Cartea biblică numărul 13 — 1 Cronici

Scriitorul: Ezra

Locul scrierii: Ierusalim (?)

Data încheierii scrierii: aprox. 460 î.e.n.

Perioada la care se referă: după 1 Cronici 9:44: 1077–1037 î.e.n.

1. De ce putem spune că Prima carte a cronicilor este o parte esenţială şi folositoare a relatării divine?

ESTE Prima carte a cronicilor doar o listă cu genealogii? Este ea o simplă repetare a cărţilor Samuel şi Regi? Nicidecum! Această carte constituie o parte clarificatoare şi esenţială a relatării divine: esenţială în timpul când a fost scrisă, întrucât conţine informaţii privitoare la reorganizarea naţiunii şi a închinării, de asemenea esenţială şi de folos deoarece oferă un model de închinare pentru zilele de mai târziu, inclusiv pentru zilele noastre. Prima carte a cronicilor conţine unele dintre cele mai frumoase exprimări de laudă la adresa lui Iehova pe care le găsim în Scripturi. Ea oferă o minunată perspectivă a Regatului lui Iehova, un Regat al dreptăţii, iar toţi cei ce speră în acesta trag foloase studiind-o. De-a lungul secolelor, cele două Cărţi ale cronicilor au fost preţuite atât de iudei, cât şi de creştini. Ieronim, un traducător al Bibliei, a avut o părere atât de bună despre aceste două Cărţi ale cronicilor, încât le-a considerat un „rezumat al Vechiului Testament“ şi a afirmat că „ele au o însemnătate atât de mare, încât cine susţine că este familiarizat cu scrierile sacre, dar nu cunoaşte aceste cărţi, se înşală“. *

2. De ce au fost scrise Cronicile?

² După cât se pare, cele două Cărţi ale cronicilor au alcătuit la început o singură carte, sau sul, care ulterior a fost împărţită pentru a fi mânuită mai uşor. De ce au fost scrise Cronicile? Să analizăm contextul istoric. Exilul babilonian se sfârşise de aproximativ 77 de ani. Iudeii se reîntorseseră în ţară, dar în rândurile lor apăruse periculoasa tendinţă de a părăsi închinarea adusă lui Iehova la templul reconstruit din Ierusalim. Ezra fusese împuternicit de regele Persiei să numească judecători şi învăţători ai legii lui Dumnezeu (precum şi ai legii regelui) şi să înfrumuseţeze casa lui Iehova. Era nevoie de liste genealogice exacte, ca să ofere garanţia că numai persoanele autorizate slujeau ca preoţi şi ca să ateste moştenirile triburilor care trebuiau să se îngrijească de necesităţile preoţilor. De asemenea, având în vedere profeţiile lui Iehova privitoare la Regat, era obligatoriu să se păstreze o consemnare clară şi demnă de încredere a genealogiei lui Iuda şi a lui David.

3. a) Ce dorea Ezra să-i ajute pe iudei să înţeleagă? b) De ce a adus el în atenţie istoria lui Iuda, şi cum a accentuat importanţa închinării curate?

³ Ezra dorea cu ardoare să-i scoată din apatie pe iudeii restabiliţi şi să-i ajute să înţeleagă că erau moştenitori ai bunătăţii iubitoare a lui Iehova, garantate prin legământ. De aceea, în Cronici el le-a oferit o relatare completă a istoriei naţiunii şi a originii omenirii, pornind de la primul om, Adam. Întrucât regatul lui David era punctul central, Ezra a adus în atenţie istoria lui Iuda, omiţând aproape în întregime relatarea complet neziditoare despre regatul celor zece triburi. El a descris eforturile depuse de cei mai mari regi ai lui Iuda pentru a construi sau a repara templul şi pentru a lua în mod zelos iniţiativa în închinarea adusă lui Dumnezeu. Ezra a atras atenţia asupra păcatelor de natură religioasă care au dus la prăbuşirea regatului, subliniind totodată promisiunile de restabilire făcute de Dumnezeu. El a accentuat importanţa închinării curate, îndreptând atenţia asupra multor detalii privitoare la templu, la preoţi, la leviţi, la maeştrii cântăreţi etc. Israeliţii trebuie să fi fost foarte încurajaţi de această relatare istorică ce sublinia motivul întoarcerii lor din exil: restabilirea la Ierusalim a închinării aduse lui Iehova.

4. Ce dovezi arată că Ezra este scriitorul Cronicilor?

⁴ Ce dovezi arată că Ezra a scris Cronicile? Ultimele două versete din A doua carte a cronicilor sunt identice cu primele două versete din Ezra, iar A doua carte a cronicilor se încheie la mijlocul unei fraze care este redată în întregime în Ezra 1:3. Aşadar, cel care a scris Cronicile trebuie să fi scris şi cartea Ezra. Lucrul acesta este confirmat şi de asemănarea dintre cărţile Cronici şi Ezra în ce priveşte stilul, termenii, exprimarea şi ortografia. Unele expresii care apar în aceste două cărţi nu mai apar nicăieri în Biblie. Ezra, care a scris cartea ce îi poartă numele, trebuie să fi scris şi Cronicile. Tradiţia iudaică susţine această concluzie.

5. De ce era calificat Ezra atât în sens spiritual, cât şi laic?

⁵ Nimeni nu era mai calificat decât Ezra să compileze  această istorie reală şi exactă, deoarece „Ezra îşi pregătise inima să consulte legea lui Iehova, s-o împlinească şi să-l înveţe pe Israel dispoziţiile şi dreptatea“ (Ezra 7:10). Iehova l-a ajutat prin spiritul sfânt. Conducătorul mondial persan a recunoscut că Ezra avea înţelepciune de la Dumnezeu şi i-a încredinţat o mare autoritate civilă în provincia lui Iuda (Ezra 7:12–26). Întrucât primise această autoritate de la Dumnezeu şi de la rege, Ezra a putut să-şi compileze relatarea folosind cele mai bune documente disponibile.

6. De ce putem avea încredere în exactitatea Cronicilor?

⁶ Ezra a fost un cercetător remarcabil. El a consultat consemnările mai vechi referitoare la istoria iudeilor, compilate de profeţi demni de încredere şi contemporani cu evenimentele, precum şi pe cele compilate de cronicari oficiali şi de arhivari publici. Unele dintre scrierile pe care le-a consultat au fost, după cât se pare, documente de stat, atât din Israel, cât şi din Iuda, tabele genealogice, lucrări istorice scrise de profeţi şi documente aflate în posesia căpeteniilor triburilor sau a capilor de familie. Ezra a citat din cel puţin 20 de astfel de surse istorice. * Folosind aceste citate clare, Ezra le-a oferit în mod onest contemporanilor săi posibilitatea să verifice, dacă doreau, acele surse, iar lucrul acesta îi măreşte credibilitatea şi confirmă autenticitatea cuvintelor sale. Astăzi putem avea încredere în exactitatea Cărţilor cronicilor din acelaşi motiv pentru care şi iudeii din timpul lui Ezra au avut o asemenea încredere.

7. Când a fost scrisă Cartea cronicilor, cine a considerat-o autentică, şi la ce perioadă se referă ea?

⁷ Întrucât Ezra „a urcat din Babilon“ în al şaptelea an al domniei regelui persan Artaxerxes Longimanus, adică în 468 î.e.n., şi el nu aminteşte nimic despre importanta sosire a lui Neemia în 455 î.e.n., putem deduce că scrierea Cronicilor a fost încheiată între aceşti ani, probabil în jurul anului 460 î.e.n., la Ierusalim (Ezra 7:1–7; Neem. 2:1–18). Iudeii din zilele lui Ezra au acceptat Cronicile ca parte autentică a ‘Scripturilor inspirate de Dumnezeu şi de folos’. Ei le-au numit Divréh Haiyamím, ceea ce înseamnă „Faptele zilelor“, adică istoria zilelor sau a vremurilor. După aproximativ 200 de ani, traducătorii Septuagintei au inclus şi Cronicile printre scrierile canonice. Ei au împărţit cartea în două şi, considerând-o o completare a cărţilor Samuel şi Regi, de fapt a întregii Biblii din timpul acela, au numit-o Paraleipoménon, adică „Cele lăsate la o parte (nespuse, omise)“. Chiar dacă acest nume nu este prea potrivit, iniţiativa acelor traducători arată că ei considerau Cronicile o scriere autentică şi inspirată de Dumnezeu. Când a pregătit Vulgata, traducerea sa în latină, Ieronim a afirmat: „Putem să le numim şi mai sugestiv un Khronikón al întregii istorii divine“. Se pare că titlul „Cronicile“ vine de la acest cuvânt. O cronică este consemnarea unor întâmplări în ordine cronologică. După ce prezintă listele genealogice, Prima carte a cronicilor se referă îndeosebi la vremea regelui David, din 1077 î.e.n. până la moartea lui.

CONŢINUTUL PRIMEI CĂRŢI A CRONICILOR

8. Care sunt cele două părţi ale Primei cărţi a cronicilor?

⁸ Prima carte a cronicilor se împarte în mod logic în două: primele nouă capitole, în care sunt prezentate îndeosebi genealogii, şi ultimele 20 de capitole, care se referă la evenimentele din cei 40 de ani ce s-au scurs de la moartea lui Saul până la sfârşitul domniei lui David.

9. De ce nu există motive să presupunem că scrierea Cronicilor s-a încheiat la o dată ulterioară?

⁹ Genealogiile (1:1—9:44). Aceste capitole cuprind lista genealogică de la Adam până la descendenţii lui Zorobabel (1:1; 3:19–24). Numeroase traduceri îi prezintă pe descendenţii lui Zorobabel până la a zecea generaţie. Având în vedere că Zorobabel s-a întors la Ierusalim în 537 î.e.n. şi că Ezra şi-a încheiat scrierea, după cât se pare, în 460 î.e.n., timpul acesta ar fi fost prea scurt ca să se succeadă atâtea generaţii. Dar textul ebraic este incomplet în această parte şi nu se pot stabili nici legăturile de rudenie dintre majoritatea persoanelor menţionate şi Zorobabel. De aceea, nu există motive să presupunem, cum fac unii, că scrierea Cronicilor s-a încheiat la o dată ulterioară.

10. a) Ce generaţii sunt prezentate mai întâi? b) Ce genealogie este dată, în mod logic, la începutul celui de-al doilea capitol? c) Ce alte liste genealogice sunt prezentate, şi cu ce se încheie acestea?

¹⁰ Mai întâi sunt prezentate cele zece generaţii de la Adam până la Noe, iar apoi, următoarele zece generaţii până la Avraam. Sunt enumeraţi fiii lui Avraam şi urmaşii lor, descendenţii lui Esau şi ai lui Seir, care au locuit în regiunea muntoasă a Seirului, precum şi primii regi ai Edomului. Însă, începând de la al doilea capitol, relatarea îi enumeră pe descendenţii lui Israel, sau Iacob, fiind dată mai întâi genealogia prin Iuda şi apoi fiind amintite zece generaţii până la David (2:1–15). Sunt prezentate şi listele genealogice ale celorlalte triburi, care fac referire îndeosebi la tribul lui Levi şi la marii preoţi. Ele se încheie cu genealogia tribului lui Beniamin, ajungându-se astfel la regele Saul, un beniaminit, cu care începe naraţiunea propriu-zisă. Uneori ar putea părea că există contradicţii între genealogiile prezentate de Ezra şi cele care apar în alte părţi ale Bibliei. Dar să nu uităm că unele persoane au avut mai multe nume şi că ortografierea unor nume s-a schimbat odată cu evoluţia limbii sau cu trecerea timpului. Un studiu atent înlătură majoritatea acestor neînţelegeri.

11. Daţi exemple de alte informaţii folositoare introduse în consemnările genealogice.

 ¹¹ Ezra a introdus în listele genealogice întocmite de el şi unele informaţii istorice şi geografice care aduc clarificări şi reamintesc o serie de lucruri importante. De exemplu, când îi enumeră pe urmaşii lui Ruben, Ezra adaugă o informaţie preţioasă: „Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel — căci el era întâiul născut, dar, pentru că profanase aşternutul tatălui său, dreptul lui de întâi născut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel, astfel că el n-a putut fi înregistrat după genealogie cu dreptul de întâi născut; căci Iuda s-a dovedit a fi mai presus de fraţii săi şi din el urma să iasă conducătorul; dar dreptul de întâi născut era al lui Iosif“ (5:1, 2). Aceste cuvinte explică multe lucruri. În plus, numai din Cronici aflăm că Ioab, Amasa şi Abişai erau nepoţii lui David, ceea ne ajută să înţelegem evenimentele care au avut legătură cu ei (2:16, 17).

12. În ce împrejurări a murit Saul?

¹² Saul moare din cauză că a fost infidel (10:1–14). Partea narativă începe cu atacul filistenilor în lupta de la muntele Ghilboa. Trei dintre fiii lui Saul, inclusiv Ionatan, au fost omorâţi, iar Saul a fost rănit. Întrucât n-a vrut să fie prins de duşmani, el i-a poruncit scutierului său: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca să nu vină aceşti necircumcişi şi să-şi bată joc de mine“. Scutierul însă a refuzat, iar Saul s-a sinucis. Astfel, Saul a murit „fiindcă acţionase infidel faţă de Iehova, nerespectând cuvântul lui Iehova, şi fiindcă se dusese să întrebe un medium şi nu-l întrebase pe Iehova“ (10:4, 13, 14). Iehova i-a dat lui David regatul.

13. Cum a ajuns David tot mai mare în regat?

¹³ Întărirea regalităţii lui David (11:1—12:40). După un timp, cele douăsprezece triburi s-au adunat la David, în Hebron, şi l-au uns rege peste întregul Israel. El a cucerit Sionul şi ‘a devenit tot mai mare, căci Iehova al armatelor era cu el’ (11:9). În fruntea armatei au fost numiţi bărbaţi viteji, iar Iehova a înfăptuit prin ei „o mare salvare“ (11:14). David a primit sprijin din partea tuturor când războinicii s-au adunat cu o inimă completă ca să-l facă rege. Israelul a sărbătorit cu bucurie evenimentul.

14. Ce succese a avut David în lupta cu filistenii, şi cu ocazia cărui eveniment ce le-a întărit credinţa a compus el o cântare de bucurie?

¹⁴ David şi arca lui Iehova (13:1—16:36). David s-a sfătuit cu căpeteniile naţiunii, iar acestea au consimţit să mute Arca de la Chiriat-Iearim, unde stătuse aproximativ 70 de ani, la Ierusalim. Pe drum, Uza a murit fiindcă a ignorat într-un mod lipsit de respect instrucţiunile lui Dumnezeu, iar Arca a rămas o vreme în casa lui Obed-Edom (Num. 4:15). Filistenii şi-au reluat atacurile, însă David a repurtat două victorii zdrobitoare, la Baal-Peraţim şi la Gabaon. Primind îndrumare de la David, leviţii au urmat apoi procedura teocratică pentru a muta Arca în siguranţă la Ierusalim, unde a fost pusă în cortul ridicat de David pentru ea, în timp ce toţi dansau şi se bucurau. S-au adus jertfe şi s-au intonat cântări. David însuşi a compus o cântare de mulţumire pentru Iehova cu acea ocazie. Cântarea a atins un grandios punct culminant prin cuvintele: „Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul, să se spună printre naţiuni: «Iehova a devenit rege!»“ (1 Cron. 16:31). A fost un eveniment impresionant, care le-a întărit credinţa! Mai târziu, această cântare a lui David a fost adaptată şi a constituit baza unor noi cântări. Una dintre ele este Psalmul 96, iar alta este consemnată în primele 15 versete ale Psalmului 105.

15. Ce promisiune extraordinară a făcut Iehova ca răspuns la dorinţa lui David de a construi o casă în vederea unei închinări unificate?

¹⁵ David şi casa lui Iehova (16:37—17:27). În Israel a apărut atunci o situaţie neobişnuită. Arca legământului era într-un cort la Ierusalim, unde slujeau Asaf şi fraţii lui, în timp ce la Gabaon, oraş aflat la câţiva kilometri nord-vest de Ierusalim, Ţadoc, marele preot, şi fraţii lui aduceau la tabernacol jertfele stabilite. David, a cărui preocupare permanentă era să înalţe şi să unifice închinarea la Iehova, şi-a exprimat dorinţa de a construi o casă pentru arca legământului, arca lui Iehova. Dar Iehova a spus că nu David, ci fiul lui, avea să-i construiască o casă, iar El ‘avea să-i întărească tronul pe timp indefinit’, arătându-i aceeaşi bunătate iubitoare pe care un tată i-o arată fiului său (17:11–13). Această promisiune extraordinară a lui Iehova, acest legământ pentru un regat veşnic, l-a emoţionat profund pe David. Cu inima plină de recunoştinţă, David s-a rugat ca numele lui Iehova „să fie demn de încredere şi să fie mare pe veşnicie“ şi ca El să-i binecuvânteze casa (17:24).

16. Ce promisiune a îndeplinit Iehova prin David, dar cum a păcătuit David?

¹⁶ Victoriile lui David (18:1—21:17). Prin David, Iehova şi-a îndeplinit apoi promisiunea de a-i da seminţei lui Avraam toată Ţara Promisă (18:3). Într-o serie rapidă de campanii militare, ‘Iehova l-a ocrotit pe David oriunde mergea’ (18:6). Repurtând victorii răsunătoare, David i-a supus pe filisteni, i-a doborât pe moabiţi, i-a înfrânt pe locuitorii Ţobei, i-a obligat pe sirieni să plătească tribut şi a cucerit Edomul, Amonul şi Amalecul. Satan însă l-a instigat pe David să numere Israelul şi, astfel, să păcătuiască. Iehova a dat ca pedeapsă o ciumă, dar, plin de îndurare, a pus capăt nenorocirii la aria de treierat a lui Ornan, după ce fuseseră omorâţi 70 000 de oameni.

17. Ce pregătiri a făcut David pentru construirea casei lui Iehova, şi cum l-a încurajat el pe Solomon?

¹⁷ Pregătirile lui David pentru construirea templului (21:18—22:19). Îngerul lui Dumnezeu i-a poruncit lui David, prin intermediul lui Gad, „să-i ridice un altar lui Iehova pe aria de treierat a lui Ornan, iebusitul“ (21:18). După ce a cumpărat locul de la Ornan, David a dovedit supunere, aducând  acolo jertfe, şi l-a chemat pe Iehova, care „i-a răspuns trimiţând foc din cer pe altarul ofrandei arse“ (21:26). David a înţeles că Iehova dorea să-i construiască o casă în acel loc şi a început să pregătească şi să adune materialele, spunând: „Fiul meu Solomon este tânăr şi plăpând, iar casa care-i va fi construită lui Iehova trebuie să fie de o măreţie fără seamăn, renumită prin frumuseţe în toate ţările. Să fac deci pregătiri pentru el“ (22:5). David i-a explicat lui Solomon că Iehova nu-i permisese lui să construiască această casă, întrucât fusese un om al războiului şi vărsase sânge. Îndemnându-şi fiul să fie curajos şi tare pentru a îndeplini această misiune, el a spus: „Ridică-te şi acţionează, şi Iehova să fie cu tine!“ (22:16).

18. De ce s-a făcut un recensământ?

¹⁸ David organizează închinarea la Iehova (23:1—29:30). Apoi s-a făcut un recensământ, de data aceasta în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, în vederea reorganizării serviciului preoţesc şi a celui levitic. Serviciile leviţilor sunt descrise aici mai amănunţit decât în oricare alt loc din Scripturi. În continuare sunt prezentate grupurile celor aflaţi în serviciul regelui.

19. Ce cuvinte i-a adresat David lui Solomon, ce planuri i-a dat, şi ce exemplu minunat a oferit el?

¹⁹ Spre sfârşitul domniei sale bogate în evenimente, David a adunat reprezentanţii întregii naţiuni, „congregaţia lui Iehova“ (28:8). Regele s-a ridicat în picioare şi a zis: „Ascultaţi-mă, fraţii mei şi poporul meu!“. Apoi le-a vorbit despre dorinţa inimii lui de a construi ‛casa adevăratului Dumnezeu’. În prezenţa lor, el i-a spus lui Solomon: „Iar tu, fiul meu Solomon, cunoaşte-l pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-i cu o inimă întreagă şi cu un suflet plin de bucurie; căci Iehova cercetează toate inimile şi observă orice înclinaţie a gândurilor. Dacă-l vei căuta, se va lăsa găsit de tine, dar, dacă-l vei părăsi, te va respinge pentru totdeauna. Vezi dar, fiindcă Iehova te-a ales să construieşti o casă ca sanctuar. Fii curajos şi acţionează!“ (28:2, 9, 10, 12). El i-a dat tânărului Solomon planurile de construcţie detaliate, pe care le primise prin inspiraţie de la Iehova, iar pentru construirea proiectului a făcut o imensă donaţie personală de 3 000 de talanţi de aur şi 7 000 de talanţi de argint, pe care îi pusese deoparte în acest scop. Văzând acest exemplu minunat, prinţii şi poporul au răspuns invitaţiei, donând aur în valoare de 5 000 de talanţi şi 10 000 de darici, argint în valoare de 10 000 de talanţi, mult fier şi cupru (29:3–7). * Poporul s-a bucurat că a avut acest privilegiu.

20. Care a fost punctul culminant al rugăciunii de încheiere rostite de David?

²⁰ După aceea, David l-a lăudat pe Iehova în rugăciune, recunoscând că tot belşugul de ofrande venea, de fapt, din mâna Lui, şi i-a cerut să binecuvânteze în continuare poporul şi pe Solomon. Această rugăciune de încheiere, rostită de David a atins punctul culminant când el a preamărit regatul lui Iehova şi numele Său glorios: „Binecuvântat să fii, o, Iehova, Dumnezeul lui Israel, tatăl nostru, din veşnicie în veşnicie! Ale tale, o, Iehova, sunt măreţia, puterea, frumuseţea, desăvârşirea şi demnitatea, căci tot ce este în ceruri şi pe pământ este al tău! Al tău este regatul, o, Iehova, tu eşti capul şi tu te înalţi mai presus de toate! Ţie ţi se datorează bogăţia şi gloria şi tu stăpâneşti peste toate; în mâna ta este puterea şi tăria şi mâna ta poate să mărească şi să dea forţă tuturor. Acum, o, Dumnezeul nostru, îţi mulţumim şi lăudăm frumosul tău nume“ (29:10–13).

21. Cum se încheie Prima carte a cronicilor?

²¹ Solomon a fost uns a doua oară şi s-a aşezat pe „tronul lui Iehova“ în locul lui David, care era înaintat în vârstă. La sfârşitul unei domnii de 40 de ani, David a murit „după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţii şi de glorie“ (29:23, 28). Apoi, Ezra a încheiat Prima carte a cronicilor pe o notă înălţătoare, subliniind superioritatea regatului lui David faţă de toate regatele naţiunilor.

DE CE ESTE DE FOLOS

22. Cum au fost încurajaţi conaţionalii lui Ezra de Prima carte a cronicilor?

²² Conaţionalii lui Ezra au tras multe foloase din cartea sa. Având la dispoziţie această istorie concisă, cu punctul ei de vedere nou şi optimist, israeliţii au apreciat iubirea şi îndurarea lui Iehova manifestate faţă de ei din loialitate pentru legământul privitor la Regat încheiat cu regele David şi de dragul numelui Său. Fiind astfel încurajaţi, ei au putut să practice în continuare închinarea curată la Iehova cu un zel reînnoit. Listele genealogice le-au întărit încrederea în clasa preoţească ce slujea la templul reconstruit.

23. Cum au folosit Matei, Luca şi Ştefan Prima carte a cronicilor?

²³ Prima carte a cronicilor a fost de mare ajutor şi congregaţiei creştine din secolul I. Matei şi Luca s-au putut inspira din genealogiile pe care le conţine, stabilind clar că Isus Cristos a fost „fiul lui David“ şi Mesia, cel care avea dreptul legal la domnie (Mat. 1:1–16; Luca 3:23–38). În încheierea ultimei sale mărturii, Ştefan a vorbit despre cererea lui David de a construi o casă pentru Iehova şi despre realizarea acestui proiect de către Solomon. Apoi a spus că „Cel Preaînalt nu locuieşte în case făcute de mâini“, arătând că templul din zilele lui Solomon a prefigurat lucruri mult mai glorioase, lucruri cereşti (Fap. 7:45–50).

24. Ce putem învăţa noi din excelentul exemplu al lui David?

²⁴ Dar ce putem spune despre adevăraţii creştini de azi? Prima carte a cronicilor ar trebui să ne zidească şi să ne fortifice credinţa. Putem învăţa multe  lucruri din exemplul excelent al lui David, care a căutat întotdeauna îndrumarea lui Iehova. Cât de diferit a fost el de necredinciosul Saul! (1 Cron. 10:13, 14; 14:13, 14; 17:16; 22:17–19) Când a adus arca lui Iehova la Ierusalim, când a compus psalmi de laudă, când i-a organizat pe leviţi pentru serviciu şi când a dorit să-i construiască o casă glorioasă lui Iehova, David a dovedit că Iehova şi închinarea Sa erau principala preocupare a gândurilor lui (16:23–29). El nu s-a plâns şi nici nu a umblat după privilegii speciale, ci a căutat doar să înfăptuiască voinţa lui Iehova. Astfel, când Iehova i-a încredinţat fiului său sarcina de a-i construi casa, David şi-a instruit fiul din toată inima şi a dăruit din timpul, energia şi averea sa pentru a pregăti lucrarea care avea să înceapă după moartea sa (29:3, 9). Într-adevăr, un excelent exemplu de devoţiune! (Evr. 11:32)

25. Ce atitudine faţă de numele lui Iehova şi faţă de Regatul său ar trebui să trezească în noi Prima carte a cronicilor?

²⁵ Ultimele capitole constituie punctul culminant al cărţii. Cuvintele extraordinare prin care David îl laudă pe Iehova şi glorifică ‘frumosul său nume’ ar trebui să trezească în noi apreciere pentru privilegiul pe care îl avem în prezent de a face cu oscută gloria lui Iehova şi a Regatului său condus de Cristos (1 Cron. 29:10–13). Să avem întotdeauna credinţă şi bucurie ca David şi să ne exprimăm recunoştinţa pentru Regatul veşnic al lui Iehova, dăruindu-ne complet în serviciul Său! (17:16–27) Cu siguranţă, Prima carte a cronicilor face ca tema Bibliei, Regatul lui Iehova condus de Sămânţa sa, să strălucească mai puternic ca oricând, stimulându-ne să aşteptăm alte dezvăluiri emoţionante ale scopurilor lui Iehova.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]