Cartea biblică numărul 38 — Zaharia

Scriitorul: Zaharia

Locul scrierii: Ierusalim

Data încheierii scrierii: 518 î.e.n.

Perioada la care se referă: 520–518 î.e.n.

1. Care era situaţia în ce priveşte lucrarea de construire a templului din Ierusalim când a început să profeţească Zaharia?

CÂND Zaharia a început să profeţească, lucrarea de construire a templului lui Iehova din Ierusalim se oprise. În timp ce Solomon construise primul templu în şapte ani şi jumătate (1 Regi 6:37, 38), iudeii repatriaţi, care se întorseseră de 17 ani la Ierusalim, erau departe de a fi terminat construcţia. În cele din urmă, din cauza interdicţiei impuse de Artaxerxes (Bardiya sau Gaumata), lucrarea încetase complet. În pofida acestei interdicţii oficiale, lucrarea a fost reluată. Iehova s-a folosit de profeţii  Hagai şi Zaharia pentru a stimula poporul să reînceapă lucrarea de construire şi să nu se mai oprească până când nu aveau să o termine (Ezra 4:23, 24; 5:1, 2).

2. De ce misiunea iudeilor părea enormă, dar asupra cărui lucru le-a atras atenţia Zaharia?

² Misiunea aceasta părea enormă (Zah. 4:6, 7). Iudeii erau puţini, iar împotrivitorii lor mulţi. Chiar dacă aveau un prinţ din linia davidică, şi anume pe Zorobabel, nu aveau rege şi se aflau sub dominaţie străină. Cât de uşor le-ar fi fost să adopte o atitudine de resemnare şi să se lase distraşi de propriile probleme, când, de fapt, în acele clipe era nevoie de o credinţă puternică şi de acţiuni energice! Iehova l-a trimis pe Zaharia să le atragă atenţia cu privire la scopurile pe care le avea El atunci şi chiar cu privire la scopurile sale şi mai măreţe din viitor, întărindu-i astfel pentru lucrarea ce trebuia efectuată (8:9, 13). Nu era momentul să fie lipsiţi de apreciere, cum fuseseră strămoşii lor (1:5, 6).

3. a) Ce se spune despre scriitorul cărţii Zaharia, şi de ce este potrivit numele lui? b) Când a fost rostită şi scrisă profeţia lui Zaharia?

³ Cine era Zaharia? În Biblie sunt menţionate aproximativ 30 de persoane cu numele Zaharia. Însă despre scriitorul cărţii Zaharia se spune că este „profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido“ (Zah. 1:1; Ezra 5:1; Neem. 12:12, 16). Numele său (în ebraică, Zekharyáh) înseamnă „Iah şi-a adus aminte“. Cartea Zaharia ilustrează foarte clar că „Iehova al armatelor“ şi-a adus aminte de poporul său pentru a-i face bine de dragul numelui său (Zah. 1:3). Datele menţionate în carte arată că perioada la care se referă ea este de cel puţin doi ani. Lucrarea de construire a templului a fost reluată „în luna a opta, în al doilea an al lui Darius“, adică în octombrie/noiembrie 520 î.e.n., dată la care a început să profeţească Zaharia (1:1). Cartea face referire şi la „ziua a patra a lunii a noua, adică chislev“, „în al patrulea an al regelui Darius“, adică aproximativ 1 decembrie 518 î.e.n. (7:1). Prin urmare, profeţia lui Zaharia trebuie să fi fost rostită şi scrisă între 520 şi 518 î.e.n. (Ezra 4:24).

4, 5. a) De ce a profeţit Zaharia căderea Tirului la mult timp după asedierea oraşului de către Nebucadneţar? b) Împlinirea căror profeţii remarcabile constituie o dovadă convingătoare a caracterului inspirat al acestei cărţi?

⁴ Cei ce studiază cartea Zaharia vor găsi numeroase dovezi cu privire la autenticitatea ei. Să luăm cazul Tirului. După un asediu de 13 ani, regele babilonian Nebucadneţar a distrus Tirul. Lucrul acesta n-a însemnat însă ştergerea din existenţă a oraşului. După mulţi ani, Zaharia a prezis distrugerea completă a Tirului. Partea insulară a fost cucerită de Alexandru cel Mare când acesta a construit celebrul său dig şi a incendiat fără milă Tirul, împlinind astfel profeţia rostită de Zaharia cu aproximativ două secole mai înainte (Zah. 9:2–4). *

⁵ Însă cea mai convingătoare dovadă a caracterului inspirat al acestei cărţi o constituie împlinirea profeţiilor referitoare la Mesia, Cristos Isus, după cum reiese din compararea următoarelor versete: Zaharia 9:9 cu Matei 21:4, 5 şi cu Ioan 12:14–16; Zaharia 12:10 cu Ioan 19:34–37; Zaharia 13:7 cu Matei 26:31 şi cu Marcu 14:27. De asemenea, putem observa asemănările dintre Zaharia 8:16 şi Efeseni 4:25; Zaharia 3:2 şi Iuda 9; Zaharia 14:5 şi Iuda 14. Într-adevăr, armonia pe care o găsim în Cuvântul lui Dumnezeu este extraordinară!

6. a) Cum se explică schimbarea stilului începând de la capitolul 9? b) Din ce motiv se pare că Matei s-a referit la Zaharia folosind numele „Ieremia“?

⁶ Unii critici ai Bibliei susţin că schimbarea stilului cărţii începând de la capitolul 9 este o dovadă că acea porţiune nu putea fi scrisă de Zaharia. Însă această schimbare în ce priveşte stilul este întru totul justificată de schimbarea subiectului. În timp ce primele opt capitole se referă la chestiuni de mare importanţă pentru contemporanii lui Zaharia, în capitolele 9 la 14 profetul face referire la lucruri care urmau să aibă loc într-un viitor îndepărtat. Unii se întreabă de ce Matei citează cuvintele lui Zaharia, dar i le atribuie lui Ieremia (Mat. 27:9; Zah. 11:12). Se pare că în timpul lui Matei, partea Bibliei cunoscută sub numele de Profeţi începea cu Ieremia (nu cu Isaia, ca în Bibliile actuale). Astfel, când s-a referit la Zaharia folosind numele „Ieremia“, Matei a respectat probabil obiceiul iudeilor de a numi o întreagă parte a Scripturilor după numele cărţii cu care începea partea respectivă. Isus însuşi a folosit numele „Psalmi“ când s-a referit la cărţile cunoscute drept Scrierile (Luca 24:44). *

7. Ce se poate spune despre conţinutul cărţii Zaharia?

⁷ Până la capitolul 6, versetul 8, cartea conţine o serie de opt viziuni, asemănătoare celor din Daniel şi din Ezechiel, care se referă, în general, la reconstruirea templului. Aceste viziuni sunt urmate de mesaje şi de profeţii referitoare la închinarea adevărată, la restabilire şi la ziua războiului lui Iehova.

CONŢINUTUL CĂRŢII ZAHARIA

8. Ce arată viziunea despre cei patru călăreţi în legătură cu Ierusalimul şi cu naţiunile?

⁸ Prima viziune: cei patru călăreţi (1:1–17). „Întoarceţi-vă la mine . . . şi eu mă voi întoarce la voi“, a spus Iehova. Apoi i-a întrebat: „Cuvintele şi dispoziţiile mele, pe care le-am poruncit slujitorilor mei profeţi, nu i-au ajuns ele din urmă pe părinţii voştri?“ (1:3, 6). Poporul a recunoscut că primise ce merita. În continuare, urmează prima viziune a lui Zaharia. În timpul nopţii, el a văzut patru călăreţi stând nemişcaţi printre copacii din apropierea  Ierusalimului. Ei inspectaseră întregul pământ şi văzuseră că acesta era netulburat şi liniştit. Dar îngerul lui Iehova, care vorbea cu ei, era tulburat de starea Ierusalimului. Iehova însuşi a declarat că era peste măsură de mânios pe naţiunile care contribuiseră la nenorocirea Sionului şi a spus că se va „întoarce la Ierusalim cu îndurări“. Casa lui avea să fie construită în el, iar oraşele lui ‘aveau să se bucure iarăşi de bunătate’ (1:16, 17).

9. Cum a explicat Iehova viziunea despre coarne şi meşteşugari?

⁹ A doua viziune: coarnele şi meşteşugarii (1:18–21). Zaharia a văzut apoi cele patru coarne care risipiseră Iuda, Israelul şi Ierusalimul. După aceea, Iehova i-a arătat patru meşteşugari, explicându-i că aceştia aveau să vină să doboare coarnele naţiunilor care i se împotriveau lui Iuda.

10. Ce legătură exista între Iehova şi prosperitatea Ierusalimului?

¹⁰ A treia viziune: prosperitatea Ierusalimului (2:1–13). Zaharia a văzut un om măsurând Ierusalimul. Oraşul avea să fie binecuvântat şi să se extindă, iar Iehova avea să fie un zid de foc în jurul lui şi o glorie în mijlocul lui. El a strigat: „Fugi, Sionule!“ şi a adăugat următorul avertisment: „Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor mei“ (2:7, 8). Întrucât Iehova locuia în el, Sionul avea să se bucure şi multe naţiuni urmau să i se alăture lui Iehova. Orice carne trebuia să tacă înaintea lui Iehova, ‘căci el se sculase din locuinţa sa sfântă’ (2:13).

11. Cum a fost apărat marele preot Iosua, şi ce îndemn i s-a dat?

¹¹ A patra viziune: eliberarea lui Iosua (3:1–10). Îl vedem aici pe marele preot Iosua în timpul unui proces. Satan i se împotriveşte, iar îngerul lui Iehova îl ceartă pe Satan. Oare nu era Iosua „un buştean smuls din foc“? (3:2) Iosua a fost declarat curat, iar în locul veşmintelor murdare a primit „haine de ceremonie“. El a fost îndemnat să umble în căile lui Iehova, care avea să-l ‘aducă pe slujitorul său, Vlăstarul’ şi care a pus în faţa lui Iosua o piatră pe care erau şapte ochi (3:4, 8).

12. Ce încurajare şi ce asigurare au fost date cu privire la construirea templului?

¹² A cincea viziune: lampadarul şi măslinii (4:1–14). Îngerul l-a trezit pe Zaharia, iar el a văzut un lampadar de aur cu şapte lămpi, aşezat între doi măslini. Zaharia a auzit cuvântul pe care i l-a spus Iehova lui Zorobabel: ‘Nu prin armate, nici prin putere, ci prin spiritul lui Dumnezeu’. Un „munte mare“ avea să devină un ţinut neted în faţa lui Zorobabel, iar piatra cea mai de sus a templului avea să fie adusă şi aclamată: „Cât este de încântătoare! Cât este de încântătoare!“. Zorobabel pusese temeliile templului şi tot el avea să termine lucrarea. Cele şapte lămpi erau ochii lui Iehova care „străbat tot pământul“ (4:6, 7, 10). Cei doi măslini erau cei doi unşi ai lui Iehova.

13–15. Ce s-a văzut în viziunea despre sulul care zbura, în viziunea despre efă şi în viziunea despre cele patru care?

¹³ A şasea viziune: sulul care zbura (5:1–4). Zaharia a văzut un sul care zbura, lung de nouă metri şi lat de patru metri şi jumătate. Îngerul i-a spus că acesta era blestemul care ieşea din cauza tuturor celor ce furau şi făceau un jurământ fals în numele lui Iehova.

¹⁴ A şaptea viziune: efa (5:5–11). A fost ridicat capacul unei efe (măsură de capacitate echivalentă cu 22 de litri) şi din ea a ieşit o femeie numită „Răutatea“. Ea a fost împinsă înapoi în efă, iar aceasta a fost înălţată spre cer de două femei cu aripi pentru a fi dusă în Şinear (Babilon) şi „aşezată acolo, la locul potrivit“ (5:8, 11).

¹⁵ A opta viziune: patru care (6:1–8). Dintre doi munţi de aramă au apărut patru care cu cai de diferite culori. Ele reprezentau cele patru spirite ale cerurilor. La porunca îngerului, acestea au mers să cutreiere pământul.

16. Ce s-a profeţit despre cel numit „Vlăstarul“?

¹⁶ Vlăstarul; postul nesincer (6:9—7:14). Apoi, Iehova i-a spus lui Zaharia să pună o coroană măreaţă pe capul marelui preot Iosua. El a vorbit în mod profetic despre cel numit „Vlăstarul“, care va construi templul lui Iehova şi va domni pe tronul său ca preot (6:12).

17. Ce dorea Iehova cu privire la închinare, şi care au fost urmările pentru cei ce se împotriviseră cuvintelor sale?

¹⁷ La doi ani după ce Zaharia a început să profeţească, a venit o delegaţie de la Betel ca să-i întrebe pe preoţii de la templu dacă mai trebuiau respectate anumite perioade de plâns şi de post. Prin intermediul lui Zaharia, Iehova a întrebat poporul şi preoţii dacă erau într-adevăr sinceri când posteau. Iehova dorea de fapt ‘ascultare, adevărată dreptate, bunătate iubitoare şi îndurare’ (7:7, 9). Întrucât evreii se împotriviseră cuvintelor sale profetice, întorcându-şi umărul cu încăpăţânare şi având inima ca piatra de şmirghel, Iehova i-a azvârlit ca printr-o furtună prin toate naţiunile.

18. Ce promisiuni glorioase de restabilire a făcut Iehova?

¹⁸ Restabilire; „zece oameni“ (8:1–23). Iehova a spus că se va întoarce în Sion şi va locui în Ierusalim, care va fi numit „cetatea fidelităţii“. În pieţele lui publice aveau să stea bătrâni, iar copiii aveau să se joace în ele. Lucrul acesta nu era prea greu pentru Iehova, Dumnezeul drept şi adevărat! Iehova i-a promis rămăşiţei poporului său că va avea sămânţa păcii, spunând: „Nu vă temeţi! Întăriţi-vă mâinile!“ (8:3, 13). Iată ce trebuiau să facă ei: să-şi spună adevărul unul altuia, să judece cu adevăr, să nu urzească nenorocirea în inima lor şi să nu iubească jurământul fals. Da, avea să vină timpul când locuitorii multor oraşe aveau să se invite unii pe alţii să meargă plini de zel să-l caute pe Iehova, iar „zece oameni“  din toate limbile ‘aveau să apuce poala hainei unui iudeu’ şi aveau să meargă cu poporul lui Dumnezeu (8:23).

19. Ce mesaje aspre au urmat, dar ce s-a spus despre regele Ierusalimului?

¹⁹ Mesaje împotriva naţiunilor şi a păstorilor falşi (9:1—11:17). În a doua parte a cărţii, de la capitolul 9 la 14, Zaharia trece de la viziunile alegorice la stilul profetic, care era mai obişnuit. El începe cu un mesaj aspru adresat câtorva oraşe, între care şi Tirul, situat pe o insulă stâncoasă. Ierusalimul este invitat să scoată un strigăt triumfător, deoarece, aşa cum spune profetul, „regele tău vine la tine! El este drept, da, este salvat; umil şi călare pe un măgar“ (9:9). Nimicind carele de război şi arcul, acesta avea să le vorbească de pace naţiunilor şi să stăpânească până la marginile pământului. Iehova avea să fie de partea poporului său şi să-l salveze, luptând împotriva Greciei. „O, cât de mare este bunătatea lui şi cât de mare este frumuseţea lui!“ (9:17) Iehova, Cel care dă ploaie, îi condamna pe ghicitori şi pe păstorii falşi. El avea să facă din Iuda o casă puternică, iar cei din Efraim aveau să fie ca un viteaz. Cât despre cei eliberaţi, ‘inima lor se va înveseli în Iehova . . . şi vor umbla în numele lui’ (10:7, 12).

20. Ce au simbolizat toiegele „Plăcere“ şi „Unire“?

²⁰ Apoi lui Zaharia i se încredinţează sarcina de a păstori turma, pe care păstorii lipsiţi de milă o vânduseră să fie măcelărită. Aceştia spuneau: „Binecuvântat să fie Iehova, căci voi câştiga bogăţii!“ (11:5). Profetul a luat două toiege şi le-a numit „Plăcere“ şi „Unire“ (11:7). Frângând toiagul „Plăcere“, el a prefigurat ruperea legământului. După aceea şi-a cerut plata şi i s-au cântărit 30 de arginţi. Iehova i-a poruncit lui Zaharia să-i arunce în vistierie, numindu-i cu un sarcasm usturător „preţul fabulos la care m-au evaluat“ (11:13). Apoi a fost frânt toiagul „Unire“, ceea ce însemna ruperea legăturii frăţeşti dintre Iuda şi Israel. Sabia avea să vină peste păstorii falşi care neglijaseră oile lui Iehova.

21. a) Care este judecata lui Iehova cu privire la cei ce aveau să lupte împotriva Ierusalimului? b) Ce împrăştiere şi ce purificare sunt prezise?

²¹ Iehova va lupta şi va deveni rege (12:1—14:21). Urmează un nou mesaj. Iehova va face din Ierusalim o cupă care să le provoace ameţeală popoarelor şi o piatră grea care să-i rănească pe cei ce aveau s-o ridice. El va nimici toate naţiunile care vor veni împotriva Ierusalimului. Iehova va turna spiritul de favoare şi de implorare asupra casei lui David, iar poporul îl va privi pe acela pe care l-au străpuns, scoţând vaiete pentru el, „aşa cum cineva scoate vaiete pentru unicul său fiu“ (12:10). Iehova al armatelor a spus că toţi idolii şi profeţii falşi vor fi nimiciţi. Profetul fals va fi rănit chiar de părinţii lui, ca să-i fie ruşine şi să nu mai poarte veşmântul de profet. Păstorul lui Iehova, care este totodată tovarăşul Său, trebuia să fie lovit, iar turma împrăştiată, dar Iehova avea să purifice „a treia parte“, ca să invoce numele său. Iehova va spune: „Este poporul meu!“, iar acesta va răspunde: „Iehova este Dumnezeul meu!“ (13:9).

22. Ce se va întâmpla cu naţiunile şi cu Ierusalimul în „ziua lui Iehova“?

²² „Iată că vine o zi — ziua lui Iehova.“ Toate naţiunile vor ataca Ierusalimul. Jumătate din oraş va pleca în exil, lăsând în urmă o rămăşiţă. Apoi, Iehova va ieşi şi va lupta împotriva acestor naţiuni, „ca în ziua războiului său, ca în ziua bătăliei“ (14:1, 3). Muntele cu măslini, aflat la est de Ierusalim, se va despica de la răsărit la apus, formând o vale pentru refugiu. În ziua aceea, din Ierusalim vor ieşi ape vii, spre est şi spre vest. Acest lucru va avea loc atât vara, cât şi iarna, iar „Iehova va fi rege peste tot pământul“ (14:9). În timp ce Ierusalimul va fi în siguranţă, Iehova îi va pedepsi pe cei ce vor veni să lupte împotriva acestui oraş. Carnea, ochii şi limba le vor putrezi stând în picioare. Va fi o mare confuzie. Mâna fiecăruia se va întoarce împotriva aproapelui său. Cei ce vor rămâne în viaţă din toate naţiunile „vor urca an de an ca să se plece înaintea Regelui, Iehova al armatelor“ (14:16).

DE CE ESTE DE FOLOS

23. În ce fel ne întăreşte credinţa profeţia lui Zaharia?

²³ Cei ce studiază profeţia lui Zaharia şi meditează la ea vor trage mari foloase, deoarece ea oferă o cunoştinţă care le întăreşte credinţa. De peste 50 de ori, Zaharia îndreaptă atenţia spre „Iehova al armatelor“ ca fiind Cel ce luptă pentru poporul Său şi-l ocroteşte, dându-i puterea necesară. Când duşmanii au încercat să împiedice construirea templului, ridicând obstacole cât un munte de mari, Zaharia a spus: „Iată cuvântul lui Iehova către Zorobabel: «Nu prin armate, nici prin putere, ci prin spiritul meu», a spus Iehova al armatelor! «Cine eşti tu, munte mare? În faţa lui Zorobabel vei fi un ţinut neted»“. Cu ajutorul spiritului lui Iehova, templul a fost terminat. Tot aşa este şi astăzi, obstacolele se vor topi dacă sunt înfruntate cu credinţă în Iehova. Este aşa cum le-a spus Isus discipolilor săi: „Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» şi se va muta; şi nimic nu vă va fi imposibil“ (Zah. 4:6, 7; Mat. 17:20).

24. Cum este ilustrată loialitatea în capitolul 13 din Zaharia?

²⁴ În capitolul 13, de la versetul 2 la 6, Zaharia ilustrează loialitatea, care a caracterizat şi continuă să caracterizeze organizaţia lui Iehova până în zilele noastre. Această calitate trebuie să se ridice mai presus de orice relaţii interumane, chiar şi de cele dintre rude apropiate. Dacă o rudă apropiată ar profeţi lucruri false în numele lui Iehova, adică ar vorbi contrar mesajului Regatului şi ar încerca să-i influenţeze în rău pe alţi membri ai congregaţiei poporului  lui Dumnezeu, familia acelei persoane trebuie să sprijine în mod loial orice acţiune judiciară întreprinsă de congregaţie. Aceeaşi atitudine trebuie adoptată cu privire la orice prieten apropiat care profeţeşte în mod fals, ca să-i fie ruşine şi să simtă o rană în inimă din cauza faptei lui rele.

25. Cum se armonizează profeţia lui Zaharia cu alte versete în ce priveşte identificarea lui Mesia, „Vlăstarul“, şi a celor două funcţii ale sale, cea de mare preot şi cea de rege sub autoritatea lui Iehova?

²⁵ După cum s-a arătat în paragrafele introductive, Zaharia a profeţit cu lux de amănunte că Isus avea să intre în Ierusalim ca rege „umil şi călare pe un măgar“, că avea să fie trădat în schimbul a „treizeci de arginţi“, că, în acele momente, discipolii săi aveau să fie împrăştiaţi şi că, în timp ce se afla pe stâlp, el avea să fie străpuns cu suliţa de un soldat (Zah. 9:9; 11:12; 13:7; 12:10). Profeţia menţionează, de asemenea, că „Vlăstarul“ este constructorul templului lui Iehova. Comparând Isaia 11:1–10 cu Ieremia 23:5 şi cu Luca 1:32, 33 observăm că acest constructor este Isus Cristos, care „va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna“. Zaharia descrie „Vlăstarul“ ca fiind „preot pe tronul său“. Lucrul acesta se armonizează cu ceea ce spune apostolul Pavel, şi anume că „Isus . . . a devenit pentru totdeauna mare preot în felul lui Melchisedec“ şi „s-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri“ (Zah. 6:12, 13; Evr. 6:20; 8:1). Astfel, profeţia arată că „Vlăstarul“ este mare preot şi rege la dreapta lui Dumnezeu în ceruri şi îl proclamă pe Iehova ca Domnitor Suveran peste toţi: „Iehova va fi rege peste tot pământul. În ziua aceea, Iehova va fi unul singur şi unul singur, numele său“ (Zah. 14:9).

26. La ce zi glorioasă se referă în mod repetat Zaharia?

²⁶ Referindu-se la timpul acela, profetul repetă de aproximativ 20 de ori expresia „în ziua aceea“, pe care o găsim chiar şi în finalul profeţiei sale. O examinare a numeroaselor locuri unde apare această expresie arată că acea zi este ziua în care Iehova va şterge numele idolilor şi îi va îndepărta pe profeţii falşi (13:2, 4). Este ziua în care Iehova va purta război cu naţiunile cotropitoare, va răspândi confuzie în rândurile lor, în timp ce le va nimici, şi îi va oferi poporului său ca loc de refugiu ‘valea dintre munţii săi’ (14:1–5, 13; 12:8, 9). Da, „Iehova, Dumnezeul lor, îi va salva în ziua aceea, ca pe turma poporului său“ şi ei se vor chema unul pe altul, în timp ce vor fi sub viţă şi sub smochin (Zah. 9:16; 3:10; Mica 4:4). Aceasta este ziua glorioasă în care Iehova al armatelor va „locui în mijlocul“ poporului său şi în care „din Ierusalim vor ieşi nişte ape vii“. Aceste cuvinte ale lui Zaharia prezintă evenimentele din „ziua aceea“ ca semne care prezic „un cer nou şi un pământ nou“, conform promisiunii Regatului (Zah. 2:11; 14:8; Rev. 21:1–3; 22:1).

27. Cum îndreaptă atenţia profeţia lui Zaharia spre sfinţirea numelui lui Iehova?

²⁷ „Cine a dispreţuit ziua începuturilor mici?“, a întrebat Iehova. Iată, va fi prosperitate pe tot pământul: ‘Multe popoare şi naţiuni puternice vor veni să-l caute pe Iehova al armatelor la Ierusalim şi zece oameni din toate limbile naţiunilor vor apuca poala hainei unui iudeu şi vor zice: «Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»’. „În ziua aceea“, până şi pe clopoţeii cailor vor fi scrise cuvintele: „Sfinţenia este a lui Iehova!“. Examinarea acestor profeţii încurajatoare este de mare folos, întrucât ele arată că numele lui Iehova va fi sfinţit cu adevărat prin intermediul Seminţei Regatului! (Zah. 4:10; 8:22, 23; 14:20)

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]