Cartea biblică numărul 1 — Geneza

REDARE

Cartea biblică numărul 1 — Geneza

Scriitorul: Moise

Locul scrierii: Pustiu

Data încheierii scrierii: 1513 î.e.n.

Perioada la care se referă: De „la început“ până în 1657 î.e.n.

1. Care sunt câteva subiecte importante analizate în Geneza?

IMAGINAŢI-VĂ că luaţi în mână o carte alcătuită din numai 50 de capitole scurte şi că în primele ei pagini găsiţi singura relatare exactă despre începuturile istoriei omenirii, precum şi o descriere a relaţiilor dintre om şi Dumnezeu, Creatorul său, şi dintre om şi pământ, cu nenumăratele sale creaturi! Totodată, aceste câteva pagini vă ajută să înţelegeţi mai bine cu ce scop a pus Dumnezeu omul pe pământ. Citind mai departe, veţi afla de ce moare omul şi de ce viaţa lui este în prezent plină de probleme. În plus, veţi fi ajutaţi să înţelegeţi care este adevăratul fundament al credinţei şi al speranţei, precum şi instrumentul folosit de Dumnezeu în vederea eliberării, şi anume Sămânţa promisă. Remarcabila carte ce conţine toate aceste idei este Geneza, prima dintre cele 66 de cărţi ale Bibliei.

2. Care este semnificaţia numelui Geneza, şi din ce anume este această carte prima parte?

²„Geneza“ înseamnă „origine, naştere“, acest nume fiind luat din Septuaginta, traducerea în limba greacă. În manuscrisele ebraice, cartea se intitulează Bereshíth, după primul cuvânt al cărţii, care înseamnă „la început“ (în greacă, en archéi). Geneza este prima carte din Pentateuh (nume care provine din greacă şi înseamnă „cinci suluri“ sau „volum în cinci părţi“). După cât se pare, Pentateuhul a fost iniţial o singură carte, numită Tora (Lege) sau „cartea legii lui Moise“. Mai târziu însă, el a fost împărţit în cinci suluri pentru a fi mânuit mai uşor (Ios. 23:6; Ezra 6:18).

3. a) Cine este Autorul Genezei, dar cine a scris-o? b) Din câte se pare, cum a primit Moise informaţiile pe care le-a consemnat în Geneza?

³Deşi Iehova Dumnezeu este Autorul Bibliei, el l-a inspirat pe Moise să scrie cartea Geneza. Cum a obţinut Moise informaţiile pe care le-a consemnat în Geneza? S-ar putea ca unele să-i fi fost transmise direct, prin revelaţie divină, iar altele, sub îndrumarea spiritului sfânt, pe cale orală. Este posibil, de asemenea, ca Moise să fi avut la dispoziţie documente scrise, păstrate de strămoşii săi ca scrieri preţioase despre originea omenirii. *

4. a) Unde şi când şi-a încheiat Moise scrierea? b) După cât se pare, de unde a obţinut Moise informaţiile pentru ultima parte a Genezei?

⁴Probabil că Moise şi-a încheiat scrierea, realizată sub inspiraţie, în pustiul Sinai, în 1513 î.e.n. (2 Tim. 3:16; Ioan 5:39, 46, 47). De unde a obţinut Moise informaţiile pentru ultima parte a Genezei? Întrucât străbunicul său Levi era frate vitreg cu Iosif, familia sa trebuie să fi cunoscut bine aceste detalii. Este posibil chiar ca Levi să fi fost un timp contemporan cu Amram, tatăl lui Moise. Mai mult, spiritul lui Iehova avea să asigure şi în acest caz redactarea corectă a acestei porţiuni din Scripturi (Ex. 6:16, 18, 20; Num. 26:59).

5. Ce dovezi oferite chiar de Biblie confirmă că Moise a scris Geneza?

⁵Nu există nicio îndoială cu privire la identitatea scriitorului cărţii Geneza. Expresia „cartea legii lui Moise“ şi referiri similare la primele cinci cărţi ale Bibliei, dintre care una este Geneza, se întâlnesc frecvent începând din timpul lui Iosua, succesorul lui Moise. De fapt, în 27 dintre cărţile biblice scrise mai târziu se fac aproximativ 200 de referiri la Moise. Iudeii n-au contestat niciodată că Geneza a fost scrisă de Moise. În Scripturile greceşti creştine, Moise este numit deseori scriitorul „legii“, mărturia supremă fiind cea a lui Isus Cristos. Moise a scris la porunca directă a lui Iehova şi sub inspiraţia sa (Ex. 17:14; 34:27; Ios. 8:31; Dan. 9:13; Luca 24:27, 44).

6. De ce putem afirma că scrisul a apărut la începutul istoriei omenirii?

⁶Unii sceptici au întrebat: Ştiau Moise şi predecesorii săi să scrie? Apăruse scrisul la data aceea? După cât se pare, scrisul a apărut la începutul istoriei omenirii, probabil înainte de Potopul din zilele lui Noe, care a avut loc în 2370 î.e.n. Există dovezi că omul ştia să scrie într-o epocă atât de îndepărtată? Deşi arheologii au stabilit că unele tăbliţe de lut găsite în urma săpăturilor datează dinainte de 2370 î.e.n., totuşi aceste date nu sunt sigure. Să remarcăm însă că, aşa cum arată Biblia, s-au construit oraşe, s-au inventat instrumente muzicale şi s-au făurit unelte de metal cu mult timp înainte de Potop (Gen. 4:17, 21, 22). Aşadar, este raţional să credem că oamenilor nu le-a fost greu să elaboreze o metodă de scriere.

7. Ce dovezi laice există cu privire la un diluviu mondial şi cu privire la cele trei ramuri ale speciei umane descrise în relatarea biblică?

⁷Geneza s-a dovedit în multe alte privinţe în deplină armonie cu faptele. Numai Geneza prezintă o relatare exactă şi realistă despre Potop şi despre supravieţuitorii acestuia, deşi în legendele multor popoare se găsesc relatări despre un diluviu din care au supravieţuit câţiva oameni (în majoritatea cazurilor, cu ajutorul unei ambarcaţiuni). De asemenea, relatarea din Geneza arată cum s-au format şi unde s-au stabilit diferitele ramuri ale familiei umane care au descins din cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. * Dr. Melvin Kyle, de la Seminarul Teologic din Xenia (Missouri, S.U.A.), a spus: „Este incontestabil faptul că, dintr-un punct central, dintr-un anumit loc din Mesopotamia, ramura hamitică a speciei umane a migrat spre sud-vest, ramura iafetică spre nord-vest, iar ramura semitică «spre răsărit», înspre «ţara Şinear»“. *

8. Ce alte dovezi confirmă autenticitatea Genezei?

⁸Autenticitatea Genezei, ca parte a relatării divine, reiese, de asemenea, din armonia ei internă şi din acordul ei perfect cu restul Scripturilor inspirate. Francheţea ei dezvăluie că scriitorul se temea de Iehova, iubea adevărul şi nu ezita să scrie despre păcatele naţiunii şi ale celor ce ocupau poziţii proeminente în Israel. Mai presus de toate, datorită exactităţii absolute cu care s-au împlinit profeţiile ei, aşa cum se va vedea spre sfârşitul acestui capitol, cartea Geneza este un exemplu remarcabil de scriere inspirată de Iehova Dumnezeu (Gen. 9:20–23; 37:18–35; Gal. 3:8, 16).

CONŢINUTUL CĂRŢII GENEZA

9. a) Cum descrie primul capitol al Genezei lucrarea de creare a lui Dumnezeu? b) Ce detalii suplimentare cu privire la om oferă capitolul al doilea?

⁹Crearea cerurilor şi a pământului şi pregătirea pământului ca locuinţă pentru om (1:1—2:25). Descriind evenimente care au avut loc cu miliarde de ani în urmă, Geneza prezintă faptele cu o simplitate impresionantă: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“. Este semnificativ că în această propoziţie introductivă Dumnezeu este identificat drept Creatorul, creaţia lui materială fiind cerurile şi pământul. În cuvinte solemne, bine alese, primul capitol descrie în linii mari lucrarea de creare cu privire la pământ. Această lucrare a fost realizată în şase perioade numite zile, fiecare începând cu o seară, când lucrarea de creare pentru acea perioadă era nedefinită, şi sfârşindu-se în strălucirea unei dimineţi, când gloria creaţiei se dezvăluia cu claritate. În ‘zile’ succesive au apărut lumina, întinderea (sau atmosfera), uscatul şi vegetaţia, luminătorii care separă ziua de noapte, peştii şi păsările, animalele de uscat şi, în cele din urmă, omul. Apoi, Dumnezeu a făcut cunoscută legea care guvernează speciile, bariera care face imposibilă evoluţia unei specii în altă specie. După ce l-a făcut pe om după chipul său, Dumnezeu a anunţat scopul său triplu cu privire la om: să umple pământul cu descendenţi drepţi, să-l supună şi să stăpânească peste creaţia animală. „Ziua“ a şaptea a fost binecuvântată şi declarată sfântă de Iehova, care a început să se ‘odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o’. Relatarea aduce apoi în prim-plan lucrarea de creare a lui Dumnezeu cu privire la om. Ea descrie grădina Edenului şi locul unde se afla, consemnează legea lui Dumnezeu referitoare la pomul interzis, arată cum a dat Adam nume animalelor şi cum a instituit Iehova prima căsătorie, făcând o femeie din corpul lui Adam şi aducându-i-o ca soţie.

10. Cum este explicată în Geneza originea păcatului şi a morţii, şi ce scop important este făcut cunoscut aici?

¹⁰Păcatul şi moartea intră în lume; „sămânţa“ prezisă ca eliberator (3:1—5:5). Femeia a mâncat din fructul interzis şi l-a convins pe soţul ei să i se alăture în răzvrătire, iar grădina Edenului a fost astfel pângărită prin neascultare. Dumnezeu a arătat imediat mijlocul prin care îşi va realiza scopul: „Şi Iehova Dumnezeu i-a zis şarpelui [Satan, instigatorul invizibil la răzvrătire]: « . . . Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul»“ (3:14, 15). Omul a fost expulzat din grădină, ca să trăiască în suferinţă şi să trudească în sudoarea feţei printre spini şi mărăcini. În cele din urmă, a trebuit să moară şi să se întoarcă în pământul din care fusese luat. Numai descendenţii săi puteau spera în Sămânţa promisă.

11. Cum a continuat păcatul să facă ravagii în afara Edenului?

¹¹Păcatul a continuat să facă ravagii în afara Edenului. Cain, primul copil care i s-a născut omului, a devenit ucigaşul fratelui său Abel, un slujitor fidel al lui Iehova. Cain a fost exilat de Iehova în ţara Fugii şi acolo i s-au născut urmaşi care, mai târziu, au fost distruşi în Potop. Adam a mai avut apoi un fiu, pe Set, care a devenit tatăl lui Enos. În acest timp, oamenii au început să cheme cu ipocrizie numele lui Iehova. Adam a murit la vârsta de 930 de ani.

12. Cum a ajuns pământul să se strice în zilele lui Noe?

¹²Oamenii răi şi îngerii răi strică pământul; Dumnezeu aduce Potopul (5:6—11:9). Aici sunt prezentaţi descendenţii lui Set. Printre aceştia s-a remarcat Enoh, care a sfinţit numele lui Iehova, ‘umblând cu adevăratul Dumnezeu’ (5:22). Următorul bărbat cu o credinţă remarcabilă a fost strănepotul lui Enoh, Noe, născut după 1 056 de ani de la crearea lui Adam. În acest timp s-a întâmplat ceva ce a făcut să crească violenţa pe pământ. Unii îngeri ai lui Dumnezeu şi-au părăsit locuinţa cerească pentru a se căsători cu frumoasele fiice ale oamenilor. Din această convieţuire nelegitimă s-a născut o rasă hibridă de uriaşi, cunoscuţi sub numele de nefilimi (adică „doborâtori“), care nu l-au glorificat pe Dumnezeu, ci au căutat să câştige faimă. De aceea, Iehova l-a anunţat pe Noe că intenţiona să şteargă din existenţă atât oamenii, cât şi animalele din cauza răutăţii permanente a omenirii. Numai Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova.

13. Cum şi-a sfinţit Iehova atunci numele?

¹³Lui Noe i s-au născut Sem, Ham şi Iafet. Întrucât violenţa şi depravarea au continuat pe pământ, Iehova i-a dezvăluit lui Noe că urma să-şi sfinţească numele prin intermediul unui mare potop. El i-a poruncit lui Noe să construiască o arcă de salvare şi i-a dat planuri detaliate de construcţie. Noe a ascultat fără şovăire, şi-a strâns familia, alcătuită din opt persoane, şi a adunat animalele şi păsările. Apoi, în al 600-lea an al vieţii sale (2370 î.e.n.) a început Potopul. A plouat torenţial 40 de zile, până când au fost acoperiţi chiar şi munţii înalţi, apa fiind cu 15 coţi (aprox. 6,5 m) deasupra lor. Un an mai târziu, Noe a putut în cele din urmă să-şi scoată familia din arcă şi primul lucru pe care l-a făcut după aceea a fost să-i ofere lui Iehova o mare jertfă de mulţumire.

14. Ce a poruncit atunci Iehova, ce legământ a făcut el, şi ce evenimente au avut loc în timpul vieţii lui Noe?

¹⁴Iehova l-a binecuvântat atunci pe Noe şi familia lui şi le-a poruncit să umple pământul cu descendenţi. Printr-un decret divin li s-a dat voie să mănânce carne, dar li s-a cerut să se abţină de la sânge, care reprezintă sufletul, sau viaţa, cărnii. Acest decret cerea, de asemenea, ca orice ucigaş să fie omorât. Legământul lui Dumnezeu, potrivit căruia nu avea să mai aducă niciodată un potop peste pământ, a fost întărit de apariţia pe cer a curcubeului. Mai târziu, Ham nu a manifestat respect faţă de Noe, profetul lui Iehova. Aflând de aceasta, Noe l-a blestemat pe Canaan, fiul lui Ham, însă a adăugat o binecuvântare care arăta că Sem avea să se bucure de o favoare specială, iar Iafet avea să fie şi el binecuvântat. Noe a murit la vârsta de 950 de ani.

15. Cum au încercat oamenii să-şi facă un nume, şi cum le-a zădărnicit Iehova planul?

¹⁵Cei trei fii ai lui Noe au ascultat de porunca lui Dumnezeu de a se înmulţi şi au dat naştere la 70 de familii, din care provine rasa umană din prezent. Nimrod, nepotul lui Ham, nu este menţionat printre ele, probabil din cauză că a devenit „un vânător puternic în opoziţie cu Iehova“ (10:9). El a întemeiat un regat şi a început să construiască oraşe. Pe timpul acela, tot pământul avea o singură limbă. În loc să se răspândească pe pământ ca să-l populeze şi să-l cultive, oamenii au hotărât să construiască un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă până la cer, ca să-şi facă un nume. Însă Iehova le-a zădărnicit planul, încurcându-le limba, şi astfel i-a împrăştiat. Oraşul a fost numit Babel (care înseamnă „Confuzie“).

16. a) De ce este importantă linia de descendenţă a lui Sem? b) Cum a ajuns Avram să fie numit „prietenul lui Iehova“, şi ce binecuvântări a primit?

¹⁶Modul în care a acţionat Dumnezeu cu Avraam (11:10—25:26). Este prezentată apoi importanta linie de descendenţă de la Sem la Avram, fiul lui Terah, descendenţii fiind menţionaţi în ordine cronologică. În loc să caute să-şi facă un nume, Avram a manifestat credinţă în Dumnezeu. La porunca lui Dumnezeu, el a părăsit oraşul caldeean Ur şi, la vârsta de 75 de ani, a traversat Eufratul şi a intrat în ţara Canaan, chemând numele lui Iehova. Deoarece a dat dovadă de credinţă şi ascultare, el a ajuns să fie numit „prietenul lui Iehova“, iar Dumnezeu a încheiat un legământ cu el (Iac. 2:23; Is. 41:8). Dumnezeu i-a ocrotit pe Avram şi pe soţia sa în timpul scurtei lor şederi în Egipt. Reîntors în Canaan, Avram s-a dovedit generos şi paşnic, permiţându-i nepotului şi colaboratorului său în închinare, Lot, să-şi aleagă cea mai bună parte a ţării. Mai târziu, el l-a salvat pe Lot din mâna a patru regi care îl luaseră captiv. Apoi, când s-a întors de la luptă, Avram l-a întâlnit pe Melchisedec, regele Salemului, care, ca preot al lui Dumnezeu, l-a binecuvântat pe Avram, iar acesta i-a dat zeciuială.

17. Ce detalii a dat Dumnezeu despre legământul său, şi ce a dezvăluit cu privire la sămânţa lui Avram?

¹⁷Mai târziu, Dumnezeu i s-a arătat lui Avram, spunându-i că El este scutul său şi i-a dat detalii despre legământul promisiunii, dezvăluind că sămânţa lui Avram avea să ajungă numeroasă ca stelele cerului. Avram a aflat că sămânţa lui urma să fie asuprită 400 de ani, dar că avea să fie eliberată de Dumnezeu, care urma să judece naţiunea asupritoare. Când Avram era în vârstă de 85 de ani, Sarai, soţia sa, care nu avea copii, i-a dat-o pe servitoarea ei, egipteanca Agar, ca să aibă un copil prin ea. Astfel, s-a născut Ismael, care a fost considerat posibilul moştenitor. Însă Iehova avea în vedere altceva. Când Avram avea 99 de ani, Iehova i-a schimbat numele în Avraam, iar numele lui Sarai în Sara şi a promis că Sara va naşte un fiu. El a încheiat cu Avraam legământul circumciziei, iar acesta i-a circumcis imediat pe toţi bărbaţii din casa lui.

18. Ce evenimente importante au marcat viaţa lui Lot?

¹⁸Dumnezeu l-a anunţat apoi pe prietenul său Avraam despre hotărârea Sa de a distruge Sodoma şi Gomora din cauza păcatelor lor grave. Nişte îngeri ai lui Iehova l-au avertizat pe Lot şi l-au ajutat să fugă din Sodoma împreună cu soţia şi cu cele două fiice ale sale. Dar soţia sa, care s-a oprit să se uite la lucrurile rămase în urmă, s-a transformat într-un stâlp de sare. Pentru a avea urmaşi, fiicele lui Lot şi-au îmbătat tatăl cu vin şi au avut relaţii sexuale cu el. Ele au născut doi fii, care au devenit strămoşii naţiunilor Moab şi Amon.

19. Peste ce încercare în legătură cu Sămânţa a trecut cu succes Avraam, şi ce a dezvăluit Iehova în continuare pentru a-şi întări promisiunea?

¹⁹Dumnezeu a ocrotit-o pe Sara ca să nu fie dezonorată de Abimelec, regele filistenilor. Când Avraam avea 100 de ani, iar Sara în jur de 90, s-a născut Isaac, moştenitorul promis. După aproximativ cinci ani, Ismael, care avea 19 ani, şi-a bătut joc de Isaac, moştenitorul, ceea ce a dus la alungarea lui Agar şi a lui Ismael. Dumnezeu a aprobat această situaţie. După mai mulţi ani, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam, poruncindu-i să-l jertfească pe fiul său Isaac pe un munte din ţinutul Moria. Marea credinţă a lui Avraam în Iehova a rămas neclintită. Când era gata să-şi jertfească fiul, moştenitorul, a fost împiedicat de Iehova, care i-a pregătit un berbec pentru a-l aduce jertfă în locul fiului său. Iehova a întărit încă o dată promisiunea făcută lui Avraam, spunându-i că îi va înmulţi sămânţa ca stelele cerului şi ca firele de nisip de pe ţărmul mării. El a arătat că această sămânţă va lua în stăpânire poarta duşmanilor săi şi că toate naţiunile pământului se vor binecuvânta în mod sigur prin intermediul Seminţei.

20. Cum s-a îngrijit Avraam să găsească o soţie pentru Isaac, şi cum a ajuns Isaac singurul moştenitor?

²⁰Sara a murit la vârsta de 127 de ani şi a fost îngropată într-un ogor pe care Avraam l-a cumpărat de la fiii lui Het. După aceea, Avraam l-a trimis pe slujitorul său, care era numit peste toată casa lui, să găsească o soţie pentru Isaac în ţara în care trăiau rudele sale. Iehova l-a îndrumat pe acest slujitor la familia lui Betuel, fiul lui Nahor, şi s-au făcut pregătiri ca Rebeca să plece cu slujitorul lui Avraam. Rebeca a plecat de bunăvoie, având binecuvântarea familiei sale, şi a devenit mireasa lui Isaac. Avraam şi-a luat o altă soţie, pe Chetura, care i-a născut şase fii. El le-a oferit acestora daruri, i-a trimis de la el şi l-a făcut pe Isaac singurul său moştenitor. Apoi, la vârsta de 175 de ani, Avraam a murit.

21. Cum au ajuns Isaac şi Rebeca să aibă doi fii gemeni?

²¹Aşa cum prezisese Iehova, Ismael, fratele vitreg al lui Isaac, a devenit tatăl unei mari naţiuni, întemeiate pe cei 12 fii ai săi, care erau căpetenii. Rebeca a fost stearpă 20 de ani. Însă Isaac a continuat să-l implore pe Iehova pentru ea, iar ea a născut doi gemeni, Esau şi Iacov, despre care Iehova îi spusese că cel mai mare îi va sluji celui mai mic. Isaac avea atunci 60 de ani.

22. Cum au considerat Esau şi Iacob legământul care fusese încheiat cu Avraam, şi care au fost consecinţele?

²²Iacob şi cei 12 fii ai săi (25:27—37:1). Esau iubea vânătoarea. Într-o zi, când s-a întors de la vânătoare, el i-a vândut lui Iacob dreptul de întâi născut în schimbul unei înghiţituri de tocană, arătând astfel că nu preţuia legământul care fusese încheiat cu Avraam. De asemenea, el s-a căsătorit cu două hetite (iar, mai târziu, cu o ismaelită), care le-au adus multă amărăciune părinţilor lui. Ajutat de mama sa, Iacob s-a deghizat, dându-se drept Esau, ca să obţină binecuvântarea de întâi născut. Când a aflat lucrul acesta, Esau, care nu-i dezvăluise lui Isaac că îşi vânduse dreptul de întâi născut, a plănuit să-l ucidă pe Iacob. De aceea, Rebeca l-a sfătuit pe Iacob să fugă în Haran, la fratele ei Laban. Înainte ca Iacob să plece, Isaac l-a binecuvântat din nou şi i-a spus să nu-şi ia de soţie o femeie păgână, ci pe cineva din casa mamei sale. La Betel, în drum spre Haran, Iacob l-a văzut în vis pe Iehova, care l-a liniştit şi a întărit legământul promisiunii.

23. a) Cum a ajuns Iacob să aibă 12 fii? b) Cum şi-a pierdut Ruben dreptul de întâi născut?

²³În Haran, Iacob a lucrat pentru Laban şi s-a căsătorit cu cele două fiice ale acestuia, Lea şi Rahela. În pofida acestei căsătorii bigame, pe care o încheiase în urma unui şiretlic al lui Laban, Iacob a fost binecuvântat de Dumnezeu cu 12 fii şi o fiică de la soţiile sale şi de la cele două servitoare ale lor, Zilpa şi Bilha. Dumnezeu s-a îngrijit ca turmele lui Iacob să se înmulţească foarte mult, iar apoi i-a poruncit să se întoarcă în ţara strămoşilor săi. Iacob a fost urmărit de Laban şi cei doi au încheiat un legământ în locul numit Galeed şi Turnul de veghe (în ebraică, hamMitspáh). Când şi-a reluat călătoria, Iacob a fost încurajat de îngeri, iar într-o noapte s-a luptat corp la corp cu un înger care, în cele din urmă, l-a binecuvântat şi i-a schimbat numele din Iacob în Israel. Iacob a aranjat o întâlnire paşnică cu Esau şi a mers mai departe până la Sihem. Aici, fiica sa, Dina, a fost violată de fiul unei căpetenii a heviţilor. Fraţii ei, Simeon şi Levi, s-au răzbunat, masacrându-i pe bărbaţii din Sihem. Această faptă nu i-a plăcut lui Iacob, reprezentantul lui Iehova, fiindcă i-a făcut o reputaţie proastă în ţară. Dumnezeu i-a spus să plece la Betel şi să facă acolo un altar. După ce au plecat de la Betel, Rahela a murit în timp ce îl năştea pe Beniamin, al doisprezecelea fiu al lui Iacob. Ruben a violat-o pe Bilha, servitoarea Rahelei şi mama a doi dintre fiii lui Iacob, motiv pentru care şi-a pierdut dreptul de întâi născut. La scurt timp după aceea, Isaac a murit, la vârsta de 180 de ani, iar Esau şi Iacob l-au înmormântat.

24. De ce s-a mutat Esau cu familia sa în regiunea muntoasă a Seirului?

²⁴Esau s-a mutat cu familia sa în regiunea muntoasă a Seirului, fiindcă averile adunate de el şi de fratele său erau prea mari pentru ca ei să mai poată locui împreună. Sunt enumerate apoi numele descendenţilor lui Esau, precum şi ale şeicilor şi ale regilor Edomului. Iacob a locuit în continuare în Canaan.

25. În urma căror evenimente a ajuns Iosif sclav în Egipt?

²⁵În Egipt, pentru a fi salvate vieţi (37:2—50:26). Fraţii mai mari ai lui Iosif au început să-l urască deoarece avea favoarea lui Iehova şi primise nişte visuri de la Iehova. Ei au plănuit să-l ucidă, dar s-au răzgândit şi l-au vândut unor negustori ismaeliţi care treceau pe acolo. După ce au înmuiat veşmântul cu dungi al lui Iosif în sângele unui ţap, i l-au prezentat lui Iacob ca dovadă că tânărul de 17 ani fusese ucis de o fiară. Iosif a fost dus în Egipt, unde a fost vândut lui Potifar, şeful gărzii personale a faraonului.

26. De ce este importantă relatarea despre naşterea lui Pereţ?

²⁶În capitolul 38, scriitorul se abate puţin de la subiect pentru a prezenta relatarea despre naşterea lui Pereţ de către Tamar, care, printr-un şiretlic, l-a determinat pe Iuda, socrul ei, să îndeplinească faţă de ea datoria conjugală care trebuia îndeplinită de fiul lui. Această relatare subliniază din nou atenţia deosebită cu care au fost consemnate în Scripturi evenimentele ce aveau legătură cu venirea Seminţei promise. Pereţ, fiul lui Iuda, a devenit unul dintre strămoşii lui Isus (Luca 3:23, 33).

27. Cum a devenit Iosif prim-ministru al Egiptului?

²⁷Între timp, în Egipt, Iehova l-a binecuvântat pe Iosif, care a ajuns să ocupe o funcţie înaltă în casa lui Potifar. Însă Iosif s-a confruntat iarăşi cu încercări când a refuzat să comită fornicaţie cu soţia lui Potifar şi astfel să dezonoreze numele lui Dumnezeu. Drept urmare, a fost acuzat pe nedrept şi aruncat în închisoare. Acolo, el a fost folosit de Iehova ca să interpreteze visurile a doi tovarăşi de închisoare, paharnicul şi brutarul faraonului. Mai târziu, când faraonul a avut un vis care l-a neliniştit foarte mult, i s-a relatat că Iosif putea să interpreteze visurile. Iosif a fost scos imediat din groapa închisorii şi a fost dus la faraon. Atribuindu-i lui Dumnezeu meritul, Iosif a interpretat visul, prezicând şapte ani de belşug care aveau să fie urmaţi de şapte ani de foamete. Faraonul a recunoscut că „spiritul lui Dumnezeu“ era peste Iosif şi l-a numit prim-ministru ca să ia măsuri cu privire la ce avea să se întâmple (Gen. 41:38). Iosif avea atunci 30 de ani. El s-a dovedit un administrator înţelept, strângând provizii în cei şapte ani de belşug. Apoi, în timpul foametei care s-a extins pe tot pământul, el le-a vândut grâu egiptenilor şi oamenilor din alte naţiuni, care veneau în Egipt după hrană.

28. Ce evenimente au dus la mutarea familiei lui Iacob în Egipt?

²⁸În cele din urmă, Iacob i-a trimis în Egipt după grâu pe cei zece fii mai mari ai săi. Iosif i-a recunoscut, însă ei nu. Oprindu-l ca ostatic pe Simeon, el le-a cerut să-l aducă şi pe fratele lor mai mic cu următoarea ocazie, când aveau să vină să ia grâu. Când cei nouă s-au întors cu Beniamin, Iosif li s-a făcut cunoscut. El i-a iertat pe cei zece vinovaţi şi le-a spus să-l ia pe Iacob şi să vină în Egipt ca să supravieţuiască foametei. Drept urmare, Iacob, împreună cu cei 66 de descendenţi ai săi, s-a mutat în Egipt. Faraonul le-a dat cel mai bun ţinut, ţinutul Gosen, ca să locuiască acolo.

29. Ce serie importantă de profeţii a rostit Iacob pe patul de moarte?

²⁹Înainte de a muri, Iacob i-a binecuvântat pe Efraim şi pe Manase, fiii lui Iosif, apoi i-a chemat pe cei 12 fii ai săi ca să le spună ce avea să li se întâmple „în zilele care vor veni“ (49:1). După aceea a rostit o serie de profeţii detaliate care s-au împlinit în mod remarcabil. * El a prezis că sceptrul de domnie avea să rămână în tribul lui Iuda până la venirea lui Şilo (care înseamnă „Cel căruia îi aparţine“), adică Sămânţa promisă. După ce a binecuvântat căpeteniile celor 12 triburi şi a dat porunci privitoare la înmormântarea sa în Ţara Promisă, Iacob a murit la vârsta de 147 de ani. Iosif a avut în continuare grijă de fraţii săi şi de familiile lor până la moartea sa, care a survenit la vârsta de 110 ani. Înainte de a muri, Iosif şi-a exprimat încrederea că Dumnezeu avea să-l aducă din nou pe Israel în ţara sa şi a cerut ca oasele sale să fie duse în Ţara Promisă.

DE CE ESTE DE FOLOS

30. a) Ce bază oferă Geneza pentru înţelegerea cărţilor biblice redactate mai târziu? b) Potrivit Genezei, care trebuie să fie obiectivul oamenilor?

³⁰Geneza, cartea cu care începe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, este de mare folos, întrucât dezvăluie glorioasele scopuri ale lui Iehova Dumnezeu. Ea constituie un fundament excelent pentru înţelegerea cărţilor biblice scrise ulterior. În bogatul ei cuprins, ea descrie cum a început şi cum s-a sfârşit lumea dreaptă din Eden, cum s-a dezvoltat şi cum a fost distrusă printr-o catastrofă prima lume de oameni lipsiţi de pietate şi cum a apărut actuala lume rea. Geneza scoate în evidenţă în mod remarcabil tema întregii Biblii, şi anume justificarea suveranităţii lui Iehova prin intermediul Regatului condus de „sămânţa“ promisă. În ea se arată de ce moare omul. Începând de la Geneza 3:15 şi în special în pasajele în care se descrie modul în care a acţionat Dumnezeu cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob, ea oferă speranţa vieţii în lumea nouă sub Regatul condus de Sămânţă. Ea este de folos deoarece arată că obiectivul tuturor oamenilor trebuie să fie acela de a-şi păstra integritatea şi de a sfinţi numele lui Iehova (Rom. 5:12, 18; Evr. 11:3–22, 39, 40; 12:1; Mat. 22:31, 32).

31. Arătaţi, cu ajutorul chenarului, că Geneza conţine: a) profeţii importante şi b) principii valoroase.

³¹Scripturile greceşti creştine fac referire la toate evenimentele şi persoanele importante menţionate în cartea Geneza. De asemenea, aşa cum reiese din întreaga Biblie, profeţiile consemnate în Geneza s-au împlinit cu exactitate. Una dintre ele, care se referă la cei „patru sute de ani“ de asuprire a seminţei lui Avraam, a început în 1913 î.e.n., când Ismael şi-a bătut joc de Isaac, şi s-a sfârşit în 1513 î.e.n., când a avut loc eliberarea din Egipt (Gen. 15:13). * Chenarul de la pagina 18 prezintă şi alte profeţii importante şi împlinirea lor. În Geneza sunt exprimate de asemenea primele principii divine care ne sunt de mare folos deoarece ne întăresc credinţa şi ne ajută să înţelegem Scripturile. Atât profeţii din vechime, cât şi Isus şi discipolii săi au citat frecvent pasaje din Geneza şi au arătat cum se aplică acestea. Să urmăm şi noi exemplul lor! Un studiu al chenarului de la pagina 18 ne va ajuta în acest sens.

32. Ce informaţii importante conţine Geneza cu privire la căsătorie, genealogie şi calcularea timpului?

³²Geneza dezvăluie cât se poate de clar voinţa şi scopul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie şi la relaţiile corecte dintre soţ şi soţie, precum şi cu privire la principiul autorităţii şi al instruirii în cadrul familiei. Isus însuşi a folosit aceste informaţii, citând din primul şi al doilea capitol al Genezei, când a zis: „N-aţi citit că cel care i-a creat i-a făcut de la început de sex bărbătesc şi de sex femeiesc şi a spus: «De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne»?“ (Mat. 19:4, 5; Gen. 1:27; 2:24). Cartea Geneza este foarte importantă pentru că prezintă genealogia familiei umane şi ne ajută să calculăm de cât timp există omul pe pământ (Gen., cap. 5, 7, 10, 11).

33. Indicaţi câteva principii şi proceduri din societatea patriarhală care sunt importante pentru înţelegerea Bibliei.

³³De un real folos pentru cel ce studiază Scripturile este şi cunoaşterea societăţii patriarhale, descrise în Geneza. Societatea patriarhală era forma de organizare socială în care familia erau condusă de un patriarh. Ea a existat în poporul lui Dumnezeu din zilele lui Noe până când a fost dată Legea la muntele Sinai. Multe dintre prescripţiile incluse în legământul Legii se aplicau deja în societatea patriarhală. De-a lungul istoriei, omenirea a fost influenţată de principii cum ar fi: meritul colectiv (18:32), responsabilitatea colectivă (19:15), pedeapsa capitală, precum şi sfinţenia sângelui şi a vieţii (9:4–6) şi aversiunea lui Dumnezeu cu privire la gloria acordată oamenilor (11:4–8). Un mare număr de proceduri şi termeni de natură juridică aruncă lumină asupra unor evenimente ulterioare, chiar până în zilele lui Isus. Pentru a avea informaţiile de bază necesare unei înţelegeri clare a Bibliei trebuie să cunoaştem legea patriarhală care reglementa custodia unor persoane şi a unor proprietăţi (Gen. 31:38, 39; 37:29–33; Ioan 10:11, 15; 17:12; 18:9), modul de transferare legală a unei proprietăţi (Gen. 23:3–18), precum şi legea cu privire la moştenirea celui ce primea dreptul de întâi născut (48:22). Alte proceduri din societatea patriarhală incluse în Lege au fost jertfele, circumcizia (care i s-a cerut prima dată lui Avraam), încheierea de legăminte, căsătoria între cumnaţi (38:8, 11, 26) şi folosirea jurămintelor pentru întărirea unei declaraţii (22:16; 24:3). *

34. Ce lecţii valoroase pot învăţa creştinii în urma studierii Genezei?

³⁴Geneza, prima carte a Bibliei, conţine multe lecţii referitoare la integritate, credinţă, fidelitate, ascultare, respect, bune maniere şi curaj. Iată câteva exemple: credinţa lui Enoh şi curajul său de a umbla cu Dumnezeu în mijlocul unor duşmani violenţi; dreptatea şi conduita ireproşabilă a lui Noe, precum şi ascultarea sa absolută; credinţa lui Avraam, hotărârea şi perseverenţa sa, sentimentul responsabilităţii manifestat de el în calitate de cap de familie care avea şi datoria de a-şi învăţa copiii despre poruncile, generozitatea şi iubirea lui Dumnezeu; supunerea Sarei faţă de soţul şi capul ei, precum şi hărnicia ei; blândeţea lui Iacob şi interesul său faţă de promisiunea lui Dumnezeu; ascultarea lui Iosif de tatăl său, integritatea sa morală, curajul său, conduita sa bună în închisoare, respectul faţă de autorităţile superioare, umilinţa sa, care l-a îndemnat să-i dea glorie lui Dumnezeu, şi îndurarea sa, care l-a determinat să-şi ierte fraţii; dorinţa arzătoare a tuturor acestor oameni de a sfinţi numele lui Iehova. Aceste calităţi exemplare s-au observat în viaţa tuturor celor ce au umblat cu Dumnezeu în lunga perioadă de 2 369 de ani care s-au scurs de la crearea lui Adam până la moartea lui Iosif, perioadă la care face referire cartea Geneza.

35. Pe ce anume pune accentul Geneza pentru a ne întări credinţa?

³⁵Într-adevăr, relatarea din Geneza ne ajută să ne întărim credinţa, prezentându-ne exemple minunate de credinţă, o credinţă încercată, care ne îndeamnă să căutăm oraşul al cărui constructor şi creator este Dumnezeu, adică Regatul sau guvernul său, pe care a început să-l pregătească cu mult timp în urmă prin intermediul Seminţei sale promise, apărătorul principal al măreţului nume al lui Iehova (Evr. 11:8, 10, 16).

[Note de subsol]

^ par. 3 Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor (engl.), vol. 1, p. 919, 920; vol. 2, p. 1212.

^ par. 7 Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor (engl.), vol. 1, p. 328, 329.

^ par. 7 D. Hart-Davies, Biblical History in the Light of Archaeological Discovery, 1934, p. 5.

^ par. 29 Turnul de veghe (engl.), 1962, p. 360–374, 392–408.

^ par. 31 Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor (engl.), vol. 1, p. 460, 461, 776.

^ par. 33 Turnul de veghe (engl.), 1952, p. 432–445.

[Întrebări de studiu]

[Tabelul de la pagina 18]

GENEZA — INSPIRATĂ ŞI DE FOLOS

Texte din Principii Referiri făcute

Geneza de alţi scriitori

1:27; 2:24 Sfinţenia şi caracterul permanent

al legăturii conjugale Mat. 19:4, 5

2:7 Omul este un suflet 1Cor. 15:45

2:22, 23 Autoritate 1 Tim. 2:13;

1Cor. 11:8

9:4 Sfinţenia sângelui Fap. 15:20, 29

20:3 Adulterul este un lucru rău 1 Cor. 6:9

24:3; 28:1–8 Căsătoria numai cu un credincios 1Cor. 7:39

28:7 Ascultarea de părinţi Ef. 6:1

Profeţii împlinite şi paralele profetice

12:1–3; Identificarea Seminţei

22:15–18 lui Avraam Gal. 3:16, 29

14:18 Melchisedec îl prefigurează pe Cristos Evr. 7:13–15

16:1–4, 15 Semnificaţia simbolică a unor personaje

ca Sara, Agar, Ismael, Isaac Gal. 4:21–31

17:11 Semnificaţia simbolică a circumciziei Rom. 2:29

49:1–28 Binecuvântarea dată de Iacob celor

12 triburi Ios. 14:1—21:45

49:9 Leul din tribul lui Iuda Rev. 5:5

Alte texte folosite de profeţi, de Isus şi de discipoli — pentru a ilustra, pentru a face aplicări sau ca exemple — care confirmă autenticitatea Genezei

1:1 Dumnezeu a creat cerul şi

pământul Is. 45:18; Rev. 10:6

1:26 Omul făcut după chipul lui Dumnezeu 1 Cor. 11:7

1:27 Omul creat de sex bărbătesc

şi de sex femeiesc Mat. 19:4; Mar. 10:6

2:2 Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea Evr. 4:4

3:1–6 Şarpele a amăgit-o pe Eva 2 Cor. 11:3

3:20 Toată omenirea se trage din prima

pereche de oameni Fap. 17:26

4:8 Cain l-a ucis pe Abel Iuda 11; 1 Ioan 3:12

4:9, 10 Sângele lui Abel Mat. 23:35

Cap. 5, 10, 11