Capitolul 2

De ce nu mă înţeleg părinţii mei?

ESTE omenesc să vrei să fii înţeles. Şi, dacă părinţii tăi sînt indiferenţi sau critici faţă de lucrurile pe care le îndrăgeşti sau le consideri importante, te poţi simţi extrem de frustrat.

Robert, în vîrstă de 16 ani, consideră că tatăl său nu-i înţelege gusturile în materie de muzică. „Nu face altceva decît să ţipe la mine zicînd: «Opreşte muzica!»“, spunea Robert. „Aşa că n-am mai ascultat nici muzica, dar nici pe el.“ Tot aşa, mulţi tineri se izolează afectiv în propria lor lume cînd li se pare că le lipseşte înţelegerea din partea părinţilor. Într-un studiu amplu cu privire la tineri, o proporţie de 26% dintre tinerii investigaţi au recunoscut: „Încerc să fiu departe de casă cît mai mult posibil“.

Prin urmare, în multe cămine există o adîncă ruptură sau prăpastie între tineri şi părinţii lor. Ce anume o determină?

„Tăria“ contra „perilor albi“

Proverbele 20:29 declară: „[Frumuseţea, NW] tinerilor [sau tinerelor] este tăria lor“. Această putere sau „tărie“ poate sta la baza a tot felul de conflicte între tine şi părinţii tăi. Proverbul continuă: „Dar podoaba bătrînilor sînt perii albi“. Părinţii tăi poate nu sînt literalmente cărunţi, însă ei sînt mai în vîrstă şi tind să vadă viaţa într-un mod diferit. Ei sînt conştienţi că nu toate situaţiile din viaţă au un sfîrşit fericit. Experienţe personale amare s-ar putea să le fi temperat idealismul pe care-l aveau odinioară, în tinereţe. Din cauza acestei înţelepciuni născute din experienţă  — „perii albi“, cum s-ar zice — ei ar putea, pur şi simplu, să nu-ţi împărtăşească entuziasmul în anumite privinţe.

Tînărul Jim spune: „Părinţii mei (crescuţi în timpul marii crize economice) cred că banii trebuie strînşi pentru a fi cheltuiţi pe lucruri importante. Dar eu trăiesc astăzi . . . Eu vreau să călătoresc mult“. Da, între „tăria“ tinereţii şi „perii albi“ ai părinţilor se poate crea o prăpastie uriaşă. Astfel, multe familii sînt dezbinate în mod dureros cu privire la chestiuni cum ar fi îmbrăcămintea şi ţinuta, comportarea faţă de sexul opus, folosirea drogurilor şi a alcoolului, ora la care să se întoarcă copiii acasă seara, prieteniile şi sarcinile gospodăreşti. Prăpastia dintre generaţii poate fi depăşită. Însă, înainte de a te putea aştepta ca părinţii să te înţeleagă, trebuie ca tu să încerci să-i înţelegi.

Părinţii sînt şi ei oameni

„Cînd eram mai mic, mi se părea normal ca mama să fie «perfectă» şi să nu aibă nici una dintre slăbiciunile şi sentimentele pe care le aveam eu“, spune John. Apoi, părinţii lui au divorţat, urmînd ca mama lui să se îngrijească singură de şapte copii. Sora lui John, April, îşi aminteşte: „Îmi aduc aminte că am văzut-o plîngînd din pricină că nu reuşea să facă faţă la toate. Atunci mi-am dat seama că noi aveam un punct de vedere greşit. Ea nu putea face întotdeauna totul, cînd trebuia şi cum trebuia. Am văzut că şi ea avea sentimente şi că era şi ea un om“.

 A recunoaşte că părinţii tăi sînt şi ei pur şi simplu oameni cu sentimente ca ale tale este un mare pas făcut înspre a-i înţelege. Ei s-ar putea simţi, de exemplu, foarte nesiguri pe capacitatea lor de a te creşte în mod corespunzător. Sau, simţindu-se copleşiţi de toate pericolele morale şi tentaţiile cu care te confrunţi, ei pot tinde uneori să reacţioneze violent. Poate că ei se confruntă cu dificultăţi fizice, financiare sau afective. Un tată, de exemplu, poate să deteste munca pe care o face, dar fără să se plîngă vreodată de ea. Astfel, cînd copilul său zice: „Nu pot suporta şcoala“, nu este de mirare că, în loc să răspundă înţelegător, ripostează: „De ce te plîngi? Voi, copiii, nu ştiţi ce-i greul!“

Fii preocupat de „foloasele altora“

Cum poţi afla deci ce simt părinţii tăi? ‘Uitîndu-te nu la foloasele proprii, ci şi la foloasele altora’ (Filipeni 2:4). Încearcă să o întrebi pe mama ta cum era ea ca adolescentă. Care îi erau sentimentele şi obiectivele? „Probabil că, spune revista ’Teen, dacă va simţi că eşti interesat şi conştient de motivaţiile unora dintre sentimentele ei, şi ea va încerca să fie mai conştientă de ale tale.“ Acest lucru poate fi valabil, fără îndoială, şi în cazul tatălui tău.

Dacă apare un conflict, nu te grăbi să-i acuzi pe ai tăi de insensibilitate. Întreabă-te: Oare părintele meu nu se simte bine sau este îngrijorat de ceva? Se simte cumva jignit de vreo acţiune sau cuvînt nechibzuit din partea mea? Este doar o înţelegere greşită a ceea ce vreau să le spun? (Proverbele 12:18). Un început bun pentru a depăşi prăpastia dintre generaţii îl constituie faptul că dai dovadă de  empatie în acest sens. Acum poţi trece la etapa următoare: să-i faci pe părinţii tăi să te înţeleagă! Totuşi, numeroşi tineri fac din aceasta ceva extrem de dificil. Cum?

Ducînd o viaţă duplicitară

Vickie, în vîrstă de 17 ani, făcea aceasta întîlnindu-se în secret cu un băiat, împotriva voinţei părinţilor ei. Era sigură că părinţii pur şi simplu nu i-ar înţelege sentimentele faţă de prietenul ei. Natural, prăpastia dintre ea şi ei s-a adîncit. „Ne făceam nefericiţi unii pe alţii“, spune Vickie. „Nu-mi făcea deloc plăcere să vin acasă.“ Ea s-a hotărît să se căsătorească, să facă orice pentru a pleca de acasă!

Mulţi tineri trăiesc, în mod asemănător, o viaţă duplicitară — făcînd lucruri care nu sînt cunoscute sau sînt interzise de către părinţii lor —, pentru ca apoi să se plîngă de faptul că părinţii „nu-i înţeleg“! Din fericire, Vickie a fost ajutată de o femeie creştină mai în vîrstă care i-a spus: „Vickie, gîndeşte-te puţin la părinţii tăi . . . Ei te-au crescut. Dacă nu poţi fi în bune relaţii cu ei, cum vei putea fi cu cineva de vîrsta ta care nu a investit 17 ani de iubire în tine?“

Vickie s-a analizat cu sinceritate. Şi-a dat seama curînd că părinţii ei aveau dreptate şi că inima ei greşea. Ea a pus capăt legăturii cu prietenul ei şi a început să umple golul dintre ea şi părinţii ei. Dacă ai ţinut şi tu în secret o parte importantă din viaţa ta faţă de părinţii tăi, nu este oare timpul să fii cinstit cu ei? — Vezi articolul inserat „Cum să le spun părinţilor mei?“

Găseşte-ţi timp pentru a vorbi

„Au fost cele mai frumoase clipe pe care le-am petrecut vreodată cu tata!“, a spus John despre o călătorie pe care el şi tatăl său au făcut-o împreună. „Nu petrecusem niciodată în viaţa mea şase ore numai eu împreună cu el. Şase ore dus, şase ore întors. Fără radio în maşină. Am stat într-adevăr de vorbă. Este ca şi cum ne-am fi descoperit unul pe celălalt. Merită într-adevăr să-l cunoşti.  Aceasta ne-a făcut prieteni.“ De ce nu încerci şi tu, la fel, să ai conversaţii frumoase cu mama ta sau cu tatăl tău, cu regularitate?

Aceasta te va ajuta totodată să-ţi faci prieteni printre ceilalţi adulţi. Vickie îşi aminteşte: „Nu aveam nici un fel de legătură cu cei mai mari decît mine; însă, mi-am propus să-mi însoţesc părinţii cînd se asociau cu alţi adulţi. Cu timpul, mi-am făcut prieteni printre cei care erau de vîrsta părinţilor mei, iar aceasta m-a ajutat să am o optică mai largă. Mi-a fost mai uşor să întreţin conversaţii cu părinţii mei. Atmosfera din casă s-a îmbunătăţit considerabil“.

Asocierea cu cei care au dobîndit înţelepciune de-a lungul anilor te va feri să adopţi o optică îngustă sau limitată cu privire la viaţă, ceea ce se poate întîmpla atunci cînd cauţi numai compania celor de vîrsta ta. — Proverbele 13:20.

Exprimă-ţi sentimentele

„Vorbesc direct din inimă şi rostesc adevărul care îmi vine pe buze“, spune tînărul Elihu (Iov 33:3, The Holy Bible in the Language of Today, de William Beck). Aşa le vorbeşti părinţilor tăi cînd nu sînteţi de acord cu privire la subiecte ca îmbrăcămintea, ora la care să te întorci acasă seara sau muzica?

Tînărul Gregory credea că mama lui este complet neînţelegătoare. El a rezolvat problema discuţiilor aprinse dintre ei stînd cît mai puţin acasă. Dar, mai tîrziu, a acţionat conform sfatului unor bătrîni creştini. El spune: „Am început să-i spun mamei ce simt. Îi spuneam de ce voiam să fac anumite lucruri şi nu o lăsam doar să bănuiască motivele. Adeseori, îmi deschideam inima şi-i explicam că nu încercam să fac nimic rău şi cît de jenat mă simţeam fiindcă mă trata ca pe un copilaş. Apoi ea a început să înţeleagă şi, încetul cu încetul, lucrurile au început să meargă mult mai bine“.

 Şi tu ai putea constata că a vorbi „direct din inimă“ te poate ajuta să rezolvi multe neînţelegeri.

Rezolvînd dezacordurile

Aceasta nu înseamnă însă că părinţii tăi vor ajunge imediat să privească lucrurile ca tine. Trebuie, prin urmare, să-ţi stăpîneşti emoţiile. „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte“ (Proverbele 29:11). Discută în mod calm avantajele punctului tău de vedere. Nu te îndepărta de problemă, argumentînd că „toţi fac aşa“.

Uneori, părinţii tăi vor spune nu. Aceasta nu înseamnă că nu te înţeleg. Ei ar dori, pur şi simplu, să prevină un dezastru. „Mama este exigentă cu mine“, recunoaşte o fată de 16 ani. „Mă supără cînd îmi spune că nu pot să fac un lucru sau [că trebuie] să vin acasă la o anumită oră. Dar, undeva în sinea ei, ea se preocupă cu adevărat de mine . . . ea are grijă de mine.“

Siguranţa şi căldura pe care le aduce înţelegerea reciprocă într-o familie nu se pot descrie în cuvinte. Ea face din cămin un refugiu în timpuri de tulburare. Sînt necesare însă eforturi reale din partea fiecărui membru al familiei.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce părinţii şi tinerii sînt adesea în conflict?

◻ Cum ar putea o mai bună înţelegere a părinţilor tăi să influenţeze modul în care îi priveşti?

◻ Cum poţi ajunge să-ţi înţelegi mai bine părinţii?

◻ De ce o viaţă duplicitară poate adînci prăpastia dintre tine şi părinţii tăi?

◻ De ce este mai bine să-i informăm pe părinţi cînd avem probleme serioase? Cum poţi să le vorbeşti despre ele?

◻ Cum îţi poţi ajuta părinţii să te înţeleagă mai bine?

[Text generic pe pagina 22]

„Dacă [mama ta] va simţi că eşti interesat şi conştient de motivaţiile unora dintre sentimentele ei, şi ea va încerca să fie mai conştientă de ale tale.“ — Revista ’Teen

 [Chenarul/Fotografia de la paginile 20, 21]

Cum să le spun părinţilor mei?

Sarcina de a le mărturisi părinţilor tăi o greşeală nu este plăcută. Tînărul Vince spune: „Am avut întotdeauna sentimentul că părinţii mei au mare încredere în mine, şi asta mă face să-mi fie greu să-i abordez, fiindcă nu doresc să-i supăr“.

Tinerii care recurg la disimulare suferă adesea din cauza unei conştiinţe tulburate (Romani 2:15). Greşelile lor pot deveni „o povară grea“, prea apăsătoare ca să poată fi purtată (Psalmul 38:4). În mod aproape inevitabil, ei sînt constrînşi să-şi inducă în eroare părinţii, minţindu-i, şi, drept urmare, comit şi alte fapte rele. Astfel, este lezată relaţia lor cu Dumnezeu.

Biblia spune: „Cine îşi acoperă fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare“ (Proverbele 28:13). Aşa cum se exprimă Betty, o tînără de 19 ani: „Oricum, Iehova vede totul“.

Dacă este vorba despre o greşeală gravă, cere-i iertare lui Iehova, mărturisindu-i în rugăciune răul comis (Psalmul 62:8). Apoi, vorbeşte-le părinţilor tăi (Proverbele 23:26). Ei au experienţa vieţii şi te pot ajuta adeseori să laşi în urmă greşelile şi să eviţi repetarea lor. „Este, într-adevăr, util să vorbeşti despre asta“, menţionează Chris, un tînăr de 18 ani. „La urma urmei, este o uşurare să-ţi eliberezi conştiinţa.“ Problema este cum să le-o spui părinţilor tăi?

Biblia vorbeşte despre „un cuvînt spus la timpul potrivit“ (Proverbele 25:11; compară cu Eclesiastul 3:1, 7). Care ar putea fi acest moment? Chris continuă: „Aştept pînă la cină şi atunci îi spun tatălui meu că trebuie să-i vorbesc“. Un băiat crescut numai de mamă a încercat însă să găsească un alt moment: „În general, îi vorbeam mamei exact înainte de a merge la culcare; atunci era mai relaxată. Cînd se întorcea de la serviciu, era foarte nervoasă“.

Aţi putea probabil începe astfel: „Mamă şi tată, am un necaz“. Dar ce să faci dacă părinţii tăi par să fie prea ocupaţi ca să-ţi acorde atenţie? Ai putea spune: „Ştiu că sînteţi ocupaţi, dar am, realmente, un necaz. Putem sta de vorbă?“ Apoi ai putea întreba: „Aţi  făcut vreodată ceva despre care să vă fie ruşine să vorbiţi?“

Acum urmează partea dificilă: să le spui părinţilor tăi care este greşeala comisă. Fii umil şi ‘spune adevărul’, fără să încerci să atenuezi gravitatea erorii tale sau să ascunzi unele detalii mai neplăcute (Efeseni 4:25; compară cu Luca 15:21). Foloseşte cuvinte care să fie înţelese de părinţii tăi, nu expresii din jargonul folosit doar de tineri.

Fireşte că, la început, părinţii tăi vor fi supăraţi şi decepţionaţi. Să nu fii deci surprins sau indignat dacă vei fi copleşit de un potop de cuvinte vibrînd de emoţie! Dacă ai fi ţinut cont de avertismentele lor anterioare, probabil că nu ai fi ajuns în această situaţie. Aşadar, păstrează-ţi calmul (Proverbele 17:27). Ascultă-i pe părinţii tăi şi răspunde-le la întrebări, indiferent de maniera în care le pun.

Fără îndoială, dorinţa ta fierbinte de a repune lucrurile în ordine îi va impresiona profund (compară cu 2 Corinteni 7:11). Totuşi, fii pregătit să accepţi o bine-meritată disciplinare. „Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii“ (Evrei 12:11). Nu uita, de asemenea, că nu este ultima ocazie cînd ai nevoie de ajutorul şi de sfatul matur al părinţilor tăi. Fă-ţi obiceiul de a le mărturisi micile probleme astfel încît, atunci cînd se vor ivi problemele mari, să nu-ţi fie teamă să le vorbeşti despre ceea ce ai pe conştiinţă.

[Legenda fotografiei]

Alege un moment cînd părinţii tăi ar putea avea o dispoziţie mai propice pentru a te asculta