Cartea biblică numărul 50 — Filipeni

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Roma

Data încheierii scrierii: aprox. 60, 61 e.n.

1. a) În ce împrejurări au auzit filipenii vestea bună? b) Ce informaţii istorice despre oraşul Filipi prezintă interes?

CÂND apostolul Pavel a fost chemat prin intermediul unei viziuni să ducă vestea bună în Macedonia, el şi însoţitorii săi, Luca, Sila şi tânărul Timotei, au ascultat cu promptitudine. De la Troa (Asia Mică), ei au călătorit cu corabia până la Neapole, iar de acolo, trecând printr-un defileu, au mers la Filipi, oraş aflat la aproximativ 15 km în interiorul ţării. Luca spune despre Filipi că era „principalul oraş din provincia Macedoniei“ (Fap. 16:12). Numele oraşului a fost dat în onoarea regelui macedonean Filip al II-lea (tatăl lui Alexandru cel Mare), care l-a cucerit în 356 î.e.n. Mai târziu, acest oraş a fost cucerit de romani, iar în anul 42 î.e.n. a fost scena unor bătălii decisive. Ele au contribuit la consolidarea poziţiei lui Octavian, care ulterior a devenit Caesar Augustus. Pentru a comemora această victorie, el a transformat oraşul Filipi în colonie romană.

2. Ce rezultat a avut predicarea lui Pavel în Filipi, şi ce evenimente au însoţit întemeierea congregaţiei de acolo?

 ² Când ajungea prima oară într-un oraş, Pavel obişnuia să le predice mai întâi iudeilor în sinagogă. Însă, când a mers prima oară la Filipi, în jurul anului 50 e.n., a găsit acolo puţini iudei şi, după cât se pare, aceştia nu aveau sinagogă, iar pentru a se ruga obişnuiau să se întâlnească în afara oraşului, pe malul unui râu. Predicarea lui Pavel a dat imediat roade, una dintre primele persoane convertite fiind Lidia, o comerciantă care era prozelită iudeică. Ea a îmbrăţişat imediat adevărul despre Cristos şi a insistat ca vizitatorii să rămână în casa ei. „Ne-a obligat să acceptăm“, scrie Luca. Dar nu după mult timp, ei s-au confruntat cu opoziţie, iar Pavel şi Sila au fost bătuţi cu nuiele, după care au fost întemniţaţi. În timp ce se aflau în închisoare a avut loc un cutremur de pământ, iar temnicerul şi familia lui, ascultându-i pe Pavel şi pe Sila, au devenit credincioşi. A doua zi, Pavel şi Sila au fost eliberaţi din închisoare. Înainte de a părăsi oraşul, ei i-au vizitat pe fraţii adunaţi în casa Lidiei şi i-au încurajat. Pavel a păstrat vie amintirea necazurilor care au însoţit întemeierea noii congregaţii din Filipi (Fap. 16:9–40).

3. Ce legături a avut mai târziu Pavel cu congregaţia din Filipi?

³ După câţiva ani, în timpul celei de-a treia călătorii misionare, Pavel a vizitat din nou congregaţia din Filipi. După aproximativ zece ani de la întemeierea congregaţiei, fraţii din Filipi şi-au exprimat într-un mod emoţionant iubirea faţă de el. Pavel s-a simţit îndemnat atunci să le scrie această scrisoare inspirată, care a fost păstrată în Sfintele Scripturi şi care poartă numele acelei congregaţii iubite.

4. Cum este identificat scriitorul acestei scrisori, şi ce dovezi atestă autenticitatea ei?

⁴ Majoritatea comentatorilor biblici sunt de acord, din motive întemeiate, că scriitorul acestei cărţi a fost Pavel, aşa cum se spune în primul ei verset. În scrisoarea sa către filipeni, Policarp (69?–155? e.n.) spune că şi Pavel le scrisese acestora. Unii comentatori biblici din primele secole, cum ar fi Ignatie, Ireneu, Tertulian şi Clement din Alexandria, citează din această scrisoare, pe care i-o atribuie lui Pavel. Ea este menţionată în Fragmentul Muratorian (sec. al II-lea e.n.) şi în toate celelalte liste canonice din primele secole şi apare alături de alte opt scrisori ale lui Pavel în Papirusul Chester Beatty nr. 2 (P⁴⁶), despre care se crede că datează aproximativ din anul 200 e.n.

5. Ce anume arată că scrisoarea a fost scrisă la Roma?

⁵ Locul şi data scrierii pot fi stabilite cu o exactitate destul de mare. Când a scris-o, Pavel era păzit de garda personală a împăratului roman, iar în jurul lui se desfăşura o intensă activitate creştină. În încheierea scrisorii, el adresează salutări din partea celor fideli din casa Cezarului. Toate acestea sugerează că scrisoarea a fost trimisă din Roma (Filip. 1:7, 13, 14; 4:22; Fap. 28:30, 31).

6. Ce dovezi există cu privire la data scrierii acestei scrisori?

⁶ Dar când a fost scrisă această scrisoare? Se pare că Pavel se afla de mai mult timp la Roma, întrucât toată garda pretoriană şi mulţi alţii aflaseră despre detenţia lui şi despre faptul că fusese închis din cauză că era creştin. De asemenea, a fost nevoie de timp pentru ca Epafrodit să vină din Filipi (care se afla la o distanţă de aproximativ 1 000 de kilometri) cu un dar pentru Pavel. A fost nevoie de timp şi pentru ca vestea că Epafrodit se îmbolnăvise la Roma să ajungă înapoi în Filipi, iar exprimările de tristeţe despre vestea primită să ajungă de la Filipi la Roma (Filip. 2:25–30; 4:18). Întrucât prima detenţie a lui Pavel la Roma a avut loc în jurul anilor 59–61 e.n., este foarte probabil ca el să fi scris această scrisoare aproximativ în 60 sau 61 e.n., după un an sau poate chiar mai mult de la sosirea lui la Roma.

7. a) Ce legătură a existat între Pavel şi filipeni, şi ce l-a îmboldit pe apostol să scrie? b) Ce fel de scrisoare este scrisoarea către filipeni?

⁷ Durerile pe care le-a suferit când i-a născut prin cuvântul adevărului pe aceşti copii din Filipi, afecţiunea şi generozitatea filipenilor, care i-au trimis daruri lui Pavel pentru nevoile personale în multele sale călătorii şi necazuri, precum şi faptul că Iehova a binecuvântat foarte mult începuturile lucrării misionare în Macedonia, toate acestea au contribuit la stabilirea unei puternice legături de iubire între Pavel şi fraţii din Filipi. Darul generos trimis apostolului şi întrebările lor pline de îngrijorare în legătură cu Epafrodit şi cu progresul veştii bune la Roma l-au îmboldit pe Pavel să le scrie o scrisoare plină de căldură şi de afecţiune pentru a-i întări şi a-i încuraja.

CONŢINUTUL CĂRŢII FILIPENI

8. a) Cum îşi exprimă Pavel încrederea şi afecţiunea faţă de fraţii din Filipi? b) Ce spune Pavel despre lanţurile sale, şi ce sfaturi dă?

⁸ Apărarea şi progresul veştii bune (1:1–30). După ce le transmite salutări filipenilor din partea sa şi a lui Timotei, Pavel îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru contribuţia pe care o avuseseră filipenii în ce priveşte vestea bună „din prima zi“ până în acel moment. El îşi exprimă încrederea că aveau să ducă până la capăt lucrarea lor bună, deoarece erau părtaşi cu el la bunătatea nemeritată şi la „apărarea şi stabilirea legală a veştii bune“. Plin de tandră afecţiune, apostolul tânjea după toţi. El le spune: „Iată pentru ce continui să mă rog: iubirea voastră să crească tot mai mult . . . ca să vă asiguraţi de lucrurile mai importante“ (1:5, 7, 9, 10). Pavel dorea să le facă cunoscut că ‘împrejurările în care se afla duseseră la progresul veştii bune’, în sensul că lanţurile lui deveniseră cunoscute de toţi, iar fraţii fuseseră încurajaţi să vorbească fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.  Deşi pentru Pavel era un câştig să moară chiar atunci, apostolul ştia că pentru progresul şi bucuria lor era necesar mai degrabă ca el să rămână în viaţă. Pavel îi sfătuieşte să se comporte într-un mod demn de vestea bună, pentru ca, fie că venea la ei, fie că nu venea, să audă despre ei că luptau în continuare în unitate şi că nu se lăsau ‘înspăimântaţi în vreun fel de împotrivitorii lor’ (1:12, 28).

9. Cum puteau păstra filipenii modul de gândire al lui Cristos?

⁹ Păstraţi acelaşi mod de gândire ca şi Cristos (2:1–30). Pavel îi încurajează pe filipeni să manifeste umilinţă, „arătând interes nu doar faţă de lucrurile personale, ci şi faţă de ale celorlalţi“. Ei trebuiau să aibă acelaşi mod de gândire ca şi Cristos Isus, care, deşi avea chip de Dumnezeu, s-a golit pe sine pentru a deveni om şi s-a umilit, fiind ascultător până la moarte, astfel că Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dat un nume mai presus de orice alt nume. Pavel îi îndeamnă: „Continuaţi să lucraţi la salvarea voastră, cu teamă şi tremur“ şi „faceţi toate lucrurile fără murmure şi fără contraziceri . . . ţinând strâns cuvântul vieţii“ (2:4, 12, 14, 16). El spera să-l trimită la ei pe Timotei şi era încrezător că avea să vină şi el curând după aceea. Însă, pentru ca ei să se bucure din nou, îl trimitea înapoi pe Epafrodit, care se restabilise după boală.

10. Cum s-a străduit Pavel să atingă ţinta, şi ce îi sfătuieşte el pe alţii?

¹⁰ ‘Să ne străduim să atingem ţinta’ (3:1—4:23). ‘Noi, care avem adevărata circumcizie’, spune Pavel, ‘trebuie să ne ferim de câini, de cei care mutilează carnea’. Dacă cineva avea motive să se încreadă în carne, Pavel avea mult mai multe, iar trecutul său de iudeu circumcis şi de fariseu era o dovadă în acest sens. Însă el considera că toate acestea erau o pierdere „datorită valorii inestimabile a cunoştinţei despre Cristos Isus“, Domnul lui. Prin intermediul dreptăţii care vine prin credinţă, el spera să ajungă „la învierea timpurie din morţi“ (3:2, 3, 8, 11). Drept urmare, spune Pavel, „uitând lucrurile din urmă şi întinzându-mă spre cele dinainte, mă străduiesc să ating ţinta pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, prin Cristos Isus“. Fie ca toţi creştinii maturi să aibă acelaşi mod de gândire. În cazul unora, care nu se gândesc decât la lucrurile de pe pământ şi al căror dumnezeu este pântecele, sfârşitul lor este distrugerea. Dar, „cât despre noi“, spune Pavel, „cetăţenia noastră este în ceruri“ (3:13, 14, 20).

11. a) Ce anume trebuie să constituie preocuparea noastră şi ce lucruri trebuie să practicăm? b) Ce spune Pavel despre generozitatea filipenilor?

¹¹ Pavel îndeamnă: ‘Bucuraţi-vă în Domnul! . . . Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Ceea ce este adevărat, ceea ce merită respect, ceea ce este drept şi cast, ceea ce merită să fie iubit, ceea ce este vorbit de bine, orice virtute şi orice lucru demn de laudă, acestea să fie preocuparea voastră. Practicaţi lucrurile pe care le-aţi învăţat, acceptat, auzit şi văzut în legătură cu mine, iar Dumnezeul păcii va fi cu voi’ (4:4–9). Pavel se bucura mult că filipenii se gândeau la el şi erau generoşi, cu toate că avea tărie pentru toate lucrurile ‘datorită celui care îi dădea putere’. El le mulţumeşte cu căldură pentru darul lor. De când începuse să anunţe vestea bună în Macedonia, ei excelaseră în ce priveşte faptul de a dărui. La rândul său, Dumnezeu, „care are bogăţii glorioase“, urma să le dea tot ce aveau nevoie „prin Cristos Isus“ (4:13, 19). Pavel le transmite salutări de la toţi sfinţii, inclusiv de la cei din casa Cezarului.

DE CE ESTE DE FOLOS

12. Cum putem să primim în prezent aprobarea lui Dumnezeu şi să devenim o bucurie pentru fraţii noştri asemenea fraţilor din Filipi?

¹² Cartea Filipeni ne este într-adevăr de mare folos! Cu siguranţă, şi noi dorim să fim aprobaţi de Iehova şi să fim lăudaţi de supraveghetorii noştri creştini aşa cum a fost lăudată de Pavel congregaţia din Filipi. Acest lucru este posibil dacă urmăm exemplul excelent al filipenilor şi sfaturile iubitoare ale lui Pavel. Asemenea filipenilor, trebuie să manifestăm generozitate, să dorim să-i ajutăm pe fraţii noştri aflaţi în dificultăţi şi să luăm parte la apărarea şi stabilirea legală a veştii bune (1:3–7). Trebuie să ‘rămânem neclintiţi într-un singur spirit, luptând cot la cot cu un singur suflet pentru credinţa veştii bune’, şi să strălucim ca „surse de lumină“ în mijlocul unei generaţii strâmbe şi denaturate. În timp ce îndeplinim toate acestea şi ne străduim ca meditarea la lucrurile care merită respect să fie preocuparea noastră, putem deveni o bucurie pentru fraţii noştri, aşa cum filipenii au devenit o coroană de bucurie pentru apostolul Pavel (1:27; 2:15; 4:1, 8).

13. În ce moduri putem să-l imităm toţi pe Pavel?

¹³ „Deveniţi imitatorii mei în unitate“, spune Pavel. Cum putem să-l imităm? O modalitate este ca, în orice împrejurare, să fim mulţumiţi cu ce avem. Indiferent că s-a aflat în belşug sau în nevoi, Pavel a învăţat să se adapteze împrejurărilor fără să se plângă, pentru a-şi putea continua cu zel şi cu bucurie serviciul pentru Dumnezeu. Toţi ar trebui să fim ca Pavel, având o tandră afecţiune faţă de fraţii noştri fideli. Cu câtă bucurie şi afecţiune a vorbit el despre serviciul sacru al lui Timotei şi al lui Epafrodit! Şi cât de aproape s-a simţit el de fraţii din Filipi, pe care i-a numit „iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi coroana [sa]“! (3:17; 4:1, 11, 12; 2:19–30)

14. Ce îi încurajează scrisoarea către filipeni pe toţi creştinii să facă, însă cui se adresează în mod deosebit scrisoarea?

¹⁴ Cum mai putem să-l imităm pe Pavel? ‘Străduindu-ne să atingem ţinta’! Toţi cei ce au mintea îndreptată spre lucrurile care „merită respect“ sunt profund interesaţi de minunatele măsuri luate de Iehova cu privire la cer şi la pământ, măsuri prin care  ‘orice limbă va recunoaşte deschis că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl’. Sfaturile excelente din scrisoarea către filipeni îi încurajează pe toţi cei ce au speranţa vieţii veşnice sub Regatul lui Dumnezeu să urmărească această ţintă. Însă această scrisoare se adresează în primul rând creştinilor a căror ‘cetăţenie este în ceruri’ şi care aşteaptă cu nerăbdare să fie făcuţi ‘asemenea corpului glorios [al lui Cristos]’. ‘Uitând lucrurile din urmă şi întinzându-se spre cele dinainte’, fie ca toţi aceşti creştini să-l imite pe apostolul Pavel, ‘străduindu-se să atingă ţinta pentru premiul chemării cereşti’ — glorioasa lor moştenire în Regatul cerurilor! (4:8; 2:10, 11; 3:13, 14, 20, 21)

[Întrebări de studiu]