Cartea biblică numărul 33 — Mica

Scriitorul: Mica

Locul scrierii: Iuda

Data încheierii scrierii: înainte de 717 î.e.n.

Perioada la care se referă: aprox. 777–717 î.e.n.

1. Ce fel de om a fost Mica?

VĂ PREZENTĂM un om matur, care i-a slujit cu fidelitate lui Iehova mulţi ani, un om curajos, care le-a spus conducătorilor naţiunii sale: „Voi urâţi binele şi iubiţi răul, . . . mâncaţi carnea poporului meu şi luaţi până şi pielea de pe ei“. Vă prezentăm un om umil, care i-a atribuit lui Iehova declaraţiile pline de forţă pe care le-a rostit cu ajutorul spiritului său. Nu v-ar plăcea să cunoaşteţi un astfel de om? Câte informaţii şi câte sfaturi sănătoase v-ar putea oferi el! Un astfel de om a fost profetul Mica. Sfaturile sale valoroase ne stau şi astăzi la dispoziţie în cartea care îi poartă numele (Mica 3:2, 3, 8).

2. Ce se ştie despre Mica şi despre durata serviciului său de profet?

² La fel ca în cazul multor profeţi, şi despre Mica se vorbeşte foarte puţin în cartea sa. Important este mesajul. Numele Mica este o formă prescurtată a numelui Mihael (care înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?“) sau Micaia (care înseamnă „Cine este ca Iehova?“). El a slujit ca profet în timpul regilor Iotam, Ahaz şi Ezechia (777–717 î.e.n.), fiind astfel contemporan cu profeţii Isaia şi Osea (Is. 1:1; Os. 1:1). Nu se ştie cu exactitate cât a durat serviciul său de profet, dar se pare că a fost de aproximativ 60 de ani. Profeţiile sale cu privire la căderea Samariei trebuie să fi fost rostite înainte de distrugerea oraşului în 740 î.e.n., iar întreaga scriere trebuie să fi fost încheiată spre sfârşitul domniei lui Ezechia, în 717 î.e.n. (Mica 1:1). Profetul Mica era de la ţară, din satul Moreşet, aflat la sud-vest de Ierusalim, în ţinutul fertil Şefela. Ilustrările folosite pentru a sublinia ideile importante ale mesajului său dovedesc o bună cunoaştere a vieţii rurale (2:12; 4:12, 13; 6:15; 7:1, 4, 14).

3. În ce perioadă importantă a slujit Mica, şi de ce i-a încredinţat Iehova misiunea de profet?

³ Mica a trăit într-o perioadă primejdioasă, dar importantă. Evenimentele care se derulau cu rapiditate prevesteau căderea regatelor Israel şi Iuda. Corupţia morală şi idolatria erau foarte răspândite în Israel, ceea ce a dus la distrugerea acestei naţiuni de către Asiria, după cât se pare când Mica era încă în viaţă. Iuda a făcut ce era drept în timpul domniei lui Iotam, însă în timpul răului rege Ahaz a imitat nelegiuirea lui Israel, după care, în timpul domniei lui Ezechia, s-a restabilit. Iehova l-a ridicat pe Mica pentru a-i da poporului său un puternic avertisment că avea să-l pedepsească. Profeţiile lui Mica au confirmat profeţiile lui Isaia şi Osea  (2 Regi 15:32—20:21; 2 Cron., cap. 27–32; Is. 7:17; Os. 8:8; 2 Cor. 13:1).

4. Ce anume confirmă autenticitatea cărţii Mica?

⁴ Autenticitatea cărţii Mica este confirmată de numeroase dovezi. Ea a fost întotdeauna acceptată de iudei ca făcând parte din canonul ebraic. Ieremia 26:18, 19 citează cuvintele lui Mica: „Sionul va fi arat ca un ogor şi Ierusalimul va ajunge un morman de ruine“ (Mica 3:12). Această profeţie s-a împlinit cu exactitate în 607 î.e.n., când regele Babilonului a dărâmat Ierusalimul, „distrugând totul“ (2 Cron. 36:19). În mod asemănător s-a împlinit o profeţie despre Samaria, în care se spunea că aceasta avea să devină „un morman de ruine de pe câmp“ (Mica 1:6, 7). Samaria a fost distrusă de asirieni în 740 î.e.n., când aceştia au dus în captivitate regatul de nord al lui Israel (2 Regi 17:5, 6). Mai târziu, în secolul al IV-lea î.e.n., ea a fost cucerită de Alexandru cel Mare, iar în secolul al II-lea î.e.n. a fost devastată de iudeii conduşi de Ioan Hircan I. Despre această distrugere finală a Samariei, un dicţionar biblic spune: „Cuceritorul a demolat-o, încercând să şteargă orice urmă care ar fi putut dovedi că pe acel deal a existat vreodată un oraş fortificat“. *

5. Cum dovedeşte arheologia împlinirea profeţiilor lui Mica?

⁵ Dovezile arheologice confirmă şi ele împlinirea profeţiilor lui Mica. Analele asiriene menţionează distrugerea Samariei de către asirieni. De exemplu, regele asirian Sargon se lăuda: „Am asediat şi am cucerit Samaria (Samerina)“. * Este posibil însă ca această cucerire să fi fost realizată de Salmanasar al V-lea, predecesorul lui Sargon. Într-o cronică babiloniană se spune despre Salmanasar: „El a pustiit Samaria“. * Invadarea lui Iuda în timpul domniei lui Ezechia, aşa cum prezisese Mica, a fost descrisă chiar de Sanherib (Mica 1:6, 9; 2 Regi 18:13). Pe un perete al palatului său din Ninive se găseşte un relief format din patru părţi, reprezentând cucerirea Lachisului. Pe prisma care îi poartă numele, Sanherib declară: „Am asediat 46 dintre oraşele sale fortificate . . . Am luat (din ele) 200 150 de oameni . . . Pe el (Ezechia) l-am închis în Ierusalim, reşedinţa sa regală, ca pe o pasăre în colivie“. El menţionează, de asemenea, tributul pe care i l-a plătit Ezechia, deşi cifrele sunt exagerate. Sanherib nu spune însă nimic despre nenorocirea care s-a abătut asupra trupelor sale (2 Regi 18:14–16; 19:35). *

6. Ce anume confirmă mai presus de orice îndoială caracterul inspirat al cărţii Mica?

⁶ Remarcabila profeţie din Mica 5:2, care prezice locul naşterii lui Mesia, confirmă mai presus de orice îndoială caracterul inspirat al acestei cărţi (Mat. 2:4–6). De asemenea, există pasaje care au un corespondent în Scripturile greceşti creştine (Mica 7:6, 20; Mat. 10:35, 36; Luca 1:72, 73).

7. Ce se poate spune despre modul de exprimare al lui Mica?

⁷ Deşi se pare că provenea din zona rurală a lui Iuda, Mica s-a exprimat cu multă măiestrie. În cartea sa se găsesc unele dintre cele mai frumoase fraze din Cuvântul lui Dumnezeu. Capitolul 6 este scris sub forma unui dialog emoţionant. Mica trece repede de la o idee la alta, de la blestem la binecuvântare şi invers, fascinându-l pe cititor (Mica 2:10, 12; 3:1, 12; 4:1). Cartea conţine multe figuri de stil impresionante. De exemplu, descriind venirea lui Iehova, Mica spune: „Munţii se topesc sub el şi văile crapă ca ceara din cauza focului, ca apele care se varsă la vale“ (1:4; vezi şi 7:17).

8. Ce conţine fiecare dintre cele trei părţi ale cărţii Mica?

⁸ În carte se pot distinge trei părţi. Fiecare parte începe cu îndemnul „Ascultaţi“ şi conţine mustrări, anunţarea unor pedepse şi promisiuni de binecuvântare.

CONŢINUTUL CĂRŢII MICA

9. Ce pedepse avea să aducă Iehova asupra Samariei şi asupra lui Iuda?

⁹ Partea întâi (1:1—2:13). Iehova iese din templul său ca să pedepsească Samaria pentru că se făcea vinovată de idolatrie. El avea s-o prefacă într-un „morman de ruine“, ‘să-i prăvălească pietrele în vale’ şi să-i zdrobească chipurile cioplite. Nu avea să mai existe vindecare pentru ea. Iuda era şi ea vinovată şi urma să fie invadată „la poarta Ierusalimului“. Cei ce puneau la cale lucruri dăunătoare erau condamnaţi şi aveau să se lamenteze astfel: „Am fost jefuiţi!“ (1:6, 12; 2:4).

10. Cum este îndreptată atenţia spre îndurarea lui Iehova?

¹⁰ Dintr-odată, atenţia este îndreptată spre îndurarea lui Iehova, deoarece profetul spune în numele lui Iehova: „Îi voi strânge, Iacob, pe toţi ai tăi! . . . Îi voi pune laolaltă şi vor fi ca o turmă în ţarc, ca o turmă în mijlocul păşunii ei“ (2:12).

11. a) Ce condamnare rosteşte apoi Mica împotriva conducătorilor lui Iacob şi ai lui Israel? b) Prin ce cuvinte recunoaşte Mica sursa curajului său?

¹¹ Partea a doua (3:1—5:15). Mica spune în continuare: „Ascultaţi, vă rog, căpetenii ale lui Iacob şi comandanţi ai casei lui Israel“. El rosteşte o condamnare aspră împotriva acestor oameni ‘care urau binele şi iubeau răul’ şi care asupreau poporul. Ei ‘îi sfărâmaseră oasele’ (3:1–3). Din grupul lor făceau parte şi profeţii falşi care nu dădeau o îndrumare corectă poporului lui Dumnezeu, făcându-l să  rătăcească. Pentru a declara acest mesaj era nevoie de un curaj supraomenesc. Mica spune însă cu încredere: „Dar eu sunt plin de putere, prin spiritul lui Iehova, şi de dreptate şi de tărie, ca să-i fac cunoscut lui Iacob răzvrătirea lui şi lui Israel păcatul lui“ (3:8). Condamnarea acestor conducători vinovaţi de sânge atinge punctul culminant când profetul spune: „Căpeteniile lui judecă pentru mită, preoţii lui dau învăţătură pentru plată, iar profeţii lui practică ghicitoria pentru bani“ (3:11). De aceea, Sionul avea să fie arat ca un ogor, iar Ierusalimul avea să ajungă un morman de ruine.

12. Ce profeţie remarcabilă cu privire la „zilele din urmă“ rosteşte Mica?

¹² Din nou, printr-un contrast neaşteptat, profeţia îndreaptă atenţia spre „zilele din urmă“, făcând o măreaţă şi emoţionantă descriere a restabilirii închinării la Iehova pe muntele său (4:1). Ea arată că multe naţiuni se vor sui ca să înveţe căile lui Iehova, întrucât legea şi cuvântul său vor ieşi din Sion şi din Ierusalim. Nu vor mai învăţa războiul, ci fiecare va sta sub viţa şi sub smochinul lui. Nu va mai exista niciun motiv de teamă. Popoarele îşi vor urma fiecare dumnezeii, însă închinătorii adevăraţi vor umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul lor, iar el va domni peste ei pentru totdeauna. Dar mai întâi, trebuia ca Sionul să meargă în exil, în Babilon. Numai la restabilirea lui, Iehova avea să-i facă pulbere pe duşmanii săi.

13. Ce fel de conducător avea să vină din Betleem, şi cu ce avea să se asemene „rămăşiţa lui Iacob“?

¹³ Mica prezice apoi că viitorul conducător al Israelului, „a cărui origine este din vremuri străvechi“ avea să vină din Betleem Efrata. El va domni şi „va păstori cu puterea lui Iehova“ şi va fi mare nu numai în Israel, ci „până la marginile pământului“ (5:2, 4). Succesul cotropitorului asirian avea să fie de scurtă durată. Asirianul avea să fie obligat să se retragă, iar ţara lui avea să fie pustiită. „Rămăşiţa lui Iacob“ avea să fie „ca roua de la Iehova“ printre popoare şi ca un leu curajos printre naţiuni (5:7). Iehova urma să smulgă din rădăcini închinarea falsă şi să execute răzbunarea asupra naţiunilor neascultătoare.

14. a) Cu ce ilustrare începe partea a treia a cărţii Mica? b) Ce lucruri cerute de Iehova nu îndeplinea Israel?

¹⁴ Partea a treia (6:1—7:20). Apoi este prezentată sub formă de dialog o scenă impresionantă de la un tribunal. Iehova avea „un proces“ cu Israel. El a luat ca martori dealurile şi munţii (6:1). Iehova l-a chemat pe Israel să depună mărturie împotriva Sa şi a amintit actele de dreptate pe care le făcuse în favoarea poporului său. Ce anume cerea el de la omul pământean? O mulţime de jertfe de animale? Nu, ci mai degrabă ‘să practice dreptatea, să iubească bunătatea şi să umble modest cu Dumnezeul său’ (6:8). Iată ce îi lipsea lui Israel! În loc de dreptate şi de bunătate exista „o balanţă nedreaptă“, precum şi violenţă, minciună şi viclenie (6:11). În loc să umble modest cu Dumnezeu, israeliţii umblau potrivit sfaturilor rele şi închinării idolatre a lui Omri şi a lui Ahab, care domneau în Samaria.

15. a) Ce deplânge profetul? b) Ce încheiere potrivită are cartea Mica?

¹⁵ Profetul deplânge decăderea morală a poporului său. Într-adevăr, chiar şi ‘cel mai bun dintre ei era ca un mărăcine’ (7:4). Prietenii apropiaţi şi membrii familiei se trădau unii pe alţii. Însă Mica nu şi-a pierdut curajul. „Eu voi continua să privesc spre Iehova. Îl voi aştepta cu răbdare pe Dumnezeul salvării mele. Dumnezeul meu mă va auzi.“ (7:7) El îi avertizează pe ceilalţi să nu se bucure că Iehova şi-a pedepsit poporul, fiindcă avea să vină eliberarea, iar Iehova avea să-şi păstorească şi să-şi pască poporul. El urma să-i arate „lucruri minunate“, făcând naţiunile să se înspăimânte (7:15). În încheierea cărţii sale, lăudându-l pe Iehova pentru minunata sa bunătate iubitoare, Mica reflectă semnificaţia numelui său. Da, ‘cine este Dumnezeu ca Iehova?’ (7:18).

DE CE ESTE DE FOLOS

16. a) Cum s-a dovedit de folos profeţia lui Mica în zilele lui Ezechia? b) Ce avertismente pline de forţă conţine ea pentru zilele noastre?

¹⁶ Acum aproape 2 700 de ani, profeţia lui Mica s-a dovedit de mare ‘folos ca să mustre’, deoarece regele Ezechia din Iuda a reacţionat la mesajul său, a condus naţiunea la căinţă şi a realizat o reformă religioasă (Mica 3:9–12; Ier. 26:18, 19; compară cu 2 Regi 18:1–4). Astăzi, această profeţie inspirată este de un folos şi mai mare. Este bine ca toţi cei ce pretind că i se închină lui Dumnezeu să asculte avertismentele clare rostite de Mica împotriva religiei false, a închinării la idoli, a minciunii şi a violenţei! (Mica 1:2; 3:1; 6:1) În 1 Corinteni 6:9–11, Pavel confirmă valabilitatea acestor avertismente. El spune că adevăraţii creştini au fost purificaţi, dar oricine practică aceste lucruri nu va moşteni Regatul lui Dumnezeu. În cuvinte simple şi clare, Mica 6:8 arată că Iehova cere ca omul să umble cu El în dreptate, bunătate şi modestie.

17. Ce încurajare le oferă Mica celor ce îi slujesc lui Dumnezeu în persecuţii şi dificultăţi?

¹⁷ Mica şi-a prezentat mesajul în mijlocul unui popor care era atât de dezbinat, încât ‘duşmanii omului erau cei din casa lui’. Adevăraţii creştini predică deseori în condiţii asemănătoare, unii dintre ei fiind trădaţi şi persecutaţi cu asprime chiar de cei din familia lor. Ei trebuie să continue să-l aştepte cu răbdare pe Iehova, ‘Dumnezeul salvării lor’ (Mica 7:6, 7; Mat. 10:21, 35–39). Când se  confruntă cu persecuţii sau când trebuie să îndeplinească o sarcină dificilă, cei care se bizuie în mod curajos pe Iehova devin, la fel ca Mica, ‘plini de putere, prin spiritul lui Iehova’, ca să anunţe mesajul divin. Mica a profeţit că un astfel de curaj avea să caracterizeze în special „rămăşiţa lui Iacob“. Aceasta urma să fie „printre naţiuni, în mijlocul multor popoare, ca un leu“ şi, în acelaşi timp, ca roua înviorătoare şi ca ploile care vin de la Iehova. Aceste calităţi au fost în mod sigur manifestate de ‘rămăşiţa lui Israel (Iacob)’, ai cărei membri formau congregaţia creştină din secolul I (Mica 3:8; 5:7, 8; Rom. 9:27; 11:5, 26).

18. Ce profeţie a lui Mica are legătură cu domnia Regatului lui Dumnezeu exercitată prin Cristos Isus?

¹⁸ Naşterea lui Isus în Betleem, ca împlinire a profeţiei lui Mica, nu numai că atestă caracterul inspirat al cărţii, dar şi aruncă lumină asupra contextului acestui verset, care prezice venirea Regatului lui Dumnezeu condus de Isus Cristos. Isus este cel care a ieşit din Betleem (Casa pâinii), binecuvântându-i cu viaţă pe toţi cei ce manifestă credinţă în jertfa sa. El este cel care „va păstori cu puterea lui Iehova“, care va deveni mare şi care va face să domnească pacea până la marginile pământului în rândurile turmei restabilite şi unite a lui Dumnezeu (Mica 5:2, 4; 2:12; Ioan 6:33–40).

19. a) Ce încurajare care insuflă credinţă primesc cei ce trăiesc în „zilele din urmă“? b) Cum preamăreşte Mica suveranitatea lui Iehova?

¹⁹ Profeţia lui Mica este o extraordinară sursă de încurajare în „zilele din urmă“, când „multe naţiuni“ caută instruire de la Iehova. „Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nu vor mai ridica sabia, naţiune contra naţiune, şi nu vor mai învăţa războiul. Fiecare va sta sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-i va face să tremure, căci gura lui Iehova al armatelor a vorbit.“ Abandonând închinarea falsă, ei i se alătură lui Mica, spunând: „Noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit, da, pentru totdeauna“. Profeţia lui Mica ne întăreşte într-adevăr credinţa, oferindu-ne o imagine anticipată a acestor evenimente importante. Ea este remarcabilă şi prin faptul că îl preamăreşte pe Iehova în calitate de Rege şi Suveran etern. Cât de emoţionante sunt cuvintele: „Iehova va domni peste ei pe muntele Sion, de acum şi pentru veşnicie“ (Mica 4:1–7; 1 Tim. 1:17).

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]