te simţi în nesiguranţă, trădat şi gelos.

Recăsătorirea poate fi deosebit de dureroasă dacă ea are loc la puţin timp după moartea unui părinte drag. „Moartea mamei m-a făcut să devin foarte răutăcioasă“, a recunoscut Missy, o tînără de 16 ani. „Credeam că logodnica tatălui meu va lua locul mamei mele, aşa că mă purtam foarte urît cu ea.“ Loial părintelui tău natural, uneori te poţi simţi chiar vinovat dacă începi să nutreşti sentimente de iubire faţă de un părinte vitreg.

Nu este de mirare deci că mulţi tineri îşi revarsă durerea sufletească într-un mod distructiv. Unii plănuiesc chiar să distrugă noua căsnicie a părinţilor. Totuşi, aminteşte-ţi că părintele tău natural şi cel nou au făcut un legămînt în faţa lui Dumnezeu. „Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul [sau copilul] să nu despartă“ (Matei 19:6). Şi, chiar dacă ai putea să îi desparţi, acest fapt nu i-ar reuni pe adevăraţii tăi părinţi.

Nu are rost nici să fii într-un permanent conflict cu părintele vitreg. Proverbele 11:29 avertizează: „Cine îşi tulbură casa va moşteni vînt“, adică va rămîne păgubit. Resentimentele pe care Gerri, o fată de 15 ani, le simţea faţă de mama ei vitregă au dus, în final, la o luptă aprigă. Rezultatul? Mama vitregă a cerut ca tatăl lui Gerri să aleagă între ea şi fiica lui. Gerri a sfîrşit prin a se întoarce înapoi la mama ei adevărată — care era, şi ea, recăsătorită.

Iubirea te ajută să depăşeşti situaţia

Care este secretul adaptării cu succes la recăsătorirea unui părinte? Exercitarea iubirii bazate pe principii, iubire descrisă în 1 Corinteni 13:4–8:

Iubirea „nu caută folosul său“. Aceasta înseamnă ‘să nu căutăm folosul nostru, ci al altuia’ (1 Corinteni 10:24). Dacă un părinte a decis că are nevoie din nou de tovărăşia unui partener conjugal, ar trebui oare să respingi această hotărîre?

Iubirea „nu este invidioasă“. Adeseori, tinerii nu doresc să împartă iubirea părinţilor naturali cu nimeni altcineva. Dar nu trebuie să-ţi fie teamă că iubirea părintelui tău va scădea, deoarece iubirea se poate lărgi (compară cu 2 Corinteni 6:11–13). Părintele tău natural îşi poate lărgi iubirea astfel încît să includă un nou partener, fără să piardă nimic din iubirea faţă de tine! Îţi vei deschide inima pentru a primi în ea un părinte vitreg? Procedînd astfel, nu înseamnă nicidecum că eşti neloial faţă de părintele care nu mai este prezent.

Iubirea „nu se poartă necuviincios“. A trăi cu noi fraţi sau surori de sex opus poate crea presiuni morale. Se apreciază că în 25 la sută din familiile refăcute au loc relaţii sexuale nepermise între membrii familiei.

David, a cărui mamă a adus prin recăsătorire patru surori vitrege adolescente în casă, spune: „A fost nevoie să pun o barieră mintală în ce priveşte impulsurile sexuale“. Va trebui, de asemenea, să eviţi cu grijă familiaritatea nepotrivită, asigurîndu-te că nici îmbrăcămintea, nici comportamentul tău nu incită dorinţele sexuale. — Coloseni 3:5.

Iubirea „suportă orice . . . Ea ne dă puterea de a suporta în toate“ (traducerea Charles B. Williams). Uneori, nimic nu pare să-ţi alunge sentimentele de durere! Marla a recunoscut: „Simţeam că nu am loc în casă. Chiar îi spuneam mamei că preferam să nu mă fi născut“. Marla s-a răzvrătit şi chiar a fugit de acasă! Totuşi, astăzi ea spune: „Cel mai bine este să suporţi“. Dacă şi tu suporţi, cu timpul amărăciunea, tulburarea şi durerea pe care le-ai simţit la început se vor atenua.

„Nu eşti părintele meu adevărat!“

Nu este uşor să accepţi disciplinarea din partea unui nou părinte, iar cînd un părinte vitreg te solicită să faci ceva, ai putea fi tentat să trînteşti: „Tu nu eşti părintele meu adevărat!“ Aminteşte-ţi însă de principiul enunţat la 1 Corinteni 14:20: ‘Fiţi maturi la minte’.

A accepta autoritatea părintelui vitreg de a te disciplina este un mod de a dovedi că eşti ‘matur la minte’. El îndeplineşte îndatoririle unui părinte natural şi merită respectul tău (Proverbele 1:8; Efeseni 6:1–4). În timpurile biblice, Estera a fost crescută de un tată adoptiv sau „tutore“ după moartea părinţilor ei. Cu toate că nu era părintele ei natural, Mardoheu ‘îi dădea porunci’ de care ea asculta chiar şi ca adultă (Estera 2:7, 15, 17, 20)! Într-adevăr, disciplinarea din partea unui părinte vitreg este, de obicei, o expresie a iubirii şi a grijii sale pentru tine. — Proverbele 13:24.

Cu toate acestea, nemulţumirile justificate sînt inevitabile. Dacă este aşa, dovedeşte-te „matur“ făcînd ceea ce sfătuieşte Coloseni 3:13: „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul“.

Învaţă să împarţi, învaţă să cedezi

Cînd Jamie, în vîrstă de 15 ani, locuia singură cu mama sa, avea camera ei şi purta haine scumpe. Cînd mama ei s-a recăsătorit, iar Jamie s-a trezit într-o familie cu patru copii, lucrurile s-au schimbat. „Acum nu mai am nici măcar camera mea“, se plînge ea. „Trebuie să împart totul.“

Va trebui, probabil, să renunţi şi la poziţia ta de cel mai mare sau de unic copil. Dacă eşti băiat, poate ai fost timp îndelungat bărbatul casei — poziţie ocupată acum de tatăl tău vitreg. Sau dacă eşti fată, poate că tu şi mama ta eraţi ca două surori, dormind chiar şi în aceeaşi cameră, dar acum ai fost mutată din pricina tatălui tău vitreg.

„Caracterul vostru raţional să fie cunoscut de toţi oamenii“, recomandă Biblia (Filipeni 4:5NW). Cuvîntul original folosit înseamnă „supunere“ şi exprimă spiritul celui care nu insistă asupra tuturor drepturilor sale legale. Aşadar, încearcă să fii supus, să cedezi. Trage cît mai multe foloase din noua ta situaţie şi evită să stăruieşti asupra trecutului (Eclesiastul 7:10). Fii dispus să împarţi cu fraţii şi surorile vitrege şi nu-i trata ca pe nişte străini (1 Timotei 6:18). Cu cît mai repede vă veţi trata unii pe alţii ca adevăraţi fraţi şi surori, cu atît mai repede vor creşte sentimentele voastre unii pentru alţii. În ceea ce-l priveşte pe noul bărbat al casei, nu-l respinge. Fii bucuros că se află acolo pentru a ajuta la susţinerea sarcinii responsabilităţilor casei.

Făcînd faţă unui tratament inegal

După ce a recunoscut că tatăl ei vitreg este iubitor, o tînără a adăugat: „Există, totuşi, o diferenţă. El aşteaptă mai mult de la noi, ne disciplinează mai mult, are mai puţină înţelegere faţă de noi . . . decît faţă de propriii lui copii care sînt de-o vîrstă cu noi. Acesta este punctul nostru nevralgic“.

Fii conştient că, de obicei, un părinte vitreg nu va simţi pentru un copil vitreg ceea ce simte pentru al său. Aceasta se datorează nu atît legăturii de sînge cu copilul său natural, cît experienţei lor comune de viaţă. La urma urmelor, chiar şi un părinte natural îl poate iubi pe unul dintre copii mai mult decît pe ceilalţi (Geneza 37:3). Există, totuşi, o diferenţă clară între egal şi drept. Oamenii au personalităţi specifice şi necesităţi diferite. Aşadar, în loc să fii mereu preocupat de faptul că eşti tratat la fel ca ceilalţi sau nu, încearcă să vezi dacă părintele tău vitreg se străduieşte să-ţi satisfacă necesităţile. Dacă tu consideri că ele nu sînt satisfăcute, atunci ai motiv să discuţi problema cu părintele tău vitreg.

Fraţii şi surorile tale vitrege pot fi şi ei o sursă de discordie. Nu uita niciodată că şi ei pot avea dificultăţi în a se adapta situaţiei unei familii refăcute. Poate şi ei te consideră un intrus în familia lor. Aşa că străduieşte-te să fii amabil. Dacă te jignesc, încearcă să ‘biruieşti răul prin bine’ (Romani 12:21). În plus, este normal ca din cînd în cînd chiar fraţii şi surorile de corp să aibă dezacorduri. — Vezi capitolul 6.

Răbdarea este recompensată!

„Mai bun este sfîrşitul unui lucru decît începutul lui; mai bun este cel răbdător decît cel îngîmfat“ (Eclesiastul 7:8). În mod normal, sînt necesari cîţiva ani pentru ca încrederea să ajungă la punctul în care membrii unei familii se simt în largul lor unii cu alţii. De-abia atunci diferitele obiceiuri şi gusturi se pot armoniza astfel încît viaţa să intre pe făgaşul ei normal. Fii răbdător, deci! Nu te aştepta să simţi „iubire la prima vedere“ sau să rezulte o familie în mod instantaneu.

Cînd mama lui Thomas s-a recăsătorit, el a fost tulburat, ca să nu spunem mai mult. Mama lui avea patru copii, iar bărbatul cu care s-a recăsătorit avea trei. „Ne băteam, ne certam, ne necăjeam şi ajungeam în tensiuni afective îngrozitoare“, scria Thomas. Ce a dus în cele din urmă la reuşită? „Aplicarea principiilor biblice a rezolvat lucrurile; nu întotdeauna imediat, ci cu timpul şi prin aplicarea roadelor spiritului lui Dumnezeu, situaţiile au fost, în cele din urmă, aplanate.“ — Galateni 5:22, 23.

Faptul că respectarea principiilor biblice duce, cu adevărat, la reuşită într-o familie refăcută se vede din experienţele următorilor tineri care au fost chestionaţi:

Tineri din familii refăcute şi fericite

Reporterul: Cum aţi reuşit să acceptaţi disciplinarea din partea părinţilor voştri vitregi?

Lynch: Mama mea şi tatăl vitreg erau de acord întotdeauna în ce priveşte disciplinarea. Cînd se întîmpla ceva, amîndoi luau aceeaşi decizie, aşa că, atunci cînd primeam o pedeapsă, ştiam că vine de la amîndoi.

Linda: A fost foarte greu la început, fiindcă obişnuiam să spun: „Cu ce drept îmi spui asta?“ Dar apoi m-am gîndit că Biblia spune „să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“. Chiar dacă nu era tatăl meu adevărat, în faţa lui Dumnezeu era, totuşi, tatăl meu.

Robin: Ştiam că o rănesc adînc pe mama dacă îl jignesc pe cel pe care ea îl iubeşte.

Reporterul: Ce a înlesnit o bună comunicare?

Lynch: Trebuie să fii interesat de ceea ce face părintele tău vitreg. Îl ajutam în munca lui laică. Şi, în timp ce lucram, vorbeam şi tot vorbeam. Asta m-a ajutat să înţeleg cum gîndeşte. Alteori doar stăteam lîngă el şi discutam nimicuri.

Valerie: Am petrecut foarte mult timp cu mama mea vitregă şi am reuşit să o înţeleg cu adevărat. Am devenit cele mai apropiate prietene.

Robin: Mama s-a recăsătorit la numai un an după moartea tatălui meu. Am refuzat să mă apropii de tatăl meu vitreg deoarece nu voiam să-i ia locul tatălui meu. M-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să depăşesc moartea tatălui meu şi să mă apropii de tatăl meu vitreg. M-am rugat încontinuu. Iehova mi-a răspuns cu adevărat la aceste rugăciuni.

Reporterul: Ce-aţi făcut voi ca să vă apropiaţi mai mult?

Valerie: Uneori, o rugam pe mama mea vitregă să vină cu mine la un spectacol — numai noi două. Sau cînd eram în oraş, obişnuiam să-i cumpăr nişte flori sau o vază, ceva prin care să-i arăt că mă gîndeam la ea. Ea a apreciat într-adevăr acest lucru.

Eric: Trebuie să cauţi ceva care să vă placă la amîndoi. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu tatăl meu vitreg era că s-a însurat cu mama şi că locuiam în aceeaşi casă. Cel mai mare ajutor a venit atunci cînd am început să manifest acelaşi interes pentru Biblie ca el. Pe măsură ce mă apropiam mai mult de Iehova Dumnezeu, mă apropiam tot mai mult şi de tatăl meu vitreg. Acum chiar că aveam ceva în comun!

Reporterul: Ce foloase personale aţi avut?

Robin: Cînd locuiam doar cu mama, eram răzvrătit şi răsfăţat. Voiam întotdeauna ca lucrurile să fie după placul meu. Acum am învăţat să-i respect şi pe ceilalţi şi să fiu mai puţin egoist.

Lynch: Tatăl meu vitreg m-a ajutat să gîndesc ca un bărbat. M-a ajutat să cîştig îndemînare şi să ştiu cum să-mi folosesc mîinile. Cînd treceam prin momente dificile şi aveam nevoie de cineva, el era lîngă mine. Da, el e cel mai bun tată pe care l-ar putea avea vreodată cineva.

Întrebări pentru discuţie

◻ Ce simt mulţi tineri la recăsătorirea părinţilor lor? De ce?

◻ Cum îl ajută pe un tînăr să depăşească situaţia faptul de a manifesta iubire creştină?

◻ Trebuie să te supui disciplinării din partea unui părinte vitreg?

◻ De ce este important să ştii cum să cedezi şi cum să împarţi?

◻ Ar trebui să te aştepţi la acelaşi tratament cu fraţii şi surorile vitrege? Dar dacă consideri că eşti tratat diferit?

◻ Care sînt cîteva lucruri pe care le poţi face şi care te pot ajuta să te înţelegi mai bine cu un părinte vitreg?

[Text generic pe pagina 45]

„Credeam că logodnica tatălui meu va lua locul mamei, aşa că mă purtam foarte urît cu ea“

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Recăsătorirea unui părinte dă naştere adesea la sentimente de mînie, nesiguranţă şi gelozie

[Legenda fotografiei de la pagina 46]

Disciplinarea din partea unui părinte vitreg produce adesea resentimente