Cartea biblică numărul 11 — 1 Regi

Scriitorul: Ieremia

Locul scrierii: Ierusalim şi Iuda

Data încheierii scrierii: 580 î.e.n.

Perioada la care se referă: aprox. 1040–911 î.e.n.

1. a) Cum a dispărut extraordinara prosperitate a Israelului? b) De ce se poate spune, totuşi, despre Prima carte a regilor că este „inspirată şi de folos“?

ÎN URMA cuceririlor lui David, teritoriul lui Israel a fost extins până la hotarele stabilite de Dumnezeu: de la fluviul Eufrat, la nord, până la râul Egiptului, la sud (2 Sam. 8:3; 1 Regi 4:21). După moartea lui David, când pe tron a urcat fiul său Solomon, „Iuda şi Israel erau mulţi la număr, ca firele de nisip de pe ţărmul mării. Şi mâncau, beau şi se bucurau“ (1 Regi 4:20). Solomon a domnit cu înţelepciune. Înţelepciunea lui o depăşea cu mult pe a vechilor greci. El a construit un templu măreţ pentru Iehova. Cu toate acestea, chiar şi Solomon s-a abătut de la calea dreaptă, închinându-se unor dumnezei falşi. La moartea lui, regatul s-a divizat în două, iar la tronul celor două regate rivale, Israel şi Iuda, s-au succedat o serie de regi răi, care au făcut ce era rău în ochii lui Iehova şi au adus multă suferinţă poporului, aşa cum prezisese Samuel (1 Sam. 8:10–18). Dintre cei 14 regi care au domnit după moartea lui Solomon în Iuda şi în Israel şi care sunt menţionaţi în Prima carte a regilor, doar doi au făcut ce era drept în ochii lui Iehova. Prin urmare, se poate spune că această relatare este „inspirată şi de folos“? Desigur. Acest lucru reiese din îndemnurile, profeţiile şi prefigurările pe care le conţine această carte şi din legătura ei cu tema Regatului, care se regăseşte în „toată Scriptura“.

2. Cum a ajuns Cartea regilor să fie împărţită în două suluri, şi cum au fost ele compilate?

² Iniţial, Cartea regilor a fost un singur sul, sau volum, şi se numea Melakhím (Regi) în ebraică. Traducătorii Septuagintei au numit-o Basiléion, adică „Regate“, ei fiind primii care au împărţit-o în două suluri, pentru a fi mânuită mai uşor. Ulterior, aceste suluri au fost numite Cartea a treia şi Cartea a patra a regilor, denumire care s-a păstrat în unele Biblii catolice. În general însă, ele sunt cunoscute sub numele de Prima şi A doua carte a regilor. Ele se deosebesc de Prima şi A doua carte a lui Samuel, deoarece compilatorul menţionează unele documente anterioare ca sursă a materialului său. În cele două cărţi, compilatorul face referire de 15 ori la „cartea cronicilor din zilele regilor lui Iuda“, de 18 ori la „cartea cronicilor din zilele regilor lui Israel“ şi, de asemenea, la „cartea cronicilor lui Solomon“ (1 Regi 15:7; 14:19; 11:41). Deşi toate aceste documente antice au dispărut, compilaţia inspirată, adică această relatare folositoare din Prima şi A doua carte a regilor, a rămas.

3. a) Cine a scris, fără îndoială, Cărţile regilor, şi cum vă argumentaţi răspunsul? b) Când a fost terminată scrierea Primei cărţi a regilor, şi la ce perioadă se referă ea?

³ Cine a scris Cărţile regilor? Accentul care se pune în ele pe activitatea profeţilor, îndeosebi pe cea a lui Ilie şi a lui Elisei, arată că scriitorul a fost un profet al lui Iehova. Asemănările cu cartea Ieremia în ce priveşte limbajul, compoziţia şi stilul sugerează că ele au fost redactate de acelaşi scriitor. Multe cuvinte şi expresii ebraice apar numai în Cărţile regilor şi în Ieremia. Dar, dacă Ieremia a scris Cărţile regilor, de ce nu apare numele său în ele? Lucrul acesta nu era necesar, deoarece activitatea lui este descrisă în cartea care îi poartă numele. În plus, Cărţile regilor au fost scrise pentru a-l glorifica pe Iehova şi închinarea sa, nu pentru a-i aduce faimă lui Ieremia. În general, Cărţile regilor şi cartea Ieremia se completează reciproc, fiecare menţionând ceea ce nu se spune în celelalte. În plus, în ele găsim relatări paralele, de exemplu: 2 Regi 24:18—25:30 cu Ieremia 39:1–10; 40:7—41:10; 52:1–34. Tradiţia iudaică atestă faptul că Ieremia a scris Prima şi A doua carte a regilor. Fără îndoială, el a început compilarea celor două cărţi în  Ierusalim şi se pare că a doua carte a fost terminată în Egipt, în jurul anului 580 î.e.n., întrucât spre sfârşitul relatării Ieremia face referire la unele evenimente din acel an (2 Regi 25:27). Prima carte a regilor continuă prezentarea istoriei Israelului de la sfârşitul celei de-A doua cărţi a lui Samuel până la moartea lui Iosafat, care a avut loc în 911 î.e.n. (1 Regi 22:50).

4. Cum confirmă istoria laică şi arheologia evenimentele din Prima carte a regilor?

⁴ Prima carte a regilor ocupă locul care i se cuvine în canonul Sfintelor Scripturi, fiind acceptată de toţi erudiţii. În plus, evenimentele din Prima carte a regilor sunt confirmate de istoria laică a Egiptului şi a Asiriei. Arheologia susţine şi ea multe afirmaţii din această carte. De exemplu, în 1 Regi 7:45, 46 citim că Hiram a turnat ustensilele de cupru pentru templul lui Solomon „în ţinutul Iordanului, între Sucot şi Ţaretan“. Arheologii care au făcut săpături pe locul anticului Sucot au descoperit aici vestigiile unei topitorii. * De asemenea, o inscripţie de pe peretele unui templu din Karnak (Teba antică) elogiază victoria obţinută de regele egiptean Şeşonk (Şişac) când a invadat Iuda, la care se face referire în 1 Regi 14:25, 26. *

5. Ce mărturie inspirată atestă autenticitatea Primei cărţi a regilor?

⁵ Autenticitatea Primei cărţi a regilor este susţinută de referirile pe care le fac la ea alţi scriitori ai Bibliei, precum şi de împlinirea profeţiilor ei. Isus a vorbit despre evenimentele referitoare la Ilie şi la văduva din Sarepta ca despre nişte realităţi istorice (Luca 4:24–26). Despre Ioan Botezătorul, Isus a zis: „El este «Ilie care trebuia să vin㻓 (Mat. 11:13, 14). Isus se referea aici la profeţia lui Maleahi, în care se vorbeşte de asemenea despre o zi viitoare: „Iată! Vi-l trimit pe profetul Ilie înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a lui Iehova“ (Mal. 4:5). Isus a confirmat canonicitatea Primei cărţi a regilor şi atunci când s-a referit la ceea ce se spune în ea despre Solomon şi despre regina sudului (Mat. 6:29; 12:42; compară cu 1 Regi 10:1–9).

CONŢINUTUL PRIMEI CĂRŢI A REGILOR

6. În ce împrejurări a urcat Solomon pe tron, şi cum s-a întărit regatul lui?

⁶ Solomon devine rege (1:1—2:46). Relatarea din Prima carte a regilor începe cu evenimentele de la sfârşitul domniei de 40 de ani a lui David, care au avut loc cu puţin timp înainte de moartea sa. Fiul său Adonia, ajutat de Ioab, comandantul armatei, şi de preotul Abiatar, a pus la cale un complot ca să ia în stăpânire regatul. Profetul Natan l-a informat pe David despre lucrul acesta şi i-a amintit indirect că el îl desemnase deja pe Solomon să fie rege după moartea sa. David i-a cerut deci preotului Ţadoc să-l ungă rege pe Solomon chiar în ziua în care cei ce urziseră complotul sărbătoreau urcarea pe tron a lui Adonia. David i-a spus lui Solomon să fie tare, să fie bărbat şi să umble pe căile lui Iehova, Dumnezeul său. Apoi, David a murit şi a fost îngropat „în Cetatea lui David“ (2:10). După un timp, Solomon l-a trimis în exil pe Abiatar şi i-a executat pe Adonia şi pe Ioab, autorii complotului. Mai târziu a fost executat Şimei, pentru că nu respectase măsura ce fusese luată cu îndurare pentru a-i fi cruţată viaţa. Astfel, regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon.

7. La ce rugăciune a lui Solomon a răspuns Iehova, şi care au fost foloasele pentru Israel?

⁷ Solomon domneşte cu înţelepciune (3:1—4:34). Solomon a încheiat o alianţă de căsătorie cu Egiptul, luând-o de soţie pe fiica faraonului. El s-a rugat lui Iehova să-i dea o inimă ascultătoare, ca să judece cu discernământ poporul său. Întrucât nu ceruse nici viaţă lungă, nici bogăţii, Iehova a promis că îi va da nu numai o inimă înţeleaptă, plină de discernământ, ci şi bogăţii şi glorie. Solomon şi-a arătat înţelepciunea încă de la începutul domniei sale, când în faţa lui s-au prezentat două femei care pretindeau că erau mama aceluiaşi copil. Solomon le-a poruncit oamenilor lui ‘să taie copilul viu în două’ şi să-i dea fiecărei femei câte o jumătate (3:25). Atunci, adevărata mamă a cerut să fie cruţată viaţa copilului, spunând să-i fie dat celeilalte femei. Solomon a identificat astfel adevărata mamă şi i-a dat copilul. Datorită înţelepciunii pe care Dumnezeu i-o dăduse lui Solomon, tot Israelul prospera, era fericit şi în siguranţă. Oameni din multe ţări veneau să audă cuvintele sale înţelepte.

8. a) Ce a făcut Solomon în vederea construirii templului? Descrieţi câteva caracteristici ale acestuia. b) Ce alt program de construcţie a realizat el?

⁸ Templul lui Solomon (5:1—10:29). Solomon şi-a amintit cuvintele pe care Iehova i le spusese tatălui său David: „Fiul tău, pe care-l voi pune pe tron în locul tău, va construi casa pentru numele meu“ (5:5). Aşadar, Solomon a făcut pregătiri în vederea construirii templului. Hiram, regele Tirului, i-a dat ajutor, trimiţându-i din Liban bârne de cedru şi de ienupăr, precum şi lucrători pricepuţi. Aceştia, împreună cu cei puşi la muncă forţată, au început lucrul la casa lui Iehova în al patrulea an al domniei lui Solomon, în al 480-lea an de la ieşirea israeliţilor din Egipt (6:1). Pe locul unde se construia templul nu s-au folosit nici ciocane, nici topoare şi nici alte unelte de fier, întrucât toate pietrele au fost cioplite şi şlefuite în carieră înainte să fie aduse pentru a fi asamblate. Toţi pereţii interiori ai templului au fost mai întâi acoperiţi cu cedru, iar pardoseala, cu lemn de ienupăr, după care totul a fost frumos acoperit cu un strat de aur. Au fost făcuţi doi heruvimi din lemn de  măslin sălbatic, fiecare având zece coţi (4,5 m) înălţime şi zece coţi de la vârful unei aripi până la vârful celeilalte aripi. Aceştia au fost aşezaţi în încăperea preasfântă. Pe pereţii templului au fost gravaţi alţi heruvimi, precum şi palmieri şi flori. În cele din urmă, după mai bine de şapte ani de muncă, acest templu măreţ a fost terminat. Programul de construcţie a continuat. Solomon a construit o casă pentru el însuşi, Casa Pădurii Libanului, Porticul Coloanelor, Porticul Tronului şi o casă pentru fiica faraonului. De asemenea, el a făcut două coloane mari de aramă pentru porticul casei lui Iehova, marea turnată, pentru curte, precum şi cărucioare de aramă, lighene de aramă şi ustensile de aur. *

9. Ce manifestare din partea lui Iehova a marcat aducerea arcei legământului la templu şi ce rugăciune a făcut Solomon atunci?

⁹ Sosise momentul ca preoţii să aducă arca legământului lui Iehova şi s-o pună în încăperea preasfântă, Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. Când preoţii au ieşit din locul sfânt, ‘gloria lui Iehova a umplut casa lui Iehova’, astfel că preoţii n-au mai putut rămâne să slujească acolo (8:11). Solomon a binecuvântat congregaţia lui Israel. Apoi l-a binecuvântat şi l-a lăudat pe Iehova. Stând în genunchi, cu mâinile întinse spre ceruri, el a recunoscut în rugăciune că cerurile cerurilor nu-l puteau cuprinde pe Iehova, cu atât mai puţin casa pământească pe care i-o construise el. Solomon s-a rugat ca Iehova să-i asculte pe toţi cei ce se temeau de El, chiar şi pe străinii veniţi dintr-o ţară îndepărtată, când aceştia aveau să se roage cu faţa îndreptată spre acea casă. Apoi a spus: „Pentru ca toate popoarele pământului să ajungă să cunoască numele tău, ca să se teamă de tine, aşa cum face poporul tău, Israel“ (8:43).

10. Răspunzând la rugăciunea lui Solomon, ce promisiune a făcut Iehova şi ce avertisment profetic a dat El?

¹⁰ În timpul sărbătorii de 14 zile care a urmat, Solomon a sacrificat 22 000 de vite şi 120 000 de oi. Iehova i-a spus lui Solomon că i-a ascultat rugăciunea şi că a sfinţit templul, punându-şi „acolo numele pe timp indefinit“. Dacă Solomon avea să umble în integritate înaintea lui Iehova, tronul regatului său avea să dăinuie. Însă, dacă Solomon şi fiii săi după el părăseau închinarea la Iehova şi le slujeau altor dumnezei, avea să se întâmple ceea ce le spusese Iehova: „Îl voi nimici pe Israel de pe faţa pământului pe care li l-am dat, iar casa pe care am sfinţit-o pentru numele meu o voi respinge dinaintea mea şi Israel va ajunge o ruşine şi o batjocură în mijlocul tuturor popoarelor. Şi casa aceasta va ajunge un morman de ruine“ (9:3, 7, 8).

11. Ce se poate spune despre bogăţia şi înţelepciunea lui Solomon?

¹¹ Solomon a avut nevoie de 20 de ani ca să termine cele două case: casa lui Iehova şi casa regelui. Apoi a construit multe oraşe în tot regatul său, precum şi corăbii pentru a face comerţ cu ţări îndepărtate. Regina din Şeba a auzit despre marea înţelepciune pe care Iehova i-o dăduse lui Solomon şi a venit să-l pună la încercare prin întrebări grele. După ce l-a auzit şi după ce a văzut prosperitatea şi fericirea poporului său, ea a exclamat: „Nu mi s-a spus nici pe jumătate!“ (10:7). În timp ce Iehova a continuat să manifeste iubire faţă de Israel, Solomon i-a întrecut „în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi ceilalţi regi ai pământului“ (10:23).

12. a) În ce privinţă a greşit Solomon, şi ce seminţe de răzvrătire au început să încolţească? b) Ce a profeţit Ahia?

¹² Infidelitatea şi moartea lui Solomon (11:1–43). Nesocotind porunca lui Iehova, Solomon şi-a luat multe soţii din alte naţiuni: 700 de soţii şi 300 de concubine (Deut. 17:17). Inima lui a fost atrasă spre alţi dumnezei. Iehova i-a spus că regatul va fi luat de la el, însă nu în zilele sale, ci în zilele fiului său. Totuşi, o parte din regat, formată din Iuda şi dintr-un alt trib, avea să fie guvernată de fiii lui Solomon. Dumnezeu a ridicat din naţiunile vecine oameni care i s-au împotrivit lui Solomon. Ieroboam, care era din tribul lui Efraim, s-a ridicat şi el împotriva regelui. Profetul Ahia i-a spus lui Ieroboam că va deveni rege peste zece triburi ale lui Israel, iar Ieroboam a fugit în Egipt pentru a-şi salva viaţa. Solomon a murit după o domnie de 40 de ani şi fiul său Roboam a devenit rege în 997 î.e.n.

13. Ce a dus la împărţirea regatului la începutul domniei lui Roboam, şi cum a încercat Ieroboam să-şi întărească regatul?

¹³ Regatul este împărţit (12:1—14:20). Întorcându-se din Egipt, Ieroboam a mers împreună cu poporul să-i ceară lui Roboam să-i elibereze pe oameni de poverile pe care Solomon le pusese peste ei. În loc să urmeze sfatul înţelept al bătrânilor lui Israel, Roboam a ascultat de tineri şi a pus poveri mai mari pe umerii poporului. Israel s-a revoltat şi l-a făcut rege pe Ieroboam peste cele zece triburi nordice. Rămas doar cu două triburi, Iuda şi Beniamin, Roboam a adunat o armată ca să lupte împotriva rebelilor, dar, la porunca lui Iehova, s-a întors din drum. Ieroboam a construit Sihemul, unde şi-a stabilit capitala, dar tot nu se simţea în siguranţă. El se temea că poporul se va întoarce la Ierusalim ca să i se închine lui Iehova şi astfel i se va supune din nou lui Roboam. Pentru a preîntâmpina lucrul acesta, el a ridicat doi viţei de aur, unul în Dan şi unul în Betel, iar în fruntea închinării a pus preoţi aleşi din popor, nu din tribul lui Levi. *

14. Ce avertisment profetic a fost rostit împotriva casei lui Ieroboam, şi ce necazuri au început?

¹⁴ În timp ce Ieroboam aducea jertfe pe altarul din Betel, Iehova a trimis un profet să-l avertizeze că va  ridica un rege din linia lui David, şi anume Iosia, care va lua măsuri drastice împotriva acelui altar dedicat închinării false. Ca semn, altarul s-a despicat chiar în clipa aceea. Mai târziu, profetul însuşi a fost ucis de un leu, pentru că nu respectase porunca lui Iehova de a nu mânca sau a nu bea în timpul misiunii sale. Apoi, asupra casei lui Ieroboam au început să vină necazuri. Copilul său a murit, potrivit judecăţii lui Iehova. Ahia, profetul lui Dumnezeu, a prezis că, din cauza păcatului grav pe care îl comisese Ieroboam introducând dumnezei falşi în Israel, casa acestuia avea să fie nimicită cu desăvârşire. După o domnie de 22 de ani, Ieroboam a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Nadab.

15. Ce evenimente au avut loc în timpul domniei următorilor trei regi din Iuda?

¹⁵ În Iuda: Roboam, Abiiam şi Asa (14:21—15:24). În acest timp, sub domnia lui Roboam, şi Iuda făcea ce era rău în ochii lui Iehova, practicând închinarea la idoli. Regele Egiptului a invadat ţara şi a luat multe lucruri din tezaurul templului. După 17 ani de domnie, Roboam a murit şi a devenit rege fiul său Abiiam. Şi acesta a continuat să păcătuiască împotriva lui Iehova, iar după trei ani de domnie a murit. Apoi a domnit fiul său Asa, care, spre deosebire de tatăl său, i-a slujit lui Iehova cu o inimă completă şi a îndepărtat din ţară „idolii de baligă“. Între Israel şi Iuda au fost tot timpul războaie. Asa a primit ajutor din partea Siriei, iar Israel a fost forţat să se retragă. Asa a domnit 41 de ani şi i-a succedat la tron fiul său Iosafat.

16. Ce evenimente tulburătoare au avut loc apoi în Israel, şi de ce?

¹⁶ În Israel: Nadab, Baeşa, Ela, Zimri, Tibni, Omri şi Ahab (15:25—16:34). Ce regi răi au fost aceştia! Baeşa l-a omorât pe Nadab, care domnise doar doi ani, apoi i-a omorât pe toţi cei din casa lui Ieroboam. El a continuat să practice închinarea falsă şi să lupte împotriva lui Iuda. Iehova a prezis că va mătura complet casa lui Baeşa, aşa cum făcuse cu casa lui Ieroboam. După o domnie de 24 de ani, Baeşa a fost urmat la tron de fiul său Ela, care a fost omorât doi ani mai târziu de slujitorul său Zimri. Îndată ce a urcat pe tron, Zimri a lovit toată casa lui Baeşa. Când poporul a aflat lucrul acesta, l-a făcut rege pe Omri, comandantul armatei, şi a pornit împotriva Tirţei, capitala lui Zimri. Văzând că totul era pierdut, Zimri a intrat în casa regală, i-a dat foc şi astfel a murit. Atunci, Tibni a încercat să pună mâna pe putere, ca rege rival, dar, după un timp, susţinătorii lui Omri l-au învins şi l-au ucis.

17. a) Prin ce s-a remarcat domnia lui Omri? b) De ce în timpul domniei lui Ahab închinarea adevărată se afla într-un declin total?

¹⁷ Omri a cumpărat muntele Samariei şi acolo a construit oraşul Samaria. El a umblat întru totul pe calea lui Ieroboam, mâniindu-l pe Iehova prin închinarea la idoli. De fapt, el a fost mai rău decât toţi predecesorii săi. După 12 ani de domnie, a murit şi a devenit rege fiul său Ahab. Acesta s-a căsătorit cu Izabela, fiica regelui Sidonului, apoi a ridicat în Samaria un altar pentru Baal. El i-a întrecut în răutate pe toţi cei dinaintea lui. În acest timp, Hiel din Betel a rezidit oraşul Ierihon cu preţul vieţii fiului său întâi născut şi al celui mai mic fiu. Închinarea adevărată se afla într-un declin total.

18. Cu ce cuvinte şi-a început Ilie activitatea de profet în Israel, şi cum a arătat el adevăratul motiv al necazurilor lui Israel?

¹⁸ Activitatea de profet a lui Ilie în Israel (17:1—22:40). Pe neaşteptate, a apărut un mesager al lui Iehova. Era Ilie, tişbitul. * Primele cuvinte pe care i le-a adresat regelui Ahab au fost cât se poate de surprinzătoare: „Viu este Iehova, Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu!“ (17:1). Într-un mod la fel de neaşteptat, Ilie s-a retras la porunca lui Iehova într-o vale aflată la est de Iordan. Deşi în Israel era secetă, nişte corbi îi aduceau hrană lui Ilie. Când apa din vale a secat, Iehova şi-a trimis profetul să locuiască la Sarepta, care aparţinea de Sidon. O văduvă a dat dovadă de bunătate faţă de Ilie, iar, printr-un miracol, Iehova a făcut ca mica ei rezervă de făină şi de ulei să nu se termine, astfel că ea şi fiul ei n-au murit de foame. Mai târziu, fiul ei s-a îmbolnăvit şi a murit, dar, la implorările lui Ilie, Iehova i-a redat copilului viaţa. Apoi, în al treilea an de secetă, Iehova l-a trimis din nou pe Ilie la Ahab. El l-a acuzat pe Ilie că a adus nenorocirea asupra lui Israel, dar Ilie i-a spus cu îndrăzneală lui Ahab: „Nu eu . . . , ci tu şi casa tatălui tău“, pentru că îi urmaseră pe Baali (18:18).

19. Cum a apărut controversa cu privire la cine era adevăratul Dumnezeu, şi cum a fost demonstrată supremaţia lui Iehova?

¹⁹ Ilie i-a cerut lui Ahab să-i adune pe toţi profeţii lui Baal la muntele Carmel. Poporul nu mai trebuia să şchiopăteze între două păreri. Apăruse o controversă. Cine era adevăratul Dumnezeu: Iehova sau Baal? Înaintea întregului popor, cei 450 de preoţi ai lui Baal au pregătit un taur, l-au pus pe lemnele de pe altar, apoi s-au rugat să coboare foc şi să mistuie ofranda. De dimineaţă până la amiază, ei l-au chemat întruna pe Baal, în timp ce Ilie îşi bătea joc de ei. Au strigat, şi-au făcut tăieturi, dar n-au primit niciun răspuns! Apoi, profetul Ilie, care era singur, a zidit un altar în numele lui Iehova şi a pregătit lemnele şi taurul pentru jertfă. El le-a cerut oamenilor să ude de trei ori cu apă ofranda şi lemnele, apoi s-a rugat lui Iehova: „Răspunde-mi, o, Iehova, răspunde-mi, pentru ca poporul acesta să ştie că tu, Iehova, eşti adevăratul Dumnezeu“. Atunci a căzut foc din cer şi a mistuit ofranda, lemnele, pietrele altarului, ţărâna şi apa.  Când a văzut lucrul acesta, tot poporul a căzut cu faţa la pământ şi a spus: „Iehova este adevăratul Dumnezeu! Iehova este adevăratul Dumnezeu!“ (18:37, 39). Profeţii lui Baal trebuiau să moară! Ilie a avut grijă ca aceştia să fie masacraţi, astfel că niciunul nu a scăpat. Apoi, Iehova a dat ploaie, punând capăt secetei din Israel.

20. a) Cum i s-a arătat Iehova lui Ilie la Horeb, ce poruncă i-a dat şi cum l-a mângâiat? b) Ce păcat şi ce crimă a comis Ahab?

²⁰ Când vestea despre umilirea lui Baal a ajuns la Izabela, ea a căutat să-l omoare pe Ilie. De teamă, el a fugit cu slujitorul său în pustiu, iar Iehova l-a îndrumat spre Horeb. Acolo i s-a arătat Iehova, dar nu în mod spectaculos, într-un vânt, într-un cutremur sau într-un foc, ci vorbindu-i cu „un glas liniştit şi domol“ (19:11, 12). Iehova i-a spus să-l ungă pe Hazael rege al Siriei, pe Iehu rege peste Israel, iar pe Elisei profet în locul său. El l-a mângâiat pe Ilie cu vestea că 7 000 de bărbaţi din Israel nu-şi plecaseră genunchii înaintea lui Baal. Ilie l-a uns imediat pe Elisei, aruncându-şi peste el veşmântul de profet. Ahab a obţinut apoi două victorii asupra sirienilor, dar a fost mustrat de Iehova deoarece încheiase un legământ cu regele lor, în loc să-l omoare. După aceea a urmat episodul cu Nabot, la a cărui vie râvnea Ahab. Izabela a plănuit ca Nabot să fie învinuit pe nedrept de martori falşi şi l-a omorât, după care Ahab i-a luat via. A fost o crimă de neiertat!

21. a) Ce condamnare a rostit Ilie atât împotriva lui Ahab şi a casei lui, cât şi împotriva Izabelei? b) Ce profeţie s-a împlinit la moartea lui Ahab?

²¹ Ilie s-a arătat din nou. El i-a spus lui Ahab că, în locul unde murise Nabot, câinii vor linge şi sângele lui, iar casa lui va fi nimicită cu desăvârşire, asemenea caselor lui Ieroboam şi Baeşa. Pe Izabela aveau s-o mănânce câinii pe bucata de pământ a Izreelului. „Nimeni, absolut nimeni, n-a fost ca Ahab, care s-a vândut ca să facă ce este rău în ochii lui Iehova şi pe care l-a întărâtat Izabela, soţia lui.“ (21:25) Însă Ahab s-a umilit când a auzit cuvintele lui Ilie, de aceea Iehova i-a spus că nenorocirea nu avea să vină în zilele lui, ci în zilele fiului său. Ahab s-a aliat apoi cu Iosafat, regele lui Iuda, în lupta împotriva Siriei şi, nesocotind sfatul lui Mica, profetul lui Iehova, ei au mers la luptă. Ahab a fost rănit grav în luptă şi a murit. Când au spălat carul său de război în bazinul Samariei, câinii au venit să-i lingă sângele, aşa cum profeţise Ilie. În locul lui a domnit în Israel fiul său Ahazia.

22. Prin ce s-a caracterizat domnia lui Iosafat în Iuda şi a lui Ahazia în Israel?

²² Domnia lui Iosafat în Iuda (22:41–53). Iosafat, care îl însoţise pe Ahab în bătălia împotriva Siriei, i-a fost fidel lui Iehova asemenea tatălui său, Asa, dar nu a înlăturat complet locurile înalte unde se practica închinarea falsă. Apoi, după 25 de ani de domnie, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Ioram. În nord, în Israel, Ahazia a călcat pe urmele tatălui său, Ahab, mâniindu-l pe Iehova cu închinarea la Baal.

DE CE ESTE DE FOLOS?

23. Ce asigurare şi ce încurajare ne dă Prima carte a regilor cu privire la rugăciune?

²³ Instruirea divină pe care o primim din Prima carte a regilor ne este de mare folos. Ne vom referi mai întâi la rugăciune, care ne este adusă de multe ori în centrul atenţiei. Aflat în faţa uriaşei responsabilităţi de a domni peste Israel, Solomon s-a rugat lui Iehova cu umilinţă, ca un copil. El nu a cerut decât discernământ şi o inimă ascultătoare, dar Iehova i-a dat din belşug nu numai înţelepciune, ci şi bogăţii şi glorie (3:7–9, 12–14). Să avem şi noi încredere că rugăciunile noastre umile, în care cerem înţelepciune şi îndrumare în serviciul lui Iehova, nu vor rămâne fără răspuns! (Iac. 1:5) Să ne rugăm întotdeauna fierbinte şi din inimă, cu profundă apreciere faţă de toată bunătatea lui Iehova, aşa cum a făcut Solomon cu ocazia dedicării templului! (1 Regi 8:22–53) Fie ca rugăciunile noastre să exprime întotdeauna credinţă şi o încredere absolută în Iehova, la fel ca rugăciunile rostite de Ilie când s-a aflat în încercări şi când a avut de înfruntat o naţiune care se închina la demoni! Iehova se îngrijeşte în mod minunat de cei ce i se adresează în rugăciune (1 Regi 17:20–22; 18:36–40; 1 Ioan 5:14).

24. Ce exemple-avertisment sunt prezentate în Prima carte a regilor, şi de ce anume trebuie să ţină seama în special supraveghetorii?

²⁴ De asemenea, exemplele celor ce nu s-au umilit înaintea lui Iehova ar trebui să ne slujească drept avertisment. „Dumnezeu li se împotriveşte celor trufaşi.“ (1 Pet. 5:5) Printre aceştia s-au numărat: Adonia, care a crezut că putea să treacă peste numirea teocratică făcută de Iehova (1 Regi 1:5; 2:24, 25), Şimei, care a crezut că putea să încalce limitele stabilite şi apoi să se întoarcă (2:37, 41–46), Solomon, care, la bătrâneţe, a dat dovadă de neascultare, astfel că Iehova i-a ridicat împotrivitori (11:9–14, 23–26), şi regii lui Israel, a căror religie falsă s-a dovedit dezastruoasă (13:33, 34; 14:7–11; 16:1–4). Mai poate fi menţionată şi Izabela, o femeie lacomă şi rea, forţa din spatele tronului lui Ahab. Exemplul ei rău a devenit atât de cunoscut, încât, o mie de ani mai târziu, a fost folosit într-un avertisment dat congregaţiei din Tiatira: „Totuşi, iată ce am împotriva ta: că o tolerezi pe femeia aceea, Izabela, care îşi zice profetesă şi care îi învaţă şi îi induce în eroare pe sclavii mei, făcându-i să comită fornicaţie şi să mănânce lucruri jertfite idolilor“ (Rev. 2:20). Supraveghetorii trebuie să păstreze congregaţiile curate şi să le apere de orice influenţă izabeliană! (Compară cu Faptele 20:28–30.)

25. Ce profeţii din Prima carte a regilor au avut o împlinire remarcabilă, şi cum ne poate ajuta astăzi faptul de a ne aduce aminte de ele?

²⁵ Puterea lui Iehova de a profeţi reiese clar din împlinirea multor profeţii consemnate în Prima carte a  regilor. Un exemplu este remarcabila prezicere făcută cu peste 300 de ani mai înainte, potrivit căreia Iosia avea să dărâme altarul lui Ieroboam din Betel. Iosia chiar a făcut lucrul acesta! (1 Regi 13:1–3; 2 Regi 23:15) Însă şi mai remarcabile sunt profeţiile referitoare la casa lui Iehova, construită de Solomon. Iehova i-a spus lui Solomon că, dacă israeliţii vor sluji dumnezeilor falşi, îi va nimici de pe faţa pământului şi va îndepărta dinaintea lui casa pe care o sfinţise pentru numele său (1 Regi 9:7, 8). Pasajul din 2 Cronici 36:17–21 confirmă cât de adevărată s-a dovedit această profeţie. În plus, Isus a arătat că, din acelaşi motiv, templul pe care l-a construit mai târziu în acelaşi loc Irod cel Mare urma să aibă aceeaşi soartă (Luca 21:6). Cât de adevărat s-a dovedit şi acest lucru! Ar trebui să ne aducem aminte de aceste nenorociri şi de motivul pentru care au avut loc. Ele ar trebui să ne amintească să umblăm întotdeauna pe căile adevăratului Dumnezeu.

26. Ce viziune stimulatoare a templului şi a Regatului lui Iehova ne oferă cu anticipaţie Prima carte a regilor?

²⁶ Regina din Şeba a venit din ţara ei îndepărtată şi a fost uimită de înţelepciunea lui Solomon, de prosperitatea poporului său şi de gloria regatului său, precum şi de măreţia casei lui Iehova. Cu toate acestea, Solomon i-a mărturisit lui Iehova: „Nici cerurile, nici cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă, atunci cu cât mai puţin această casă pe care am construit-o eu!“ (1 Regi 8:27; 10:4–9). Secole mai târziu, Cristos Isus a venit să înfăptuiască o lucrare de construcţie spirituală, legată în special de restabilirea închinării adevărate la marele templu spiritual al lui Iehova (Evr. 8:1–5; 9:2–10, 23). În persoana acestui rege, care este mai mare decât Solomon, se împlineşte promisiunea lui Iehova: „Voi întări tronul regatului tău peste Israel pe timp indefinit“ (1 Regi 9:5; Mat. 1:1, 6, 7, 16; 12:42; Luca 1:32). Prima carte a regilor ne oferă o stimulatoare viziune anticipată a gloriei templului spiritual al lui Iehova, precum şi a prosperităţii, a bucuriei şi a fericirii depline de care se vor bucura toţi oamenii care vor trăi sub guvernarea înţeleaptă a Regatului lui Iehova, încredinţat lui Cristos Isus. Astfel, creşte şi mai mult aprecierea noastră faţă de importanţa închinării adevărate şi faţă de minunata măsură luată de Iehova: Regatul său prin intermediul Seminţei!

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]