Cartea biblică numărul 35 — Habacuc

Scriitorul: Habacuc

Locul scrierii: Iuda

Data încheierii scrierii: aprox. 628 î.e.n. (?)

1. Ce adevăruri esenţiale sunt scoase în evidenţă în profeţia lui Habacuc?

HABACUC face şi el parte dintre aşa-numiţii profeţi mici ai Scripturilor ebraice. Totuşi, viziunea şi judecata pe care le-a primit prin inspiraţie divină nu sunt câtuşi de puţin de mică importanţă pentru poporul lui Dumnezeu. Profeţia sa îi încurajează, îi întăreşte şi îi susţine pe slujitorii lui Dumnezeu în timpuri dificile. Cartea scoate în evidenţă două adevăruri esenţiale: Iehova Dumnezeu este Suveranul universului şi cei drepţi trăiesc prin credinţă. Cartea Habacuc serveşte totodată drept avertisment pentru duşmanii slujitorilor lui Dumnezeu şi pentru cei ce pretind în mod ipocrit că fac parte din poporul său. Ea ne îndeamnă să avem o credinţă puternică în Iehova, care este demn de toate cântările de laudă.

2. Ce se ştie despre scriitorul cărţii Habacuc?

² Cartea Habacuc începe astfel: „Judecata pe care a văzut-o profetul Habacuc în viziune“ (Hab. 1:1). Cine a fost Habacuc (în ebraică, Havaqqúq), al cărui nume înseamnă „Îmbrăţişare fierbinte“? Nu avem nicio informaţie despre părinţii lui Habacuc, despre tribul, despre viaţa sau moartea lui. Nu se ştie cu certitudine dacă a fost un cântăreţ levit la templu, deşi acest lucru s-ar putea înţelege din însemnarea de la sfârşitul cărţii: „Către dirijor, pe instrumentele mele cu coarde“.

3. Ce situaţie existentă în Iuda ne ajută să stabilim data scrierii cărţii Habacuc?

³ Când a rostit Habacuc mesajele sale profetice? Însemnarea de la sfârşitul cărţii, menţionată mai sus, şi cuvintele „Iehova este în templul său sfânt“ arată că templul din Ierusalim exista încă (2:20). Adăugând la aceasta chiar mesajul profeţiei, deducem că ea a fost rostită cu puţin timp înainte de distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n. Dar cu câţi ani înainte? Se pare că după domnia lui Iosia, un rege temător de Dumnezeu, care a durat din 659 î.e.n. până în 629 î.e.n. Profeţia însăşi ne oferă un indiciu, întrucât prezice o acţiune pe care poporul lui Iuda nu avea s-o creadă chiar dacă i-ar fi fost istorisită. Despre ce era vorba? Dumnezeu avea să-i ridice pe caldeeni (babilonieni) pentru a pedepsi infidela naţiune Iuda (1:5, 6). Aceasta ne duce cu gândul la prima parte a domniei regelui idolatru Ioiachim, când necredinţa şi nedreptatea erau larg răspândite în Iuda. Ioiachim fusese pus pe tron de faraonul Neco, aşadar naţiunea se afla în sfera de influenţă a Egiptului. În aceste împrejurări, poporul credea că avea motive să nu se teamă că vor fi invadaţi de babilonieni. Dar în 625 î.e.n. Nebucadneţar l-a înfrânt pe faraonul Neco în bătălia de la Carchemiş, zdrobind astfel puterea Egiptului. Aşadar, profeţia trebuie să fi fost rostită înaintea acelui eveniment. Toate indiciile conduc deci spre începutul domniei lui Ioiachim, care a urcat pe tron în 628 î.e.n., astfel că Habacuc trebuie să fi fost contemporan cu Ieremia.

4. Ce dovezi avem că profeţia lui Habacuc este inspirată de Dumnezeu?

⁴ De unde ştim că această carte este inspirată de Dumnezeu? Cataloagele antice ale Scripturilor ebraice confirmă canonicitatea cărţii Habacuc. Deşi nu este menţionată cu numele, ea este, evident, inclusă în referirile care se fac la cei ‘doisprezece profeţi mici’, întrucât fără Habacuc n-ar fi 12. Apostolul Pavel a recunoscut că această profeţie face parte din Scripturile inspirate şi a citat din Habacuc 1:5, când a zis „ce se spune în Profeţi“ (Fap. 13:40, 41). În scrisorile sale, el a făcut de mai multe ori referire la această carte. Fără îndoială, împlinirea cuvintelor lui Habacuc împotriva lui Iuda şi împotriva Babilonului îl identifică drept un profet adevărat al lui Iehova, în al cărui nume şi spre a cărui glorie a vorbit.

5. Rezumaţi pe scurt conţinutul cărţii Habacuc.

⁵ Cartea Habacuc are trei capitole. Primele două capitole conţin un dialog între scriitor şi Iehova. Ele descriu forţa caldeenilor, precum şi durerea de care urma să aibă parte naţiunea babiloniană, care înmulţea ce nu era al ei şi obţinea câştig nedrept pentru casa ei, care construia un oraş prin vărsare de sânge şi se închina la chipuri cioplite. Capitolul al treilea pune în lumină măreţia lui Iehova în ziua luptei, stilul folosit aici fiind fără egal în ce priveşte vigoarea, vioiciunea şi dramatismul. Acest capitol conţine o rugăciune rostită sub forma unui cântec de jale şi este considerat „una dintre cele mai frumoase şi impresionante pagini din întreaga poezie ebraică“. *

 CONŢINUTUL CĂRŢII HABACUC

6. Ce situaţie exista în Iuda, şi prin urmare ce acţiune uimitoare avea să întreprindă Iehova?

⁶ Profetul strigă către Iehova (1:1—2:1). Infidelitatea lui Iuda l-a făcut pe Habacuc să se întrebe: „Până când, o, Iehova, voi striga după ajutor şi tu nu vei auzi? . . . De ce este jaf şi violenţă în faţa mea?“ (1:2, 3). Legea era fără putere, cel rău îl împresura pe cel drept, iar dreptatea ieşea strâmbă. Din cauza aceasta, Iehova avea să întreprindă o acţiune care avea să stârnească uimire. Profetul a spus despre ea: „N-o veţi crede chiar dacă v-ar fi istorisită“. Da, Iehova avea să-i ‘ridice pe caldeeni’! Iehova a dat o viziune cu adevărat îngrozitoare despre această naţiune fioroasă care se apropia cu repeziciune. Ea era plină de violenţă şi strângea prizonieri „ca firele de nisip“ (1:5, 6, 9). Nimeni şi nimic nu-i putea sta în cale, nici chiar regii şi demnitarii, pentru că îşi bătea joc de toţi. Ea punea stăpânire pe orice loc fortificat. Toate acestea serveau drept judecată şi mustrare de la Iehova, „Sfântul“ (1:12). Habacuc aştepta cu mare interes ce avea să-i spună Iehova.

7. Ce mângâiere a primit Habacuc de la Iehova?

⁷ Viziunea despre cele cinci vaiuri (2:2–20). Iehova a răspuns: „Scrie viziunea şi aşterne-o clar pe table“. Chiar dacă părea că zăboveşte, ea avea să se împlinească negreşit. Iehova l-a mângâiat pe Habacuc astfel: „Dar cel drept va trăi prin fidelitatea lui“ (2:2, 4). Duşmanul arogant nu avea să-şi atingă scopul, deşi continua să strângă la el naţiuni şi popoare. De fapt, chiar acestea aveau să execute asupra lui cuvintele proverbiale ale celor cinci vaiuri:

8, 9. Împotriva căror persoane erau îndreptate cele cinci vaiuri din viziune?

⁸ „Vai de cel care înmulţeşte ce nu este al lui!“ El avea să fie prădat. Avea să fie jefuit „din cauza vărsării de sânge omenesc şi din cauza violenţei“ lui (2:6, 8). „Vai de cel care obţine câştig necinstit pentru casa lui!“ Pentru că nimicise multe popoare, chiar pietrele din zid şi bârnele din acoperişul casei lui aveau să strige (2:9). „Vai de cel care construieşte un oraş prin vărsare de sânge!“ Popoarele lui se osteneau doar pentru foc, se oboseau în zadar, a spus Iehova. „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa gloriei lui Iehova, aşa cum fundul mării este acoperit de ape.“ (2:12, 14)

⁹ ‘Vai de cel care, în mânia lui, le dă tovarăşilor săi de băut, ca să-i îmbete şi să se uite la goliciunea lor!’ Iehova avea să-i dea să bea din paharul aflat în mâna sa dreaptă şi avea să-l acopere cu ruşine în loc de glorie „din cauza vărsării de sânge omenesc şi din cauza violenţei“, căci distrusese pământul. Ce foloase îi putea aduce un chip cioplit celui ce îl făcuse? Nu erau fără valoare acei dumnezei muţi? (2:15, 17) „Vai de cel care-i spune unei bucăţi de lemn: «O, trezeşte-te!» şi unei pietre mute: «O, scoală-te! Ea va da învăţătură»!“ În contrast cu aceşti dumnezei fără viaţă, „Iehova este în templul său sfânt. Tot pământul să tacă înaintea lui!“ (2:19, 20).

10. Ce acţiune înfricoşătoare a avut loc când a apărut Iehova în ziua luptei?

¹⁰ Iehova în ziua luptei (3:1–19). Prin intermediul unei rugăciuni solemne, Habacuc descrie în termeni plastici acţiunea înfricoşătoare a lui Iehova. Când a apărut Iehova, „gloria lui a acoperit cerurile, iar pământul s-a umplut de lauda lui“ (3:3). Strălucirea lui era ca lumina, iar înaintea lui mergea ciuma. El s-a oprit şi a clătinat pământul, a făcut naţiunile să tremure şi munţii eterni să se sfărâme. Iehova călărea asemenea unui războinic viteaz, cu arcul dezgolit, iar carele salvării erau cu el. Munţii s-au zvârcolit şi adâncul de ape s-a tulburat. Soarele şi luna s-au oprit şi, în timp ce el străbătea pământul treierând naţiunile în mânia sa, săgeţile lui alergau ca lumina, iar fulgerul suliţei lui dădea lumină. El a înaintat pentru a-şi salva poporul şi pe unsul său şi pentru a dărâma casa celui rău „până la temelie“ (3:13).

11. Ce efect a avut această viziune asupra lui Habacuc, dar ce era el hotărât să facă?

¹¹ Profetul a fost copleşit de această viziune ce arăta forţa acţiunilor din trecut ale lui Iehova, precum şi a acţiunii prin care va zgudui lumea în viitor. „Am auzit şi mi s-a cutremurat pântecele; la mesajul acela, buzele mi-au tremurat. Mi-a intrat putrezirea în oase şi eram tulburat în starea în care mă aflam. Totuşi, voi aştepta liniştit ziua necazului, care va veni peste popor ca să-l prădeze.“ (3:16) Însă, indiferent de timpurile grele care aveau să vină, când nicio floare nu avea să fie în smochin, niciun rod în vie şi nicio turmă în ţarc, Habacuc era hotărât să exulte în Iehova şi să se înveselească în Dumnezeul salvării lui. El a încheiat cântecul său de bucurie astfel: „Iehova, Domnul Suveran, este puterea mea dătătoare de viaţă; el îmi va face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă va face să umblu pe înălţimile mele“ (3:19).

DE CE ESTE DE FOLOS

12. Cum a aplicat Pavel cuvintele din Habacuc 2:4 în folosul nostru?

¹² Recunoscând că profeţia lui Habacuc este de folos ca să înveţe, apostolul Pavel a citat de trei ori din capitolul 2, versetul 4. Când le-a scris creştinilor din Roma, Pavel a subliniat că vestea bună este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă şi a adăugat: „Fiindcă prin ea se dezvăluie dreptatea lui Dumnezeu, iar cei ce au credinţă văd aceasta şi li se întăreşte credinţa, după cum este scris: «Dar cel drept va trăi prin credinţ㻓. În scrisoarea sa către galateni, Pavel a arătat că binecuvântarea vine prin credinţă: „Este clar că prin lege nimeni nu este declarat drept înaintea lui Dumnezeu, pentru că «cel  drept va trăi prin credinţ㻓. Iar în scrisoarea către evrei, Pavel a spus că toţi creştinii trebuie să manifeste o credinţă vie pentru a-şi păstra sufletul în viaţă şi s-a referit din nou la cuvintele pe care i le-a adresat Iehova lui Habacuc. Însă el nu numai că a citat cuvintele lui Habacuc „cel drept al meu va trăi prin credinţă“, ci a şi adăugat ceea ce Septuaginta redă astfel: „Dacă dă înapoi, sufletul meu nu are plăcere în el“. Apoi, el a făcut un rezumat, spunând: Noi suntem „din aceia care au credinţă spre păstrarea sufletului în viaţă“ (Rom. 1:17; Gal. 3:11; Evr. 10:38, 39).

13. Ce asigurare cu privire la judecăţile lui Dumnezeu ne dă împlinirea exactă a profeţiilor lui Habacuc împotriva lui Iuda şi împotriva Babilonului?

¹³ Profeţia lui Habacuc este deosebit de folositoare pentru creştinii de astăzi, care au nevoie de putere. Ea îi învaţă să-şi pună încrederea în Dumnezeu. Ea este, de asemenea, folositoare pentru că îi avertizează pe oameni cu privire la judecăţile lui Dumnezeu. Avertismentul este plin de forţă: Să nu credem că Dumnezeu întârzie să-şi execute judecăţile. Ele se vor „împlini negreşit“ (Hab. 2:3). Profeţia despre distrugerea lui Iuda de către Babilon s-a împlinit cu exactitate şi la fel cea despre Babilon, care a fost cucerit de mezi şi perşi în 539 î.e.n. Acest avertisment ne stimulează să ne întărim încrederea în cuvintele lui Dumnezeu. Astfel, apostolul Pavel a considerat util să citeze din Habacuc 1:5, folosind redarea din Septuaginta, când i-a avertizat pe iudeii din zilele sale să nu fie lipsiţi de credinţă: „Aveţi grijă . . . să nu vină peste voi ce se spune în Profeţi: «Priviţi, dispreţuitorilor, şi miraţi-vă! Pieriţi, pentru că fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, nici chiar dacă v-ar vorbi cineva despre ea în amănunţime!»“ (Fap. 13:40, 41). Iudeii necredincioşi n-au ascultat de cuvintele lui Pavel, aşa cum nu crezuseră nici avertismentul lui Isus cu privire la distrugerea Ierusalimului. Ei au suferit consecinţele necredinţei lor când armatele romane au pustiit Ierusalimul în 70 e.n. (Luca 19:41–44).

14. a) Cum îi încurajează profeţia lui Habacuc pe creştinii de astăzi să rămână tari în credinţă? b) După cum spune profeţia, ce încredere plină de bucurie au în prezent cei ce iubesc dreptatea?

¹⁴ În mod asemănător, profeţia lui Habacuc îi încurajează în prezent pe creştini să rămână tari în credinţă, în timp ce trăiesc într-o lume plină de violenţă. Ea îi ajută să-i înveţe pe alţii şi să răspundă la întrebarea pe care şi-o pun oamenii de pretutindeni: Va aduce Dumnezeu răzbunarea asupra celor răi? Să observăm din nou cuvintele profeţiei: „Continuă s-o aştepţi, căci se va împlini negreşit. Nu va întârzia“ (Hab. 2:3). Indiferent ce evenimente tulburătoare ar avea loc pe pământ, rămăşiţa unsă a moştenitorilor Regatului îşi aminteşte cuvintele lui Habacuc privitoare la acţiunile de răzbunare din trecut ale lui Iehova: „Ai ieşit ca să-ţi salvezi poporul, ca să-l salvezi pe unsul tău“ (3:13). Într-adevăr, Iehova este din vremuri străvechi „Sfântul“ lor şi „Stânca“ lor, care îi va mustra pe cei nedrepţi şi le va da viaţă celor pe care îi iubeşte. Fie ca toţi cei ce iubesc dreptatea să se bucure de Regatul său şi de suveranitatea sa, spunând: „Eu voi exulta în Iehova, mă voi înveseli în Dumnezeul salvării mele. Iehova, Domnul Suveran, este puterea mea dătătoare de viaţă“ (1:12; 3:18, 19).

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]