Cartea biblică numărul 17 — Estera

Scriitorul: Mardoheu

Locurile scrierii: Susa, Elam

Data încheierii scrierii: aprox. 475 î.e.n.

Perioada la care se referă: 493–aprox. 475 î.e.n.

1. Ce relatare istorică prezintă cartea Estera?

SIMPLU spus, aceasta este o relatare istorică despre Ahaşveroş, regele Persiei (după părerea unora, Xerxes I), a cărui soţie neascultătoare, Vasti, a fost înlocuită cu iudeica Estera, verişoara lui Mardoheu. Haman, agaghitul, a pus la cale uciderea lui Mardoheu şi a tuturor iudeilor, dar a fost spânzurat de stâlpul pe care îl ridicase chiar el, în timp ce Mardoheu a fost înălţat la rangul de prim-ministru, iar iudeii au fost eliberaţi.

2. a) De ce unii au pus la îndoială caracterul inspirat al cărţii Estera? b) Sub ce formă se pare că a fost utilizat numele lui Dumnezeu în cartea Estera?

² Unii spun că această carte nu este nici inspirată, nici de folos, ci doar o legendă frumoasă. Argumentul adus de ei este că în cartea Estera nu apare numele lui Dumnezeu. Deşi numele lui Dumnezeu nu este menţionat în mod direct în această carte, se pare că în textul ebraic apare de patru ori un acrostih al Tetragramei, iniţialele a patru cuvinte consecutive care formează YHWH (în ebraică, יהוה), sau Iehova (Est. 1:20; 5:4, 13; 7:7). În cel puţin trei manuscrise ebraice antice, aceste iniţiale sunt scoase bine în evidenţă, iar în Masora sunt scrise cu roşu. În plus, în Estera 7:5 există, după cât se pare, un acrostih al declaraţiei divine „Eu voi deveni“.

3. Ce fapte dezvăluie că Mardoheu şi Estera au avut credinţă în Dumnezeu şi i-au înălţat rugăciuni, şi de unde reiese că Iehova a dirijat lucrurile?

³ De la un capăt al cărţii la celălalt reiese cu claritate că Mardoheu a acceptat şi a respectat legea lui Iehova. El a refuzat să se plece pentru a-i acorda onoare unui om care era, după cât se pare, amalecit, deoarece Dumnezeu decretase ca amaleciţii să fie nimiciţi (Est. 3:1, 5; Deut. 25:19; 1 Sam. 15:3). Din afirmaţia lui Mardoheu consemnată în Estera 4:14 înţelegem că el aştepta eliberarea promisă de Iehova şi avea încredere că El dirija cursul evenimentelor. Postul de trei zile ţinut de Estera şi de ceilalţi iudei, înainte ca ea să se prezinte înaintea regelui, a fost o dovadă a credinţei lor în Dumnezeu (Est. 4:16). Faptul că Estera a găsit favoare în ochii lui Hegai, păzitorul femeilor, şi că regele n-a avut somn în noaptea în care a cerut cronicile oficiale şi a aflat că Mardoheu nu fusese onorat pentru fapta sa bună din trecut dovedeşte că Iehova dirija evenimentele  (Est. 2:8, 9; 6:1–3; compară cu Proverbele 21:1). Prin cuvintele „să ţină posturi şi să înalţe strigăte de ajutor“ se face referire, evident, la rugăciune (Est. 9:31).

4. Ce fapte confirmă autenticitatea şi veridicitatea cărţii Estera?

⁴ Multe fapte confirmă autenticitatea şi veridicitatea acestei cărţi. Iudeii au acceptat cartea, numind-o simplu Meghilláh, care înseamnă „rulou, sul“. După cât se pare, ea a fost inclusă în canonul ebraic de Ezra, care, fără îndoială, ar fi respins o legendă. Şi astăzi iudeii ţin sărbătoarea Purim, sau Sorţii, pentru a celebra marea eliberare din timpul Esterei. Cartea prezintă unele practici şi obiceiuri persane într-un mod realist şi în armonie cu faptele istorice cunoscute şi cu descoperirile arheologice. De exemplu, cartea Estera descrie cu exactitate modul în care persanii acordau onoare unei persoane (6:8). Săpăturile arheologice au confirmat că descrierea palatului regal, prezentată în cartea Estera, este exactă până în cele mai mici detalii (5:1, 2). *

5. În ce fel exactitatea cărţii Estera îi conferă acesteia un caracter autentic, şi cu ce perioadă se armonizează limba folosită?

⁵ Această exactitate se remarcă de fapt în întreaga relatare, fiind menţionate cu grijă numele slujitorilor şi ale demnitarilor de la curte şi chiar numele celor zece fii ai lui Haman. Genealogia lui Mardoheu şi a Esterei este urmărită până la Chiş, din tribul lui Beniamin (2:5–7). Se face referire la cronicile oficiale ale guvernului Persiei (2:23; 6:1; 10:2). Limba folosită în carte este ebraica postexilică, presărată cu multe cuvinte şi expresii persane şi arameice. Acest stil corespunde cu cel al Cronicilor şi al cărţilor Ezra şi Neemia, armonizându-se astfel pe deplin cu perioada în care a fost scrisă.

6. a) La ce perioadă se referă cartea Estera? b) Ce sugerează dovezile cu privire la scriitor, la locul şi la timpul scrierii?

⁶ După cât se pare, evenimentele din cartea Estera au avut loc în perioada de apogeu a puternicului imperiu persan şi se referă la o perioadă de aproximativ 18 ani din domnia lui Ahaşveroş (Xerxes I). Această perioadă, care se întinde până prin anul 475 î.e.n., este confirmată de surse greceşti, persane şi babiloniene. * Foarte probabil, scriitorul cărţii a fost Mardoheu, martor ocular şi unul dintre personajele principale ale relatării. Stilul familiar şi detaliat al naraţiunii arată că scriitorul trebuie să fi trăit personal aceste evenimente în palatul din Susa. * Deşi Mardoheu nu este menţionat în nicio altă carte a Bibliei, nu există nicio îndoială că el a fost un personaj istoric real. Este interesant că s-a descoperit un text cuneiform nedatat care, potrivit descrierii făcute de cercetătorul german Arthur Ungnad, îl prezintă pe Mardukâ (Mardoheu?) ca fiind demnitar la curtea din Susa (Shushan), în timpul domniei lui Xerxes I. * Fără îndoială că Susa a fost locul unde Mardoheu a terminat de consemnat evenimentele din cartea Estera, imediat după ce acestea au avut loc, adică prin anul 475 î.e.n.

CONŢINUTUL CĂRŢII ESTERA

7. Ce s-a întâmplat cu ocazia ospăţului lui Ahaşveroş, şi ce acţiune a întreprins regele?

⁷ Regina Vasti este înlăturată (1:1–22). În al treilea an al domniei sale, Ahaşveroş a dat un mare ospăţ pentru demnitarii din imperiul său, arătându-le timp de 180 de zile bogăţiile şi gloria regatului său. Apoi a dat un mare ospăţ pentru tot poporul din Susa, care a ţinut şapte zile. În acest timp, regina Vasti a dat şi ea un ospăţ pentru femei. Regele s-a lăudat cu bogăţiile şi cu gloria lui şi, înveselit de vin, a chemat-o pe Vasti să vină să-şi arate frumuseţea înaintea poporului şi a prinţilor. Însă regina a refuzat cu încăpăţânare. La sfatul demnitarilor de la curte, care i-au spus regelui că din cauza acestui exemplu rău îşi putea pierde bunul renume în tot imperiul, Ahaşveroş a înlăturat-o pe Vasti din poziţia de regină şi a emis documente prin care se cerea ca ‘toate soţiile să le dea onoare soţilor lor’ şi fiecare soţ „să fie prinţ în casa lui“ (1:20, 22).

8. a) Cum a devenit Estera regină? b) Ce complot a descoperit Mardoheu, şi unde a fost consemnat lucrul acesta?

⁸ Estera devine regină (2:1–23). Mai târziu, regele a desemnat nişte reprezentanţi care să caute cele mai frumoase fete din cele 127 de provincii ale imperiului şi să le aducă la Susa. Aici urma să li se aplice un tratament de înfrumuseţare, după care aveau să-i fie prezentate regelui. Printre tinerele alese s-a aflat şi Estera. Ea era o iudeică orfană, „frumoasă la trup şi plăcută la înfăţişare“, care fusese crescută de vărul ei Mardoheu, un demnitar din Susa (2:7). Numele evreiesc al Esterei, Hadasa, înseamnă „mirt“. Hegai, păzitorul femeilor, a plăcut-o pe Estera şi i-a acordat un tratament special. Nimeni n-a ştiut că ea era iudeică, fiindcă Mardoheu o instruise să ţină secret lucrul acesta. Tinerele au fost aduse pe rând la rege, iar el a ales-o pe Estera să fie noua sa regină. Apoi, regele a dat un ospăţ pentru a sărbători încoronarea ei. La scurt timp după aceea, Mardoheu a aflat despre un complot prin care se urmărea asasinarea regelui. Astfel, el i-a spus Esterei să-i aducă la cunoştinţă regelui acel lucru „în numele lui Mardoheu“ (2:22). Complotul a fost demascat,  conspiratorii au fost spânzuraţi şi evenimentul a fost consemnat în analele regale.

9. Cum a stârnit Mardoheu furia lui Haman, şi ce decret regal a obţinut Haman împotriva iudeilor?

⁹ Complotul lui Haman (3:1—5:14). Trecuseră aproape patru ani. Haman, după cât se pare un urmaş al regelui amalecit Agag, pe care îl omorâse Samuel, a devenit prim-ministru (1 Sam. 15:33). Regele l-a înălţat foarte mult pe Haman şi le-a ordonat tuturor slujitorilor săi de la poarta palatului regal să se plece înaintea acestuia. Printre ei se afla şi Mardoheu. Însă el a refuzat să facă lucrul acesta, dezvăluindu-le slujitorilor regelui că era iudeu (compară cu Exodul 17:14, 16). Haman s-a umplut de mânie şi, aflând că Mardoheu era iudeu, a văzut în aceasta o ocazie bună de a scăpa o dată pentru totdeauna de Mardoheu şi de toţi iudeii. Au fost aruncaţi sorţii (purul) ca să se stabilească ziua pentru nimicirea iudeilor. Profitând de favoarea de care se bucura înaintea regelui, Haman i-a acuzat pe iudei că acţionau împotriva legii şi a cerut să fie dat în scris un ordin de nimicire a acestora. Haman a oferit 10 000 de talanţi de argint (echivalentul a aproximativ 116 000 000 de dolari) în vederea finanţării masacrului. Regele a consimţit şi în tot imperiul au fost trimise ordine scrise şi sigilate cu inelul regelui, care anunţau că 13 adar era ziua fixată pentru genocidul iudeilor.

10. Cum au acţionat Mardoheu şi Estera, având credinţă în puterea lui Iehova?

¹⁰ Auzind de această lege, Mardoheu şi toţi iudeii au început să jelească în sac şi cenuşă. Era „post, plânset şi vaiet“ (Est. 4:3). Când a fost înştiinţată de Mardoheu despre situaţia critică în care se aflau iudeii, Estera a ezitat la început să intervină, întrucât persoana care se prezenta neinvitată înaintea regelui putea fi pedepsită cu moartea. Mardoheu însă a manifestat credinţă în puterea lui Iehova, spunând că, dacă Estera nu-i ajuta, ea tot avea să moară, iar eliberarea urma să ‘vină din altă parte pentru iudei’. În plus, oare nu „pentru un timp ca acesta“ devenise Estera regină? (4:14) Înţelegând problema, ea a fost de acord să-şi rişte viaţa şi toţi iudeii din Susa au postit împreună cu ea trei zile.

11. Cum s-a folosit Estera de favoarea pe care o câştigase în ochii regelui, dar ce complot a urzit Haman împotriva lui Mardoheu?

¹¹ Apoi, îmbrăcată în cel mai frumos veşmânt regal, Estera s-a prezentat înaintea regelui. Ea a câştigat favoare în ochii lui, iar el i-a întins sceptrul de aur, cruţându-i viaţa. Estera i-a invitat apoi pe rege şi pe Haman la un ospăţ. În timpul ospăţului, regele a îndemnat-o să-i aducă la cunoştinţă cererea ei, asigurând-o că îi va fi îndeplinită, chiar dacă cerea „jumătate din regat“. Atunci ea i-a invitat pe amândoi la un alt ospăţ, în ziua următoare (5:6). Haman a ieşit foarte bucuros. Dar la poarta palatului regal se afla Mardoheu! Nici de această dată el nu i-a dat onoare lui Haman şi n-a tremurat înaintea lui. Bucuria lui Haman s-a transformat în mânie. Soţia şi prietenii lui i-au sugerat să ridice un stâlp înalt de 50 de coţi (22,3 m) şi să obţină un ordin din partea regelui pentru a-l atârna pe Mardoheu pe stâlp. Haman a poruncit ca stâlpul să fie înălţat imediat.

12. Ce schimbare de situaţie l-a determinat pe Ahaşveroş să-l onoreze pe Mardoheu, spre umilirea lui Haman?

¹² Rolurile se schimbă (6:1—7:10). În noaptea aceea, regele n-a putut să doarmă. El a cerut să-i fie adusă cartea cronicilor şi să i se citească din ea. Astfel, el a constatat că Mardoheu, care îi salvase viaţa, nu fusese răsplătit. Mai târziu, regele a întrebat cine era în curte. Era Haman, care venea să-i ceară consimţământul pentru uciderea lui Mardoheu. Regele l-a întrebat pe Haman cum trebuia să fie onorat cel în care regele îşi găsea plăcerea. Crezând că regele se gândea la el, Haman a propus să fie onorat cu mult fast. Dar regele i-a poruncit: „Fă-i aşa lui Mardoheu, iudeul“ (6:10). Haman n-a avut de ales. L-a îmbrăcat pe Mardoheu cu veşmântul regal, l-a aşezat pe calul regelui şi l-a plimbat prin piaţa publică a oraşului, strigând înaintea lui. Umilit şi întristat, Haman s-a grăbit să se întoarcă acasă. Soţia şi prietenii nu i-au putut oferi nicio mângâiere. Haman era condamnat!

13. Ce a dezvăluit Estera la ospăţ, şi ce condamnare a primit Haman?

¹³ Apoi a sosit momentul ca Haman să participe la ospăţ împreună cu regele şi cu Estera. Regina a spus că ea şi poporul ei fuseseră vânduţi pentru a fi nimiciţi. Cine îndrăznise să comită o asemenea ticăloşie? Răspunzând, Estera a zis: „Omul acela, împotrivitorul şi duşmanul, este Haman, răul acesta!“ (7:6). Furios, regele s-a sculat şi s-a dus să se plimbe prin grădină. Rămas singur cu regina, Haman a implorat-o să-i cruţe viaţa. Regele s-a întors şi, văzându-l pe Haman pe divanul reginei, s-a înfuriat şi mai tare. El a ordonat imediat ca Haman să fie atârnat pe stâlpul pe care tocmai îl pregătise pentru Mardoheu! (Ps. 7:16)

14. Cum i-a răsplătit regele pe Estera şi pe Mardoheu, şi ce decret scris a fost emis în favoarea iudeilor?

¹⁴ Mardoheu este înălţat, iudeii sunt eliberaţi (8:1—10:3). Regele i-a dat Esterei toate bunurile lui Haman. Estera i-a dezvăluit lui Ahaşveroş că Mardoheu era rudă cu ea, iar regele l-a înălţat în funcţia pe care o ocupase Haman, dându-i inelul regal cu sigiliu. Estera şi-a riscat din nou viaţa, prezentându-se înaintea regelui ca să-i ceară anularea decretului care ordona nimicirea iudeilor. Însă „legile Persiei şi ale Mediei“ nu puteau fi anulate! (1:19) De aceea, regele i-a autorizat pe Estera şi pe Mardoheu să scrie o nouă lege şi s-o sigileze cu inelul regal. Acest ordin scris, trimis în tot imperiul la fel ca ordinul anterior, le dădea iudeilor dreptul ca, în ziua  în care intra în vigoare legea lui Haman, „să se strângă şi să-şi apere sufletele, să-i distrugă, să-i omoare şi să-i nimicească pe toţi cei înarmaţi din poporul şi provincia care îi duşmănea, precum şi pe copii şi pe femei, şi să-i jefuiască“ (8:11).

15. a) Care a fost rezultatul luptei, şi ce sărbătoare a instituit Mardoheu? b) La ce poziţie a fost înălţat Mardoheu, şi în ce scop s-a folosit el de această autoritate?

¹⁵ Când a sosit ziua fixată, 13 adar, nimeni n-a putut sta în faţa iudeilor. La cererea Esterei, regele i-a autorizat pe iudeii din Susa să continue lupta şi în ziua de 14 adar. În tot imperiul au fost omorâţi în total 75 000 de duşmani ai iudeilor. Alţi 810 au fost omorâţi în cetatea Susa. Printre aceştia s-au numărat şi cei zece fii ai lui Haman, care au fost omorâţi în prima zi şi au fost spânzuraţi de stâlp a doua zi. Nu s-a luat nicio pradă. Ziua de 15 adar a fost o zi de odihnă, o zi de ospăţ şi de bucurie. Apoi, Mardoheu a dat instrucţiuni scrise ca în fiecare an, în zilele de 14 şi 15 adar, iudeii să ţină sărbătoarea Purim, de la ‘pur, adică sorţii’, iar ei fac lucrul acesta şi azi (9:24). Mardoheu a fost înălţat în regat, devenind al doilea după regele Ahaşveroş. El s-a folosit de această poziţie, „lucrând pentru binele poporului său şi vorbindu-le de pace tuturor urmaşilor lor“ (10:3).

DE CE ESTE DE FOLOS

16. Ce principii divine şi ce exemple remarcabile găsesc creştinii în cartea Estera?

¹⁶ Cu toate că niciun alt scriitor al Bibliei nu face referire în mod direct la cartea Estera, ea este în deplină armonie cu restul Scripturilor inspirate. De fapt, ea ilustrează în mod remarcabil unele principii biblice menţionate ulterior în Scripturile greceşti creştine, principii care li se aplică închinătorilor lui Iehova din toate timpurile. Studierea pasajelor de mai jos va demonstra lucrul acesta şi ne va zidi credinţa: Estera 4:5 — Filipeni 2:4; Estera 9:22 — Galateni 2:10. Învinuirea adusă iudeilor, şi anume că ei nu se supuneau legilor regelui, le-a fost adusă şi primilor creştini (Est. 3:8, 9; Fap. 16:21; 25:7). Urmând exemplul remarcabil al lui Mardoheu, al Esterei şi al conaţionalilor lor iudei, adevăraţii slujitori ai lui Iehova înfruntă fără teamă astfel de acuzaţii, adresându-se lui Iehova în rugăciune cu încrederea că el are puterea de a-i elibera (Est. 4:16; 5:1, 2; 7:3–6; 8:3–6; 9:1, 2).

17. Ce exemplu excelent au dat Mardoheu şi Estera în ce priveşte supunerea faţă de Dumnezeu şi faţă de ‘autorităţile superioare’?

¹⁷ În calitate de creştini n-ar trebui să credem că situaţia noastră este diferită de cea a lui Mardoheu şi a Esterei. Şi noi trăim într-o lume străină, sub ‘autorităţile superioare’ ale acesteia. Oricare ar fi ţara în care locuim, dorim să fim cetăţeni supuşi legii, dar, în acelaşi timp, vrem să stabilim o graniţă corectă între ‘a da Cezarului ce este al Cezarului’ şi ‘a da lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu’ (Rom. 13:1; Luca 20:25). Prim-ministrul Mardoheu şi regina Estera sunt un exemplu excelent de devoţiune şi ascultare în ce priveşte îndatoririle laice (Est. 2:21–23; 6:2, 3, 10; 8:1, 2; 10:2). Totuşi, Mardoheu a stabilit fără teamă această graniţă când a fost vorba de ordinul regal de a se pleca înaintea lui Haman, un agaghit vrednic de dispreţ. În plus, când Haman a pus la cale nimicirea iudeilor, Mardoheu a făcut tot posibilul ca problema să fie rezolvată prin mijloace legale (3:1–4; 5:9; 4:6–8).

18. a) Ce anume dovedeşte că Estera este o carte „inspirată de Dumnezeu şi de folos“? b) Cum ne încurajează ea să apărăm interesele Regatului lui Dumnezeu?

¹⁸ Toate dovezile arată că această carte face parte din Sfânta Scriptură, „inspirată de Dumnezeu şi de folos“. Deşi cartea Estera nu-l menţionează direct pe Dumnezeu sau numele său, ea ne oferă exemple minunate de credinţă. Mardoheu şi Estera n-au fost simple plăsmuiri ale imaginaţiei unui povestitor, ci slujitori reali ai lui Iehova Dumnezeu, care şi-au pus în mod deplin încrederea în puterea lui Iehova de a salva. Cu toate că au trăit sub ‘autorităţi superioare’ într-o ţară străină, ei s-au folosit de orice mijloc legal pentru a apăra închinarea şi interesele poporului lui Dumnezeu. Astăzi, noi le putem urma exemplul „în apărarea şi stabilirea legală a veştii bune“ despre Regatul lui Dumnezeu, care va aduce eliberarea (Filip. 1:7).

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]