Capitolul 3

Cum pot să obţin de la părinţi mai multă libertate?

TU SPUI că eşti destul de mare ca, la sfîrşit de săptămînă, să vii seara mai tîrziu acasă. Ei spun că trebuie să fii acasă devreme. Tu spui că vrei să vezi noul film despre care vorbeşte toată lumea. Ei spun că nu-l poţi vedea. Tu spui că ai întîlnit nişte tineri simpatici cu care ai vrea să ieşi. Ei spun că ar dori mai întîi să-i cunoască.

Cînd eşti adolescent, ţi se pare uneori că autoritatea părinţilor te sufocă. Parcă fiecare „vreau să . . .“ pe care îl rosteşti este urmat de un inevitabil „n-ai voie“. Şi nici un moment al vieţii tale nu poate scăpa „privirilor pătrunzătoare“ ale părinţilor tăi. Debbie, o fată de 15 ani, spune: „Tata vrea să ştie întotdeauna unde sînt şi la ce oră am să fiu acasă. Majoritatea părinţilor fac aşa. Dar, trebuie părinţii să ştie totul? Ar trebui să-mi dea mai multă libertate“.

Tinerii se mai plîng că părinţii lor nu-i respectă. În loc să li se acorde încredere cînd ceva nu este în ordine, sînt declaraţi vinovaţi fără drept de apel. În loc să li se permită să aleagă singuri, sînt îngrădiţi de reguli.

„Îngrijorare“

Te tratează părinţii, uneori, ca pe un copil mic? Dacă da, aminteşte-ţi că, nu demult, ai fost, într-adevăr, un copil. Imaginea părinţilor despre tine ca despre un copil lipsit de ajutor este destul de proaspătă în mintea lor şi nu poate fi ştearsă atît de uşor. Ei încă îşi aduc aminte de greşelile copilăreşti pe care le făceai, astfel încît ei vor să te  ocrotească — indiferent dacă doreşti sau nu o astfel de ocrotire.

Impulsul de a te ocroti este destul de puternic. Cînd tata şi mama nu sînt ocupaţi să-ţi asigure o locuinţă, îmbrăcăminte sau hrană, ei se luptă, adeseori, cu probleme de genul cum să te instruiască, cum să te educe şi, bineînţeles, cum să te ocrotească. Interesul lor pentru tine este departe de a fi întîmplător. Ei sînt răspunzători în faţa lui Dumnezeu pentru modul în care te cresc (Efeseni 6:4). Şi, cînd ceva pare să-ţi ameninţe bunăstarea, ei se îngrijorează.

Gîndeşte-te la părinţii lui Isus Cristos. După o vizită la Ierusalim, fără să-şi dea seama au pornit spre casă fără el. Cînd au remarcat absenţa lui, au pornit îngrijoraţi — desperaţi chiar — în căutarea lui! Şi cînd, în cele din urmă, „l-au găsit în templu“, mama lui Isus a exclamat: „Copile, pentru ce ne-ai făcut aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat  cu mare îngrijorare“ (Luca 2:41–48). Deci, dacă Isus — un copil perfect — a provocat nelinişte părinţilor săi, gîndeşte-te cîtă îngrijorare trebuie să le provoci tu părinţilor tăi!

Să luăm ca exemplu eternul conflict privind ora la care ar trebui să fii acasă. Tu nu vezi, probabil, nici un motiv pentru a ţi se fixa restricţii în acest domeniu. Însă, ai privit vreodată lucrurile din punctul de vedere al părinţilor tăi? Autorii de vîrstă şcolară ai cărţii The Kids’ Book About Parents au încercat acest lucru. Ei au alcătuit o listă cu ceea ce ei numesc „fanteziile care le trec, probabil, părinţilor prin minte cu privire la ceea ce fac copiii lor atunci cînd nu sînt acasă la ora stabilită“. Printre alte lucruri, ei îşi imaginează despre copilul lor că: ‘se droghează, a avut un accident de maşină, îşi pierde vremea prin parc, a fost arestat, s-a dus la filme porno, vinde stupefiante, a fost violat sau agresat, zace în închisoare şi dezonorează numele familiei’.

Nu toţi părinţii se lansează imediat în presupuneri atît de exagerate. Dar nu este oare adevărat că mulţi tineri sînt implicaţi în astfel de situaţii? Ai respinge, aşadar, ideea că a te întoarce tîrziu acasă şi a fi într-un anturaj nepotrivit ar putea fi dăunător? Chiar şi părinţii lui Isus au dorit să ştie unde se afla el!

De ce sînt exagerat de grijulii

Unii tineri spun că teama părinţilor ca nu cumva copiii lor să păţească ceva rău frizează paranoia! Aminteşte-ţi însă că ei au investit în tine mult timp şi afecţiune. Gîndul că vei creşte mare şi, în cele din urmă, vei pleca, îi poate tulbura pe părinţii tăi. Un părinte scria: „Singurul meu copil, un băiat, are acum 19 ani, iar ideea că va pleca este insuportabilă“.

Unii părinţi, prin urmare, tind să devină exagerat de grijulii sau să-i ocrotească excesiv pe copiii lor. Ar fi o adevărată  greşeală însă să cauţi, la rîndul tău, să reacţionezi exagerat. O tînără îşi aminteşte: „Pînă am ajuns aproape de 18 ani, mama şi cu mine eram foarte apropiate . . . [Însă,] pe măsură ce creşteam, am început să avem probleme. Eu voiam o oarecare independenţă pe care probabil că ea o considera a fi o ameninţare pentru relaţia noastră. La rîndul ei, a început să încerce să mă ţină mai din scurt, iar eu am reacţionat prin a mă îndepărta şi mai mult de ea“.

Un anumit grad de independenţă este bun, însă nu-l cîştiga cu preţul ruinării legăturilor de familie. Cum poţi să stabileşti relaţiile cu părinţii tăi ca de la adult la adult, pe bază de înţelegere reciprocă, îngăduinţă şi respect? În primul rînd, respectul generează respect. Apostolul Pavel îşi amintea odată: „Am avut părinţi din carnea noastră care să ne disciplineze, şi noi le-am acordat respect“ (Evrei 12:9). Părinţii acestor primi creştini nu erau infailibili. Pavel a continuat (versetul 10): „Părinţii noştri umani . . . puteau face doar ceea ce credeau ei că este cel mai bine“. — The Jerusalem Bible.

Uneori, aceşti oameni greşeau în judecăţile lor. Şi totuşi meritau respectul copiilor lor. Tot aşa merită şi părinţii tăi. Faptul că ei pot fi excesiv de grijulii nu este un motiv pentru a te răzvrăti. Acordă-le acelaşi respect care ai dori să-ţi fie acordat ţie.

Neînţelegeri

Ai întîrziat vreodată acasă din cauza unor împrejurări neprevăzute? Au dramatizat părinţii tăi incidentul? Aceste neînţelegeri îţi oferă încă un prilej de a cîştiga respect.  Aminteşte-ţi cum s-a comportat băiatul Isus cînd părinţii săi îngrijoraţi l-au găsit, în cele din urmă, în templu discutînd în mod inocent despre Cuvîntul lui Dumnezeu cu unii învăţaţi. S-a lansat Isus în vreo tiradă sentimentală, a plîns sau a fost indignat deoarece părinţii i-au suspectat bunele intenţii? Remarcă răspunsul lui calm: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?“ (Luca 2:49). Fără îndoială că părinţii lui Isus au fost impresionaţi de maturitatea de care a dat dovadă. „Un răspuns blînd“ nu numai că „potoleşte mînia“, dar te ajută şi să cîştigi respectul părinţilor tăi. — Proverbele 15:1.

Norme şi reguli

Modul în care reacţionezi la cerinţele părinţilor tăi va influenţa mult maniera în care vei fi tratat. Unii tineri se îmbufnează, mint sau, în mod făţiş, nu ascultă. Încearcă să te comporţi puţin mai matur. Dacă vrei să obţii permisiunea de a te întoarce mai tîrziu acasă, nu este cazul să te comporţi ca un copil mofturos sau să te plîngi „că toţi ceilalţi copii pot sta afară pînă tîrziu“. Scriitoarea Andrea Eagan  sfătuieşte: „[Vorbeşte-le] cît mai mult despre ceea ce vrei să faci, astfel ca ei să înţeleagă cu adevărat situaţia . . . Dacă le spui totul despre locul în care vei fi şi cu cine, precum şi de ce este important pentru tine să stai pînă mai tîrziu . . . s-ar putea să te lase“.

Sau, dacă părinţii vor să-i cunoască pe prietenii tăi — lucru pe care, de altfel, ar trebui să-l facă — nu te smiorcăi ca un copil. Revista Seventeen recomanda: „Adu-ţi prietenii acasă din cînd în cînd, astfel că, atunci cînd vei spune că mergi la film cu Bill, tatăl tău să nu aibă motiv să strige din camera cealaltă: «Bill? Care Bill?»“

‘I se va da din belşug’

Jim zîmbeşte vorbind despre Ron, fratele său mai mic. „Sînt doar 11 luni diferenţă între noi, spune el, dar părinţii noştri ne tratau foarte diferit. Mie îmi acordau o mare libertate. Puteam să folosesc chiar şi maşina familiei. Într-un an ei mi-au permis chiar să iau un frate mai mic într-o excursie la New York.

Însă cu Ron lucrurile stăteau altfel“, continuă Jim. „Lui nu i s-a acordat prea multă libertate. Tata nici măcar nu s-a deranjat să-l înveţe să conducă cînd a împlinit vîrsta necesară. Şi, pe cînd credea el că era destul de mare pentru a începe să se întîlnească cu o fată, ai mei nu l-au lăsat.“

Favoritism? Nu. Jim explică: „Ron avea tendinţa de a fi lipsit de simţul răspunderii. Îi lipsea iniţiativa. Adeseori, nu reuşea să facă ceea ce i se cerea. Şi, cu toate că eu nu le răspundeam niciodată înapoi părinţilor mei, Ron nu se reţinea să-şi exprime dezacordul. Toate acestea s-au întors întotdeauna împotriva lui“. Isus a spus în Matei 25:29: „Pentru că celui ce are i se va da şi va avea din belşug, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are“.

Vrei mai multă libertate şi responsabilitate? Dovedeşte-te demn de încredere. Ia în serios orice sarcină ţi-ar  încredinţa părinţii tăi. Nu fi ca tînărul dintr-una din parabolele lui Isus. După ce tatăl său i-a spus: „Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea!“, el a răspuns: „«Mă duc, doamne!» Şi nu s-a dus“ (Matei 21:28, 30). Dovedeşte-le părinţilor că, dacă ei îţi cer să faci ceva, oricît ar fi de puţin, lucrul este ca şi făcut.

„Le-am demonstrat părinţilor mei că puteam să-mi asum responsabilităţi“, îşi aminteşte Jim. „Ei mă trimiteau la bancă, mă lăsau să achit notele de plată curente, să fac cumpărături la supermagazin. Iar cînd mama a trebuit să se angajeze, eu am pregătit chiar şi mîncarea pentru întreaga familie.“

Ia iniţiativa!

Ce se întîmplă dacă părinţii tăi nu ţi-au încredinţat încă asemenea responsabilităţi? Caută să iei iniţiativa. Revista Seventeen sugera: „Oferă-te să prepari o mîncare pentru familie şi spune-le părinţilor tăi că vrei să faci totul în acest sens: să pregăteşti meniul, să alcătuieşti lista de cumpărături, să calculezi costul, să faci cumpărăturile, să găteşti şi să speli vasele“. Iar dacă gătitul nu este punctul tău forte, priveşte în jur şi vezi ce altceva ai putea face. Nu ai nevoie de un ordin special de la părinţii tăi pentru a acţiona atunci cînd există vase de spălat, duşumeaua de curăţat sau camere de aranjat.

Mulţi tineri prestează un serviciu în timpul verii sau în week-end-uri. Dacă acest lucru este valabil şi în cazul tău, te-ai dovedit capabil să-ţi economiseşti şi să-ţi administrezi banii? Te-ai oferit să contribui cu bani pentru camera şi mîncarea ta? (Vei înţelege mai bine de ce, dacă te vei interesa de preţul ridicat al chiriei pentru o cameră în regiunea în care locuieşti.) Făcînd astfel s-ar putea să ai mai puţini bani de buzunar, dar, pe măsură ce vor observa modul tău matur de a utiliza banii, părinţii tăi vor fi înclinaţi, fără îndoială, să-ţi acorde o libertate mai mare.

 Slăbirea legăturilor

Părinţii trebuie să fie prietenii noştri intimi, surse nesecate de sfaturi şi îndrumări (compară cu Ieremia 3:4). Aceasta nu înseamnă însă că va trebui să te bazezi pe ei pentru a lua orice decizie neînsemnată. Numai utilizîndu-ţi „facultăţile de percepţie“ vei putea cîştiga încredere în ce priveşte capacitatea ta de a lua decizii. — Evrei 5:14, NW.

Deci, în loc să dai fuga la părinţii tăi la primul semn al unei dificultăţi minore, încearcă să rezolvi problema găsind singur o soluţie. În loc să te „precipiţi“ sau să fii impulsiv cu privire la o problemă, urmează sfatul biblic de a „pricepe“ şi „înţelege“ mai întîi (Isaia 32:4). Fă unele cercetări, mai ales dacă sînt implicate principii biblice. După ce ai cîntărit cu calm lucrurile, de-abia atunci apelează la părinţii tăi. În loc să spui mereu: Tati, ce trebuie să fac? sau Mami, tu ce ai face?, mai bine explică situaţia. Fă-i să înţeleagă felul în care vezi tu lucrurile. Apoi, întreabă-i cum gîndesc ei.

Părinţii tăi te vor vedea atunci vorbind nu ca un copil, ci ca un adult. Vei fi făcut astfel un mare pas în a dovedi că devii un adult care merită o oarecare măsură de libertate. Ai tăi vor avea motive să înceapă să te trateze ca pe un adult.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce sînt părinţii adesea atît de preocupaţi să-şi ocrotească copiii şi să ştie pe unde umblă?

◻ De ce este important să-ţi tratezi părinţii cu respect?

◻ Cum pot fi rezolvate cel mai bine neînţelegerile cu părinţii tăi?

◻ Cum poţi respecta regulile şi normele fixate de părinţii tăi şi să te bucuri totuşi de o oarecare libertate?

◻ Care ar fi cîteva dintre modalităţile prin care le poţi demonstra părinţilor tăi că eşti demn de încredere?

[Text generic pe pagina 29]

„Tata vrea să ştie întotdeauna unde sînt şi la ce oră am să fiu acasă . . . Dar, trebuie părinţii să ştie totul?“

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Simţi că părinţii tăi te îngrădesc?

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Faptul de a rămîne calm atunci cînd survin neînţelegeri este o modalitate de a cîştiga respect