Cartea biblică numărul 47 — 2 Corinteni
Cartea biblică numărul 47 — 2 Corinteni
Scriitorul: Pavel
Locul scrierii: Macedonia
Data încheierii scrierii: aprox. 55 e.n.
1, 2. a) Ce l-a determinat pe Pavel să scrie A doua scrisoare către corinteni? b) Unde se afla Pavel când a scris scrisoarea, şi ce anume îl îngrijora?
ERA probabil sfârşitul verii sau începutul toamnei anului 55 e.n. În congregaţia creştină din Corint mai existau câteva probleme care îl îngrijorau pe apostolul Pavel. Trecuseră doar câteva luni de când le scrisese corintenilor prima sa scrisoare. Între timp, Tit fusese trimis în Corint pentru a ajuta la strângerea colectei care avea loc acolo în folosul sfinţilor din Iudeea şi, probabil, pentru a observa reacţia corintenilor la prima scrisoare a lui Pavel (2 Cor. 8:1–6; 2:13). Cum fusese primită ea? Ce mângâiere a fost pentru Pavel să afle că aceasta îi întristase şi îi îndemnase la căinţă! Când Tit s-a întors la Pavel, în Macedonia, cu această veste bună, inima apostolului a fost copleşită de iubirea pe care o simţea pentru colaboratorii săi dragi din Corint (7:5–7; 6:11).
2 De aceea, Pavel le-a scris din nou corintenilor. Această a doua scrisoare plină de forţă şi de afecţiune a fost scrisă în timp ce se afla în Macedonia şi a fost trimisă, după cât se pare, prin Tit (9:2, 4; 8:16–18, 22–24). Unul dintre motivele de îngrijorare care l-au determinat pe Pavel să scrie era prezenţa printre corinteni a unor ‘superapostoli’, despre care el spune că sunt „apostoli falşi care îi înşală pe alţii“ (11:5, 13, 14). Bunăstarea spirituală a acestei congregaţii relativ tinere era în pericol, iar autoritatea de apostol a lui Pavel era contestată. A doua sa scrisoare către corinteni a satisfăcut deci o mare necesitate.
3, 4. a) De câte ori a vizitat Pavel Corintul? b) Ce foloase tragem în prezent din A doua scrisoare către corinteni?
3 Să observăm ce spune Pavel: „Este a treia oară când sunt gata să vin la voi“ (2 Cor. 12:14; 13:1). Când le-a scris prima scrisoare, el îşi propusese să-i viziteze a doua oară, dar, deşi se pregătise în acest sens, această a doua „ocazie de bucurie“ nu s-a materializat (1 Cor. 16:5; 2 Cor. 1:15). Prin urmare, Pavel fusese în Corint o singură dată, între anii 50 şi 52 e.n., când stătuse acolo 18 luni şi fusese întemeiată congregaţia creştină din Corint (Fap. 18:1–18). Dorinţa lui Pavel de a-i vizita încă o dată pe corinteni s-a realizat însă mai târziu, probabil în anul 56 e.n., când a stat trei luni în Grecia. Cu acea ocazie, el a stat cel puţin o parte din acest timp în Corint şi acolo a scris scrisoarea către romani (Rom. 16:1, 23; 1 Cor. 1:14).
4 A doua scrisoare către corinteni, precum şi prima, la fel ca celelalte scrisori ale lui Pavel, au fost considerate întotdeauna o parte autentică a canonului Bibliei. Ea ne dă din nou posibilitatea să aflăm ce se petrecea în congregaţia din Corint şi să tragem foloase din cuvintele scrise de Pavel sub inspiraţie, care conţin sfaturi atât pentru ei, cât şi pentru noi.
CONŢINUTUL CELEI DE-A DOUA SCRISORI CĂTRE CORINTENI
5. a) Ce scrie Pavel despre mângâiere? b) Ce s-a realizat prin intermediul lui Cristos şi ce garanţie suplimentară s-a dat?
5 Ajutor de la „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (1:1—2:11). Pavel îşi începe scrisoarea transmiţând salutări atât din partea sa, cât şi din partea lui Timotei. Apoi, el spune: „Binecuvântat să fie . . . Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“, pentru ca şi noi, la rândul nostru, să-i putem mângâia pe alţii. Pavel şi însoţitorii săi trecuseră printr-o încercare extrem de grea, în care le fusese pusă în pericol chiar viaţa, dar Dumnezeu îi eliberase. Corintenii puteau să le fie şi ei de ajutor, rugându-se în folosul lor. Pavel le scrie cu convingerea că s-a purtat cu sinceritate şi având încredere în bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. Promisiunile divine au devenit „Da“ prin intermediul lui Isus, iar Dumnezeu i-a uns pe cei ce îi aparţin lui Cristos şi le-a dat „în inimă spiritul, adică acontul a ceea ce va veni“ (1:3, 4, 20, 22).
6. Cum îi sfătuieşte Pavel pe corinteni să procedeze cu răufăcătorul exclus care se căise?
6 Se pare că bărbatul la care se referise Pavel în capitolul 5 al primei sale scrisori fusese dat afară din congregaţie. El se căise şi dădea dovadă de întristare. De aceea, Pavel le spune corintenilor să-l ierte cu bunăvoinţă pe acest penitent şi să-l asigure de iubirea lor.
7. Ce arată Pavel despre el şi despre corinteni, şi ce spune el?
7 Calificaţi ca slujitori ai noului legământ (2:12—6:10). Pavel arată că el şi creştinii corinteni erau ca într-o procesiune triumfală alături de Cristos. (Corintenii ştiau ce mireasmă avea tămâia parfumată care era arsă de-a lungul drumului în ziua în care trecea procesiunea armatei învingătoare.) Există însă un contrast izbitor între ‘mireasma’ pe care o răspândesc creştinii printre cei ce vor obţine viaţa şi ‘mireasma’ pe care o răspândesc printre cei ce pier. „Noi nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu“, spune Pavel (2:16, 17).
8. a) Ce scrisori de recomandare aveau Pavel şi colaboratorii săi ca slujitori? b) În ce sens este superior serviciul sacru al noului legământ?
8 Pavel şi colaboratorii săi nu aveau nevoie de documente, nici de scrisori de recomandare pentru corinteni sau de la ei. Chiar credincioşii din Corint, spune Pavel, erau o scrisoare de recomandare, scrisă „de noi ca slujitori“ şi gravată „nu pe table de piatră, ci pe table de carne, pe inimi“. Dumnezeu i-a calificat pe slujitorii noului legământ. Codul scris aducea moartea, avea o glorie trecătoare şi era temporar. Însă spiritul acordat de Dumnezeu duce la viaţă, este durabil şi are o glorie mult mai mare. „Ori de câte ori se citeşte din scrierile lui Moise“, spune Pavel, un văl este pe inima fiilor lui Israel, dar când se întorc la Iehova, vălul este înlăturat şi ei sunt „transformaţi din glorie în glorie“ (3:3, 15, 18).
9. Cum descrie Pavel comoara serviciului sacru?
9 Pavel continuă: ‘Avem acest serviciu după îndurarea care ne-a fost arătată. Ne-am lăsat de lucrurile ascunse şi nu am falsificat cuvântul lui Dumnezeu, ci ne recomandăm prin dezvăluirea adevărului. Dacă mesajul veştii bune este acoperit cu văl, este acoperit cu văl pentru că dumnezeul acestui sistem a orbit mintea celor necredincioşi. Însă inimile noastre sunt luminate cu glorioasa cunoştinţă despre Dumnezeu, reflectată pe faţa lui Cristos. Cât de mare este comoara pe care o avem! Aceasta este în vase de lut, pentru ca puterea care depăşeşte normalul să fie de la Dumnezeu. În persecuţii şi strâmtorări, da, chiar în faţa morţii, noi manifestăm credinţă şi nu renunţăm, căci necazul de-o clipă produce pentru noi o glorie care devine tot mai mare şi este veşnică. Aşadar, noi ne ţinem privirea aţintită asupra lucrurilor care nu se văd’ (4:1–18).
10. a) Ce spune Pavel despre cei ce sunt în unitate cu Cristos? b) Cum se recomandă Pavel ca slujitor al lui Dumnezeu?
10 ‘Ştim că, scrie Pavel, casa noastră pământească va fi înlocuită cu una veşnică în ceruri. Între timp, noi înaintăm prin credinţă şi suntem plini de curaj. Deşi suntem departe de Cristos, ne străduim să-i plăcem întotdeauna.’ (5:1, 7–9) Cei ce sunt în unitate cu Cristos sunt „o creaţie nouă“ şi lor li s-a dat misiunea împăcării. Ei sunt „ambasadori în locul lui Cristos“ (5:17, 20). Pavel se recomandă în toate privinţele ca slujitor al lui Dumnezeu. Cum? ‘Prin perseverenţă în multe lucruri, în încercări, în bătăi, în munci grele, în nopţi fără somn; prin puritate, prin cunoştinţă, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin spirit sfânt, prin iubire fără ipocrizie, prin vorbire adevărată, prin puterea lui Dumnezeu; ca săraci, dar îmbogăţindu-i pe mulţi, ca neavând nimic, şi totuşi posedând toate lucrurile.’ (6:4–10)
11. Ce sfat şi ce avertisment dă Pavel?
11 „Să ne desăvârşim sfinţenia în teamă de Dumnezeu“ (6:11—7:16). Pavel le spune corintenilor: „Inima noastră s-a deschis larg faţă de voi“. Şi ei trebuiau să-şi lărgească inima. Apoi, el le dă un avertisment: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi“! (6:11, 14) Ce legătură are lumina cu întunericul, sau Cristos cu Belial? Ca templu al Dumnezeului celui viu, ei trebuiau să se separe şi să nu mai atingă ce este necurat. Pavel spune: „Să ne curăţim de tot ce murdăreşte carnea şi spiritul şi să ne desăvârşim sfinţenia în teamă de Dumnezeu“ (7:1).
12. De ce s-a bucurat Pavel când a primit veştile din Corint?
12 În continuare, apostolul spune: „Am multă mângâiere, sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre“ (7:4). De ce? Nu numai datorită prezenţei lui Tit, ci şi datorită veştilor bune aduse din Corint despre dorinţa lor sinceră, despre jalea şi despre zelul lor faţă de Pavel. Dându-şi seama că prima sa scrisoare îi făcuse pe corinteni să se întristeze pentru un timp, el se bucura că aceştia au fost întristaţi spre căinţă pentru salvare. El îi laudă pentru că au colaborat cu Tit.
13. a) Ce exemple de generozitate menţionează Pavel? b) Ce principii analizează Pavel în legătură cu faptul de a dărui?
13 Generozitatea va fi răsplătită (8:1—9:15). În ce priveşte contribuţiile pentru ‘sfinţii’ aflaţi în nevoie, Pavel menţionează exemplul macedonenilor, care, deşi trăiau într-o sărăcie lucie, dăduseră dovadă de o generozitate peste posibilităţile lor reale. Apostolul spera să vadă aceeaşi dărnicie şi la corinteni, ca dovadă a sincerităţii iubirii lor faţă de Domnul Isus Cristos, care a devenit sărac pentru ca ei să poată fi bogaţi. Faptul de a da potrivit cu ce aveau urma să aibă drept rezultat o egalizare, astfel încât cel ce avea mult să nu aibă prea mult, iar cel ce avea puţin să nu aibă prea puţin. Tit şi alţii au fost trimişi la ei pentru strângerea acestui dar generos. Pavel se lăudase cu generozitatea corintenilor şi cu dorinţa lor de a dărui şi nu voia să rămână de ruşine în cazul în care ei nu terminau de strâns darul lor generos. Da, „cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate“. Dar ei trebuiau să facă acest lucru din inimă, fiindcă „Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“. El putea face să crească bunătatea sa nemeritată faţă de ei şi să-i îmbogăţească pentru orice manifestare de generozitate. „Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu pentru darul său de nedescris!“ (9:1, 6, 7, 15)
14. Ce spune Pavel pentru a-şi susţine apostolatul?
14 Pavel îşi apără apostolatul (10:1—13:14). Pavel recunoaşte că era umil la înfăţişare. Însă creştinii nu poartă război potrivit cărnii, ci armele lor sunt spirituale, „pline de putere, datorită lui Dumnezeu“, ca să răstoarne raţionamente care sunt împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu (10:4). Unii judecau lucrurile după valoarea lor aparentă şi spuneau că scrisorile apostolului aveau greutate, dar că vorbirea lui era de dispreţuit. Aceştia trebuiau să ştie că acţiunile lui Pavel aveau să fie asemenea cuvintelor din scrisorile sale! Corintenii trebuiau să înţeleagă că Pavel nu se lăuda cu realizările din teritoriul altcuiva. El personal le adusese vestea bună. Pe lângă aceasta, spune el, dacă cineva se laudă, să se laude în Iehova.
15. a) Ce ilustrări foloseşte Pavel când îi demască pe apostolii falşi? b) Prin ce experienţe trecuse Pavel?
15 Pavel era conştient că avea responsabilitatea de a-i prezenta lui Cristos congregaţia din Corint ca pe o fecioară castă. Aşa cum Eva fusese amăgită prin viclenia Şarpelui, tot aşa exista pericolul ca mintea lor să se corupă. De aceea, Pavel îi denunţă cu putere pe ‘superapostolii’ din congregaţia corintenilor (11:5). Ei erau apostoli falşi. Întrucât Satan însuşi se preface într-un înger de lumină, nu este de mirare că slujitorii lui fac la fel. Dar, cât despre faptul de a fi slujitori ai lui Cristos, cum puteau ei să se compare cu Pavel în ce priveşte experienţa? El îndurase multe: închisoare, bătăi, trei naufragii, nenumărate pericole, fusese deseori în nopţi fără somn şi se abţinuse de la mâncare. Însă, în toate aceste încercări, nu scăpase niciodată din vedere necesităţile congregaţiilor şi simţea că arde ori de câte ori se poticnea cineva.
16. a) Cu ce s-ar fi putut lăuda Pavel, dar de ce a preferat să vorbească despre slăbiciunile lui? b) Ce dovezi ale apostolatului său a adus Pavel?
16 Aşadar, dacă cineva avea motiv să se laude, acesta era Pavel. Puteau spune ceilalţi aşa-zişi apostoli din Corint că fuseseră duşi în paradis şi că auziseră cuvinte de nerostit? Totuşi, Pavel vorbeşte despre slăbiciunile sale. Ca să nu se înalţe peste măsură i se dăduse „un spin în carne“. Deşi apostolul făcuse implorări ca acesta să-i fie îndepărtat, i s-a spus: „Bunătatea mea nemeritată îţi este de ajuns“. Pavel a preferat să se laude cu slăbiciunile lui, pentru ca „puterea lui Cristos“ să rămână peste el ca un cort (12:7, 9). Nu, Pavel nu s-a dovedit inferior „superapostolilor“, iar corintenii au văzut dovezile apostolatului său printre ei „prin toată perseverenţa, prin semne şi minuni şi prin lucrări de putere“. El nu căuta bunurile lor şi, la fel, nici Tit, nici ceilalţi colaboratori ai săi pe care îi trimisese la ei nu profitaseră de ele (12:11, 12).
17. Ce îndemn le dă Pavel corintenilor în încheierea scrisorii sale?
17 Toate lucrurile erau pentru zidirea lor. Însă Pavel se temea ca nu cumva, la sosirea lui în Corint, să-i întâlnească pe unii care nu se căiseră de lucrările cărnii. De aceea, el îi avertizează pe păcătoşi că urma să ia măsurile cuvenite şi nu avea să cruţe pe nimeni. El îi sfătuieşte pe toţi membrii congregaţiei să verifice încontinuu dacă sunt în credinţa care este în unitate cu Isus Cristos. Pavel şi Timotei aveau să se roage lui Dumnezeu pentru ei. Apostolul îi îndeamnă să se bucure şi să restabilească unitatea, pentru ca Dumnezeul iubirii şi al păcii să fie cu ei. În încheierea scrisorii, el le transmite salutări din partea sfinţilor şi le doreşte să aibă parte de multe binecuvântări spirituale.
DE CE ESTE DE FOLOS
18. Care este punctul de vedere corect pe care ar trebui să-l aibă creştinii cu privire la serviciul sacru?
18 Cât de stimulatoare şi de încurajatoare este aprecierea pe care o exprimă Pavel faţă de serviciul creştin în A doua scrisoare către corinteni! Să-l considerăm şi noi aşa cum l-a considerat el! Creştinul calificat de Dumnezeu nu este un vânzător ambulant al Cuvântului, ci slujeşte cu sinceritate. Ceea ce îl recomandă nu este un document scris, ci rodul pe care îl produce în acest serviciu. Însă creştinii nu trebuie să se umfle de mândrie, chiar dacă serviciul lor este glorios. Fiind imperfecţi, slujitorii lui Dumnezeu poartă comoara serviciului lor sacru în vase fragile de lut, ca să se vadă clar că puterea este de la Dumnezeu. Aşadar, este nevoie de umilinţă pentru a accepta gloriosul privilegiu de a fi slujitori ai lui Dumnezeu. Şi ce dovadă de bunătate nemeritată din partea lui Dumnezeu este faptul de a sluji ca „ambasadori în locul lui Cristos“! Îndemnul lui Pavel este deci foarte potrivit: „Să nu acceptaţi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu ca să-i rataţi scopul“ (2:14–17; 3:1–5; 4:7; 5:18–20; 6:1).
19. În ce privinţe este Pavel un exemplu remarcabil pentru slujitorii creştini de astăzi, în special pentru supraveghetori?
19 Fără îndoială, Pavel este un remarcabil exemplu pentru slujitorii creştini de astăzi. El a preţuit Scripturile ebraice inspirate, le-a studiat, a citat din ele de nenumărate ori, a făcut referire la ele şi le-a aplicat (2 Cor. 6:2, 16–18; 7:1; 8:15; 9:9; 13:1; Is. 49:8; Lev. 26:12; Is. 52:11; Ezec. 20:41; 2 Sam. 7:14; Os. 1:10). În plus, ca supraveghetor, Pavel a fost profund preocupat de turmă. El a spus: „Voi cheltui cât se poate de bucuros şi chiar mă voi cheltui întru totul pentru sufletele voastre“. Apostolul s-a dăruit în întregime în folosul fraţilor, aşa cum reiese din scrisoarea sa (2 Cor. 12:15; 6:3–10). A fost neobosit în munca sa, în timp ce i-a învăţat şi i-a îndemnat pe creştinii din Corint, îndreptând lucrurile în congregaţia lor. El i-a avertizat clar să nu aibă nicio legătură cu întunericul, spunându-le: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi“. Pentru că îi iubea sincer, nu dorea ca mintea lor să se corupă, „aşa cum şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui“. De aceea i-a îndemnat din toată inima: „Verificaţi mereu dacă sunteţi în credinţă, dovediţi mereu ce sunteţi voi înşivă“. El i-a încurajat să fie generoşi, arătându-le că „Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“ şi el însuşi şi-a exprimat recunoştinţa profundă faţă de Dumnezeu pentru darul său de nedescris. Într-adevăr, fraţii din Corint erau scrişi cu iubire pe tabla de carne a inimii lui Pavel, iar serviciul său neobosit în favoarea intereselor lor este modelul pe care ar trebui să-l imite orice supraveghetor zelos şi vigilent. Da, Pavel este un exemplu remarcabil pentru noi, slujitorii creştini de astăzi! (6:14; 11:3; 13:5; 9:7, 15; 3:2)
20. a) Cum ne îndreaptă Pavel gândirea în direcţia corectă? b) Spre ce speranţă glorioasă îndreaptă atenţia A doua scrisoare către corinteni?
20 Apostolul Pavel ne îndreaptă gândirea în direcţia corectă, arătându-ne că „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri“ este adevărata sursă de putere în timp de încercare. El este cel care „ne mângâie în toate necazurile noastre“ ca să perseverăm pentru a fi salvaţi şi pentru a intra în lumea sa nouă. De asemenea, Pavel îndreaptă atenţia spre speranţa glorioasă a celor ce vor avea în ceruri „o clădire de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mâini şi care este veşnică“. Apoi, el spune: „Dacă cineva este unit cu Cristos, este o creaţie nouă, lucrurile vechi au trecut şi iată: au venit în existenţă lucruri noi!“. A doua scrisoare către corinteni conţine într-adevăr cuvinte minunate care le întăresc încrederea celor ce, asemenea lui Pavel, vor moşteni Regatul ceresc (1:3, 4; 5:1, 17).
[Întrebări de studiu]
