Cartea biblică numărul 24 — Ieremia

Scriitorul: Ieremia

Locurile scrierii: Iuda şi Egipt

Data încheierii scrierii: 580 î.e.n.

Perioada la care se referă: 647–580 î.e.n.

1. Când şi de la cine a primit Ieremia o însărcinare?

PROFETUL Ieremia a trăit într-o perioadă primejdioasă şi tulbure. El a primit o însărcinare de la Iehova în anul 647 î.e.n., în al 13-lea an al domniei lui Iosia, un rege cu teamă de Dumnezeu. Cu ocazia reparaţiilor făcute la casa lui Iehova, a fost găsită cartea Legii, care i-a fost citită regelui. Deşi s-a străduit să convingă poporul s-o respecte, tot ce a reuşit să facă Iosia a fost să-i întoarcă pe iudeii idolatri de la calea lor apostată doar pentru un timp scurt. Manase, bunicul lui Iosia, care domnise 55 de ani, şi Amon, tatăl lui Iosia, care fusese asasinat după o domnie de numai doi ani, făcuseră lucruri rele. Ei încurajaseră poporul să ia parte la orgii şi ritualuri dezgustătoare. Drept urmare, iudeii ajunseseră să aducă tămâie pentru „regina cerurilor“ şi să ofere jertfe umane unor dumnezei demonici. Manase umpluse Ierusalimul cu sânge nevinovat (Ier. 1:2; 44:19; 2 Regi 21:6, 16, 19–23; 23:26, 27).

2. Care a fost misiunea lui Ieremia, şi la ce perioadă bogată în evenimente se referă cartea sa profetică?

² Misiunea lui Ieremia n-a fost deloc uşoară. Ca profet al lui Iehova, el trebuia să anunţe nenorociri greu de crezut: pustiirea lui Iuda şi a Ierusalimului, distrugerea prin foc a măreţului templu al lui Iehova şi exilarea poporului său. Ieremia a profeţit 40 de ani la Ierusalim în timpul domniei unor regi răi: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin (Ieconia) şi Zedechia (Ier. 1:2, 3). Mai târziu, în Egipt, el a trebuit să profeţească împotriva idolatriei practicate de iudeii care se refugiaseră acolo. Ieremia a terminat de scris cartea în 580 î.e.n. Perioada la care se referă cartea Ieremia este bogată în evenimente şi cuprinde 67 de ani (52:31).

3. a) Cum a fost stabilită canonicitatea şi autenticitatea cărţii Ieremia pe timpul evreilor? b) Ce alte dovezi ale canonicităţii acestei cărţi se găsesc în Scripturile greceşti creştine?

³ În ebraică, numele profetului şi al cărţii este Yirmeyáh sau Yirmeyáhu, care, după cât se pare, înseamnă „Iehova înalţă sau Iehova dezleagă [probabil pântecele]“. Cartea apare în toate cataloagele Scripturilor ebraice, iar majoritatea bibliştilor recunosc canonicitatea ei. Împlinirea dramatică a multor profeţii chiar în timpul vieţii lui Ieremia atestă din plin autenticitatea cărţii. În plus, numele lui Ieremia este amintit de mai multe ori în Scripturile greceşti creştine (Mat. 2:17, 18; 16:14; 27:9). Este evident că Isus studiase cartea Ieremia, deoarece, când a curăţat templul, el a pus în legătură cuvintele din Ieremia 7:11 cu cele din Isaia 56:7 (Mar. 11:17; Luca 19:46). Îndrăzneala şi curajul lui Isus i-au făcut pe unii să creadă chiar că era Ieremia (Mat. 16:13, 14). Profeţia lui Ieremia despre un legământ nou (Ier. 31:31–34) este menţionată de Pavel în Evrei 8:8–12 şi 10:16, 17. Pavel citează din Ieremia 9:24 când spune: „Cine se laudă să se laude în Iehova“ (1 Cor. 1:31). În Revelaţia 18:21 găsim o aplicare şi mai puternică a ilustrării folosite de Ieremia (Ier. 51:63, 64) pentru a descrie căderea Babilonului.

4. Cum sprijină arheologia relatarea din cartea Ieremia?

⁴ Descoperirile arheologice sprijină şi ele relatarea din cartea Ieremia. De exemplu, într-o cronică babiloniană se vorbeşte despre cucerirea Ierusalimului de către Nebucadneţar (Nebucadrezar) în 617 î.e.n., când acesta l-a luat prizonier pe rege (Ioiachin) şi a numit pe cineva (Zedechia) ales de el (24:1; 29:1, 2; 37:1). *

5. a) Ce ştim despre Ieremia? b) Ce se poate spune despre stilul său?

⁵ Biografia lui Ieremia este mai bogată decât a oricărui alt profet din vechime, cu excepţia lui Moise. Ieremia dezvăluie multe lucruri despre sine, despre sentimentele şi emoţiile sale, despre îndrăzneala şi curajul său, dar şi despre umilinţa şi tandreţea sa. El nu a slujit doar ca profet, ci a fost şi preot, compilator al unor scrieri inspirate şi istoric demn de încredere. Era fiul preotului Hilchia din Anatot, oraş preoţesc aflat la nord de Ierusalim, „în ţinutul lui Beniamin“ (1:1). Stilul lui Ieremia este clar, direct şi uşor de înţeles. Cartea conţine numeroase ilustrări şi imagini sugestive. Ea este scrisă atât în proză, cât şi în versuri.

CONŢINUTUL CĂRŢII IEREMIA

6. Cum este prezentat conţinutul cărţii profetice Ieremia?

⁶ Conţinutul cărţii nu este prezentat în ordine cronologică, ci pe subiecte. Astfel, relatarea se schimbă în funcţie de perioadă şi de situaţii. La  urmă, în capitolul 52, este descrisă în mod amănunţit pustiirea Ierusalimului şi a lui Iuda. Aceasta arată că o parte însemnată a profeţiei s-a împlinit şi, totodată, oferă cadrul pentru următoarea carte, Plângerile.

7. Cum a devenit Ieremia profet, şi ce asigurare i-a dat Iehova?

⁷ Iehova îi dă o însărcinare lui Ieremia (1:1–19). I s-a dat oare o însărcinare lui Ieremia pentru că îşi dorea să fie profet sau pentru că provenea dintr-o familie preoţească? Iehova însuşi explică: „Te-am cunoscut înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale şi te-am sfinţit înainte să fi ieşit din pântece. Te-am făcut profet pentru naţiuni“. Numirea lui a venit de la Iehova. A acceptat-o Ieremia? Plin de umilinţă, el s-a scuzat: „Sunt doar un copil“. Dar Iehova i-a dat următoarea asigurare: „Iată că am pus cuvintele mele în gura ta. Iată că te-am pus astăzi peste naţiuni şi peste regate, ca să smulgi din rădăcină şi să dărâmi, să distrugi şi să sfărâmi, să construieşti şi să plantezi“. Lui Ieremia nu trebuia să-i fie frică. „Ei vor lupta cu siguranţă împotriva ta, dar nu te vor birui, căci «eu sunt cu tine», zice Iehova, «ca să te scap».“ (1:5, 6, 9, 10, 19)

8. a) În ce privinţă a fost infidelă cetatea Ierusalim? b) Cum avea să aducă Iehova nenorocirea?

⁸ Ierusalimul, o soţie infidelă (2:1—6:30). Ce mesaj i-a adus lui Ieremia cuvântul lui Iehova? Cetatea Ierusalim uitase prima ei iubire. Îl părăsise pe Iehova, Sursa apelor vii, şi se prostituase cu dumnezei străini. Mai înainte fusese o viţă roşie aleasă, dar se schimbase „în vlăstare degenerate de viţă străină“ (2:21). Poalele veşmintelor ei erau stropite cu sângele sufletelor sărmanilor nevinovaţi. Chiar şi prostituata Israel se dovedise mai dreaptă decât Iuda. Dumnezeu i-a invitat pe aceşti fii renegaţi să se întoarcă la el deoarece era proprietarul lor conjugal. Iudeii se purtau ca o soţie infidelă. Ei se puteau întoarce cu condiţia să înlăture de la ei lucrurile dezgustătoare şi să-şi circumcidă inima. „Ridicaţi un stindard spre Sion“, li s-a spus, deoarece Iehova avea să aducă o nenorocire dinspre nord (4:6). Urgie după urgie! Ca un leu ce iese din desişul său, ca un vânt dogoritor ce suflă în pustiu şi cu care de război ca vijelia, aşa avea să vină executorul trimis de Iehova.

9. a) Ce cuvânt a avut Ieremia pentru Ierusalimul încăpăţânat? b) Erau de vreun folos strigătele lor de pace?

⁹ Ce vedeau în Ierusalim cei ce cutreierau străzile lui? Numai nelegiuiri şi fapte de infidelitate! Iudeii îl renegaseră pe Iehova. De aceea, cuvântul Său trebuia să devină în gura lui Ieremia un foc care să-i mistuie ca pe nişte bucăţi de lemn. Aşa cum ei îl părăsiseră pe Iehova pentru a-i sluji unui dumnezeu străin, şi El avea să-i facă să le slujească unor străini într-o ţară străină. Toţi erau încăpăţânaţi! Aveau ochi, dar nu vedeau, aveau urechi, dar nu auzeau. Era ceva îngrozitor! Profeţii şi preoţii profeţeau minciuni, dar Iehova a spus: „Poporului meu îi place aşa“ (5:31). Deşi dinspre nord se apropia nenorocirea, „de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi obţin[eau] câştig necinstit“. Ei spuneau: ‘«Este pace! Este pace!», când nu era pace’ (6:13, 14). Dar jefuitorul avea să vină pe neaşteptate. Iehova îl pusese pe Ieremia să facă în mijlocul lor o lucrare asemenea celui ce verifică metale, dar nu era decât zgură şi argint aruncat. Iudeii erau răi în toate privinţele.

10. De ce soarta Ierusalimului avea să fie aceeaşi ca a lui Şilo şi a lui Efraim?

¹⁰ Avertisment că templul nu constituia o ocrotire (7:1—10:25). Cuvântul lui Iehova a venit la Ieremia, spunându-i să vestească un mesaj la poarta templului. El a strigat la cei ce intrau pe poartă: ‛Vă lăudaţi cu templul lui Iehova, dar ce faceţi? Îi asupriţi pe orfani şi pe văduve, vărsaţi sânge nevinovat, umblaţi după alţi dumnezei, furaţi, ucideţi, comiteţi adulter, juraţi strâmb şi aduceţi jertfe pentru Baal! Ipocriţilor! Aţi făcut din casa lui Iehova «o peşteră de tâlhari». Aduceţi-vă aminte ce a făcut Iehova la Şilo. El va face acelaşi lucru cu casa ta, o, Iuda, şi te va arunca, aşa cum l-a aruncat pe Efraim (Israel), la nord’ (Ier. 7:4–11; 1 Sam. 2:12–14; 3:11–14; 4:12–22).

11. De ce era inutil să se mai facă rugăciuni pentru Iuda?

¹¹ Era inutil să se mai facă rugăciuni pentru Iuda. Iudeii merseseră atât de departe, încât făceau turte ca să le jertfească „reginei cerurilor“! Pe drept cuvânt se putea spune despre ei: „Iată naţiunea al cărei popor n-a ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul său, şi n-a acceptat disciplinarea. A pierit fidelitatea“ (Ier. 7:18, 28). Iuda pusese lucruri dezgustătoare în casa lui Iehova, îşi arsese fiii şi fiicele pe locurile înalte de la Tofet, în valea lui Hinom. Aceasta avea să fie numită „valea uciderii“, iar trupurile moarte aveau să devină hrană pentru păsări şi fiare (7:32). Bucuria şi veselia trebuiau să înceteze în Iuda şi în Ierusalim.

12. În loc să aibă pace, cu ce aveau să se confrunte Iuda şi dumnezeii pe care îi adoptase?

¹² Ei sperau să aibă pace şi vindecare, dar îi aştepta groaza! Pentru că se încăpăţânau, aveau să fie împrăştiaţi şi nimiciţi şi aveau să bocească. ‛Iehova este Dumnezeul cel viu şi Regele veşnic.’ Dar în dumnezeii care nu făcuseră cerurile şi pământul nu exista spirit. Erau o deşertăciune şi o lucrare de batjocură. De aceea aveau să piară (10:10–15). Iehova avea să-i arunce pe locuitorii pământului aşa cum arunci pietre cu praştia. Un mare tropot care se auzea venind din ţara de la nord avea să pustiască oraşele lui Iuda. Profetul a recunoscut că „nu-i aparţine omului pământean calea sa“ şi s-a rugat pentru corectare, ca să nu fie şters de pe faţa pământului (10:23).

13. De ce i s-a interzis lui Ieremia să se roage pentru Iuda, şi cum l-a întărit Iehova pe Ieremia când viaţa i-a fost pusă în pericol?

 ¹³ Blestemat este cel ce rupe legământul (11:1—12:17). Iuda nu ascultase de cuvintele legământului încheiat cu Iehova. Era inutil ca poporul să strige după ajutor. Ieremia nu trebuia să se roage pentru Iuda, căci Iehova ‛aprinsese un foc’ împotriva acestui măslin care odinioară avusese frunza deasă (11:16). Întrucât locuitorii din Anatot, oraşul natal al lui Ieremia, puseseră la cale să-l ucidă, profetul s-a îndreptat spre Iehova pentru a primi putere şi ajutor, iar Dumnezeu i-a promis că se va răzbuna pe Anatot. Ieremia a întrebat: „De ce calea celor răi a avut reuşită?“. Iehova i-a dat următoarea asigurare: ‘Voi smulge din rădăcină şi voi distruge această naţiune neascultătoare’ (12:1, 17).

14. a) Prin intermediul căror ilustrări a făcut cunoscut Iehova că Ierusalimul era incorigibil şi că judecata împotriva lui era definitivă? b) La ce a dus faptul că Ieremia a mâncat cuvintele lui Iehova?

¹⁴ Ierusalimul incorigibil este condamnat (13:1—15:21). Ieremia relatează că Iehova i-a poruncit să-şi pună pe şolduri un brâu de in, iar apoi să-l ascundă într-o stâncă, lângă Eufrat. Când Ieremia s-a dus să-l scoată, brâul se deteriorase. „Nu mai era bun de nimic.“ În felul acesta, Iehova a ilustrat că era hotărât să distrugă „mândria lui Iuda şi marea mândrie a Ierusalimului“ (13:7, 9). El avea să-i izbească pe locuitorii ţării unii de alţii, în beţia lor, ca pe nişte urcioare mari, pline cu vin. „Poate un cuşit să-şi schimbe pielea sau un leopard petele?“ (13:23) În mod asemănător, Ierusalimul era incorigibil. Ieremia nu trebuia să se roage pentru aceşti oameni. Chiar dacă Moise şi Samuel ar fi intervenit pentru ei înaintea lui Iehova, el nu i-ar fi ascultat, fiindcă luase hotărârea să distrugă cu desăvârşire Ierusalimul. Iehova l-a întărit pe Ieremia împotriva celor ce îl batjocoreau. Cuvintele lui Iehova au ajuns la Ieremia, iar el le-a mâncat, ceea ce a dus la „exultarea şi bucuria inimii“ lui (15:16). Nu era momentul pentru a face glume, ci pentru a avea încredere în Iehova, care promisese că îl va face pe Ieremia un zid de aramă fortificat înaintea poporului.

15. a) Cât de grele erau acele timpuri, şi ce poruncă dată de Iehova sublinia aceasta? b) Cum aveau să ştie iudeii numele lui Iehova, şi de ce Iehova nu putea fi înşelat de păcatul lor?

¹⁵ Iehova promite că va trimite pescari şi vânători (16:1—17:27). Întrucât pustiirea era iminentă, Iehova i-a poruncit lui Ieremia: „Să nu-ţi iei soţie şi să nu ai fii şi fiice în locul acesta“ (16:2). Nu era momentul nici pentru a jeli, nici pentru a benchetui cu iudeii, fiindcă Iehova era pe punctul de a-i arunca din ţară. Apoi, Iehova a mai promis că va trimite ‘pescari ca să-i pescuiască şi vânători ca să-i vâneze’, iar când toate acestea urmau să se împlinească, ei ‘aveau să ştie că numele său este Iehova’ (16:16, 21). Păcatul lui Iuda era gravat pe inima locuitorilor ei cu un condei de fier, da, cu un vârf de diamant. „Inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă“, dar Iehova poate cerceta inima. Nimeni nu-l poate înşela. Cei ce alegeau calea apostaziei ‛îl părăseau pe Iehova, izvorul de apă vie’ (17:9, 13). Dacă Iuda nu avea să sfinţească ziua de sabat, Iehova avea să aprindă un foc şi să-i mistuie porţile şi turnurile.

16. Ce a ilustrat Iehova cu ajutorul olarului şi al vaselor sale de lut?

¹⁶ Olarul şi lutul (18:1—19:15). Iehova i-a poruncit lui Ieremia să coboare la casa olarului. Acolo profetul a văzut cum olarul a dat altă formă unui vas de lut stricat şi a făcut din el un alt vas, aşa cum i-a plăcut. Atunci Iehova i-a spus că el era Olarul casei lui Israel şi avea putere să dărâme şi să zidească. După aceea, Iehova i-a poruncit lui Ieremia să ia un urcior făcut de olar şi să-l ducă în valea lui Hinom. Acolo trebuia să anunţe că Iehova avea să aducă o nenorocire, deoarece poporul umpluse locul acela cu sânge nevinovat, arzându-şi fiii în foc ca ofrande arse lui Baal. Apoi, Ieremia trebuia să sfărâme urciorul pentru a ilustra că Iehova avea să sfărâme Ierusalimul şi pe locuitorii lui Iuda.

17. Prin ce experienţă tristă a trecut Ieremia, dar l-a redus aceasta la tăcere?

¹⁷ Ieremia nu renunţă în pofida persecuţiei (20:1–18). Înfuriat de predicarea plină de îndrăzneală a lui Ieremia, Paşhur, administratorul templului, l-a pus în butuci. În ziua următoare, când a fost eliberat, Ieremia i-a spus lui Paşhur că va merge în captivitatea babiloniană, unde va muri. Mâhnit din cauza batjocurilor şi a dispreţului conaţionalilor săi, Ieremia s-a gândit să renunţe. Însă n-a putut să tacă. Cuvântul lui Iehova ajunsese ‘în inima sa ca un foc mistuitor închis în oasele sale’, astfel că s-a simţit îndemnat să vorbească. Deşi a blestemat ziua în care se născuse, el a exclamat: „Cântaţi-i lui Iehova! Lăudaţi-l pe Iehova! Căci el a scăpat sufletul celui sărman din mâna răufăcătorilor“ (20:9, 13).

18. Ce l-a anunţat Ieremia pe Zedechia?

¹⁸ Indignarea lui Iehova împotriva conducătorilor (21:1—22:30). Răspunzând la o întrebare pusă de Zedechia, Ieremia l-a anunţat că Iehova avea să-şi verse furia asupra Ierusalimului: Regele Babilonului urma să asedieze oraşul şi acesta avea să fie distrus prin ciumă, sabie, foamete şi foc. Şalum (Ioahaz) urma să moară în exil, Ioiachim urma să fie îngropat cum se îngroapă un măgar, iar Ieconia (Ioiachin), fiul său, urma să fie azvârlit din Iuda ca să moară în Babilon.

19. Ce a profeţit Ieremia cu privire la „un vlăstar drept“, şi ce au ilustrat cele două coşuri cu smochine?

¹⁹ Speranţa într-un „vlăstar drept“ (23:1—24:10). Iehova a promis că îi va înlocui pe păstorii falşi cu păstori adevăraţi şi că „un vlăstar drept“ din descendenţa lui David, un rege, „va domni, va  acţiona cu pricepere şi va aplica normele justiţiei şi ale dreptăţii în ţară“. Care avea să fie numele său? „Va fi numit: Iehova este Dreptatea noastră.“ El avea să adune rămăşiţa împrăştiată (23:5, 6). Dacă profeţii ar fi stat în grupul celor apropiaţi lui Iehova, ar fi făcut ca poporul să audă cuvintele Sale şi să se întoarcă de la calea lui rea. Însă, potrivit cuvintelor lui Iehova, ei ‘duceau în rătăcire poporul cu minciunile lor’ (23:22, 32). După aceea, el i-a arătat lui Ieremia „două coşuri cu smochine“, iar profetul s-a folosit de smochinele bune şi de cele rele pentru a ilustra că o rămăşiţă fidelă avea să se bucure de favoarea lui Dumnezeu şi să se întoarcă în ţara ei, dar că alt grup urma să aibă parte de un sfârşit dezastruos (24:1, 5, 8–10).

20. Cum a folosit Iehova Babilonul ca slujitor al său, dar ce soartă urma să aibă acesta?

²⁰ Controversa lui Iehova cu naţiunile (25:1–38). Acest capitol conţine un rezumat al judecăţilor prezentate pe larg în capitolele 45 la 49. Prin trei profeţii paralele, Iehova anunţă nenorocirea pentru toate naţiunile de pe pământ. Mai întâi, Nebucadneţar este prezentat drept slujitorul folosit de Iehova pentru a devasta Iuda şi naţiunile învecinate, care „vor trebui să-i slujească regelui Babilonului şaptezeci de ani“. Apoi venea rândul Babilonului. Acesta avea să ajungă „o întindere pustie pe timp indefinit“ (25:1–14).

21. Cine trebuia să bea paharul cu vinul furiei lui Iehova? Care aveau să fie consecinţele?

²¹ A doua profeţie este viziunea despre paharul cu vinul furiei lui Iehova. Ieremia trebuia să le dea acest pahar tuturor naţiunilor. Acestea aveau ‘să bea, să se clatine şi să se poarte ca nişte nebuni’, din cauza nimicirii pe care Iehova avea s-o aducă asupra lor. Mai întâi, trebuia dat Ierusalimului şi lui Iuda, apoi Egiptului, Filistiei, Edomului şi Tirului, ţărilor de aproape şi de departe şi ‘tuturor celorlalte regate ale pământului, care sunt pe faţa pământului; după ele avea să bea şi regele Şeşacului’. Ele ‘aveau să bea, să vomite şi să cadă’. Niciuna nu avea să scape cu viaţă (25:15–29).

22. Ce nenorocire avea să aducă Iehova pentru a-şi exprima mânia aprinsă?

²² În a treia profeţie, Ieremia foloseşte un stil poetic de o extraordinară frumuseţe. „Iehova însuşi va răcni . . . împotriva tuturor locuitorilor pământului.“ Un vuiet, o nenorocire, o mare furtună! „Cei ucişi de Iehova vor fi în ziua aceea de la un capăt al pământului până la celălalt.“ Nu aveau să fie nici plânşi, nici îngropaţi. Aveau să ajungă ca bălegarul pe faţa pământului. Păstorii falşi aveau să fie înjunghiaţi împreună cu cei din fruntea turmei lor. Nu era nicio scăpare pentru ei. Se auzea cum urlau! Iehova însuşi „le pusti[a] păşunea . . . din cauza mâniei sale aprinse“ (25:30–38).

23. a) Ce complot a fost urzit împotriva lui Ieremia, ce a spus el în apărarea sa, şi la ce precedent s-a făcut referire când profetul a fost achitat? b) Cum a pus Ieremia în scenă apropiata captivitate babiloniană, şi ce profeţie s-a împlinit cu privire la Hanania?

²³ Ieremia se dovedeşte un profet adevărat (26:1—28:17). Conducătorii şi poporul au complotat să-l omoare pe Ieremia. Profetul şi-a prezentat apărarea. Ceea ce le spusese el era cuvântul lui Iehova. Dacă îl omorau, omorau un om nevinovat. Verdictul: nevinovat. Bătrânii care au analizat cazul lui Ieremia şi-au amintit de precedentul stabilit prin profeţii Mica şi Uria. După aceea, Iehova i-a poruncit lui Ieremia să facă nişte legături şi un jug, să şi le pună pe gât, iar apoi să le trimită naţiunilor dimprejur ca semn că aveau să-i slujească regelui Babilonului de-a lungul a trei generaţii de domnitori. Hanania, unul dintre profeţii falşi, i s-a împotrivit lui Ieremia. El a spus că jugul babilonian urma să fie sfărâmat în următorii doi ani şi a ilustrat aceasta sfărâmând jugul de lemn. Pentru a da mai multă forţă profeţiei sale, Iehova i-a cerut lui Ieremia să facă un jug de fier şi să prezică faptul că Hanania va muri în acel an, ceea ce s-a şi întâmplat!

24. a) Ce mesaj le-a trimis Ieremia exilaţilor din Babilon? b) Cu cine urma să încheie Iehova un legământ nou, şi cum avea să se dovedească acesta mai glorios decât cel dinainte?

²⁴ Mângâiere pentru exilaţii din Babilon (29:1—31:40). Ieremia le-a scris exilaţilor care merseseră în Babilon împreună cu Ieconia (Ioiachin), spunându-le să se stabilească acolo, deoarece aveau să treacă 70 de ani de exil înainte ca Iehova să-i aducă înapoi. Iehova i-a poruncit lui Ieremia să scrie într-o carte despre întoarcerea lor: Iehova avea să le rupă jugul şi ‛ei aveau să-i slujească lui Iehova, Dumnezeul lor, şi lui David, regele lor, pe care Iehova urma să îl ridice pentru ei’ (30:9). Rahela trebuia să se oprească din plâns, pentru că fiii ei ‛aveau să se întoarcă din ţara duşmanului’ (31:16). Iehova a făcut apoi o declaraţie încurajatoare! El avea să încheie un legământ nou cu casa lui Iuda şi a lui Israel. Acest legământ avea să fie mai glorios decât legământul pe care îl încălcaseră! Iehova avea să scrie legea sa înăuntrul lor, pe inimile lor. „Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.“ De la cel mai mic până la cel mai mare, toţi aveau să-l cunoască pe Iehova, iar el avea să le ierte nelegiuirea (31:31–34). Oraşul lor avea să fie zidit din nou ca un lucru sfânt pentru Iehova.

25. Cum a fost subliniat faptul că Israelul avea să fie cu siguranţă restabilit, şi ce veşti a adus cuvântul lui Iehova?

²⁵ Legământul lui Iehova cu David este sigur (32:1—34:22). În timpul ultimului asediu condus de Nebucadneţar împotriva Ierusalimului, Ieremia era închis. Totuşi, pentru a da un semn că Israelul avea să fie cu siguranţă restabilit de Iehova, profetul a cumpărat un ogor în Anatot şi a pus actele spre păstrare într-un vas de lut. Cuvântul lui Iehova a  adus atunci veşti bune: Iuda şi Ierusalimul aveau să se bucure din nou, iar Iehova avea să-şi împlinească legământul încheiat cu David. Însă Zedechia a fost avertizat că regele Babilonului avea să ardă oraşul, iar pe el avea să-l ducă în captivitatea babiloniană. Era vai de proprietarii de sclavi care consimţiseră să-şi elibereze sclavii, dar care îşi încălcaseră legământul!

26. Ce promisiune le-a făcut Iehova recabiţilor, şi de ce?

²⁶ Promisiunea făcută de Iehova lui Recab (35:1–19). În zilele regelui Ioiachim, Iehova l-a trimis pe Ieremia la recabiţi. În timpul primului atac al babilonienilor, aceştia se refugiaseră în Ierusalim. Ieremia le-a dat să bea vin. Ascultând de porunca pe care strămoşul lor, Ionadab, le-o dăduse cu peste 250 de ani mai înainte, recabiţii au refuzat. Ce contrast izbitor între conduita lor şi conduita infidelă a lui Iuda! Iehova le-a promis: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit de un bărbat care să stea întotdeauna înaintea mea“ (35:19).

27. De ce a fost necesar ca profeţiile lui Ieremia să fie scrise din nou?

²⁷ Ieremia scrie din nou cartea (36:1–32). Iehova i-a poruncit lui Ieremia să aştearnă în scris toate cuvintele profeţiilor pe care le rostise până atunci. Ieremia i le-a dictat lui Baruc, care le-a citit apoi cu voce tare în casa lui Iehova, într-o zi de post. Regele Ioiachim a cerut să i se aducă sulul şi, pe măsură ce i se citea din el, rupea plin de mânie acea parte şi o arunca în foc. Apoi a poruncit ca Ieremia şi Baruc să fie arestaţi, însă Iehova i-a ascuns şi i-a spus lui Ieremia să scrie într-un alt sul cuvintele primului sul.

28. a) Ce a profeţit Ieremia cu insistenţă? b) În ce privinţă s-a deosebit atitudinea lui Ebed-Melec de cea a prinţilor?

²⁸ Ultimele zile ale Ierusalimului (37:1—39:18). Relatarea revine la domnia lui Zedechia. Regele i-a cerut lui Ieremia să se roage lui Iehova pentru Iuda. Profetul a refuzat, deoarece condamnarea Ierusalimului era sigură. Ieremia a încercat să meargă la Anatot, dar a fost prins. Fiind considerat dezertor, a fost bătut şi a stat în temniţă multe zile. Apoi, Zedechia a trimis după el. Era vreun cuvânt de la Iehova? Da, era! „Vei fi dat în mâna regelui Babilonului!“ (37:17) Înfuriaţi de insistenţa cu care Ieremia profeţea condamnarea, prinţii l-au aruncat într-un rezervor cu noroi. Atunci, etiopianul Ebed-Melec, un eunuc din casa regelui, a intervenit cu bunătate în favoarea profetului, astfel că Ieremia a fost salvat de la o moarte lentă, dar a rămas în detenţie în Curtea Gărzii. Încă o dată, Zedechia l-a chemat la el pe Ieremia, dar acesta i-a spus doar atât: ‛Predă-te regelui Babilonului, dacă nu, vei vedea distrugerea Ierusalimului şi vei merge în captivitate’ (38:17, 18).

29. Ce nenorocire s-a abătut asupra Ierusalimului, dar ce s-a întâmplat cu Ieremia şi cu Ebed-Melec?

²⁹ Asediul Ierusalimului a durat 18 luni, după care, în al 11-lea an al lui Zedechia, s-a făcut o spărtură în zidul oraşului. Regele a fugit cu armata sa, dar a fost prins. Fiii săi şi nobilii au fost ucişi sub privirile lui, iar lui i s-au scos ochii. Zedechia a fost legat cu obezi şi dus în Babilon. Oraşul a fost ars şi transformat în ruine. Toţi locuitorii Ierusalimului, cu excepţia câtorva oameni săraci, au fost duşi în exil, în Babilon. Din ordinul lui Nebucadneţar, Ieremia a fost eliberat din Curtea Gărzii. Înainte de a fi eliberat, el i-a transmis lui Ebed-Melec promisiunea lui Iehova că îl va elibera, ‘fiindcă se încrezuse în Iehova’ (39:18).

30. Cum a respins poporul rămas în ţară sfatul lui Ieremia, şi despre ce sentinţă de condamnare a vorbit Ieremia în Egipt?

³⁰ Ultimele evenimente de la Miţpa şi din Egipt (40:1—44:30). Ieremia a rămas la Miţpa cu Ghedalia, pe care babilonienii îl puseseră guvernator peste poporul care mai rămăsese. Două luni mai târziu, Ghedalia a fost asasinat. Poporul a venit la Ieremia să-i ceară sfatul, iar el le-a transmis cuvântul lui Dumnezeu: ‘Iehova nu vă va smulge din această ţară. Nu vă temeţi de regele Babilonului. Dar, dacă veţi coborî în Egipt, veţi muri!’ Însă iudeii au mers chiar în Egipt şi i-au luat cu ei pe Ieremia şi pe Baruc. La Tahpanes, în Egipt, Ieremia le-a făcut cunoscută sentinţa de condamnare a lui Iehova: Regele Babilonului avea să-şi aşeze tronul în Egipt. În zadar se închinau israeliţii la zeii Egiptului şi aduceau din nou jertfe pentru „regina cerurilor“. Uitaseră ei cum pustiise Iehova Ierusalimul din cauza idolatriei care se practicase acolo? Iehova avea să aducă nenorocirea asupra iudeilor în ţara Egiptului şi nu aveau să se mai întoarcă în Iuda. Li s-a dat şi un semn: Iehova avea să-l dea în mâinile duşmanilor chiar pe faraonul Hofra.

31. Ce asigurare a primit Baruc?

³¹ Partea rezervată lui Baruc (45:1–5). Auzind profeţiile de condamnare rostite de Ieremia, Baruc s-a întristat. Profetul i-a spus să se gândească în primul rând la lucrarea lui Iehova de zidire şi de dărâmare, în loc să ‘caute lucruri mari’ pentru sine (45:5). El avea să fie salvat din toate nenorocirile care urmau să vină.

32. Împotriva cui avea să vină ‘sabia lui Iehova’?

³² Sabia lui Iehova împotriva naţiunilor (46:1—49:39). Ieremia a vorbit apoi despre victoriile obţinute de babilonieni asupra Egiptului la Carchemiş şi în alte locuri. Deşi naţiunile urmau să fie nimicite, Iacob avea să rămână, dar Dumnezeu nu avea să-l lase nepedepsit. ‘Sabia lui Iehova’ avea să vină împotriva filistenilor, împotriva mândrului Moab şi a lăudărosului Amon, împotriva Edomului şi a Damascului, a Chedarului şi a Haţorului (47:6). Arcul Elamului urma să fie sfărâmat.

33. a) Ce avea să i se întâmple acestei cupe de aur, care era Babilonul? b) Ce trebuia să facă deci poporul lui Dumnezeu?

³³ Sabia lui Iehova împotriva Babilonului (50:1—51:64). Iehova a spus despre Babilon: Spuneţi  lucrul acesta printre naţiuni. Nu ascundeţi nimic. Babilonul a fost cucerit, iar dumnezeii lui au rămas de ruşine. Fugiţi din el. Acest ciocan care zdrobise naţiunile întregului pământ a fost el însuşi spart. Cel numit „Înfumurare“, care îi asuprise pe captivii lui Israel şi ai lui Iuda, urma să ştie că Iehova al armatelor era Răscumpărătorul lor. Babilonul avea să ajungă o vizuină de animale care urlă. Iehova a spus că ‘întocmai ca la distrugerea Sodomei şi a Gomorei . . . , niciun om nu avea să mai locuiască acolo’ (50:31, 40). Babilonul a fost o cupă de aur în mâna lui Iehova ca să îmbete naţiunile, dar a căzut şi s-a prăbuşit dintr-o dată. Oamenilor li se spune să urle pentru el! Iehova trezise spiritul regilor Mediei ca să-l distrugă. Vitejii Babilonului încetaseră să mai lupte. Ajunseseră ca nişte femei. Fiica Babilonului avea să fie călcată în picioare ca o arie de treierat. Locuitorii lui ‘urmau să cadă într-un somn de durată indefinită, din care nu aveau să se mai trezească’. Marea inundase Babilonul şi îl acoperise cu valurile ei. „Ieşiţi din mijlocul lui, poporul meu, şi fiecare să-şi scape sufletul de mânia aprinsă a lui Iehova!“ (51:39, 45) Se auzeau venind din Babilon strigăte şi o mare urgie! Armele de război ale Babilonului trebuiau sfărâmate, căci Iehova este un Dumnezeu al răsplătirilor. El avea să răsplătească negreşit.

34. Prin ce semn a fost ilustrată căderea Babilonului?

³⁴ Ieremia i-a poruncit lui Seraia: ‘Du-te în Babilon şi citeşte cu voce tare aceste cuvinte ale profeţiei împotriva Babilonului. Apoi să legi de carte o piatră, s-o arunci în Eufrat şi să spui: «Aşa se va scufunda şi Babilonul şi nu se va mai ridica niciodată, din cauza nenorocirii pe care o aduc asupra lui»’ (51:61–64).

35. Ce descriere urmează apoi?

³⁵ Descrierea căderii Ierusalimului (52:1–34). Această relatare este aproape identică cu cea consemnată în 2 Regi 24:18–20; 25:1–21, 27–30.

DE CE ESTE DE FOLOS

36. a) Ce exemplu de zel şi de curaj ne oferă Ieremia? b) În ce privinţe sunt exemple excelente pentru noi Baruc, recabiţii şi Ebed-Melec?

³⁶ Această profeţie inspirată este ziditoare şi de folos în multe privinţe. Să reflectăm la exemplul de curaj pe care ni l-a lăsat profetul însuşi. Ieremia a proclamat fără frică un mesaj nepopular unui popor lipsit de pietate. El a refuzat să se asocieze cu cei răi. A înţeles caracterul urgent al mesajului primit de la Iehova, s-a dedicat din toată inima lucrării lui Iehova şi n-a renunţat niciodată. Cuvântul lui Dumnezeu era ca un foc în oasele lui, era exultarea şi bucuria inimii lui (Ier. 15:16–20; 20:8–13). Fie ca şi noi să fim întotdeauna la fel de zeloşi pentru cuvântul lui Iehova! Fie ca şi noi să-i sprijinim cu loialitate pe slujitorii lui Dumnezeu, aşa cum Baruc l-a sprijinit pe Ieremia. Ascultarea sinceră a recabiţilor este şi ea un minunat exemplu pentru noi, la fel şi bunătatea de care a dat dovadă Ebed-Melec faţă de profetul persecutat (36:8–19, 32; 35:1–19; 38:7–13; 39:15–18).

37. Cum ne întăreşte analizarea profeţiei lui Ieremia încrederea în puterea de a profeţi a lui Iehova?

³⁷ Cuvântul lui Iehova care a venit la Ieremia s-a împlinit cu o exactitate uimitoare. Cu siguranţă, aceasta ne întăreşte credinţa în puterea de a profeţi a lui Iehova. Să luăm ca exemplu profeţiile pe care Ieremia însuşi le-a văzut împlinindu-se, cum ar fi cele referitoare la captivitatea lui Zedechia şi distrugerea Ierusalimului (21:3–10; 39:6–9), detronarea regelui Şalum (Ioahaz) şi moartea sa în captivitate (Ier. 22:11, 12; 2 Regi 23:30–34; 2 Cron. 36:1–4), deportarea în Babilon a regelui Ieconia (Ioiachin) (Ier. 22:24–27; 2 Regi 24:15, 16), precum şi moartea profetului fals Hanania chiar în anul când a fost rostită profeţia (Ier. 28:16, 17). Toate aceste profeţii, precum şi multe altele s-au împlinit exact aşa cum prezisese Iehova. Profeţii şi slujitorii de mai târziu ai lui Iehova au recunoscut şi ei că profeţia lui Ieremia este autentică şi de folos. De exemplu, Daniel a înţeles din profeţiile lui Ieremia că Ierusalimul avea să rămână pustiit 70 de ani, iar Ezra a îndreptat atenţia spre împlinirea cuvintelor lui Ieremia când cei 70 de ani au luat sfârşit (Dan. 9:2; 2 Cron. 36:20, 21; Ezra 1:1; Ier. 25:11, 12; 29:10).

38. a) Ce legământ, despre care a vorbit şi Isus, este scos în evidenţă în profeţia lui Ieremia? b) Ce speranţă a Regatului este proclamată?

³⁸ Când a instituit Cina Domnului şi a celebrat-o cu discipolii săi, Isus a îndreptat atenţia spre împlinirea profeţiei lui Ieremia cu privire la noul legământ. El s-a referit la „noul legământ, pe baza sângelui [său]“, prin intermediul căruia aceştia aveau să obţină iertarea păcatelor şi să fie adunaţi ca naţiune spirituală a lui Iehova (Luca 22:20; Ier. 31:31–34). Creştinii născuţi de spirit, care sunt acceptaţi în noul legământ, sunt aduşi de Cristos într-un legământ pentru Regat, ca să domnească împreună cu el în ceruri (Luca 22:29; Rev. 5:9, 10; 20:6). La acest Regat se face referire de mai multe ori în profeţia lui Ieremia. În mijlocul tuturor condamnărilor împotriva Ierusalimului infidel, Ieremia a îndreptat atenţia spre această rază de speranţă: „«Iată că vin zile», zice Iehova, «când îi voi ridica lui David un vlăstar drept. Şi un rege va domni, va acţiona cu pricepere şi va aplica normele justiţiei şi ale dreptăţii în ţar㻓. Acest rege avea să se numească „Iehova este Dreptatea noastră“ (Ier. 23:5, 6).

39. Ce asigurare ne dă întoarcerea unei rămăşiţe din Babilon, aşa cum a profeţit Ieremia?

³⁹ Ieremia vorbeşte şi despre o restabilire: „Ei îi vor sluji lui Iehova, Dumnezeul lor, şi lui David, regele lor, pe care-l voi ridica pentru ei“ (30:9). La  urmă, el vorbeşte despre cuvântul bun pe care l-a rostit Iehova cu privire la Israel şi la Iuda, potrivit căruia ‛în zilele acelea şi în timpul acela [Iehova] va face să încolţească pentru David un vlăstar drept’, ca să-i înmulţească sămânţa şi să existe „un fiu care să domnească pe tronul lui“ (33:15, 21). Pe cât de sigur este că o rămăşiţă s-a întors din Babilon, pe atât de sigur este că Regatul acestui „vlăstar“ drept va face justiţie şi dreptate pe întregul pământ (Luca 1:32).

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]