Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cartea biblică numărul 36 — Ţefania

Cartea biblică numărul 36 — Ţefania

Cartea biblică numărul 36 — Ţefania

Scriitorul: Ţefania

Locul scrierii: Iuda

Data încheierii scrierii: înainte de 648 î.e.n.

1. a) De ce era potrivit mesajul lui Ţefania pentru timpul său? b) În ce fel se potrivea semnificaţia numelui său cu starea de atunci a naţiunii?

LA ÎNCEPUTUL domniei lui Iosia, regele lui Iuda (659–629 î.e.n.), când în ţară era larg răspândită închinarea la Baal, iar „preoţii dumnezeilor străini“ erau în fruntea acestei închinări necurate, locuitorii Ierusalimului trebuie să fi rămas surprinşi la auzirea mesajului proclamat de profetul Ţefania. Deşi se pare că era din casa regală a lui Iuda, fiind un urmaş al regelui Ezechia, Ţefania a criticat cu asprime starea deplorabilă a naţiunii (Ţef. 1:1, 4). El a transmis un mesaj de condamnare. Poporul lui Dumnezeu devenise neascultător. Numai Iehova putea să-l restabilească la închinarea curată şi să-l binecuvânteze, adică ‘să-i dea un nume şi să facă din el o pricină de laudă printre toate popoarele pământului’ (3:20). Ţefania a arătat că numai prin intervenţie divină putea cineva ‘să fie ascuns în ziua mâniei lui Iehova’ (2:3). Numele său, în ebraică Tsefanyáh, este foarte potrivit fiindcă înseamnă „Iah a ascuns (a păstrat cu grijă)“.

2. Ce rezultate au dat eforturile lui Ţefania, dar de ce lucrul acesta a fost de scurtă durată?

2 Eforturile lui Ţefania au dat rezultate. Regele Iosia, care urcase pe tron la vârsta de opt ani, a început „să cureţe Iuda şi Ierusalimul“ în al 12-lea an al domniei sale. El a smuls din rădăcină închinarea falsă, a reparat „casa lui Iehova“ şi a luat măsuri să fie sărbătorit din nou Paştele (2 Cron., cap. 34, 35). Însă reformele regelui Iosia au fost de scurtă durată pentru că cei trei fii ai săi şi nepotul său, care i-au succedat la tron, au făcut „ce este rău în ochii lui Iehova“ (2 Cron. 36:1–12). Toate acestea au constituit o împlinire a cuvintelor lui Ţefania: „Îmi voi îndrepta atenţia asupra prinţilor, asupra fiilor regelui şi asupra . . . celor ce umplu casa stăpânilor lor cu violenţă şi înşelătorie“ (Ţef. 1:8, 9).

3. Când şi unde a profeţit Ţefania, şi ce mesaj dublu conţine cartea sa?

3 Aşa cum reiese din cele de mai sus, „cuvântul lui Iehova . . . a venit la Ţefania“ cu câtva timp înainte de 648 î.e.n., al 12-lea an al domniei lui Iosia. Primul verset arată că Ţefania şi-a proclamat mesajul în Iuda. În plus, cunoştinţele sale amănunţite despre locurile şi obiceiurile din Ierusalim demonstrează că profetul locuia chiar în Iuda. Cartea conţine un mesaj dublu: atât de ameninţare, cât şi de mângâiere. În cea mai mare parte, ea se concentrează asupra zilei lui Iehova, o zi de groază, o zi iminentă, dar prezice în acelaşi timp că Iehova va restabili un popor umil, care se va „refugia la numele lui Iehova“ (1:1, 7–18; 3:12).

4. Ce dovezi arată că Ţefania este o carte autentică şi inspirată de Dumnezeu?

4 Autenticitatea acestei cărţi profetice nu poate fi contestată. Ierusalimul a fost distrus în 607 î.e.n., la mai bine de 40 de ani după ce Ţefania prezisese acest lucru. Dispunem atât de mărturia istoriei laice, cât şi de dovezile interne ale Bibliei, care atestă că lucrurile s-au petrecut exact cum profeţise Ţefania. La scurt timp după distrugerea Ierusalimului, Ieremia a scris Plângerile. El a descris ororile la care fusese martor ocular şi care îi erau încă vii în minte. O comparaţie a câtorva pasaje biblice confirmă că mesajul lui Ţefania este într-adevăr ‘inspirat de Dumnezeu’. Ţefania i-a avertizat pe israeliţi că trebuiau să se căiască ‘înainte să vină asupra lor mânia aprinsă a lui Iehova’, în timp ce Ieremia, când a spus că „Iehova . . . şi-a vărsat mânia aprinsă“, s-a referit la ceva ce avusese loc deja (Ţef. 2:2; Plâng. 4:11). Ţefania a prezis că Iehova „va aduce necaz asupra oamenilor şi vor umbla ca nişte orbi . . . şi sângele lor va fi vărsat ca ţărâna“ (Ţef. 1:17). Ieremia a vorbit despre aceasta ca despre un fapt împlinit: „Au rătăcit pe străzi ca nişte orbi. S-au pângărit cu sânge“ (Plâng. 4:14; compară şi Ţefania 1:13 cu Plângerile 5:2, precum şi Ţefania 2:8, 10 cu Plângerile 1:9, 16 şi 3:61).

5. Cum arată istoria că profeţia lui Ţefania s-a împlinit cu exactitate?

5 Istoria confirmă distrugerea naţiunilor păgâne Moab şi Amon, precum şi distrugerea Asiriei şi a capitalei sale, Ninive, exact cum profeţise Ţefania sub îndrumarea lui Dumnezeu. După cum profetul Naum a prezis distrugerea cetăţii Ninive (Naum 1:1; 2:10), tot aşa Ţefania a spus că Iehova „va face din Ninive o întindere pustie, un ţinut arid, ca pustiul“ (Ţef. 2:13). Cetatea a fost complet distrusă, astfel că, după aproximativ 200 de ani, istoricul Herodot a scris că Tigrul era „fluviul pe care fusese situată odinioară Ninive“. * În jurul anului 150 e.n., scriitorul grec Lucian consemna că „nicio urmă n-a mai rămas din ea“. * Într-un dicţionar biblic se spune că armatele invadatoare „au fost ajutate de creşterea neaşteptată a debitului fluviului Tigru, care a dus cu el o mare parte din zidul oraşului, ceea ce a făcut ca oraşul să nu poată fi apărat. . . . Pustiirea a fost completă, astfel că pe timpul grecilor şi al romanilor Ninive ajunsese pur şi simplu un mit. Însă, în toată această perioadă, o parte a oraşului a stat îngropată sub nişte mormane ce păreau grămezi de gunoaie“. * În aceeaşi lucrare, la pagina 627, se arată că Moabul a fost distrus, aşa cum fusese profeţit: „Nebucadneţar i-a subjugat pe moabiţi“. Josephus vorbeşte şi el despre subjugarea lui Amon. * Atât moabiţii, cât şi amoniţii au încetat în cele din urmă să mai existe ca popoare.

6. De ce se poate spune că această carte ocupă locul care i se cuvine în canonul biblic?

6 Iudeii au acordat întotdeauna acestei cărţi locul care i se cuvine în canonul Scripturilor inspirate. Declaraţiile pe care le-a rostit Ţefania în numele lui Iehova au avut o remarcabilă împlinire, spre justificarea suveranităţii lui Iehova.

CONŢINUTUL CĂRŢII ŢEFANIA

7. Ce avea să însemne ziua cea mare a lui Iehova pentru duşmanii săi?

7 Ziua lui Iehova este iminentă (1:1–18). Cartea începe pe un ton de condamnare: „«Voi şterge negreşit din existenţă tot ce este pe faţa pământului», zice Iehova“ (1:2). Nimeni nu avea să scape, nici om, nici animal. Închinătorii lui Baal, preoţii dumnezeilor străini, cei ce se închinau pe acoperişuri înaintea cerurilor, cei ce amestecau închinarea la Iehova cu închinarea la Malcam, cei ce dăduseră înapoi şi nu-l mai urmau pe Iehova, precum şi cei ce nu-l mai căutau, toţi trebuiau să piară. Profetul a poruncit: „Tăceţi înaintea Domnului Suveran Iehova, căci ziua lui Iehova este aproape“ (1:7). Iehova însuşi pregătise o jertfă. Prinţii, oamenii violenţi, oamenii înşelători şi cei indiferenţi, toţi aveau să fie găsiţi. Averea şi bunurile lor aveau să fie distruse. Ziua cea mare a lui Iehova se apropia! Era „o zi de mânie, o zi de necaz şi de suferinţă, o zi de furtună şi de pustiire, o zi de întuneric şi de negură, o zi de nori şi de beznă adâncă“. Sângele celor ce păcătuiau împotriva lui Iehova avea să fie vărsat ca ţărâna. „Nici argintul lor, nici aurul lor nu va putea să-i scape în ziua mâniei lui Iehova.“ Focul zelului său avea să mistuie tot pământul (1:15, 18).

8. a) Unde se putea găsi ocrotire? b) Ce vaiuri a rostit Ţefania împotriva naţiunilor?

8 Căutaţi-l pe Iehova; naţiunile vor fi distruse (2:1–15). Înainte ca acea zi să treacă aşa cum trece pleava, cei umili trebuiau să-l ‘caute pe Iehova . . . să caute dreptatea, să caute smerenia’, poate că aveau să fie „ascunşi în ziua mâniei lui Iehova“ (2:3). Iehova continuă să vorbească, anunţând un vai pentru ţara filistenilor, care avea să devină mai târziu „ţinutul rămăşiţei casei lui Iuda“. Moabul şi Amonul, care erau pline de mândrie, aveau să fie pustiite ca Sodoma şi Gomora ‘fiindcă batjocoriseră poporul lui Iehova al armatelor, se îngâmfaseră şi îl ameninţaseră’. Dumnezeii lor aveau să piară împreună cu ei (2:7, 10). „Sabia“ lui Iehova avea să-i străpungă şi pe etiopieni. Dar ce avea să se întâmple în nord, cu Asiria şi capitala ei, Ninive? Ea avea să ajungă un pustiu arid şi un culcuş pentru animale sălbatice, da, „o pricină de uimire“, astfel încât ‘toţi cei ce aveau să treacă pe lângă ea aveau să fluiere’ uluiţi (2:12, 15).

9. a) De ce era vai de Ierusalim, şi care era hotărârea judecătorească a lui Iehova cu privire la naţiuni? b) Pe ce ton îmbucurător se încheie profeţia?

9 Ierusalimul răzvrătit este tras la răspundere; rămăşiţa umilă este binecuvântată (3:1–20). Dar era vai şi de Ierusalim, oraşul răzvrătit şi asupritor! Prinţii lui, „nişte lei care răcneau“, şi profeţii lui, nişte „trădători“, nu-şi puseseră încrederea în Dumnezeul lor, Iehova. El avea să-i tragă la răspundere. Oare aveau să se teamă locuitorii lui de Iehova şi să accepte disciplinarea? Nu, deoarece ei ‘se grăbiseră să facă tot ce era rău’ (3:3, 4, 7). Hotărârea judecătorească a lui Iehova era să strângă naţiunile şi să verse peste ele toată mânia sa aprinsă. Tot pământul avea să fie mistuit de focul zelului său. Dar Iehova face o promisiune minunată! El avea să le dea „popoarelor o limbă pură, pentru ca toate să cheme numele lui Iehova, ca să-i slujească umăr la umăr“ (3:9). Cei ce exultau plini de trufie aveau să fie distruşi, dar o rămăşiţă umilă, care acţiona cu dreptate, avea să găsească refugiu în numele lui Iehova. Strigăte de bucurie, de jubilare, de veselie şi de exultare au izbucnit în Sion, fiindcă Iehova, Regele lui Israel, era în mijlocul lor. Nu era momentul să le fie teamă sau să le slăbească mâinile, deoarece Iehova, în iubirea şi bucuria sa, avea să-i salveze şi să exulte pentru ei. „«Căci vă voi da un nume şi voi face din voi o laudă printre toate popoarele pământului când sub ochii voştri îi voi aduce înapoi pe captivii voştri», spune Iehova.“ (3:20)

DE CE ESTE DE FOLOS

10. Cum a fost de folos profeţia lui Ţefania în zilele regelui Iosia?

10 Regele Iosia a dat ascultare mesajului de avertizare rostit de Ţefania şi a tras mari foloase. El a început o importantă campanie de reforme religioase. Astfel a fost scoasă la lumină cartea legii, care se pierduse când casa lui Iehova fusese lăsată în paragină. Iosia a fost profund mâhnit auzind despre consecinţele neascultării, care i-au fost citite din această carte, ceea ce confirma, prin intermediul unui alt martor, Moise, lucrurile profeţite de Ţefania. Iosia s-a umilit înaintea lui Dumnezeu, iar Iehova i-a promis că distrugerea ce fusese prezisă nu avea să vină în zilele sale (Deut., cap. 28–30; 2 Regi 22:8–20). Ţara a fost cruţată de dezastru! Dar nu pentru mult timp, deoarece fiii lui Iosia n-au urmat exemplul său bun. Însă pentru Iosia şi pentru poporul său s-a dovedit, într-adevăr, de mare folos faptul că au dat atenţie ‘cuvântului lui Iehova, care a venit la Ţefania’ (Ţef. 1:1).

11. a) Cum se armonizează cartea Ţefania, Predica de pe munte şi scrisoarea lui Pavel către evrei în ce priveşte acordarea de sfaturi sănătoase? b) De ce spune Ţefania: „Poate că veţi fi ascunşi“?

11 În celebra sa Predică de pe munte, Cristos Isus, cel mai mare profet al lui Dumnezeu, a confirmat că Ţefania a fost un profet adevărat. Isus a rostit aici cuvinte care se aseamănă în mod izbitor cu sfatul dat de Ţefania în capitolul 2, versetul 3: „Căutaţi-l pe Iehova, voi, toţi cei smeriţi de pe pământ . . . . Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia“. Îndemnul lui Isus a fost: „Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa“ (Mat. 6:33). Cei ce caută mai întâi Regatul lui Dumnezeu trebuie să se păzească de indiferenţă. Cu privire la aceasta a avertizat şi Ţefania când a vorbit despre „cei care dau înapoi şi nu-l urmează pe Iehova, care nu-l caută pe Iehova şi nu-l întreabă“ şi care „zic în inima lor: «Iehova nu va face nici bine, nici rău»“ (Ţef. 1:6, 12). În scrisoarea către evrei, Pavel vorbeşte şi el despre o viitoare zi de judecată şi îi avertizează pe creştini să nu dea înapoi. El adaugă: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre distrugere, ci din aceia care au credinţă spre păstrarea sufletului în viaţă“ (Evr. 10:30, 37–39). Profetul nu li se adresează celor ce se dau bătuţi, nici celor lipsiţi de apreciere, ci oamenilor care îl caută pe Iehova cu umilinţă, cu stăruinţă şi cu credinţă, când zice: „Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei lui Iehova“. De ce se spune „poate“? Deoarece salvarea finală depinde de modul de a acţiona al fiecăruia (Mat. 24:13). De asemenea, acest lucru ne aminteşte că nu putem abuza de îndurarea lui Dumnezeu. Profeţia lui Ţefania nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la faptul că ziua aceea se va abate fără veste asupra celor ce nu se aşteaptă să vină (Ţef. 2:3; 1:14, 15; 3:8).

12. Ce încurajare le oferă Ţefania celor ce îl ‘caută pe Iehova’?

12 Iată, aşadar, un mesaj care anunţă distrugerea pentru cei ce păcătuiesc împotriva lui Iehova, dar promite bogate binecuvântări pentru cei ce îl ‘caută pe Iehova’ şi se căiesc. Aceste persoane pline de căinţă pot prinde curaj, căci Ţefania spune: „Iehova, Regele lui Israel, este în mijlocul tău“. Nu este timpul ca Sionului să-i fie teamă sau să-i slăbească mâinile şi să devină inactiv. Este timpul ca el să-şi pună încrederea în Iehova. „Fiindcă este Puternic, el va salva. Va exulta pentru tine, va fi plin de bucurie. Va tăcea în iubirea sa. Se va bucura de tine cu strigăte de fericire.“ De asemenea, fericiţi sunt cei ce ‘caută mai întâi regatul său’, în timp ce aşteaptă ocrotirea sa iubitoare şi binecuvântarea sa eternă! (3:15–17)

[Note de subsol]

^ par. 5 McClintock şi Strong, Cyclopedia, retipărită în 1981, vol. VII, p. 112.

^ par. 5 Zei, morminte, cărturari, traducere de Florica-Eugenia Condurachi, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 219.

^ par. 5 The New Westminster Dictionary of the Bible, 1970, p. 669.

^ par. 5 Antichităţi iudaice, traducere de Ion Acsan, Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, X, 581, 582 (IX, 7).

[Întrebări de studiu]