Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cartea biblică numărul 46 — 1 Corinteni

Cartea biblică numărul 46 — 1 Corinteni

Cartea biblică numărul 46 — 1 Corinteni

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Efes

Data încheierii scrierii: aprox. 55 e.n.

1. Ce fel de oraş era Corintul în zilele lui Pavel?

CORINTUL era „un oraş renumit pentru practicile sale desfrânate, unde viciile Răsăritului se întâlneau cu cele ale Apusului“. * Situat pe istmul îngust dintre peninsula Pelopones şi Grecia continentală, Corintul domina drumul ce ducea spre continent. În zilele apostolului Pavel, acest oraş avea o populaţie de aproximativ 400 000 de locuitori, fiind depăşit doar de Roma, de Alexandria şi de Antiohia Siriană. La est de Corint se întinde Marea Egee, iar la vest, Golful Corint şi Marea Ionică. Astfel, Corintul, capitala provinciei Ahaia, cu cele două porturi ale lui, Chencrea şi Lechaeum, ocupa o poziţie strategică din punct de vedere comercial. Era şi un centru al culturii greceşti. Se spune că „bogăţia sa era atât de vestită, încât ajunsese proverbială, dar la fel erau şi viciul şi decăderea morală a locuitorilor săi“. * Una dintre practicile religioase păgâne specifice acestui loc era cultul Afroditei (zeiţa Venus la romani). Un rod al închinării corintenilor era senzualitatea.

2. Cum a fost întemeiată congregaţia din Corint, prin urmare, ce legătură exista între aceasta şi Pavel?

2 Apostolul Pavel a ajuns în această metropolă înfloritoare, dar decăzută moral, a lumii romane în jurul anului 50 e.n. În cele 18 luni cât a stat aici a fost întemeiată o congregaţie creştină (Fap. 18:1–11). Cât de mult îi iubea Pavel pe aceşti credincioşi cărora le predicase primul vestea bună despre Cristos! În scrisoarea sa, apostolul le-a amintit legătura spirituală care exista între ei, spunând: „Căci, chiar dacă aţi avea zece mii de tutori în Cristos, cu siguranţă că nu aveţi mulţi taţi, fiindcă în Cristos Isus eu am devenit tatăl vostru prin vestea bună“ (1 Cor. 4:15).

3. Ce l-a determinat pe Pavel să scrie prima sa scrisoare către corinteni?

3 În timp ce se afla în a treia călătorie misionară, Pavel le-a scris prima scrisoare creştinilor din Corint, îndemnat de interesul profund pentru bunăstarea lor spirituală. Trecuseră câţiva ani de când fusese în acel oraş. Acum era aproximativ anul 55 e.n., iar Pavel se afla în Efes. După cât se pare, el primise de la congregaţia relativ nouă din Corint o scrisoare la care trebuia să răspundă. În plus, Pavel aflase nişte veşti îngrijorătoare (7:1; 1:11; 5:1; 11:18). Aceste veşti îl tulburaseră atât de mult, încât apostolul a făcut referire la scrisoarea lor abia în primul verset din capitolul 7 al scrisorii sale. Mai ales din cauza acestor veşti s-a simţit Pavel îndemnat să le scrie colaboratorilor săi creştini din Corint.

4. Ce dovezi arată că Pavel a scris Prima scrisoare către corinteni la Efes?

4 Dar de unde ştim că Pavel a scris Prima scrisoare către corinteni la Efes? În primul rând, deoarece în salutările pe care le adresează la sfârşitul scrisorii, el le include şi pe cele transmise de Aquila şi Prisca (Priscila) (16:19). După cum reiese din Faptele 18:18, 19, Aquila şi Priscila se mutaseră din Corint la Efes. Având în vedere că ei locuiau în acest oraş, iar Pavel îi aminteşte în salutările din finalul Primei scrisori către corinteni, este evident că el se afla în Efes când a scris această scrisoare. Însă ceea ce înlătură orice umbră de îndoială sunt cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 16:8: „Rămân totuşi în Efes până la sărbătoarea Penticostei“. Aşadar, Prima scrisoare către corinteni a fost scrisă de Pavel la Efes, după cât se pare spre sfârşitul şederii sale în acest oraş.

5. Cum este dovedită autenticitatea celor două scrisori adresate corintenilor?

5 Autenticitatea primei şi a celei de-a doua scrisori adresate de Pavel corintenilor nu poate fi pusă la îndoială. Aceste scrisori i-au fost atribuite lui Pavel şi au fost acceptate drept canonice de primii creştini, care le-au inclus în cataloagele lor. De fapt, se spune că într-o scrisoare, numită Prima scrisoare a lui Clement, care a fost trimisă din Roma în Corint în jurul anului 95 e.n., se citează din Prima scrisoare către corinteni sau se face referire la ea de cel puţin şase ori. Se pare că, atunci când scriitorul îi îndemna pe destinatarii scrisorii sale să „accepte epistola binecuvântatului apostol Pavel“, el se referea la Prima scrisoare către corinteni. * De asemenea, Iustin Martirul, Atenagora, Ireneu şi Tertulian citează direct din Prima scrisoare către corinteni. Există dovezi concludente că „în ultimul deceniu al secolului I a fost alcătuită şi pusă în circulaţie“ o colecţie cu scrisorile lui Pavel, din care făceau parte Prima şi A doua scrisoare către corinteni. *

6. Ce probleme existau în congregaţia din Corint, şi ce anume îl preocupa în mod deosebit pe Pavel?

6 Prima scrisoare a lui Pavel către corinteni ne dă posibilitatea să aruncăm o privire asupra congregaţiei din Corint. Creştinii din această congregaţie trebuiau să facă faţă unor probleme şi să-şi clarifice unele întrebări. În congregaţie existau partide, fiindcă unii creştini urmau oameni. Apăruse un caz scandalos de imoralitate sexuală. Unii creştini trăiau în cămine dezbinate pe plan religios. Trebuiau ei să rămână cu partenerul necredincios sau să se separe? Şi cum trebuia să se procedeze cu carnea jertfită idolilor? Putea fi consumată? Corintenii aveau nevoie de sfaturi cu privire la desfăşurarea întrunirilor, inclusiv cu privire la celebrarea Cinei Domnului. Care trebuia să fie poziţia femeilor în congregaţie? De asemenea, în mijlocul lor erau şi persoane care negau învierea. Aşadar, existau multe probleme. De aceea, apostolul era preocupat în mod deosebit de restabilirea spirituală a corintenilor.

7. Care ar trebui să fie atitudinea noastră în timp ce analizăm Prima scrisoare către corinteni, şi de ce?

7 Situaţia din interiorul congregaţiei şi atmosfera din anticul Corint, cu prosperitatea sa materială şi cu decăderea sa morală, au un corespondent în timpurile moderne. De aceea, merită să acordăm atenţie sfaturilor excelente ale lui Pavel, consemnate sub inspiraţie divină. Ceea ce a spus Pavel are o semnificaţie foarte importantă pentru zilele noastre. Aşadar, o analiză minuţioasă a primei sale scrisori adresate iubiţilor săi fraţi şi surori din Corint se va dovedi cu adevărat de folos. Să ne amintim ce spirit caracteriza timpul şi locul în care au trăit ei. Pe măsură ce vom examina pătrunzătoarele şi stimulatoarele cuvinte inspirate adresate de Pavel colaboratorilor săi creştini din Corintul antic, să reflectăm cu seriozitate la ele, aşa cum au făcut probabil şi ei.

CONŢINUTUL PRIMEI SCRISORI CĂTRE CORINTENI

8. a) Cum demască Pavel nebunia sectarismului din congregaţie? b) Ce spune Pavel că este necesar pentru a înţelege lucrurile lui Dumnezeu?

8 Pavel demască sectarismul şi îndeamnă la unitate (1:1—4:21). Pavel le voia binele fraţilor săi din Corint. Dar ce se putea spune despre partidele, sau dezbinările, din mijlocul lor? „Cristos este dezbinat.“ (1:13) Apostolul era recunoscător că nu-i botezase decât pe câţiva dintre ei, astfel că nu puteau spune că erau botezaţi în numele său. Pavel îl predica pe Cristos ţintuit pe stâlp. Acesta era un motiv de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru naţiuni. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune şi slabe ale lumii ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi tari. De aceea, Pavel nu impresiona prin vorbire, ci îi lăsa pe fraţi să vadă spiritul şi puterea lui Dumnezeu în cuvintele lui, astfel încât credinţa lor să nu se bazeze pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Noi vorbim despre lucrurile dezvăluite de spiritul lui Dumnezeu, spune Pavel, „căci spiritul cercetează toate lucrurile, chiar şi lucrurile profunde ale lui Dumnezeu“. Acestea nu pot fi înţelese de omul fizic, ci numai de omul spiritual (2:10).

9. Ce argumente aduce Pavel pentru a demonstra că nimeni nu trebuie să se laude cu oamenii?

9 Corintenii urmau oameni, unii pe Apolo, alţii pe Pavel. Dar cine erau aceştia? Erau doar nişte slujitori prin care corintenii deveniseră credincioşi. Cei ce plantează şi cei ce udă nu sunt nimic, căci „Dumnezeu a făcut să crească“, iar aceştia erau „colaboratori“ ai săi. Focul încercărilor va dovedi ale cui lucrări sunt durabile. Pavel le spune: „Voi sunteţi templul lui Dumnezeu“, în care locuieşte spiritul său. „Înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.“ Aşadar, nimeni să nu se laude cu oamenii, deoarece toate lucrurile îi aparţin lui Dumnezeu (3:6, 9, 16, 19).

10. De ce nu era deloc potrivit pentru corinteni să se laude, şi ce măsuri a luat Pavel pentru a îndrepta situaţia?

10 Pavel şi Apolo erau administratori umili ai secretelor sacre ale lui Dumnezeu, iar administratorii trebuiau să fie găsiţi fideli. Cine erau fraţii din Corint ca să se laude? Şi ce lucru aveau ei pe care să nu-l fi primit? Erau ei deja bogaţi, începuseră ei să domnească şi deveniseră prevăzători şi tari, în timp ce apostolii, care ajunseseră un spectacol pentru îngeri şi pentru oameni, erau nebuni şi slabi, pleava lumii? Pavel le spune că avea să-l trimită la ei pe Timotei pentru a-i ajuta să-şi amintească principiile pe care le urma el în serviciul lui Cristos şi să devină imitatori ai săi. Dacă era voinţa lui Iehova, Pavel avea să vină la ei în scurt timp şi avea să cunoască nu numai vorbele celor ce se umflau de mândrie, ci şi puterea lor.

11. Ce caz de imoralitate apăruse printre corinteni, ce trebuia să se facă în această situaţie, şi de ce?

11 Congregaţia trebuie păstrată curată (5:1—6:20). Se dusese vestea că printre corinteni exista un caz scandalos de imoralitate: Un bărbat trăia cu soţia tatălui său. Un astfel de om trebuia dat pe mâna lui Satan, deoarece puţină plămădeală dospeşte toată frământătura. Ei nu trebuiau să mai aibă legături cu cineva numit frate, dar care era un nelegiuit.

12. a) Ce argument le aduce Pavel celor ce se duceau la judecată înaintea unor necredincioşi? b) De ce le spune Pavel: „Fugiţi de fornicaţie“?

12 Pe lângă aceasta, corintenii ajunseseră chiar să se ducă la judecată înaintea unor necredincioşi. De ce nu se lăsau mai degrabă păgubiţi? Având în vedere că ei urmau să judece lumea şi pe îngeri, nu puteau găsi în rândul lor pe cineva care să judece între fraţi? Mai mult decât atât, ei trebuiau să fie curaţi, fiindcă fornicatorii, idolatrii şi toţi cei asemenea lor nu moştenesc Regatul lui Dumnezeu. Aşa fuseseră unii dintre ei, dar fuseseră spălaţi şi sfinţiţi. „Fugiţi de fornicaţie“, spune Pavel, „fiindcă aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Prin urmare, glorificaţi-l pe Dumnezeu în corpul vostru!“ (6:18, 20).

13. a) De ce îi sfătuieşte Pavel pe unii să se căsătorească? Dar, odată căsătoriţi, ce trebuie să facă ei? b) În ce sens cel ce nu se căsătoreşte „face mai bine“?

13 Sfaturi cu privire la celibat şi la căsătorie (7:1–40). Pavel răspunde la o întrebare cu privire la căsătorie. Din cauza fornicaţiei foarte răspândite, spune Pavel, este recomandabil ca un bărbat sau o femeie să se căsătorească, iar cei căsătoriţi să nu se priveze unul pe celălalt de datoria conjugală. Pavel arată că este bine ca persoanele necăsătorite şi văduve să rămână singure, ca el, dar, dacă n-au stăpânire de sine, să se căsătorească. Însă, odată căsătoriţi, ei trebuie să rămână împreună. Chiar dacă cineva are un partener necredincios, cel credincios nu trebuie să se despartă, fiindcă, în felul acesta, îşi poate salva partenerul necredincios. În ce priveşte circumcizia şi sclavia, fiecare trebuia să fie mulţumit cu starea în care era când a fost chemat şi să rămână în acea stare. O persoană căsătorită, spune Pavel, este împărţită, fiindcă doreşte să obţină aprobarea partenerului, în timp ce o persoană celibatară se îngrijorează numai pentru lucrurile Domnului. Cel ce se căsătoreşte nu păcătuieşte, dar cel ce nu se căsătoreşte „face mai bine“ (7:38).

14. Ce spune Pavel despre „dumnezei“ şi „domni“, totuşi când este înţelept ca un creştin să se abţină de la alimentele oferite idolilor?

14 Făcând toate lucrurile de dragul veştii bune (8:1—9:27). Ce spune Pavel despre alimentele oferite idolilor? Un idol nu este nimic! În lume există mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“, dar pentru creştini nu există decât „un singur Dumnezeu“ şi „un singur Domn, Isus Cristos“ (8:5, 6). Însă cineva se poate simţi lezat dacă îl vede pe alt creştin mâncând din carnea jertfită unui idol. În această situaţie, sfătuieşte Pavel, un creştin trebuie să se abţină de la acest lucru, ca să nu-l poticnească pe fratele său.

15. Cum se comporta Pavel în serviciul sacru?

15 Pavel însuşi renunţase la multe lucruri de dragul serviciului sacru. Deşi, ca apostol, avea dreptul „să trăiască din vestea bună“, el se reţinea să facă acest lucru. Însă i se impusese necesitatea să predice. Astfel, el spune: „Vai de mine dacă nu anunţ vestea bună!“. De aceea, el se făcuse sclavul tuturor, devenind „orice pentru oameni de orice fel“, ca ‘să-i salveze cu orice preţ pe unii’. El făcea toate lucrurile „de dragul veştii bune“. Pentru a câştiga cursa şi coroana nepieritoare, el îşi trata cu severitate corpul, ca nu cumva după ce le predicase altora, ‘să fie el însuşi dezaprobat’ (9:14, 16, 19, 22, 23, 27).

16. a) Ce avertisment ar trebui să ia în considerare creştinii din ce li s-a întâmplat ‘strămoşilor’? b) Cum pot creştinii să facă toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu când se confruntă cu idolatria?

16 Avertisment împotriva lucrurilor rele (10:1–33). Ce se putea spune despre ‘strămoşi’? Aceştia au fost sub nor şi au fost botezaţi în Moise. Cei mai mulţi dintre ei însă n-au obţinut aprobarea lui Dumnezeu, ci au murit în pustiu. De ce? Deoarece au dorit lucruri rele. Creştinii ar trebui să considere aceasta un avertisment şi să se ferească de idolatrie şi de fornicaţie, să nu-l pună la încercare pe Iehova şi să nu murmure. Cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă. Vor veni ispite, însă Dumnezeu nu va permite ca slujitorii săi să fie ispitiţi peste ceea ce pot îndura, ci va pregăti o cale de ieşire ca ei să poată suporta. „Deci“, scrie Pavel, „fugiţi de idolatrie!“ (10:1, 14). Nu putem lua parte şi la masa lui Iehova, şi la masa demonilor. Totuşi, dacă cineva este invitat la o masă, nu trebuie să întrebe de unde provine carnea. Dacă i se spune însă că aceasta a fost jertfită idolilor, nu trebuie s-o mănânce, din cauza conştiinţei celeilalte persoane. „Faceţi toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu!“, scrie Pavel (10:31).

17. a) Ce principiu enunţă Pavel cu privire la autoritate? b) Ce legătură face el între problema dezbinărilor din congregaţie şi Cina Domnului?

17 Principiul autorităţii; Cina Domnului (11:1–34). „Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt imitatorul lui Cristos“, spune Pavel. Apoi, el enunţă principiul divin al autorităţii: Capul femeii este bărbatul, capul bărbatului este Cristos, capul lui Cristos este Dumnezeu. Aşadar, femeia trebuie să aibă pe cap „un semn al autorităţii“ când se roagă sau profeţeşte în congregaţie. Pavel nu-i putea lăuda pe corinteni, fiindcă între ei existau dezbinări când se întruneau. În această situaţie, cum se mai puteau împărtăşi ei în mod potrivit din Cina Domnului? El le reaminteşte modul în care a instituit Isus Comemorarea morţii sale. Fiecare trebuie să-şi facă o examinare serioasă înainte de a se împărtăşi, ca să nu-şi atragă propria condamnare din cauză că nu discerne „corpul“ (11:1, 10, 29).

18. a) Deşi există diferite daruri şi servicii, de ce n-ar trebui să fie dezbinare în corp? b) De ce iubirea este cea mai importantă?

18 Darurile spirituale; să urmărim iubirea (12:1—14:40). Există diferite daruri spirituale, dar acelaşi spirit, diferite servicii şi lucrări, dar acelaşi Domn şi acelaşi Dumnezeu. Tot aşa, există multe mădulare în corpul unit al lui Cristos, dar fiecare mădular are nevoie de celălalt, ca în corpul omenesc. Dumnezeu a pus fiecare mădular în corp aşa cum i-a plăcut şi fiecare trebuie să îndeplinească propria lucrare, „ca să nu fie dezbinare în corp“ (12:25). Cei ce se folosesc de darurile spirituale nu sunt nimic dacă n-au iubire. Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună, nu este geloasă, nu se îngâmfă. Se bucură numai cu adevărul. „Iubirea nu se termină niciodată.“ (13:8) Unele daruri spirituale, cum ar fi profeţirea şi limbile, aveau să fie înlăturate, însă credinţa, speranţa şi iubirea aveau să rămână. Dintre acestea, cea mai mare este iubirea.

19. Ce sfaturi dă Pavel cu privire la zidirea congregaţiei şi cu privire la necesitatea ca toate să se facă în ordine?

19 „Urmăriţi iubirea“, sfătuieşte Pavel. Darurile spirituale trebuiau folosite cu iubire pentru zidirea congregaţiei. De aceea, profeţirea era de preferat vorbirii în limbi. Pavel voia să spună mai degrabă cinci cuvinte cu înţeles ca să-i înveţe pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă necunoscută. Limbile erau un semn pentru necredincioşi, în timp ce profeţirea era un semn pentru credincioşi. Corintenii nu trebuiau să fie „copii“ în înţelegerea acestor lucruri. Pavel mai spune că femeile trebuie să fie supuse în congregaţie. „Toate să se facă în mod cuviincios şi în ordine.“ (14:1, 20, 40)

20. a) Ce dovezi prezintă Pavel cu privire la învierea lui Cristos? b) În ce ordine are loc învierea, şi ce duşmani vor fi învinşi?

20 Speranţa salvării este sigură (15:1—16:24). Înviatul Cristos i s-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece, la peste cinci sute de fraţi odată, lui Iacov, tuturor apostolilor şi, în cele din urmă, lui Pavel. „Dacă Cristos nu a fost sculat din morţi“, scrie Pavel, „predicarea noastră este zadarnică şi credinţa noastră este zadarnică“ (15:14). Fiecare va învia la rândul lui: Cristos este primul rod, apoi, în timpul prezenţei sale, cei ce sunt ai lui. La urmă, el îi va preda Regatul Tatălui său, după ce toţi duşmanii vor fi puşi sub picioarele sale. Chiar şi moartea, ultimul duşman, va fi redusă la nimic. La ce i-ar folosi să înfrunte încontinuu pericolul morţii dacă n-ar exista înviere, se întreabă Pavel.

21. a) Cum sunt înviaţi cei ce urmează să moştenească Regatul lui Dumnezeu? b) Ce secret sacru dezvăluie Pavel, şi ce spune el despre victoria asupra morţii?

21 Dar cum vor fi înviaţi morţii? Pentru ca o plantă să se dezvolte, trebuie să moară grăuntele semănat. Ceva asemănător are loc şi în ce priveşte învierea morţilor. „Este semănat corp fizic, este sculat din morţi corp spiritual. . . . Carnea şi sângele nu pot să moştenească regatul lui Dumnezeu.“ (15:44, 50) Pavel spune un secret sacru: Nu toţi vor adormi în moarte, dar toţi vor fi schimbaţi, într-o clipeală de ochi, în timpul ultimei trompete. Când ceea ce este muritor se va îmbrăca în nemurire, moartea va fi înghiţită pentru totdeauna. „Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este ghimpele?“ Pavel spune din adâncul inimii: „Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu, căci ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!“ (15:55, 57).

22. Ce sfaturi şi ce îndemnuri dă Pavel în încheierea scrisorii sale?

22 În încheiere, Pavel îi sfătuieşte să strângă în mod ordonat contribuţiile pentru fraţii din Ierusalim aflaţi în nevoie. El le scrie că urma să-i viziteze după ce trecea prin Macedonia şi le spune că era posibil să fie vizitaţi, de asemenea, de Timotei şi de Apolo. „Staţi treji“, îi îndeamnă Pavel, „rămâneţi neclintiţi în credinţă, purtaţi-vă bărbăteşte, fiţi tari! Faceţi toate lucrurile cu iubire“ (16:13, 14). Pavel le transmite salutări din partea congregaţiilor din Asia, iar apoi scrie cu mâna sa un salut final, asigurându-i de iubirea sa.

DE CE ESTE DE FOLOS

23. a) Cum ilustrează Pavel consecinţele dezastruoase ale dorinţelor greşite şi ale încrederii exagerate în propria persoană? b) La ce autoritate face referire Pavel când dă sfaturi cu privire la Cina Domnului şi la alimentele care se vând la măcelărie?

23 Această scrisoare a apostolului Pavel ne este de mare folos deoarece ne ajută să înţelegem mai bine Scripturile ebraice, din care el citează de multe ori. În capitolul 10, Pavel arată că israeliţii conduşi de Moise au băut din stânca spirituală care îl reprezenta pe Cristos (1 Cor. 10:4; Num. 20:11). În continuare, el spune care sunt consecinţele dezastruoase ale dorinţelor rele, aşa cum reiese din ceea ce li s-a întâmplat israeliţilor conduşi de Moise, şi adaugă: „Aceste lucruri s-au întâmplat cu ei ca exemple şi au fost scrise ca avertizare pentru noi, peste care a sosit sfârşitul sistemelor“. Niciodată nu trebuie să avem o încredere exagerată în noi înşine, imaginându-ne că noi nu am putea cădea! (1 Cor. 10:11, 12; Num. 14:2; 21:5; 25:9) Pavel face din nou o ilustrare bazată pe Lege. Referindu-se la jertfele de comuniune din Israel, apostolul arată modul demn în care trebuie să se împărtăşească la Cina Domnului cei ce iau parte la masa lui Iehova. Apoi, pentru a-şi susţine argumentaţia conform căreia este potrivit să se mănânce orice se vinde la măcelărie, el citează din Psalmul 24:1, spunând: „Al lui Iehova este pământul şi tot ce este pe el“ (1 Cor. 10:18, 21, 26; Ex. 32:6; Lev. 7:11–15).

24. Ce alte referiri la Scripturile ebraice face Pavel pentru a-şi susţine argumentaţia?

24 Pentru a arăta superioritatea ‘lucrurilor pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc’ şi deşertăciunea ‘gândurilor înţelepţilor’ acestei lumi, Pavel face din nou apel la Scripturile ebraice (1 Cor. 2:9; 3:20; Is. 64:4; Ps. 94:11). În instrucţiunile pe care le dă în capitolul 5 cu privire la excluderea răufăcătorului, el citează ca autoritate legea lui Iehova, care spune: „Să îndepărtezi ce este rău din mijlocul tău“ (Deut. 17:7). Când vorbeşte despre dreptul pe care îl avea de a trăi din vestea bună, Pavel face din nou referire la Legea lui Moise, care arăta că nu trebuia să se pună botniţă animalelor când treierau, ca să fie împiedicate să mănânce, şi că leviţii aflaţi în serviciul de la templu trebuiau să-şi primească partea de la altar (1 Cor. 9:8–14; Deut. 25:4; 18:1).

25. Menţionaţi câteva dintre ideile remarcabile şi de folos pentru instruirea noastră, pe care le găsim în Prima scrisoare către corinteni.

25 Instruirea de inspiraţie divină pe care o primim prin intermediul primei scrisori a lui Pavel către creştinii din Corint este cu adevărat folositoare! Să medităm la sfaturile pe care le-a dat Pavel celor ce provocau dezbinări şi celor ce urmau oameni (capitolele 1–4). Să ne amintim de acel caz de imoralitate şi de modul în care a subliniat Pavel importanţa virtuţii şi a curăţeniei în congregaţie (capitolele 5, 6). Să reflectăm la sfaturile sale inspirate referitoare la celibat, căsătorie şi separare (capitolul 7). Să ne gândim la ce a spus apostolul despre alimentele oferite idolilor, precum şi la modul în care a scos în evidenţă necesitatea de a nu-i poticni pe alţii şi de a ne păzi de idolatrie (capitolele 8–10). Totodată ne-au fost aduse în atenţie câteva avertismente cu privire la supunerea corectă şi la modul de a privi darurile spirituale. Apoi urmează dezbaterea foarte practică pe tema excelentei calităţi a iubirii, care suportă totul şi care nu se termină niciodată. Şi cât de bine a accentuat apostolul necesitatea de a păstra ordinea la întrunirile creştine! (capitolele 11—14) Cu câtă convingere a apărat el, sub inspiraţie, doctrina învierii! (capitolul 15) Toate aceste idei, precum şi multe altele au fost dezbătute de Pavel în această scrisoare. Ele sunt foarte valoroase pentru creştinii de astăzi.

26. a) Ce lucrare, prezisă cu mult timp înainte, va înfăptui înviatul Cristos când va domni ca rege? b) Pe baza speranţei învierii, ce încurajare puternică oferă Pavel?

26 Această scrisoare ne lărgeşte în mod considerabil înţelegerea despre glorioasa temă a Bibliei, Regatul lui Dumnezeu. Ea ne avertizează în mod serios că persoanele nedrepte nu vor intra în Regat şi enumeră multe dintre viciile care descalifică o persoană (1 Cor. 6:9, 10). Însă lucrul cel mai important este că ea explică legătura dintre înviere şi Regatul lui Dumnezeu. Ea arată că Cristos, „primul rod“ al învierii, trebuie „să domnească până când Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale“. Apoi, după ce îi va distruge pe toţi duşmanii, inclusiv moartea, „el îi va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul . . . pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toţi“. La urmă, ca împlinire a promisiunii privitoare la Regat făcute în Eden, Cristos împreună cu fraţii săi spirituali înviaţi vor zdrobi definitiv capul Şarpelui. Perspectiva învierii celor ce urmează să aibă parte de neputrezire împreună cu Cristos Isus în Regatul ceresc este într-adevăr măreaţă. Pe baza speranţei învierii, Pavel dă îndemnul: „Prin urmare, iubiţii mei fraţi, fiţi statornici, de neclintit, având întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică“ (1 Cor. 15:20–28, 58; Gen. 3:15; Rom. 16:20).

[Note de subsol]

^ par. 1 H. Halley, Halley’s Bible Handbook, 1988, p. 593.

^ par. 1 W. Smith, Dictionary of the Bible, 1863, vol. 1, p. 353.

^ par. 5 The Interpreter’s Bible, vol. 10, 1953, p. 13.

^ par. 5 The Interpreter’s Bible, vol. 9, 1954, p. 356.

[Întrebări de studiu]