Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce mă înţeleg atît de greu cu fratele şi cu sora mea?

De ce mă înţeleg atît de greu cu fratele şi cu sora mea?

Capitolul 6

De ce mă înţeleg atît de greu cu fratele şi cu sora mea?

RIVALITATEA între fraţi datează de pe timpul lui Cain şi Abel. Acest lucru nu înseamnă că îţi urăşti fratele sau sora. Un tînăr recunoştea: „În adîncul inimii, unde exact, nu ştiu, cred că îl iubesc pe fratele meu. În felul meu, dar îl iubesc“.

De ce animozitatea se furişează, deseori, în spatele relaţiilor dintre fraţi? Scriitoarea Harriet Webster citează consilierul familial Claudia Schweitzer, care spune: „Fiecare familie are propriile sale resurse materiale şi afective“. Webster adaugă: „De obicei, certurile dintre copii se axează pe aceste resurse care, într-o anumită măsură, includ totul, de la iubirea părintească la bani şi îmbrăcăminte“. Camille şi cei cinci fraţi şi surori ai săi, de exemplu, împart împreună cele trei dormitoare. „Aş vrea să fiu singură uneori, spune Camille, şi aş vrea să-i dau afară, dar ei rămîn întotdeauna înăuntru.“

Divergenţe pot apărea şi în privinţa împărţirii privilegiilor şi responsabilităţilor casnice. Copiilor mai mari s-ar putea să nu le convină că li se pretinde să îndeplinească cea mai mare parte a sarcinilor menajere. Copiii mai mici s-ar putea împotrivi tutelei fraţilor mai mari sau ar putea deveni invidioşi cînd privilegiile la care ei visează sînt obţinute de fraţii mai mari. „Sora mea ia ore de conducere şi eu nu“, se plînge o adolescentă din Anglia. „Îi port pică şi încerc să-i fac zile fripte.“

Adeseori, dezacordurile dintre fraţi sînt, pur şi simplu, rezultatul unor conflicte de personalitate. Diane, de şaptesprezece ani, spune: „Cînd vezi pe cineva zi de zi şi vezi aceeaşi persoană făcînd zilnic acelaşi lucru care te agasează — ajungi să te saturi“. Tînărul André adaugă: „Cînd eşti acasă, te porţi aşa cum eşti în realitate“. Din nefericire, ‘a te purta aşa cum eşti în realitate’ înseamnă deseori a lăsa deoparte politeţea, bunătatea şi tactul.

Preferinţele părinţilor („Mamei îi place cel mai mult de tine!“) sînt un alt măr al discordiei între fraţi. Profesorul de psihologie Lee Salk recunoaşte: „Nu este posibil ca un părinte să-şi iubească toţi copiii exact la fel, fiindcă ei sînt fiinţe umane distincte şi aceasta atrage după sine în mod inevitabil reacţii diferite din partea noastră [a părinţilor]“. Acest lucru a fost adevărat şi în timpurile biblice. Patriarhul Iacov (Israel) îl „iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi“ (Geneza 37:3). Fraţii lui Iosif au ajuns să fie cumplit de geloşi pe el.

Focul trebuie stins

„Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge.“ Aşa se spune în Proverbele 26:20. Extinderea unui foc într-o pădure se previne adesea izolînd porţiunea respectivă prin tăierea copacilor din jur şi curăţarea locului. Dacă izbucneşte un incendiu, el se extinde, de obicei, doar pînă în locul respectiv şi apoi se stinge. La fel, există modalităţi de a preveni — sau, cel puţin, de a limita — neînţelegerile. O modalitate ar fi aceea de a comunica şi de a ajunge la o înţelegere înainte ca discuţia să se înteţească.

De exemplu, te deranjează faptul că eşti privat de intimitate? Dacă da, într-un moment în care atmosfera nu este tensionată, încearcă să-l iei deoparte pe fratele sau pe sora ta şi efectiv să întocmiţi un program. (Eu iau camera în aceste zile/ore, iar tu, în acestea.) Apoi, cuvîntul tău Da să însemne Da, iar Nu al tău, Nu, prin faptul că respecţi înţelegerea (Matei 5:37). Dacă apare ceva care impune modificări, informează-l şi pe celălalt din timp, în loc să-l pui în faţa unui fapt împlinit.

Vă ciorovăiţi pentru că ţi se folosesc lucrurile personale? O adolescentă se plîngea: „Sora mea vitregă se foloseşte de obiectele mele fără să-mi ceară voie. Ea îmi foloseşte chiar şi fardurile, şi apoi mai are tupeul să-mi spună că nu am cumpărat ce trebuia“. Ai putea să-i soliciţi pe părinţii voştri să fie arbitri finali. Şi mai bine ar fi însă ca, într-un moment de linişte, să stai de vorbă cu fratele sau cu sora ta. În loc să despici firul în patru în ce priveşte „drepturile“ personale, ‘fii dispus să împarţi’ (1 Timotei 6:18, NW). Încercaţi să cădeţi de acord asupra cîtorva reguli ale împrumutului, între care una ar putea fi aceea de a cere întotdeauna înainte de a lua ceva. Stabiliţi nişte înţelegeri, dacă este necesar. În felul acesta veţi putea ‘stinge focul’ înainte de a se aprinde!

Dar dacă felul de a fi al fratelui tău pur şi simplu te irită? Într-adevăr, nu poţi face mare lucru ca să-l schimbi. Aşa că, învăţaţi ‘să vă îngăduiţi unii pe alţii în dragoste’ (Efeseni 4:2). În loc să scoţi în evidenţă greşelile şi slăbiciunile fratelui tău, dovedeşte-ţi iubirea creştină care „acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:8). În loc să fii aspru şi lipsit de amabilitate, lasă deoparte ‘mînia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvintele de ruşine’ şi ‘cuvîntul tău să fie totdeauna cu har’ (Coloseni 3:8; 4:6).

„Nu este drept!“

„Sora mea obţine tot ce vrea“, se plînge un tînăr. „Cît despre mine, eu rămîn complet nebăgat în seamă.“ Îţi sînt familiare aceste cuvinte? Observă cele două extreme, „tot“ şi „complet“. Este oare situaţia chiar atît de critică? Probabil că nu. Şi chiar dacă este, ar fi oare realist să te aştepţi ca doi indivizi diferiţi să fie trataţi absolut la fel? Fireşte că nu. Părinţii tăi ar putea, pur şi simplu, să reacţioneze în funcţie de nevoile tale individuale şi de temperamentul tău.

Dar este oare nedrept ca părinţii să-l favorizeze pe unul dintre copii? Nu neapărat. Aminteşte-ţi cum l-a favorizat Iacov pe fiul său Iosif. Motivul? Iosif era fiul Rahelei, soţia iubită a lui Iacov, care murise. Oare nu este de înţeles de ce s-a simţit Iacov extrem de apropiat de fiul său? Iubirea lui Iacov pentru Iosif nu i-a exclus totuşi pe ceilalţi fii, căci el a manifestat o reală preocupare pentru bunăstarea lor (Geneza 37:13, 14). Gelozia acestora faţă de Iosif era, aşadar, nefondată!

Părinţii tăi ar putea, la fel, să se simtă mai atraşi de fratele sau de sora ta, probabil datorită unor interese comune, unor afinităţi de caracter sau altor factori. Aceasta nu înseamnă însă că pe tine nu te iubesc. Dacă nutreşti resentimente sau invidie, înseamnă că inima ta imperfectă te domină pur şi simplu. Străduieşte-te să învingi astfel de sentimente. Atît timp cît necesităţile tale sînt satisfăcute, de ce să te necăjeşti dacă fratele sau sora ta pare să se bucure de o atenţie specială?

Fraţii şi surorile — o binecuvîntare

Uneori, aceasta pare greu de crezut — mai ales cînd ei te supără. Însă tînăra Diane ne reaminteşte: „Este tare nostim să ai fraţi şi surori“. Ea are şapte. „Ai cu cine să vorbeşti şi cui să-i împărtăşeşti lucrurile interesante.“

Anne Marie şi fratele ei, André, adaugă: „Chiar dacă poţi ieşi din cînd în cînd cu prietenii, pe fraţii şi surorile tale îi ai întotdeauna la îndemînă. Ei sînt întotdeauna disponibili cînd vrei să faci sport sau să mergi în parc“. Donna vede alt avantaj practic: „Ai cu cine împărţi sarcinile gospodăreşti“. Alţii l-au prezentat pe fratele sau pe sora lor drept „un deosebit ascultător şi sfătuitor“ şi unul care „înţelege“.

Mai tîrziu în viaţă te vei confrunta chiar cu unele dintre problemele pe care le ai acum cu fratele sau sora ta. Gelozie, lipsă de respect faţă de bunurile altcuiva, tratament diferenţiat, lipsă de intimitate, egoism, conflicte de personalitate — aceste probleme fac parte din viaţa însăşi. A învăţa să te înţelegi cu fraţii şi surorile tale este un bun antrenament în cadrul relaţiilor interumane.

André, de şaptesprezece ani, se face ecoul cuvintelor Bibliei din 1 Ioan 4:20 cînd spune: „Dacă nu te poţi înţelege cu oamenii pe care îi vezi, cum te poţi înţelege cu Iehova, pe care nu-l poţi vedea?“ Neînţelegeri cu fraţii şi surorile tale vor apărea din cînd în cînd. Însă poţi învăţa să împarţi cu alţii, să comunici şi să cedezi. Care va fi rezultatul unui astfel de efort? Ai putea trage concluzia că, la urma urmei, nu este chiar atît de rău să ai un frate sau o soră.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce nu se înţeleg deseori fraţii şi surorile?

◻ Cum poţi evita divergenţele legate de intimitatea ta şi de atentarea la lucrurile tale personale?

◻ De ce uneori părinţii favorizează un anumit copil? Crezi că acest lucru este neapărat nedrept?

◻ Este dezavantajat un copil singur la părinţi?

◻ Enumeră cîteva dintre avantajele faptului de a avea fraţi şi surori.

[Text generic pe pagina 52]

„Nu este posibil ca un părinte să-şi iubească toţi copiii exact la fel, fiindcă ei sînt fiinţe umane distincte.“ — Lee Salk, profesor de psihologie

[Chenarul de la pagina 54]

„Sînt singur la părinţi“

Dacă te afli în această situaţie, nu eşti neapărat dezavantajat. În primul rînd, întrucît alţi tineri nu se înţeleg bine cu fraţii şi surorile lor, tu ai posibilitatea să-ţi alegi singur prietenii apropiaţi (cu aprobarea părinţilor, fireşte). Poţi avea chiar mai mult timp pentru studiu, pentru meditaţie sau pentru a-ţi cultiva unele deprinderi sau talente. — Vezi capitolul 14 despre singurătate.

Tînărul Thomas se referă la un alt avantaj cînd spune: „Fiind singur la părinţi, am beneficiat de toată atenţia părinţilor mei“. Este adevărat, o atenţie părintească excesivă îl poate face pe un tînăr să fie egocentric. Dar dacă părinţii dovedesc echilibru în manifestarea ei, atenţia părintească te poate ajuta să te maturizezi mai repede şi să te simţi dezinvolt în compania adulţilor.

Fiindcă nu ai fraţi sau surori cu care să-ţi împarţi lucrurile, există pericolul de a deveni egoist. Isus a sfătuit: „Faceţi o practică din a da“ (Luca 6:38, NW). Încearcă să împarţi unele lucruri cu prietenii şi cu rudele tale. Fii receptiv la necesităţile altora, oferindu-ţi ajutorul acolo unde este posibil. O astfel de generozitate nu va lăsa pe nimeni insensibil. Vei înţelege astfel că, deşi eşti singur la părinţi, nu eşti nici pe departe un copil singuratic.

[Legenda fotografiei de la pagina 53]

Deseori regret că nu am o soră; totuşi acest lucru are şi unele avantaje