Cartea biblică numărul 15 — Ezra

Scriitorul: Ezra

Locul scrierii: Ierusalim

Data încheierii scrierii: aprox. 460 î.e.n.

Perioada la care se referă: 537–aprox. 467 î.e.n.

1. Ce profeţii ofereau garanţia că Ierusalimul avea să fie restabilit?

CEI 70 de ani în care, potrivit profeţiei, Ierusalimul cucerit de babilonieni urma să rămână pustiit se apropiau de sfârşit. Deşi Babilonul era cunoscut că nu-şi elibera niciodată captivii, cuvântul lui Iehova avea să se dovedească mai tare decât puterea babiloniană. Eliberarea poporului lui Iehova se apropia. Templul lui Iehova, care fusese dărâmat, urma să fie reconstruit, iar pe altarul lui Iehova aveau să fie aduse din nou jertfe de ispăşire. În Ierusalim aveau să răsune din nou strigătele de bucurie şi laudele închinătorilor adevăraţi ai lui Iehova. Ieremia profeţise cât timp avea să rămână pustiit oraşul, iar Isaia profeţise cum aveau să fie eliberaţi captivii. Isaia spusese chiar cine avea să doboare trufaşul Babilon din poziţia de a treia putere mondială din istoria biblică, şi anume regele persan Cirus, pe care îl numeşte ‘păstorul lui Iehova’ (Is. 44:28; 45:1, 2; Ier. 25:12).

2. Când şi în ce împrejurări a căzut Babilonul?

² Nenorocirea s-a abătut asupra Babilonului în noaptea de 5 octombrie 539 î.e.n. (potrivit calendarului gregorian), în timp ce regele babilonian Belşaţar şi nobilii săi beau în cinstea dumnezeilor lor demonici. Desfrâul lor păgân era şi mai dezgustător întrucât foloseau vasele sfinte luate din templul lui Iehova pentru a bea din ele! Cât de potrivit era că Cirus se afla în noaptea aceea în faţa zidurilor Babilonului pentru a împlini profeţia!

3. Ce proclamaţie făcută de Cirus a permis restabilirea închinării la Iehova exact după 70 de ani de când Ierusalimul rămăsese pustiit?

³ Anul 539 î.e.n. este o dată fundamentală, întrucât poate fi pus în legătură şi cu istoria laică, şi cu cea biblică. În primul său an de domnie peste Babilon, Cirus „a făcut în tot imperiul său . . . o proclamaţie“, prin care îi autoriza pe iudei să urce la Ierusalim pentru a reconstrui casa lui Iehova. Acest decret a fost emis, după cât se pare, la sfârşitul anului 538 sau la începutul anului 537 î.e.n. * O rămăşiţă fidelă s-a întors la timp la Ierusalim pentru a construi altarul şi pentru a aduce primele jertfe în „luna a şaptea“ (tişri, care corespunde lunilor septembrie/octombrie) a anului 537 î.e.n. Aceasta se întâmpla exact după 70 de ani, număraţi din luna în care Nebucadneţar pustiise Iuda şi Ierusalimul (Ezra 1:1–3; 3:1–6).

4. a) Care este cadrul istoric al cărţii Ezra, şi cine a scris-o? b) Când a fost scrisă cartea Ezra, şi la ce perioadă se referă?

⁴ Restabilirea reprezintă cadrul istoric al cărţii Ezra. Folosirea persoanei I în naraţiune, de la capitolul 7, versetul 27, până la sfârşitul capitolului 9, arată clar că scriitorul a fost Ezra. Fiind „un copist iscusit al legii lui Moise“, un om cu o credinţă activă, care „îşi pregătise inima să consulte legea lui Iehova, s-o împlinească şi să-l înveţe pe Israel“, Ezra era pe deplin competent pentru a scrie această istorie, aşa cum fusese şi pentru a scrie Cronicile (Ezra 7:6, 10). Întrucât cartea Ezra este o continuare a Cronicilor, în general se crede că ea a fost scrisă în aceeaşi perioadă, adică în jurul anului 460 î.e.n. Cartea se referă la o perioadă de 70 de ani, din timpul când iudeii erau o naţiune fărâmiţată şi risipită, ai cărei membri erau consideraţi „cei sortiţi morţii“, până după întoarcerea lui Ezra la Ierusalim, când a fost terminat al doilea templu şi au fost curăţiţi preoţii (Ezra 1:1; 7:7; 10:17; Ps. 102:20).

5. Ce legătură există între cărţile Ezra şi Neemia, şi în ce limbi a fost scrisă cartea Ezra?

⁵ Numele Ezra înseamnă în ebraică „Ajutor“. Cărţile Ezra şi Neemia au alcătuit la început un singur sul (Neem. 3:32). * Mai târziu, iudeii au împărţit acest sul în două şi au numit cărţile Întâia şi A doua Ezra. În Bibliile ebraice moderne ele se numesc Ezra şi Neemia, aşa cum se numesc şi în versiunile moderne din alte limbi. O parte din cartea Ezra (de la 4:8 până la 6:18 şi 7:12–26) a fost scrisă în arameică, iar restul în ebraică, Ezra cunoscând bine ambele limbi.

6. Ce anume confirmă exactitatea cărţii Ezra?

⁶ Astăzi, majoritatea bibliştilor recunosc exactitatea cărţii Ezra. Iată ce spune un biblist despre canonicitatea acestei cărţi: „Descoperirile arheologice au demonstrat fără urmă de îndoială că Ieremia,  Ezechiel, Ezra şi Neemia sunt cărţi autentice. Ele au confirmat atât imaginea tradiţională a evenimentelor, cât şi ordinea lor“. *

7. Ce dovezi avem că Ezra face parte din relatarea divină?

⁷ Deşi scriitorii Scripturilor greceşti creştine nu fac referire la cartea Ezra şi nici nu citează direct din ea, nu există nicio îndoială cu privire la locul ei în canonul Bibliei. Ea arată modul în care a acţionat Iehova faţă de iudei până când a fost întocmit catalogul ebraic, care, potrivit tradiţiei iudaice, a fost realizat în mare parte de Ezra. În plus, cartea Ezra confirmă toate profeţiile referitoare la restabilire, dovedindu-se o parte integrantă a relatării divine, cu care este în deplină armonie. De asemenea, ea onorează închinarea pură şi sfinţeşte măreţul nume al lui Iehova Dumnezeu.

CONŢINUTUL CĂRŢII EZRA

8. Descrieţi evenimentele care au avut loc la sfârşitul celor 70 de ani de pustiire.

⁸ Întoarcerea unei rămăşiţe (1:1—3:6). Iehova a impulsionat spiritul lui Cirus, regele Persiei, iar acesta a emis un decret care îi autoriza pe iudei să se întoarcă la Ierusalim pentru a construi casa lui Iehova. Cirus i-a îndemnat pe iudeii care doreau să rămână în Babilon să contribuie în mod generos la realizarea acestui proiect şi a luat măsuri ca iudeii care se întorceau să ia cu ei ustensilele primului templu. Zorobabel (Şeşbaţar), un conducător din tribul regal al lui Iuda şi descendent al regelui David, a fost numit guvernator şi a fost însărcinat să-i conducă pe iudeii eliberaţi, în timp ce Ieşua (Iosua) era mare preot (Ezra 1:8; 5:2; Zah. 3:1). O rămăşiţă alcătuită din 42 360 de slujitori fideli ai lui Iehova, între care erau bărbaţi, femei şi copii, a făcut lunga călătorie de întoarcere. În luna a şaptea, potrivit calendarului iudaic, ei erau stabiliţi deja în oraşele lor. Apoi, în toamna anului 537 î.e.n., s-au adunat la Ierusalim ca să ofere jertfe pe locul unde se aflase altarul templului şi să celebreze Sărbătoarea Colibelor. Astfel, cei 70 de ani de pustiire au luat sfârşit la timpul fixat! *

9. Cum a început lucrarea la templu, dar ce s-a întâmplat în anii care au urmat?

⁹ Reconstruirea templului (3:7—6:22). Au fost adunate materialele şi, în al doilea an după întoarcerea din exil, a fost pusă temelia templului lui Iehova. În tot acest timp, poporul s-a bucurat mult, iar bătrânii, care văzuseră casa dinainte, plângeau. Popoarele din jur, duşmanii lor, s-au oferit să-i ajute la construcţie, spunând că şi ei îl căutau pe acelaşi Dumnezeu, dar rămăşiţa de iudei a refuzat categoric orice alianţă cu ei. Din timpul domniei lui Cirus până în timpul lui Darius, duşmanii au încercat încontinuu să-i descurajeze pe iudei, să le slăbească mâinile şi să pună piedici lucrării lor. În cele din urmă, în zilele lui Artaxerxes (Bardiya sau, probabil, un mag cunoscut sub numele de Gaumata, 522 î.e.n.), ei au reuşit să oprească forţat lucrarea prin poruncă regală. Această interdicţie a rămas în vigoare „până în al doilea an al domniei lui Darius, regele Persiei“ (520 î.e.n.), adică mai bine de 15 ani de la punerea temeliei (4:4–7, 24).

10. a) Cum au contribuit la terminarea lucrării încurajările profeţilor lui Dumnezeu şi ordinul regelui? b) Ce fel de ocazie a fost dedicarea celui de-al doilea templu?

¹⁰ Iehova i-a trimis apoi pe profeţii Hagai şi Zaharia să-i însufleţească pe Zorobabel şi pe Ieşua. Astfel, lucrarea de construire a fost reluată cu un zel înnoit. Deşi duşmanii s-au plâns din nou regelui, lucrarea s-a desfăşurat cu multă vigoare şi fără întrerupere. După ce a menţionat decretul original al lui Cirus, Darius I (Histaspe) a ordonat ca lucrarea să continue fără piedici şi chiar le-a poruncit duşmanilor să dea materiale pentru a sprijini lucrările de construcţie. Încurajaţi în permanenţă de profeţii lui Iehova, constructorii au terminat templul în mai puţin de cinci ani, mai exact în al şaselea an al lui Darius, în primăvara anului 515 î.e.n., în luna adar. Lucrările de construcţie au durat în total aproape 20 de ani (6:14, 15). Casa lui Dumnezeu a fost inaugurată cu mare bucurie şi s-au oferit jertfe corespunzătoare. Poporul a sărbătorit Paştele, apoi a ţinut „cu bucurie Sărbătoarea Turtelor Nedospite şapte zile“ (6:22). Dedicarea celui de-al doilea templu, spre lauda lui Iehova, a fost o ocazie de mare bucurie.

11. Cum i-a dat regele lui Ezra „tot ce a cerut“, şi cum a reacţionat Ezra?

¹¹ Întoarcerea lui Ezra la Ierusalim (7:1—8:36). Au trecut aproape 50 de ani, astfel că naraţiunea ajunge în anul 468 î.e.n., care a fost al şaptelea an al domniei regelui persan Artaxerxes (cunoscut sub numele de Longimanus, pentru că mâna sa dreaptă era mai lungă decât stânga). Regele i-a dat copistului Ezra „tot ce a cerut“ ca să facă o călătorie la Ierusalim pentru a oferi ajutorul de care era mare nevoie acolo (7:6). Odată cu această împuternicire, regele i-a îndemnat pe iudei să-l însoţească şi i-a dat lui Ezra vase de aur şi de argint pentru templu, precum şi provizii de grâu, vin, ulei şi sare. El i-a scutit de taxe pe preoţi şi pe lucrătorii la templu. Regele i-a încredinţat lui Ezra responsabilitatea de a învăţa poporul şi a declarat că nerespectarea legii lui Iehova şi a legii regelui atrăgea după sine pedeapsa cu moartea. Plin de recunoştinţă faţă de Iehova pentru bunătatea iubitoare pe care o manifestase prin intermediul regelui, Ezra a acţionat imediat ca să-şi ducă la îndeplinire misiunea.

12. Cum a arătat Iehova că a fost cu Ezra şi cu însoţitorii săi pe parcursul călătoriei?

¹² Din acest punct al relatării, Ezra a consemnat evenimentele la care a fost martor ocular folosind  persoana I. El i-a adunat la râul Ahava pe iudeii care se întorceau, le-a dat ultimele instrucţiuni şi a mai adăugat câţiva leviţi la grupul celor aproximativ 1 500 de bărbaţi care erau deja adunaţi. Ezra era conştient de primejdiile cu care se puteau confrunta în timpul călătoriei, dar nu i-a cerut escortă regelui, pentru ca lucrul acesta să nu fie considerat drept lipsă de încredere în Iehova. În schimb, el a proclamat un post şi, împreună cu cei ce îl însoţeau, a cerut ajutorul lui Dumnezeu. Iehova le-a răspuns la rugăciune şi mâna lui a fost peste ei pe tot parcursul lungii lor călătorii. Astfel, ei au reuşit să transporte în siguranţă tezaurul lor (a cărui valoare poate fi estimată astăzi la peste 43 000 000 de dolari) la casa lui Iehova din Ierusalim (8:26, 27, vezi şi Apendicele de la pagina 1698).

13. Cum a acţionat Ezra pentru a îndepărta necurăţia din mijlocul iudeilor?

¹³ Curăţirea preoţilor (9:1—10:44). Dar, în cei 69 de ani care trecuseră de la întoarcerea în ţara restabilită, nu toate lucrurile merseseră bine. Fidelul Ezra a rămas uluit de situaţia îngrijorătoare pe care a găsit-o: poporul, preoţii şi leviţii încheiaseră căsătorii cu canaaniţii păgâni. El a prezentat acest lucru înaintea lui Iehova în rugăciune. Poporul şi-a mărturisit nelegiuirea şi i-a cerut lui Ezra să ‘fie tare şi să treacă la acţiune’ (10:4). El le-a poruncit iudeilor să le alunge pe femeile străine pe care le luaseră în căsătorie, încălcând legea lui Dumnezeu. Astfel necurăţia a fost îndepărtată în aproximativ trei luni (10:10–12, 16, 17).

DE CE ESTE DE FOLOS

14. Ce arată cartea Ezra cu privire la profeţiile lui Iehova?

¹⁴ Cartea Ezra este de folos în primul rând deoarece arată că profeţiile lui Iehova se împlinesc cu o exactitate deplină. Ieremia, care prezisese cu mare exactitate pustiirea Ierusalimului, a prezis şi că avea să fie restabilit după 70 de ani (Ier. 29:10). La timpul fixat, Iehova a arătat bunătate iubitoare aducându-şi înapoi poporul în Ţara Promisă, adică o rămăşiţă fidelă, pentru a practica închinarea adevărată.

15. a) Cum a servit scopului lui Iehova templul reconstruit? b) În ce privinţe acest templu n-a avut gloria primului templu?

¹⁵ Templul reconstruit a înălţat din nou închinarea la Iehova în mijlocul poporului său şi a fost o mărturie că Dumnezeu îi binecuvânta în mod minunat şi plin de îndurare pe cei ce se întorceau la el cu dorinţa de a practica închinarea adevărată. Deşi nu avea gloria templului lui Solomon, acest templu şi-a atins scopul în armonie cu voinţa divină. Splendoarea materială de odinioară nu mai exista. Acest templu era inferior şi în ce priveşte comorile spirituale, lipsindu-i, între altele, arca legământului. * Inaugurarea templului lui Zorobabel nu s-a comparat cu inaugurarea templului din zilele lui Solomon. Numărul vitelor şi al oilor care au fost jertfite n-a reprezentat nici măcar o sutime din cel al jertfelor oferite la templul lui Solomon. Această casă din urmă nu a fost umplută de gloria lui Dumnezeu, asemănătoare unui nor, cum fusese cea dintâi, iar peste ofrandele arse n-a coborât foc de la Iehova ca să le mistuie. Însă ambele temple au servit scopului important de a înălţa închinarea la adevăratul Dumnezeu, Iehova.

16. Ce templu depăşeşte în glorie templele pământeşti?

¹⁶ Templul construit de Zorobabel, tabernacolul ridicat de Moise şi templele construite de Solomon şi Irod, precum şi caracteristicile lor, au fost prefigurative. Ele erau un simbol al „adevăratului cort, pe care Iehova l-a ridicat, nu omul“ (Evr. 8:2). Acest templu spiritual reprezintă ansamblul măsurilor prevăzute de Iehova pentru a ne apropia de el şi a-i aduce închinare pe baza jertfei de împăcare a lui Cristos (Evr. 9:2–10, 23). Marele templu spiritual al lui Iehova este inegalabil în glorie şi incomparabil în frumuseţe şi strălucire. Splendoarea lui este nepieritoare şi mai presus de cea pe care o poate avea un edificiu material.

17. Ce învăţăminte valoroase se găsesc în cartea Ezra?

¹⁷ Cartea Ezra conţine învăţăminte extrem de valoroase pentru creştinii de astăzi. În ea citim că poporul lui Iehova a adus ofrande benevole pentru lucrarea sa (Ezra 2:68; 2 Cor. 9:7). Ne simţim încurajaţi să aflăm că Iehova organizează şi binecuvântează în permanenţă adunările la care i se aduc laude (Ezra 6:16, 22). Avem exemplul excelent al netinimilor şi al altor străini plini de credinţă, care au însoţit rămăşiţa pentru a sprijini din toată inima închinarea la Iehova (2:43, 55). Să reflectăm, de asemenea, la căinţa de care a dat dovadă în mod umil poporul când i s-a atras atenţia cu privire la greşeala de a fi încheiat căsătorii cu vecinii lor păgâni (10:2–4). Tovărăşiile rele au atras dezaprobarea divină (9:14, 15). Dar zelul plin de bucurie pentru lucrarea lui Dumnezeu a adus aprobarea şi binecuvântarea sa (6:14, 21, 22).

18. De ce restabilirea poporului lui Iehova a fost un pas important care avea să ducă la timpul lui Mesia, Regele?

¹⁸ Deşi pe tronul lui Iehova din Ierusalim n-a mai urcat niciun rege, restabilirea a făcut să renască speranţa că, la timpul potrivit, Iehova avea să-l aducă în existenţă pe promisul Rege din linia lui David. Naţiunea restabilită era în măsură să păstreze cuvintele sacre şi închinarea la Dumnezeu până când avea să apară Mesia. Dacă această rămăşiţă n-ar fi reacţionat cu credinţă, întorcându-se în ţara ei, la cine ar mai fi venit Mesia? Într-adevăr, evenimentele din cartea Ezra sunt o parte importantă a istoriei care duce la timpul lui Mesia, Regele! Studierea acestei cărţi ne este de mare folos în prezent.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]