Cartea biblică numărul 16 — Neemia

Scriitorul: Neemia

Locul scrierii: Ierusalim

Data încheierii scrierii: după 443 î.e.n.

Perioada la care se referă: 456–după 443 î.e.n.

1. Ce poziţie de încredere avea Neemia, şi care era preocuparea sa principală?

NEEMIA, al cărui nume înseamnă „Iah mângâie“, era un slujitor iudeu al regelui persan Artaxerxes (Longimanus). El era paharnicul regelui, poziţie de mare încredere şi onoare, râvnită de mulţi, deoarece permitea accesul la rege când acesta avea o stare bună de spirit şi era dispus să acorde favoruri. Însă Neemia era unul dintre exilaţii fideli care considerau Ierusalimul mai presus de orice bucurie personală (Ps. 137:5, 6). Preocuparea sa principală nu era bogăţia materială sau poziţia, ci restabilirea închinării la Iehova.

2. Ce situaţie critică îl mâhnea pe Neemia, dar ce timp fixat se apropia?

² În 456 î.e.n., ‘cei care supravieţuiseră captivităţii’, adică rămăşiţa de iudei care se întorsese la Ierusalim, nu se bucurau de prosperitate, ci se aflau într-o situaţie critică (Neem. 1:3). Zidul oraşului era dărâmat, iar poporul era în permanenţă ţinta batjocurilor duşmanilor. Neemia era mâhnit. Sosise însă timpul fixat de Iehova ca zidul Ierusalimului să fie reparat. Indiferent că existau sau nu duşmani, Ierusalimul şi zidul său de apărare trebuiau reconstruite pentru a servi ca indicator al timpului în ce priveşte profeţia pe care Iehova i-o dăduse lui Daniel în legătură cu venirea lui Mesia (Dan. 9:24–27). Iehova a dirijat deci evenimentele, folosindu-l pe Neemia, acest bărbat fidel şi zelos, ca să-i îndeplinească voinţa.

3. a) Cum se poate dovedi că Neemia este scriitorul acestei cărţi, şi cum a ajuns ea să fie numită Neemia? b) Ce interval există între evenimentele din cartea Neemia şi cele din cartea Ezra, şi la ce perioadă se referă cartea Neemia?

³ Neemia este, fără îndoială, scriitorul cărţii care îi poartă numele. Afirmaţia din introducere „Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia“, precum şi folosirea persoanei I în naraţiune dovedesc clar lucrul acesta (Neem. 1:1). Iniţial, cărţile Ezra şi Neemia constituiau o singură carte, numită Ezra. După un timp, iudeii au împărţit cartea în două părţi, numindu-le Întâia şi A doua Ezra. Mai târziu, A doua Ezra a ajuns să fie cunoscută sub numele de Neemia. Între evenimentele cu care se încheie cartea Ezra şi primele evenimente menţionate în cartea Neemia există un interval de aproximativ 12 ani. Perioada la care se referă relatarea din Neemia începe cu ultima parte a anului 456 î.e.n. şi ţine până după anul 443 î.e.n. (1:1; 5:14; 13:6).

4. Cum se armonizează cartea Neemia cu restul Scripturilor inspirate?

⁴ Cartea Neemia se armonizează cu restul Scripturilor inspirate, din care face parte în mod legitim. Ea face multe referiri la Lege în chestiuni precum: încheierea de căsătorii cu străinii (Deut. 7:3; Neem. 10:30), acordarea de împrumuturi (Lev. 25:35–38; Deut. 15:7–11; Neem. 5:2–11) şi Sărbătoarea Colibelor (Deut. 31:10–13; Neem. 8:14–18). În plus, cartea marchează începutul împlinirii profeţiei lui Daniel, potrivit căreia Ierusalimul avea să fie reconstruit „în timpuri de strâmtorare“, în pofida împotrivirilor (Dan. 9:25).

5. a) Din ce surse provin dovezile care indică anul 475 î.e.n. drept anul urcării pe tron a lui Artaxerxes? b) Cărui an îi corespunde cel de-al 20-lea an al domniei sale? c) Cum se armonizează cărţile Neemia şi Luca în ce priveşte împlinirea profeţiilor lui Daniel referitoare la Mesia?

⁵ Ce se poate spune despre anul 455 î.e.n., an în care Neemia a făcut o călătorie la Ierusalim pentru a reconstrui zidul oraşului? Dovezi istorice demne de încredere din surse greceşti, persane şi babiloniene arată că Artaxerxes a urcat pe tron în anul 475 î.e.n., anul 474 î.e.n. fiind primul său an de domnie. * Prin urmare, anul 455 î.e.n. a fost al 20-lea an al domniei sale. Pasajul din Neemia 2:1–8 arată că în primăvara acelui an, în luna nisan, Neemia, paharnicul regelui, a primit de la rege permisiunea de a reconstrui Ierusalimul, zidul şi porţile acestuia. Conform profeţiei lui Daniel, trebuiau să treacă 69 de săptămâni de ani, sau 483 de ani, „de la ieşirea cuvântului de restabilire şi de reconstruire a Ierusalimului până la Mesia, Conducătorul“. Această profeţie s-a împlinit în mod remarcabil cu ocazia ungerii lui Isus în anul 29 e.n., dată confirmată şi de istoria laică, şi de cea biblică (Dan. 9:24–27; Luca 3:1–3, 23). * Într-adevăr, cărţile Neemia şi Luca se armonizează perfect cu profeţia lui Daniel, dovedind că Iehova Dumnezeu este Autorul şi Împlinitorul profeţiilor adevărate! Cartea Neemia face cu adevărat parte din Scripturile inspirate.

 CONŢINUTUL CĂRŢII NEEMIA

6. a) Ce veşti l-au determinat pe Neemia să se roage lui Iehova, şi care a fost cererea lui, pe care regele a acceptat-o? b) Cum au reacţionat iudeii la planul lui Neemia?

⁶ Neemia trimis la Ierusalim (1:1—2:20). Neemia a fost foarte tulburat de ceea ce îi relatase Hanani. Acesta venise din Ierusalim în Susa cu veşti despre iudeii de acolo, aflaţi în mare necaz, şi despre starea jalnică a zidului şi a porţilor, care erau dărâmate. Neemia a postit şi s-a rugat lui Iehova, ‘Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare şi de temut, care îşi ţine legământul şi bunătatea iubitoare faţă de cei ce îl iubesc şi respectă poruncile sale’ (1:5). El a mărturisit păcatele lui Israel şi l-a implorat pe Iehova să-şi aducă aminte de poporul Său datorită numelui Său, aşa cum îi promisese lui Moise (Deut. 30:1–10). Când regele l-a întrebat pe Neemia de ce era trist, Neemia i-a vorbit despre starea Ierusalimului şi i-a cerut permisiunea să se întoarcă şi să reconstruiască oraşul şi zidul acestuia. Cererea i-a fost acceptată şi Neemia a plecat imediat la Ierusalim. Acolo, după ce a cercetat noaptea zidul oraşului ca să vadă ce era de făcut, Neemia le-a dezvăluit iudeilor planul său, scoţând în evidenţă că în această acţiune avea să fie mâna lui Dumnezeu. Atunci ei au spus: „Să ne ridicăm şi să construim!“ (Neem. 2:18). Aflând că a început lucrarea de reconstruire, vecinii lor samariteni, precum şi alţii şi-au bătut joc de ei.

7. Cum a decurs lucrarea, şi ce situaţie a pretins reorganizarea ei?

⁷ Reconstruirea zidului (3:1—6:19). Lucrarea de reparare a zidului a început în a treia zi a lunii a cincea. Preoţii, prinţii şi poporul au lucrat împreună. Porţile oraşului şi zidurile dintre ele au fost reparate imediat. Sanbalat, horonitul, şi-a bătut joc: „Ce fac aceşti iudei neputincioşi? . . . Vor termina ei într-o zi?“. La aceasta, Tobia, amonitul, a adăugat batjocoritor: „Şi încă ce construiesc! Dacă o vulpe s-ar urca pe zidul lor de piatră, sigur l-ar dărâma“ (4:2, 3). Când zidul a fost construit până la jumătate din înălţimea lui, duşmanii aliaţi s-au mâniat şi au uneltit să vină şi să lupte împotriva Ierusalimului. Dar Neemia i-a îndemnat pe iudei să-şi aducă aminte de „Iehova, Cel mare şi de temut“ şi să lupte pentru familiile şi pentru casele lor (4:14). Pentru a se putea face faţă acestei situaţii tensionate, lucrarea a fost reorganizată. Unii au stat de pază înarmaţi cu lănci, iar alţii au lucrat cu sabia la şold.

8. Cum a rezolvat Neemia problemele apărute între iudei?

⁸ Au apărut însă probleme chiar între iudei. Unii dintre ei luau camătă de la confraţii lor, închinători ai lui Iehova ca şi ei, fapt ce contravenea legii (Ex. 22:25). Neemia a corectat situaţia, sfătuindu-i să nu fie materialişti, iar poporul a urmat cu bunăvoinţă sfatul său. În cei 12 ani în care a slujit ca guvernator, adică din 455 î.e.n. până în 443 î.e.n., Neemia n-a pretins niciodată pâinea ce i se cuvenea guvernatorului, deoarece sarcina care apăsa poporul era grea.

9. a) Cum a reacţionat Neemia la tacticile subtile prin care s-a încercat oprirea construcţiei? b) În cât timp a fost terminat zidul?

⁹ Duşmanii au încercat apoi să folosească tactici mai subtile pentru a opri lucrările de construcţie. Ei l-au invitat pe Neemia să coboare ca să discute cu ei, dar el le-a spus că nu putea opri lucrarea importantă pe care o făcea. Apoi, Sanbalat l-a acuzat pe Neemia de răzvrătire, spunând că acesta intenţiona să se autoproclame rege în Iuda. El l-a plătit în secret pe un iudeu ca să-l înfricoşeze pe Neemia şi să-l determine să se ascundă în templu, adică să facă un lucru care nu-i era permis. Neemia nu s-a lăsat intimidat, ci a continuat să îndeplinească în mod calm şi ascultător sarcina pe care i-o încredinţase Dumnezeu. Zidul a fost terminat „în cincizeci şi două de zile“ (Neem. 6:15).

10. a) Unde locuia poporul, şi ce înregistrare s-a făcut? b) Ce adunare s-a ţinut apoi, şi care a fost programul primei zile?

¹⁰ Instruirea poporului (7:1—12:26). În oraş erau puţini locuitori şi puţine case, deoarece majoritatea israeliţilor locuiau în afara oraşului, potrivit moştenirii triburilor lor. Dumnezeu l-a însărcinat pe Neemia să-i adune pe nobili şi tot poporul ca să fie înregistraţi după genealogiile lor. Pentru aceasta, el a consultat listele cu exilaţii întorşi din Babilon. Apoi, s-a ţinut o adunare de opt zile în piaţa publică de lângă Poarta Apelor. De pe un podium de lemn, Ezra a deschis programul. El l-a binecuvântat pe Iehova, după care a citit din cartea legii lui Moise din zori până la amiază. El a fost ajutat de alţi leviţi, care au explicat poporului legea şi au citit în continuare „cu voce tare din carte, din legea adevăratului Dumnezeu, explicând-o şi dându-i sensul şi ajutându-i să înţeleagă cele citite“ (8:8). Neemia a îndemnat poporul să se bucure, să se ospăteze şi să aprecieze semnificaţia cuvintelor: „Bucuria lui Iehova este fortăreaţa voastră“ (8:10).

11. Ce întrunire specială a avut loc în ziua următoare, şi cum a devenit această adunare o ocazie de bucurie?

¹¹ În a doua zi a adunării, căpeteniile poporului au avut o întrunire specială cu Ezra pentru a dobândi perspicacitate pentru înţelegerea legii. Ei au înţeles că Sărbătoarea Colibelor trebuia ţinută chiar în acea lună, în luna a şaptea, şi s-au luat măsuri să se facă imediat colibe pentru a se ţine acea sărbătoare în onoarea lui Iehova. A fost o „foarte mare bucurie“ şi poporul a locuit în colibe şapte zile, ascultând zi de zi citirea legii. În a opta zi s-a ţinut o adunare solemnă, „potrivit regulii“ (Neem. 8:17, 18; Lev. 23:33–36).

12. a) Ce adunare s-a ţinut mai târziu în aceeaşi lună şi care a fost tema ei? b) Ce rezoluţie s-a adoptat? c) Ce măsuri s-au luat pentru repopularea Ierusalimului?

¹² În a 24-a zi a aceleiaşi luni, fiii lui Israel s-au  adunat din nou şi s-au separat de toţi străinii. Ei au ascultat o citire specială a legii, apoi un grup de leviţi au făcut o emoţionantă trecere în revistă a acţiunilor întreprinse de Dumnezeu în favoarea lui Israel. Tema adunării a fost: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-l pe Iehova, Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie! Binecuvântat să fie numele tău glorios, care este înălţat mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă!“ (Neem. 9:5). Ei au mărturisit păcatele strămoşilor lor şi l-au rugat cu umilinţă pe Iehova să-i binecuvânteze. Această cerere s-a făcut sub forma unei rezoluţii scrise şi autentificate cu sigiliul reprezentanţilor naţiunii. Întregul grup şi-a luat angajamentul să nu încheie căsătorii cu popoarele ţării, să respecte sabatele şi să se îngrijească de cele necesare pentru serviciul de la templu şi pentru cei ce lucrau acolo. Apoi, prin tragere la sorţi, a fost aleasă o persoană din zece ca să locuiască permanent în Ierusalim, înăuntrul zidurilor.

13. Ce program s-a ţinut cu ocazia inaugurării zidului, şi ce măsuri s-au luat atunci?

¹³ Inaugurarea zidului (12:27—13:3). Inaugurarea noului zid a fost celebrată cu bucurie şi cântări. Cu această ocazie s-a ţinut o altă adunare. Neemia a format două mari coruri şi procesiuni pentru cântările de mulţumire. Acestea urmau să meargă pe zid în direcţii opuse, pentru a se întâlni, în cele din urmă, la casa lui Iehova, unde s-au adus jertfe. S-au luat măsuri în vederea oferirii de contribuţii materiale pentru susţinerea preoţilor şi a leviţilor de la templu. S-a făcut din nou o citire publică a Scripturilor şi s-a înţeles că amoniţilor şi moabiţilor nu trebuia să li se permită să intre în congregaţie. Prin urmare, ei au separat de Israel acea mulţime de oameni de tot felul.

14. Ce păcate grave au fost comise în absenţa lui Neemia, şi ce măsuri a luat el pentru a le înlătura?

¹⁴ Îndepărtarea necurăţiei (13:4–31). După ce a stat un timp în Babilon, Neemia s-a reîntors la Ierusalim şi a aflat că iudeii comiseseră din nou păcate grave. Cât de repede se schimbaseră lucrurile! Marele preot Eliaşib chiar făcuse în curtea templului o sală de mese care să fie folosită de Tobia, un amonit, unul dintre duşmanii lui Dumnezeu. Neemia n-a stat pe gânduri. El a aruncat afară mobilierul lui Tobia şi a dat poruncă să fie curăţate toate sălile de mese. El a aflat, de asemenea, că nu se mai oferiseră contribuţii materiale pentru leviţi, iar aceştia plecaseră din Ierusalim ca să-şi câştige existenţa. Un spirit comercial lacom cuprinsese oraşul. Sabatul nu mai era respectat. Neemia le-a spus iudeilor: „Voi faceţi să crească mânia aprinsă împotriva lui Israel, profanând sabatul“ (13:18). El a închis porţile oraşului înainte de sabat pentru a-i împiedica pe comercianţi să intre şi le-a poruncit să se îndepărteze de zidul oraşului. Dar în mijlocul poporului exista ceva şi mai rău, ceva ce consimţiseră în mod solemn că nu vor mai face: aduseseră în oraş soţii străine, păgâne. Copiii proveniţi din aceste căsătorii nici măcar nu vorbeau limba iudeilor. Neemia le-a adus aminte că Solomon păcătuise din cauza soţiilor străine. Pentru acest păcat, Neemia l-a alungat pe nepotul marelui preot Eliaşib. * Apoi a reorganizat preoţia şi le-a încredinţat sarcini leviţilor.

15. Ce rugăminte umilă a făcut Neemia?

¹⁵ Neemia şi-a încheiat cartea cu o rugăminte simplă şi umilă: „Adu-ţi aminte de mine, o, Dumnezeul meu, spre bine!“ (13:31).

DE CE ESTE DE FOLOS

16. În ce fel este Neemia un excelent exemplu pentru toţi iubitorii închinării adevărate?

¹⁶ Devoţiunea sfântă a lui Neemia ar trebui să-i însufleţească pe toţi iubitorii închinării adevărate. El a renunţat la o poziţie de prestigiu pentru a deveni un supraveghetor umil în mijlocul poporului lui Iehova. El a refuzat chiar şi contribuţia materială la care avea dreptul şi a condamnat în mod deschis capcana materialismului. Neemia a îndemnat întreaga naţiune să practice şi să susţină cu zel închinarea la Iehova (5:14, 15; 13:10–13). Neemia este un excelent exemplu pentru noi. El a fost un om de acţiune, un bărbat altruist şi prevăzător, precum şi un apărător neînfricat al dreptăţii, chiar şi în faţa primejdiei (4:14, 19, 20; 6:3, 15). A avut o teamă sănătoasă de Dumnezeu şi a fost preocupat de zidirea colaboratorilor săi în credinţă (13:14; 8:9). A aplicat în mod energic legea lui Iehova, îndeosebi când a fost vorba de închinarea adevărată şi de respingerea influenţelor străine, cum ar fi căsătoria cu păgâni (13:8, 23–29).

17. Cum este Neemia un exemplu şi în ce priveşte cunoaşterea şi aplicarea legii lui Dumnezeu?

¹⁷ Din întreaga carte reiese cu claritate că Neemia a cunoscut bine legea lui Iehova şi a aplicat-o corect. El a cerut binecuvântarea lui Iehova datorită promisiunii divine din Deuteronomul 30:1–4, cu încredere deplină că Iehova avea să acţioneze în mod loial în favoarea sa (Neem. 1:8, 9). El a organizat multe adunări, îndeosebi pentru a-i familiariza pe iudei cu lucrurile scrise mai înainte. Când citeau din lege, Neemia şi Ezra se străduiau ca poporul să înţeleagă clar Cuvântul lui Dumnezeu şi se îngrijeau să fie aplicat întocmai (8:8, 13–16; 13:1–3).

18. Ce învăţăminte ar trebui să tragă toţi supraveghetorii din devoţiunea cu care a condus Neemia poporul?

¹⁸ Neemia s-a încrezut întru totul în Iehova şi i-a  adresat cereri umile. Exemplul său ar trebui să ne încurajeze să ne rugăm lui Iehova şi să avem încredere în el. Să remarcăm că, în rugăciunile sale, el l-a glorificat pe Dumnezeu, a mărturisit păcatele poporului său şi a cerut ca numele lui Iehova să fie sfinţit (1:4–11; 4:14; 6:14; 13:14, 29, 31). Acest supraveghetor zelos a fost o sursă puternică de întărire pentru slujitorii lui Dumnezeu, după cum reiese din promptitudinea cu care poporul a urmat îndrumarea sa înţeleaptă şi din bucuria cu care a înfăptuit, alături de el, voinţa lui Dumnezeu. Exemplul său este, într-adevăr, încurajator! Dar, în absenţa acestui supraveghetor înţelept, cât de repede s-au infiltrat în popor materialismul, corupţia şi apostazia! Fără îndoială, lucrul acesta ar trebui să întipărească în mintea tuturor supraveghetorilor poporului lui Dumnezeu de astăzi necesitatea de a fi activi, vigilenţi şi zeloşi pentru interesele fraţilor lor creştini şi de a-i îndruma în mod înţelegător şi ferm pe calea închinării adevărate.

19. a) Cum s-a folosit Neemia de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a întări încrederea în promisiunile Regatului? b) Cum îi stimulează speranţa Regatului pe slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu?

¹⁹ Neemia a dat dovadă de încredere deplină în Cuvântul lui Dumnezeu. El nu numai că a fost un învăţător zelos al Scripturilor, dar s-a şi folosit de ele pentru a stabili atât părţile de moştenire ale iudeilor, potrivit genealogiilor, cât şi îndatoririle de serviciu ale preoţilor şi ale leviţilor în mijlocul poporului restabilit al lui Dumnezeu (Neem. 1:8; 11:1—12:26; Ios. 14:1—21:45). Lucrul acesta a constituit, fără îndoială, o puternică încurajare pentru rămăşiţa de iudei. El le-a întărit încrederea în măreţele promisiuni făcute mai înainte cu privire la Sămânţă, precum şi cu privire la restabilirea şi mai mare ce va avea loc sub Regatul său. Speranţa de restabilire prin intermediul Regatului îi stimulează şi pe slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu să lupte în mod curajos pentru interesele Regatului şi să fie preocupaţi de extinderea închinării adevărate pe întregul pământ.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]