Cartea biblică numărul 51 — Coloseni

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Roma

Data încheierii scrierii: aprox. 60, 61 e.n.

1. Unde era situat Colose?

LĂSÂND în urma lor Efesul, doi bărbaţi s-au îndreptat spre est şi au traversat Asia Mică mergând de-a lungul fluviului Meandru (Menderes). Când au ajuns la afluentul Lycos, în ţinutul Frigiei, au luat-o spre sud-est urcând în susul râului, prin valea dintre munţi. În faţa lor se întindea o privelişte minunată: păşuni verzi şi fertile cu turme mari de oi. (Produsele din lână erau o importantă sursă de venit pentru oamenii din acea regiune. *) Continuând urcuşul, călătorii au lăsat în dreapta bogatul oraş Laodiceea, centrul administraţiei romane din acea provincie. La stânga, de cealaltă parte a râului, se putea vedea oraşul Hierapolis, renumit pentru templele şi izvoarele sale termale. Existau congregaţii creştine atât în cele două oraşe, cât şi în Colose, un orăşel aflat la aproximativ 16 kilometri mai departe, în susul văii.

2. a) Cine erau cei doi mesageri trimişi de Pavel la Colose? b) Ce se cunoaşte despre congregaţia din Colose?

² Cei doi călători se îndreptau spre Colose. Ei erau creştini. Cel puţin unul dintre ei cunoştea bine acea regiune, deoarece era din Colose. Se numea Onisim şi era un sclav care se întorcea la stăpânul său, membru al congregaţiei din acel oraş. El era însoţit de Tihic, un om liber. Amândoi erau trimişi de apostolul Pavel şi duceau o scrisoare a acestuia adresată ‘sfinţilor şi fraţilor fideli uniţi cu Cristos care erau în Colose’. Din câte se ştie, Pavel n-a vizitat niciodată Colose. Congregaţia, alcătuită în mare parte din neiudei, fusese probabil întemeiată de Epafras, care lucrase din greu în mijlocul lor şi care în acel moment era cu Pavel la Roma (Col. 1:2, 7; 4:12).

3. Ce dezvăluie scrisoarea către coloseni despre scriitorul ei, precum şi despre timpul şi locul scrierii?

³ Scriitorul acestei scrisori a fost apostolul Pavel, aşa cum declară chiar el în cuvintele din introducere şi din încheiere (1:1; 4:18). În finalul scrisorii, el mai spune că a scris-o în închisoare. Acest lucru trebuie să fi avut loc în timpul primei sale detenţii la Roma, între anii 59 şi 61 e.n., când a scris mai multe scrisori de încurajare. Scrisoarea către coloseni a fost trimisă împreună cu cea adresată lui Filimon şi se pare că a fost scrisă cam în aceeaşi perioadă cu scrisoarea adresată efesenilor, întrucât multe idei şi expresii sunt identice (Col. 4:7–9; Filim. 10, 23).

4. Ce anume confirmă autenticitatea scrisorii către coloseni?

⁴ Nu avem motive să ne îndoim de autenticitatea scrisorii către coloseni. Prezenţa acesteia alături de alte scrisori ale lui Pavel în Papirusul Chester Beatty nr. 2 (P⁴⁶), care datează aproximativ din anul 200 e.n., arată că ea a fost acceptată de primii creştini drept una dintre scrisorile lui Pavel. Autenticitatea ei este confirmată de mărturiile din primele secole care confirmă şi autenticitatea celorlalte scrisori ale lui Pavel.

5. a) Ce l-a determinat pe Pavel să le scrie colosenilor? b) Ce scoate în evidenţă scrisoarea?

⁵ Ce l-a îndemnat pe Pavel să le scrie colosenilor? În primul rând, faptul că Onisim urma să se întoarcă la Colose. Epafras i se alăturase de curând lui Pavel şi, fără îndoială, ceea ce îi relatase el despre situaţia din Colose i-a dat un motiv în plus să le scrie (Col. 1:7, 8; 4:12). Un anumit pericol ameninţa congregaţia creştină de acolo. Religiile din acea vreme se aflau într-un proces de fărâmiţare şi apăreau mereu religii noi prin fuzionarea unor părţi din cele vechi. Este posibil ca unele filozofii păgâne marcate de ascetism, spiritismul şi superstiţiile idolatre, combinate cu unele elemente din religia iudaică, precum abţinerea de la anumite alimente şi respectarea anumitor zile, să-i fi influenţat pe unii membri ai congregaţiei. Indiferent cum au stat lucrurile, se  pare că Epafras a avut motive serioase să facă lunga călătorie la Roma ca să-l vadă pe Pavel. Totuşi, congregaţia ca întreg nu se afla într-un pericol iminent, fapt ce reiese din raportul încurajator prezentat de Epafras cu privire la iubirea şi statornicia lor. Când a primit aceste veşti, Pavel a luat poziţie fermă de partea cunoştinţei exacte şi a închinării curate, şi a scris această scrisoare congregaţiei din Colose. Ea subliniază superioritatea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Cristos, punând-o în contrast cu filozofia păgână, cu închinarea la îngeri şi cu tradiţiile iudaice.

CONŢINUTUL SCRISORII CĂTRE COLOSENI

6. a) Ce rugăciune face Pavel pentru coloseni? b) Ce spune Pavel despre poziţia şi serviciul sacru al lui Isus în legătură cu congregaţia?

⁶ Să avem credinţă în Cristos, capul congregaţiei (1:1—2:12). La începutul scrisorii, după ce transmite salutări din partea sa şi a lui Timotei, Pavel îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa în Cristos a colosenilor şi pentru iubirea lor. Ei aflaseră despre bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu prin intermediul lui Epafras, care le predicase vestea bună. De când auzise raportul cu privire la ei, Pavel spune că nu înceta să se roage pentru ei ca să fie umpluţi de „cunoştinţa exactă a voinţei sale în toată înţelepciunea şi înţelegerea spirituală“ ca să umble într-un mod demn de Iehova, ‘să persevereze pe deplin şi să fie îndelung răbdători cu bucurie’ (1:9–11). Tatăl îi eliberase, aducându-i în „regatul Fiului iubirii sale“, care este chipul Dumnezeului nevăzut şi cel prin care şi pentru care au fost create toate lucrurile. El este Capul congregaţiei şi întâiul născut din morţi. Prin sângele lui Isus, Dumnezeu a găsit de cuviinţă să împace din nou cu sine toate lucrurile, da, inclusiv pe coloseni, care altădată erau înstrăinaţi, ‘dacă, bineînţeles, rămâneau în credinţă’ (1:13, 23).

7. Ce predica Pavel, şi cu ce scop?

⁷ Pavel se bucura să întregească suferinţele lui Cristos în folosul congregaţiei, al cărei slujitor devenise. Acest lucru îi permitea ca, spre binele lor, să predice temeinic cuvântul lui Dumnezeu cu privire la ‘bogăţia gloriei secretului sacru, pe care Dumnezeu a vrut să le-o facă cunoscută sfinţilor săi’. ‘Cristos este cel pe care îl vestim noi’, spune Pavel, ‘sfătuind şi învăţând în toată înţelepciunea, ca să prezentăm pe orice om desăvârşit în unitate cu Cristos’ (1:26–28).

8. De ce lupta Pavel în folosul fraţilor săi?

⁸ Pavel lupta în folosul colosenilor, al laodiceenilor şi al altora pentru ca ei să fie mângâiaţi şi uniţi armonios în iubire, astfel încât să dobândească o ‘cunoştinţă exactă a secretului sacru al lui Dumnezeu, şi anume Cristos, în care sunt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei’. El nu voia ca aceştia să fie amăgiţi de nişte argumente convingătoare, ci, dimpotrivă, voia ca ei să umble în unitate cu Cristos, fiind „înrădăcinaţi şi zidiţi în el şi întăriţi în credinţă“. În continuare, Pavel dă un avertisment: „Luaţi seama să nu vă fure cineva prin filozofie şi amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor“ (2:2, 3, 7, 8).

9. Cu privire la ce fel de închinare avertizează Pavel, şi de ce nu trebuiau colosenii să se supună Legii?

⁹ Morţi faţă de lucrările cărnii, dar vii faţă de Cristos (2:13—3:17). Deşi fuseseră morţi în greşelile şi în necircumcizia lor, Dumnezeu îi făcuse vii împreună cu Cristos, ştergând documentul scris de mână al Legii, care era împotriva iudeilor. ‘Nimeni deci nu trebuia să-i judece’ cu privire la Lege sau la dispoziţiile ei, care erau doar o umbră a realităţii, adică a lui Cristos. De asemenea, dacă muriseră împreună cu Cristos faţă de lucrurile elementare ale lumii, Pavel îi întreabă de ce se mai supuneau decretelor: „Nu lua, nu gusta, nu atinge!“, conform poruncilor şi învăţăturilor omeneşti. O formă ostentativă de închinare după propria voinţă, o falsă umilinţă, tratarea cu asprime a corpului — aceste practici n-au nicio valoare în lupta împotriva dorinţelor cărnii (2:16, 21).

10. Cum poate să caute un creştin lucrurile de sus şi să îmbrace noua personalitate?

¹⁰ Mai degrabă, Pavel sfătuieşte: „Căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă aşezat la dreapta lui Dumnezeu! Gândiţi-vă întotdeauna la lucrurile de sus, nu la lucrurile de pe pământ!“. Aceasta se putea face dezbrăcând vechea personalitate şi îmbrăcând noua personalitate, care, datorită cunoştinţei exacte nu face deosebire între iudeu şi grec, deoarece „Cristos este totul şi în toţi“. Înseamnă că, în calitate de „aleşi ai lui Dumnezeu“, ei trebuiau să se îmbrace cu tandră afecţiune şi compasiune, cu umilinţă, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare. Apostolul spune: „Aşa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi. Dar pe lângă toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unităţii!“. Prin cuvinte sau prin fapte, totul trebuie făcut „în numele Domnului Isus, mulţumindu-i prin el lui Dumnezeu, Tatăl“! (3:1, 2, 11–14, 17)

11. a) Ce sfaturi se dau cu privire la familie şi la relaţiile cu alţii? b) Ce salutări sunt transmise în încheiere?

¹¹ Relaţiile cu alţii (3:18—4:18). În ce priveşte relaţiile de familie, spune Pavel, soţiile să le fie supuse soţilor lor şi soţii să-şi iubească soţiile, copiii să asculte de părinţi şi taţii să nu-şi exaspereze copiii. Sclavii trebuiau să asculte de stăpânii lor cu teamă de Iehova, iar stăpânii trebuiau să-şi trateze cu dreptate sclavii. Toţi trebuiau să persevereze în rugăciune şi să umble cu înţelepciune faţă de cei de afară. Tihic şi Onisim urmau să le spună personal  lucrurile care aveau legătură cu Pavel şi cu colaboratorii săi în ce priveşte Regatul lui Dumnezeu. Aceştia le transmit salutări celor din Colose, iar Pavel îi salută, de asemenea, pe fraţii din Laodiceea şi îi roagă să facă un schimb de scrisori între congregaţii. În încheiere, Pavel scrie un salut chiar cu mâna lui: „Amintiţi-vă neîncetat de lanţurile mele! Bunătatea nemeritată să fie cu voi!“ (4:18).

DE CE ESTE DE FOLOS

12. Ce adevăruri înviorătoare prezintă scrisoarea către coloseni, şi cu ce foloase pentru congregaţie?

¹² Ne putem imagina cât de repede a circulat printre fraţii din Colose vestea venirii celor doi fraţi din Roma. Ei s-au întrunit cu viu interes, probabil în casa lui Filimon, pentru a asculta ce spunea Pavel în scrisoarea sa (Filim. 2). Ce adevăruri înviorătoare le-a oferit ea cu privire la poziţia lui Cristos şi la necesitatea de a dobândi cunoştinţă exactă! Cu câtă claritate au fost înălţate pacea şi cuvântul lui Cristos, în timp ce filozofiile umane şi tradiţiile iudaice au fost puse la locul care li se cuvenea! Aici exista hrană pentru mintea şi inima tuturor membrilor congregaţiei: supraveghetori, soţi, soţii, taţi, copii, stăpâni şi sclavi. Desigur, scrisoarea conţinea sfaturi utile pentru Filimon şi Onisim care intrau din nou în relaţia stăpân-sclav. Ce îndrumare potrivită le-a fost dată supraveghetorilor pentru a readuce turma la învăţătura corectă! Cât de mult au adâncit cuvintele lui Pavel aprecierea colosenilor faţă de privilegiul de a lucra din toată inima, ca pentru Iehova! Iar sfatul ziditor dat colosenilor de a se elibera din sclavia ideilor şi a practicilor lumii constituie un mesaj viu pentru congregaţia de astăzi (Col. 1:9–11, 17, 18; 2:8; 3:15, 16, 18–25; 4:1).

13. Ce îndemnuri dă Pavel cu privire la cuvintele plăcute, compania creştină şi rugăciune?

¹³ Un sfat excelent pentru slujitorii creştini se găseşte în Coloseni 4:6: „Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia“. Cuvintele plăcute ale adevărului vor atrage persoanele sincere şi le vor aduce foloase de durată. De asemenea, rugăciunea pe care o face un creştin vigilent dintr-o inimă plină de apreciere îi va aduce multe binecuvântări din partea lui Iehova. De aceea, Pavel îndeamnă: „Perseveraţi în rugăciune, rămânând treji în ea cu mulţumiri“. Şi câtă bucurie, înviorare şi zidire aduce compania creştină! „Continuaţi să vă învăţaţi şi să vă îndemnaţi unii pe alţii“, spune Pavel, „cântându-i lui Iehova în inima voastră“! (4:2; 3:16) În timp ce veţi studia scrisoarea către coloseni, veţi găsi multe alte nestemate, adică învăţături sănătoase şi practice.

14. a) Ce realitate scoate în evidenţă scrisoarea către coloseni? b) Cum este subliniată speranţa Regatului?

¹⁴ În ce priveşte dispoziţiile Legii, scrisoarea spune: „Acestea sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar realitatea este a lui Cristos“ (2:17). Scrisoarea către coloseni scoate în evidenţă această realitate, care este Cristos. Ea face deseori referire la speranţa glorioasă, păstrată în ceruri pentru cei ce sunt în unitate cu Cristos (1:5, 27; 3:4). Aceştia pot fi nespus de recunoscători pentru că Tatăl i-a eliberat deja de sub autoritatea întunericului şi i-a mutat în „regatul Fiului iubirii sale“. Astfel, ei au devenit supuşi ai Celui care este „chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată creaţia; pentru că prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie guvernări, fie autorităţi“. El este calificat în mod desăvârşit pentru a domni cu dreptate în Regatul lui Dumnezeu. De aceea, Pavel îi îndeamnă pe creştinii unşi: „Dacă însă aţi fost ridicaţi cu Cristos, continuaţi să căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă aşezat la dreapta lui Dumnezeu!“ (1:12–16; 3:1).

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]