Cartea biblică numărul 20 — Proverbele

Rostite de: Solomon, Agur, Lemuel

Locul scrierii: Ierusalim

Data încheierii scrierii: aprox. 717 î.e.n.

1. Ce fel de înţelepciune găsim în cartea Proverbele?

CÂND Solomon, fiul lui David, a devenit rege al Israelului în 1037 î.e.n., el i-a cerut lui Iehova „înţelepciune şi cunoştinţă“ ca să „judece acest mare popor“. Drept răspuns, Iehova i-a dat ‘înţelepciune, cunoştinţă şi o inimă pricepută’ (2 Cron. 1:10–12; 1 Regi 3:12; 4:30, 31). Astfel, Solomon „a spus trei mii de proverbe“ (1 Regi 4:32). O parte din cuvintele înţelepte rostite de el au fost adunate în cartea biblică Proverbele. Întrucât înţelepciunea acestui rege a fost de fapt cea pe care „i-o pusese în inimă Dumnezeu“, când studiem Proverbele, studiem înţelepciunea lui Iehova Dumnezeu (1 Regi 10:23, 24). Aceste proverbe exprimă adevăruri eterne. Astăzi, ele sunt la fel de actuale ca atunci când au fost rostite prima dată.

2. De ce domnia lui Solomon a fost o perioadă potrivită pentru acordarea îndrumării divine prin intermediul Proverbelor?

² Domnia lui Solomon a fost o perioadă potrivită pentru acordarea acestei îndrumări divine. Despre Solomon s-a spus că „s-a aşezat pe tronul lui Iehova“. Regatul teocratic al lui Israel se afla atunci în culmea gloriei, iar Solomon a primit o „demnitate regală“ fără precedent (1 Cron. 29:23, 25). A fost un timp de pace şi prosperitate, când toţi se simţeau în siguranţă (1 Regi 4:20–25). Totuşi, chiar şi sub această guvernare teocratică, poporul s-a confruntat cu probleme şi dificultăţi personale ca urmare a imperfecţiunii umane. De aceea, este de înţeles că oamenii s-au îndreptat spre înţeleptul rege Solomon pentru a-i ajuta să-şi rezolve problemele (1 Regi 3:16–28). Deseori, când a pronunţat sentinţe, el a rostit proverbe care se potriveau la multe situaţii din  viaţa de fiecare zi. Aceste enunţuri concise, dar profunde, erau foarte preţuite de cei ce doreau să trăiască în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

3. Cum au fost compilate Proverbele?

³ Cartea nu spune că Solomon a scris Proverbele. Însă ea afirmă că el „a spus“, „a cercetat atent şi a pus în ordine multe proverbe“, ceea ce demonstrează că era interesat ca proverbele să fie păstrate pentru a fi folosite mai târziu (1 Regi 4:32; Ecl. 12:9). Pe timpul lui David şi al lui Solomon existau secretari oficiali printre demnitarii de la curte (2 Sam. 20:25; 2 Regi 12:10). Nu ştim dacă acei scribi de la curte au aşternut în scris şi au adunat proverbele lui Solomon, dar ar fi cât se poate de firesc ca exprimările unui conducător de mărimea lui să se fi bucurat de multă apreciere şi să fi fost consemnate. În general, este recunoscut faptul că această carte reprezintă o culegere compilată din alte culegeri.

4. a) Cum este împărţită de obicei cartea Proverbele? b) Cine a compus cea mai mare parte a proverbelor?

⁴ Cartea Proverbele poate fi împărţită în cinci părţi: 1) capitolele 1–9, care încep cu următoarele cuvinte: „Proverbele lui Solomon, fiul lui David“; 2) capitolele 10–24, descrise drept „Proverbele lui Solomon“; 3) capitolele 25–29, parte care începe cu cuvintele: „Acestea sunt alte proverbe ale lui Solomon, pe care le-au transcris oamenii lui Ezechia, regele lui Iuda“; 4) capitolul 30, prezentat drept „Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache“ şi 5) capitolul 31, care cuprinde „Cuvintele regelui Lemuel, un mesaj important pe care i l-a dat mama sa spre corectare“. După cum se poate vedea, cele mai multe proverbe au fost compuse de Solomon. Nu se ştie însă cu certitudine cine au fost Agur şi Lemuel. Unii comentatori sugerează că Lemuel este un alt nume al lui Solomon.

5. Când au fost scrise şi compilate Proverbele?

⁵ Când au fost scrise şi compilate Proverbele? Fără îndoială, cele mai multe dintre ele au fost scrise în timpul domniei regelui Solomon (1037–998 î.e.n.), înainte ca acesta să se abată de la închinarea adevărată. Întrucât nu se ştie cu certitudine cine au fost Agur şi Lemuel, părţile atribuite lor nu pot fi datate. Având în vedere că una dintre culegeri a fost alcătuită în timpul domniei lui Ezechia (745–717 î.e.n.), colecţia finală a cărţii nu s-a putut realiza înainte de domnia acestuia. Au fost colecţionate şi ultimele două părţi tot sub îndrumarea regelui Ezechia? În ediţia engleză cu referinţe a Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi, la Proverbele 31:31 există o notă de subsol care oferă răspunsul: „Unele ediţii ale textului ebraic conţin trigrama (adică trei litere) het, zain, kof (חזק), care reprezintă semnătura regelui Ezechia pusă pe copiile făcute de scribii săi pentru a arăta că lucrarea fusese terminată“.

6. Ce sunt proverbele, şi de ce este potrivit titlul ebraic al cărţii?

⁶ În Bibliile ebraice, cartea a purtat la început numele Mishléh, după primul ei cuvânt, care înseamnă „proverbe“. Mishléh este pluralul substantivului ebraic mashál, în forma status constructus (o construcţie genitivală). Despre acest substantiv se crede în general că s-a format prin derivare de la o rădăcină care înseamnă „a fi asemenea“ sau „a fi comparabil“. Aceşti termeni descriu cât se poate de bine conţinutul cărţii, deoarece proverbele sunt enunţuri scurte ce conţin deseori asemănări sau comparaţii, al căror scop este să stimuleze gândirea ascultătorului. Concizia proverbelor le face interesante, precum şi uşor de înţeles, de reprodus, de învăţat şi de reţinut. Astfel, ideea transmisă se întipăreşte în minte.

7. Ce trebuie remarcat cu privire la stilul cărţii Proverbele?

⁷ Stilul cărţii este şi el foarte interesant. Este stilul poeziei ebraice. Cea mai mare parte a cărţii foloseşte paralelismul poetic. Acesta nu constă în rime (sau sunete asemănătoare) la capătul rândurilor sau al versurilor, ci în construirea unor rânduri ritmice, care dezvoltă gânduri sau idei paralele. Frumuseţea şi puterea de a instrui se datorează ritmicităţii ideilor. Ideile pot fi sinonime sau pot fi în antiteză, paralelismul reuşind să extindă ideea, să-i lărgească înţelesul şi să transmită sensul dorit. Exemple de paralelisme sinonimice se găsesc în Proverbele 11:25; 16:18 şi 18:15. Paralelismele antitetice sunt mai numeroase şi se găsesc în Proverbele 10:7, 30; 12:25; 13:25 şi 15:8. În finalul cărţii apare un alt stil (Prov. 31:10–31). În original, aceste 22 de versete sunt astfel aranjate încât fiecare începe cu o literă a alfabetului ebraic, iar literele se succedă în ordine alfabetică. Acest stil, numit acrostih, este folosit şi în câţiva psalmi. Niciun alt stil din scrierile antice nu-l egalează în frumuseţe.

8. Cum este demonstrată autenticitatea cărţii Proverbele de utilizarea pe care i-au dat-o primii creştini?

⁸ Autenticitatea cărţii Proverbele este atestată şi de larga utilizare pe care i-au dat-o primii creştini când au formulat anumite reguli de conduită. Din câte se pare, Iacov cunoştea foarte bine cartea Proverbele şi s-a folosit de principiile ei fundamentale pentru a da sfaturi excelente cu privire la conduita creştină. (Compară Proverbele 14:29; 17:27 cu Iacov 1:19, 20; Proverbele 3:34 cu Iacov 4:6; Proverbele 27:1 cu Iacov 4:13, 14.) Citate directe din Proverbele se găsesc şi în următoarele pasaje: Romani 12:20 — Proverbele 25:21, 22; Evrei 12:5, 6 — Proverbele 3:11, 12; 2 Petru 2:22 — Proverbele 26:11.

9. Cum se armonizează cartea Proverbele cu restul Bibliei?

⁹ În plus, cartea Proverbele se dovedeşte a fi în armonie cu restul Bibliei, ceea ce arată că face parte din „toată Scriptura“. Ideile din această carte sunt  într-o remarcabilă unitate cu cele din Legea lui Moise, din învăţăturile lui Isus şi din scrierile discipolilor şi ale apostolilor lui Isus. (Vezi Proverbele 10:16 — 1 Corinteni 15:58 şi Galateni 6:8, 9; Proverbele 12:25 — Matei 6:25; Proverbele 20:20 — Exodul 20:12 şi Matei 15:4.) Chiar şi când sunt abordate subiecte precum pregătirea pământului pentru a fi locuit de oameni, modul de gândire este în unitate cu al altor scriitori ai Bibliei (Prov. 3:19, 20; Gen. 1:6, 7; Iov 38:4–11; Ps. 104:5–9).

10, 11. Ce alte dovezi confirmă caracterul inspirat al cărţii?

¹⁰ Caracterul inspirat al acestei cărţi este confirmat şi de exactitatea ei ştiinţifică, indiferent că un proverb face referire la principii din chimie, medicină sau sănătate. Din câte se pare, în Proverbele 25:20 se vorbeşte despre reacţia dintre un acid şi o bază. Proverbele 31:4, 5 se armonizează cu descoperirile ştiinţifice moderne care arată că alcoolul încetineşte procesele gândirii. Mulţi medici şi specialişti în nutriţie sunt de părere că mierea este un aliment sănătos, ceea ce ne aminteşte de proverbul: „Fiul meu, mănâncă miere, căci este bună“ (Prov. 24:13). Concluziile la care s-a ajuns recent cu privire la afecţiunile psihosomatice nu sunt ceva nou deoarece în cartea Proverbele se spune: „O inimă veselă este un bun medicament“ (17:22; 15:17).

¹¹ Într-adevăr, cartea Proverbele tratează atât de amănunţit necesităţile omului şi situaţiile cu care se confruntă el, încât un biblist a scris: „Nu există relaţii din viaţă pentru care să nu se dea o învăţătură adecvată, nu există tendinţă bună sau rea, care să nu fie încurajată sau corectată. Conştiinţa umană este întotdeauna pusă în legătură cu Dumnezeu, . . . iar omul umblă ca şi cum s-ar afla în prezenţa Creatorului şi Judecătorului său . . . . În această carte antică se întâlnesc toate tipurile de oameni. Deşi a fost redactată cu trei mii de ani în urmă, cartea reflectă atât de bine realitatea, de parcă ar fi fost desprinsă acum din ea“. *

CONŢINUTUL CĂRŢII PROVERBELE

12. a) Din ce este constituită partea întâi a Proverbelor? b) Ce învăţături conţine ea despre înţelepciune şi despre conduita umană? c) Potrivit cu Proverbele 1:7, care este tema întregii cărţi?

¹² Partea întâi (1:1—9:18). Aceasta este un singur poem, alcătuit din cuvântări scurte, cum sunt cele spuse de un tată fiului său. Ea arată cât de important este ca înţelepciunea să ne îndrume inima, sau persoana lăuntrică, şi să ne dirijeze dorinţele. Ne învaţă cât de preţioasă este înţelepciunea şi ce binecuvântări aduce ea: fericire, plăcere, pace şi viaţă (1:33; 3:13–18; 8:32–35). Ea este pusă în contrast cu lipsa de înţelepciune şi cu rezultatele ei: suferinţă şi, în cele din urmă, moarte (1:28–32; 7:24–27; 8:36). Analizând nenumăratele situaţii reale şi posibile din viaţă, această parte oferă un studiu fundamental despre conduita umană şi despre consecinţele prezente şi viitoare ale acesteia. În Proverbele 1:7 găsim formulată tema întregii cărţi: „Teama de Iehova este începutul cunoştinţei“. În toate acţiunile noastre trebuie să demonstrăm că ţinem cont de Iehova. Ni se aminteşte încontinuu să nu uităm legile lui Dumnezeu, să ţinem strâns la poruncile sale şi să nu le abandonăm.

13. Enumeraţi principalele idei despre care se vorbeşte în partea întâi a Proverbelor.

¹³ Principalele idei despre care se vorbeşte în partea întâi sunt: înţelepciunea practică, cunoştinţa, teama de Iehova, disciplinarea şi discernământul. Se dau avertismente cu privire la tovărăşiile rele, la respingerea disciplinării de la Iehova şi la relaţiile nepotrivite cu femei străine (1:10–19; 3:11, 12; 5:3–14; 7:1–27). De două ori, înţelepciunea este prezentată stând în locuri publice, cu alte cuvinte fiind accesibilă, uşor de dobândit (1:20, 21; 8:1–11). Ea este personificată şi le vorbeşte implorator celor fără experienţă. De asemenea, ea aduce o străfulgerare de lumină cu privire la crearea pământului (1:22–33; 8:4–36). Ce carte extraordinară! Această parte se încheie cu aceeaşi temă cu care începe: „Teama de Iehova este începutul înţelepciunii“ (9:10). De la un capăt la celălalt, ea arată că a-l recunoaşte pe Iehova în toate căile noastre şi a ne însuşi dreptatea sa înseamnă calea vieţii şi ne poate ocroti de multe lucruri neplăcute.

14. Ce paralelisme antitetice fac să iasă în evidenţă învăţăturile practice din cartea Proverbele?

¹⁴ Partea a doua (10:1—24:34). Aici găsim multe maxime valoroase, fără legătură între ele, care aplică înţelepciunea la situaţiile complexe din viaţă. Scopul acestor învăţături practice este acela de a ne ajuta să fim mai fericiţi şi să ne bucurăm de viaţă. Contrastele care stau la baza paralelismelor fac ca aceste învăţături să ni se întipărească în minte. Iată o listă cu câteva subiecte despre care se vorbeşte în capitolele 10, 11 şi 12:

iubirea în contrast cu ura

înţelepciunea în contrast cu nebunia

cinstea în contrast cu înşelătoria

fidelitatea în contrast cu calomnia

adevărul în contrast cu minciuna

generozitatea în contrast cu zgârcenia

hărnicia în contrast cu lenea

calea integrităţii în contrast cu căile strâmbe

sfaturile bune în contrast cu lipsa unei îndrumări înţelepte

soţia capabilă în contrast cu soţia care are o  purtare ruşinoasă

dreptatea în contrast cu răutatea,

modestia în contrast cu înfumurarea.

Dacă vom compara această listă cu situaţiile din viaţa de zi cu zi ne vom convinge de valoarea practică a cărţii Proverbele!

15. Daţi câteva exemple de situaţii la care face referire cartea Proverbele.

¹⁵ În continuare (13:1—24:34) sunt amintite normele lui Iehova care ne ajută să dobândim perspicacitate şi discernământ. Numeroasele situaţii din viaţa omului la care face referire cartea arată cât de bogată este tematica ei. Ne sunt de mare folos sfaturile biblice cu privire la: ipocrizie, înfumurare, respectarea cuvântului dat, faptul de a fi prevăzători, tovărăşii, corectarea şi educarea copiilor, concepţia omului despre ce este drept, necesitatea de a fi înceţi la mânie, faptul de a le arăta bunăvoinţă celor asupriţi, înşelăciune, rugăciune, batjocură, faptul de a fi mulţumiţi cu strictul necesar, mândrie, câştig necinstit, mită, vrajbă, stăpânire de sine, izolare, tăcere, părtinire, ceartă, umilinţă, lux, îngrijirea părinţilor, băuturi ameţitoare, calităţile unei soţii capabile, daruri, faptul de a da şi a lua cu împrumut, bunătate, încredere, hotarele unei proprietăţi, zidirea casei, invidie, răzbunare, căi deşarte, un răspuns blând, meditare şi valoarea unui tovarăş adevărat. Cartea Proverbele este un adevărat tezaur de sfaturi la care putem apela pentru a primi o îndrumare sănătoasă cu privire la problemele de fiecare zi! Poate că multe dintre aceste sfaturi par lipsite de importanţă pentru unii, dar să remarcăm că Biblia nu trece cu vederea niciuna dintre necesităţile umane, chiar dacă este vorba despre aspecte aparent neînsemnate. În această privinţă, cartea Proverbele are o valoare inestimabilă.

16. Ce sfaturi ziditoare se dau în partea a treia a Proverbelor?

¹⁶ Partea a treia (25:1—29:27). Se dau sfaturi ziditoare cu privire la: onoare, răbdare, duşmani, felul de a ne purta cu cei fără minte, distracţii, linguşire, gelozie, rănile cauzate de un prieten, foame, calomnie, simţul răspunderii, dobândă, mărturisirea fărădelegilor, consecinţele unei guvernări rele, aroganţă, binecuvântările unei guvernări drepte, delincvenţă juvenilă, relaţiile cu slujitorii, perspicacitate şi viziune.

17. a) Ce „mesaj important“ transmite Agur? b) Ce serii de patru lucruri descrie el?

¹⁷ Partea a patra (30:1–33). Aceasta conţine „un mesaj important atribuit lui Agur. După ce recunoaşte cu umilinţă că este un om neînsemnat, scriitorul vorbeşte despre incapacitatea omului de a crea pământul şi lucrurile de pe el. Spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este pur şi îl numeşte pe Dumnezeu un scut. Scriitorul cere să fie îndepărtat de la el cuvântul mincinos şi să nu i se dea nici bogăţie, nici sărăcie. El descrie o generaţie necurată, mândră şi lacomă, care îşi blestemă părinţii. Menţionează patru lucruri care nu zic „Destul!“ şi alte patru care sunt prea greu de înţeles (30:15, 16). Este descrisă femeia adulteră care îşi declară cu neruşinare nevinovăţia. Sunt menţionate apoi patru lucruri sub care pământul nu poate să stea, patru lucruri mici, înţelepte din instinct, şi patru lucruri care se remarcă prin mersul lor impunător. Prin comparaţii potrivite, scriitorul avertizează că „întărâtarea mâniei duce la ceartă“ (30:33).

18. Ce spune regele Lemuel despre: a) o femeie rea şi b) o soţie capabilă?

¹⁸ Partea a cincea (31:1–31). Aici se află un alt „mesaj important“, cel al regelui Lemuel. Acest mesaj are două stiluri. Prima parte arată că o femeie rea poate duce pe cineva la ruină, avertizează că băutura ameţitoare poate denatura judecata şi îndeamnă la o judecată dreaptă. Acrostihul din partea a doua este dedicat descrierii unei soţii capabile. Lemuel enumeră calităţile care o fac valoroasă, arătând că proprietarul ei se încrede în ea, iar ea îl răsplăteşte făcându-i bine. Iată câteva dintre calităţile ei: este harnică, se scoală dis-de-dimineaţă, ştie ce să cumpere, este bună cu săracii, este prevăzătoare şi vorbeşte cu înţelepciune. Copiii ei o respectă, iar soţul o laudă. Mai presus de toate, ea se teme de Iehova.

DE CE ESTE DE FOLOS

19. Cum prezintă cartea Proverbele scopul ei folositor?

¹⁹ Scopul folositor al cărţii Proverbele este explicat în versetele introductive: „Pentru ca omul să dobândească înţelepciune şi să primească disciplinare, să înţeleagă cuvintele priceperii, să primească disciplinarea care dă perspicacitate, dreptate, judecată sănătoasă şi onestitate, astfel încât cel fără experienţă să devină prevăzător, iar tânărul să capete cunoştinţă şi capacitate de gândire“ (1:2–4). În armonie cu acest scop, cartea scoate în evidenţă cunoştinţa, înţelepciunea şi priceperea, fiecare fiind de folos în felul ei particular.

20. Ce se spune în cartea Proverbele despre cunoştinţă?

²⁰ 1) Cunoştinţa este absolut necesară, căci nu este bine ca omul să fie ignorant. Cunoştinţa exactă nu poate fi dobândită fără teama de Iehova, deoarece cunoştinţa începe cu această teamă. Cunoştinţa este mai de dorit decât aurul ales. De ce? Deoarece prin ea sunt salvaţi cei drepţi. Ea ne împiedică să cădem în păcat. Cât de necesar este deci s-o căutăm şi să ne-o însuşim! Ea este preţioasă. De aceea, „pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor, ca să-ţi îndrepţi inima spre cunoştinţa mea“ (22:17; 1:7; 8:10; 11:9; 18:15; 19:2; 20:15).

21. Care este învăţătura divină cu privire la înţelepciune?

²¹ 2) Înţelepciunea, sau capacitatea de a folosi în mod corect cunoştinţa spre lauda lui Iehova, „este  lucrul cel mai important“. Dobândeşte-o! Sursa ei este Iehova. Înţelepciunea care dă viaţă îşi are începutul în cunoaşterea lui Iehova Dumnezeu şi în teama de El. Acesta este marele secret al înţelepciunii. Aşadar, teme-te de Dumnezeu, nu de oameni. Înţelepciunea personificată adresează o chemare, îndemnându-i pe toţi să-şi îndrepte conduita. Înţelepciunea strigă tare pe străzi. Iehova îi cheamă pe toţi cei fără experienţă şi lipsiţi de inimă să se întoarcă şi să se hrănească cu pâinea înţelepciunii. Atunci vor fi fericiţi în teamă de Iehova chiar dacă vor avea puţine lucruri. Înţelepciunea aduce multe binecuvântări. Ea are un efect benefic. Înţelepciunea şi cunoştinţa sunt esenţiale pentru dobândirea capacităţii de gândire, care ne va ocroti. La fel ca mierea, înţelepciunea este plăcută şi de folos. Ea valorează mai mult decât aurul. Este un pom al vieţii. Fără înţelepciune oamenii pier, deoarece înţelepciunea îi ţine în viaţă. Ea înseamnă viaţă (4:7; 1:7, 20–23; 2:6, 7, 10, 11; 3:13–18, 21–26; 8:1–36; 9:1–6, 10; 10:8; 13:14; 15:16, 24; 16:16, 20–24; 24:13, 14).

22. Ce ocrotire oferă priceperea?

²² 3) Pe lângă cunoştinţă şi înţelepciune, este esenţial să avem pricepere; Aşadar, „cu toată înţelepciunea dobândită, dobândeşte pricepere“. Priceperea este capacitatea de a vedea legătura dintre componentele unui lucru. Ea înseamnă discernământ şi ţine întotdeauna cont de Dumnezeu, fiindcă omul nu se poate bizui pe propria pricepere. Este imposibil ca cineva care acţionează în opoziţie cu Iehova să aibă pricepere sau discernământ! Pentru a dobândi pricepere, trebuie s-o căutăm cu asiduitate, ca pe o comoară ascunsă. A avea pricepere presupune a avea cunoştinţă. Omul cu pricepere caută cunoştinţa şi este recompensat, iar înţelepciunea este în faţa lui. El este ocrotit de numeroasele capcane ale acestei lumi, cum ar fi nenumăraţii oameni răi care ar putea încerca să-l ademenească să umble cu ei pe calea întunericului. Mulţumiri să-i fie aduse lui Iehova Dumnezeu, Sursa cunoştinţei, a înţelepciunii şi a priceperii care dă viaţă! (4:7; 2:3, 4; 3:5; 15:14; 17:24; 19:8; 21:30)

23. Despre ce fel de sfaturi înţelepte se va discuta în continuare?

²³ În armonie cu scopul ei folositor, cartea Proverbele prezintă o mulţime de sfaturi inspirate, pline de înţelepciune, care au rolul de a ne ajuta să dobândim pricepere şi să ne păzim inima, „căci din ea ies izvoarele vieţii“ (4:23). Iată în continuare câteva dintre sfaturile înţelepte ce se dau în toată cartea.

24. Ce se afirmă despre cei răi şi despre cei drepţi?

²⁴ Cei răi în contrast cu cei drepţi: Cei răi vor fi prinşi în căile lor strâmbe, iar comorile lor nu-i vor salva în ziua mâniei. Cei drepţi au perspectiva vieţii şi vor fi răsplătiţi de Iehova (2:21, 22; 10:6, 7, 9, 24, 25, 27–32; 11:3–7, 18–21, 23, 30, 31; 12:2, 3, 7, 28; 13:6, 9; 14:2, 11; 15:3, 8, 29; 29:16).

25. Cum avertizează Proverbele cu privire la imoralitate?

²⁵ Importanţa purităţii morale: Solomon avertizează de repetate ori cu privire la imoralitate. Persoanele adultere vor avea de suferit şi vor fi dezonorate, iar ruşinea lor nu se va şterge. „Apele furate“ îi pot părea dulci unui tânăr, dar prostituata coboară la moarte şi ia cu sine victimele fără experienţă. Cei care cad în prăpastia adâncă a imoralităţii sunt condamnaţi de Iehova (2:16–19; 5:1–23; 6:20–35; 7:4–27; 9:13–18; 22:14; 23:27, 28).

26. Ce se spune despre stăpânirea de sine?

²⁶ Importanţa stăpânirii de sine: Beţia şi lăcomia la mâncare sunt condamnate. Toţi cei ce vor să aibă aprobarea lui Dumnezeu trebuie să fie moderaţi în ce priveşte mâncarea şi băutura (20:1; 21:17; 23:21, 29–35; 25:16; 31:4, 5). Omul încet la mânie este plin de discernământ şi valorează mai mult decât un om puternic care cucereşte un oraş (14:17, 29; 15:1, 18; 16:32; 19:11; 25:15, 28; 29:11, 22). Stăpânirea de sine este, de asemenea, necesară pentru a evita invidia şi gelozia, care este putrezire în oasele omului (14:30; 24:1; 27:4; 28:22).

27. a) Ce se înţelege prin vorbire neînţeleaptă? b) De ce este important să ne folosim cu înţelepciune buzele şi limba?

²⁷ Vorbirea înţeleaptă şi cea neînţeleaptă: Omul cu vorbirea vicleană, calomniatorul, martorul fals şi mincinosul vor fi demascaţi fiindcă faptele lor sunt detestabile în ochii lui Iehova (4:24; 6:16–19; 11:13; 12:17, 22; 14:5, 25; 17:4; 19:5, 9; 20:17; 24:28; 25:18). Gura celui ce spune lucruri bune este o sursă de viaţă, dar gura nebunului îi grăbeşte distrugerea. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii: cine o iubeşte îi va mânca rodul.“ (18:21) Calomnia, vorbirea înşelătoare, linguşirea şi vorbirea pripită sunt condamnate. A vorbi adevărul şi a-l onora pe Dumnezeu este calea înţelepciunii (10:11, 13, 14; 12:13, 14, 18, 19; 13:3; 14:3; 16:27–30; 17:27, 28; 18:6–8, 20; 26:28; 29:20; 31:26).

28. Ce daune provoacă mândria, dar ce foloase aduce umilinţa?

²⁸ Nebunia mândriei şi importanţa umilinţei: Cel mândru se înalţă într-o poziţie care nu i se cuvine şi se prăbuşeşte. Iehova îi detestă pe cei cu inima mândră, dar celor umili le dă înţelepciune, glorie, bogăţii şi viaţă (3:7; 11:2; 12:9; 13:10; 15:33; 16:5, 18, 19; 18:12; 21:4; 22:4; 26:12; 28:25, 26; 29:23).

29. Cum trebuie privită lenea, şi cât de valoroasă este hărnicia?

²⁹ Hărnicia în contrast cu lenea: Leneşul este descris în multe feluri. Lui i se spune să ia lecţii de la furnică pentru a deveni înţelept. Dar omul harnic va prospera! (1:32; 6:6–11; 10:4, 5, 26; 12:24; 13:4; 15:19; 18:9; 19:15, 24; 20:4, 13; 21:25, 26; 22:13; 24:30–34; 26:13–16; 31:24, 25)

30. Cum subliniază Proverbele importanţa tovărăşiilor bune?

 ³⁰ Tovărăşiile bune: Este o nebunie să te întovărăşeşti cu cei ce nu se tem de Iehova, cu cei răi sau cu cei fără minte, cu oamenii care îşi ies repede din fire, cu bârfitorii sau cu cei lacomi la mâncare. Întovărăşeşte-te mai degrabă cu cei înţelepţi şi vei deveni mai înţelept (1:10–19; 4:14–19; 13:20; 14:7; 20:19; 22:24, 25; 28:7).

31. Ce sfat înţelept se dă cu privire la mustrare?

³¹ Importanţa mustrării şi a corectării: „Iehova îl mustră pe cel pe care-l iubeşte“, iar cei ce dau atenţie acestei disciplinări se află pe calea care duce la glorie şi la viaţă. Cel ce urăşte mustrarea va cunoaşte dezonoarea (3:11, 12; 10:17; 12:1; 13:18; 15:5, 31–33; 17:10; 19:25; 29:1).

32. Ce sfaturi folositoare se dau pentru a fi o soţie bună?

³² Sfaturi pentru a fi o soţie bună: Cartea Proverbele le sfătuieşte de repetate ori pe soţii să nu fie certăreţe şi să nu aibă o purtare ruşinoasă. Soţia temătoare de Dumnezeu este prevăzătoare şi capabilă. Pe limba ei este legea bunătăţii iubitoare. Cine găseşte o asemenea soţie capătă bunăvoinţa lui Iehova (12:4; 18:22; 19:13, 14; 21:9, 19; 27:15, 16; 31:10–31).

33. Ce sfaturi folositoare se dau cu privire la educarea copiilor?

³³ Creşterea copiilor: Învăţaţi-i cu regularitate poruncile lui Dumnezeu, ca să ‘nu uite’. Creşteţi-i de mici în învăţătura lui Iehova. Nu cruţaţi nuiaua când este necesar. Nuiaua şi mustrarea, când sunt o expresie a iubirii, îi dau copilului înţelepciune. Părinţii care îşi cresc copiii pe calea lui Dumnezeu vor avea copii înţelepţi ce le vor aduce bucurii şi multe satisfacţii (4:1–9; 13:24; 17:21; 22:6, 15; 23:13, 14, 22, 24, 25; 29:15, 17).

34. Ce foloase are cel ce îşi îndeplineşte responsabilitatea de a-i ajuta pe alţii?

³⁴ Responsabilitatea de a-i ajuta pe alţii: Aceasta este subliniată deseori în Proverbele. Înţeleptul trebuie să răspândească cunoştinţă spre binele semenilor săi. De asemenea, o persoană trebuie să fie generoasă faţă de cei nevoiaşi. Procedând astfel, ea îl împrumută de fapt pe Iehova, care promite că o va răsplăti (11:24–26; 15:7; 19:17; 24:11, 12; 28:27).

35. Pătrunzând în miezul problemelor noastre, ce sfat ne oferă Proverbele?

³⁵ Încredere în Iehova: Proverbele pătrund în miezul problemelor noastre, sfătuindu-ne să ne punem toată încrederea în Dumnezeu. Trebuie să ţinem seama de el în toate căile noastre. Omul îşi poate face planuri, dar Iehova trebuie să-i îndrume paşii. Numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge în el şi găseşte ocrotire. Să sperăm în Iehova şi să ne îndreptăm spre Cuvântul său pentru a găsi îndrumare (3:1, 5, 6; 16:1–9; 18:10; 20:22; 28:25, 26; 30:5, 6).

36. În ce privinţe putem spune că Proverbele sunt actuale, practice şi de folos?

³⁶ Cartea Proverbele este de mare folos. Ea ne învaţă şi ne disciplinează atât pe noi, cât şi pe alţii. Niciun aspect al relaţiilor interumane nu pare să fie trecut cu vederea. Se izolează cineva de ceilalţi închinători ai lui Dumnezeu? (18:1) Cineva care deţine o poziţie de autoritate trage cumva concluzii înainte de a fi ascultat ambele părţi? (18:17) Obişnuieşte cineva să facă glume dăunătoare şi de prost gust? (26:18, 19) Are cineva tendinţa să fie părtinitor? (28:21) Comerciantul, agricultorul, soţul, soţia şi copiii primesc cu toţii o instruire sănătoasă. Părinţii sunt ajutaţi să demaşte numeroasele capcane care sunt ascunse pe calea celor tineri. Cei înţelepţi îi pot învăţa pe cei fără experienţă. Proverbele se dovedesc practice indiferent de ţara în care trăim. Instruirea şi sfaturile pe care le conţine această carte nu se demodează niciodată. Pedagogul american William Phelps a spus: „Cartea Proverbele este mai actuală decât ziarul de azi dimineaţă“. * Cartea Proverbele este actuală, practică şi de folos ca să înveţe, deoarece este inspirată de Dumnezeu.

37. Cum se armonizează Proverbele cu învăţăturile Mai Marelui Solomon?

³⁷ Fiind de folos ca să îndrepte lucrurile, Proverbele, care au fost rostite în mare parte de Solomon, îi îndrumă pe oameni spre Dumnezeul Atotputernic. La fel a făcut şi Isus Cristos, despre care se spune în Matei 12:42 că este „unul mai mare decât Solomon“.

38. Cum ne ajută cartea Proverbele să apreciem mai mult Regatul lui Dumnezeu şi principiile sale drepte?

³⁸ Cât de recunoscători trebuie să-i fim lui Iehova că l-a ales pe acest Înţelept desăvârşit ca Sămânţă a Regatului! „Tronul lui va fi întărit prin dreptate“, va fi o domnie paşnică, mult mai glorioasă chiar decât domnia regelui Solomon. Cu privire la acea guvernare a Regatului, se va spune: „Bunătatea iubitoare şi fidelitatea îl ocrotesc pe rege şi prin bunătate iubitoare îşi întăreşte el tronul“. Aceasta va însemna pentru omenire o guvernare dreaptă şi fără sfârşit, despre care în cartea Proverbele se mai spune: „Când un rege îi judecă pe cei de condiţie umilă cu fidelitate, tronul său va fi întărit pentru totdeauna“. Astfel, ajungem să recunoaştem cu bucurie că Proverbele ne luminează calea dându-ne cunoştinţă, înţelepciune şi pricepere, precum şi viaţă veşnică. Dar, lucru şi mai important, ele îl preamăresc pe Iehova, Sursa adevăratei înţelepciuni, pe care el o dă prin Cristos Isus, Moştenitorul Regatului. Cartea Proverbele ne ajută să apreciem mai mult Regatul lui Dumnezeu şi principiile sale drepte pe baza cărora el guvernează deja în prezent (Prov. 25:5; 16:12; 20:28; 29:14).

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]