Cartea biblică numărul 53 — 2 Tesaloniceni

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Corint

Data încheierii scrierii: aprox. 51 e.n.

1. De unde reiese când şi unde a fost scrisă scrisoarea, şi ce l-a determinat pe Pavel să scrie A doua scrisoare către tesaloniceni?

A DOUA scrisoare a apostolului Pavel către tesaloniceni a fost scrisă la scurt timp după prima în acelaşi oraş, Corint. Ştim aceasta deoarece aceiaşi fraţi, Silvan şi Timotei, i se alătură din nou lui Pavel pentru a transmite salutări congregaţiei din Tesalonic. Toţi trei erau slujitori itineranţi în congregaţia creştină din secolul I şi nu există nicio consemnare din care să reiasă că ei au mai fost împreună după ce au colaborat în Corint (2 Tes. 1:1; Fap. 18:5, 18). Subiectul abordat şi felul în care a fost tratat arată că Pavel a considerat necesar să corecteze fără întârziere congregaţia cu privire la o greşeală în care căzuse.

2. Ce anume atestă autenticitatea celei de-a doua scrisori către tesaloniceni?

² Autenticitatea acestei scrisori este la fel de bine atestată ca autenticitatea Primei scrisori către tesaloniceni. Din ea citează Ireneu (secolul al II-lea e.n.), precum şi alţi scriitori de la începutul erei noastre, cum ar fi Iustin Martirul (tot secolul al II-lea), care se referă, din câte se pare, la 2 Tesaloniceni 2:3 când scrie despre „omul nelegiuirii [omul păcatului]“. Ea apare în toate cataloagele în care se găseşte şi Prima scrisoare către tesaloniceni. Deşi în prezent lipseşte din Papirusul Chester Beatty nr. 2 (P⁴⁶), ea se afla cu siguranţă pe primele două din cele şapte pagini care lipsesc după Prima scrisoare către tesaloniceni.

3, 4. a) Ce problemă apăruse în congregaţia din Tesalonic? b) Când şi unde a fost scrisă scrisoarea, şi ce urmărea Pavel prin aceasta?

³ Cu ce scop a fost scrisă această scrisoare? Din sfaturile pe care le dă Pavel tesalonicenilor, înţelegem că unii membri ai congregaţiei susţineau că prezenţa Domnului era iminentă. Înţelegem, de asemenea, că persoanele care făceau aceste speculaţii predicau cu zel această teorie personală şi provocau multă tulburare în congregaţie. Se pare că unii chiar foloseau această teorie drept scuză ca să nu lucreze pentru a-şi câştiga existenţa (2 Tes. 3:11). În prima sa scrisoare, Pavel făcuse de mai multe ori referire la prezenţa Domnului. Fără îndoială, când au auzit citindu-se acea scrisoare, cei ce făceau speculaţii s-au grăbit să denatureze cuvintele lui Pavel, dându-le sensuri la care apostolul nici nu se gândise. De asemenea, este posibil ca o scrisoare atribuită în mod greşit lui Pavel să fi fost interpretată ca arătând că „ziua Domnului a venit“ (2:1, 2).

⁴ Se pare că Pavel fusese informat cu privire la această situaţie chiar de persoana care dusese congregaţiei prima lui scrisoare. Prin urmare, el trebuie să fi fost foarte nerăbdător să corecteze modul de gândire al fraţilor săi pentru care avea multă afecţiune. Iată de ce, în anul 51 e.n., Pavel, alături de care se aflau cei doi colaboratori ai săi, a trimis din Corint o scrisoare congregaţiei din Tesalonic. Pavel le-a corectat punctul de vedere greşit cu privire la prezenţa lui Cristos şi, pe lângă aceasta, i-a încurajat cu căldură să rămână fermi în adevăr.

CONŢINUTUL CELEI DE-A DOUA SCRISORI CĂTRE TESALONICENI

5. Pentru ce îi mulţumesc lui Dumnezeu Pavel şi colaboratorii săi, ce asigurare le dau ei şi ce anume cer în rugăciune?

⁵ Revelarea Domnului Isus (1:1–12). Pavel şi colaboratorii săi îi mulţumesc lui Dumnezeu deoarece credinţa tesalonicenilor crescuse mult şi iubirea pe care o arătau unii faţă de alţii sporise. Perseverenţa şi credinţa lor în timp de persecuţii erau o dovadă a judecăţii drepte a lui Dumnezeu, şi anume că erau socotiţi demni de Regat. Ei îi asigură că Dumnezeu îi va răsplăti cu necaz pe cei ce provoacă necaz în congregaţie şi cu alinare pe cei ce suferă. Acest lucru se va întâmpla „la revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi puternici . . . când va veni să fie glorificat în sfinţii săi“ (1:7, 10). Pavel şi colaboratorii săi se rugau neîncetat ca Dumnezeu să-i considere pe tesaloniceni demni de chemarea sa şi ca numele Domnului Isus să fie glorificat în ei şi ei în el.

6. Ce trebuia să vină înainte de ziua lui Iehova, şi cum?

⁶ Apostazia avea să vină înainte de prezenţa lui Isus (2:1–12). Fraţii nu trebuiau să se tulbure din cauza vreunui mesaj potrivit căruia ziua lui Iehova venise. „Ea nu va veni până nu va veni mai întâi apostazia şi nu se va dezvălui omul nelegiuirii, fiul distrugerii.“ Ei ştiau ce obstacol ‘îl oprea’, însă ‘acea nelegiuire, care era un mister, lucra deja’. Când acest obstacol va fi înlăturat, spune Pavel,  „atunci, într-adevăr, se va dezvălui cel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu spiritul gurii sale şi îl va reduce la nimic prin manifestarea prezenţei sale“. Prezenţa celui nelegiuit este prin lucrarea lui Satan, cu fapte de putere şi amăgiri, iar Dumnezeu permite ca o lucrare de rătăcire să-i ajungă pe cei ce n-au primit iubirea adevărului, ca să creadă minciuna (2:3, 6, 8).

7. Cum puteau fraţii să rămână neclintiţi şi să găsească ocrotire împotriva celui rău?

⁷ Rămâneţi neclinitiţi în credinţă (2:13—3:18). Pavel continuă: „Suntem datori să-i mulţumim neîncetat lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Iehova, fiindcă Dumnezeu v-a ales de la început pentru salvare prin sfinţirea voastră cu spirit şi prin credinţa voastră în adevăr“. Cu acest scop le fusese declarată vestea bună. De aceea, fraţii trebuiau să rămână neclintiţi şi ataşaţi de tradiţiile în care fuseseră învăţaţi, pentru ca Isus Cristos şi Tatăl, care a dat cu iubire o mângâiere veşnică şi o speranţă minunată, să-i întărească „în orice faptă şi cuvânt bun“ (2:13, 17). Pavel le spune să se roage pentru ei, „ca să se răspândească repede şi să fie glorificat cuvântul lui Iehova“ (3:1). Domnul, care este fidel, avea să-i întărească şi să-i păzească de cel rău, iar Pavel se roagă ca Domnul să le îndrume neîncetat inima pe drumul cel bun, spre iubirea de Dumnezeu şi spre perseverenţa pentru Cristos.

8. Ce avertisment puternic dă Pavel în continuare, şi în ce privinţă au dat un exemplu el şi colaboratorii săi?

⁸ Urmează un avertisment puternic: „Vă poruncim deci, fraţilor, în numele Domnului Isus Cristos să vă îndepărtaţi de orice frate care umblă dezordonat şi nu potrivit tradiţiei pe care aţi primit-o de la noi“ (3:6). Apostolul le aminteşte de exemplul pe care li-l dăduseră el şi misionarii care îl însoţeau, cum trudiseră noapte şi zi ca să nu-i împovăreze cu cheltuieli. De aceea, ei puteau să le dea porunca: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce“. Ei auziseră însă că unii membri ai congregaţiei umblau dezordonat şi nu lucrau, ci se amestecau în treburile altora. Aceştia trebuiau să-şi câştige singuri hrana de care aveau nevoie (2 Tes. 3:10; 1 Tes. 4:11).

9. Ce spune Pavel despre faptul de a face binele şi de a-l face pe cel neascultător să-i fie ruşine, şi cum îşi încheie el scrisoarea?

⁹ Fraţii nu trebuiau să renunţe să facă binele. Însă, dacă vreunul dintre ei nu asculta de sfatul pe care îl dădea Pavel în scrisoarea sa, congregaţia trebuia să-l însemneze şi să nu se mai întovărăşească cu el, ca să-i fie ruşine, dar, în acelaşi timp, trebuia să-l mustre ca pe un frate. Pavel se roagă ca Domnul păcii să le dea „întotdeauna pace în orice fel“ şi îşi încheie scrisoarea cu salutări scrise cu mâna lui (2 Tes. 3:16).

DE CE ESTE DE FOLOS

10. Care sunt câteva dintre învăţăturile şi principiile fundamentale prezentate în A doua scrisoare către tesaloniceni?

¹⁰ Această scurtă scrisoare inspirată adresată tesalonicenilor abordează numeroase aspecte ale adevărului creştin. Studierea lor ne este de folos. Să ne gândim la următoarele învăţături şi principii fundamentale din această scrisoare: Iehova este Dumnezeul salvării şi el sfinţeşte cu spirit şi prin credinţa în adevăr (2:13); creştinul trebuie să suporte suferinţe ca să fie considerat demn de Regatul lui Dumnezeu (1:4, 5); creştinii vor fi strânşi la Domnul Isus Cristos în timpul prezenţei lui (2:1); Iehova va aduce o judecată dreaptă asupra celor ce nu ascultă de vestea bună (1:5–8); cei chemaţi vor fi glorificaţi în Cristos Isus, potrivit bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu (1:12); ei sunt chemaţi prin predicarea veştii bune (2:14); credinţa este o cerinţă vitală (1:3, 4, 10, 11; 2:13; 3:2); este potrivit ca cineva să lucreze pentru a se întreţine în serviciul sacru; dacă cineva nu lucrează, poate deveni leneş şi poate ajunge să se amestece în lucruri care nu-l privesc (3:8–12); iubirea de Dumnezeu este pusă alături de perseverenţă (3:5). Ce tezaur de informaţii ziditoare găsim într-o scrisoare inspirată atât de scurtă!

11. Ce informaţie importantă şi ce garanţie ne sunt date în legătură cu Regatul?

¹¹ În această scrisoare, Pavel a arătat un viu interes faţă de bunăstarea spirituală a fraţilor săi din Tesalonic şi faţă de unitatea şi prosperitatea congregaţiei. El i-a corectat cu privire la timpul venirii zilei lui Iehova, arătând că, mai întâi, trebuia să apară „omul nelegiuirii“ şi să se aşeze „în templul lui Dumnezeu, prezentându-se drept un dumnezeu“. Totuşi, cei „socotiţi demni de regatul lui Dumnezeu“ pot avea încredere absolută că Domnul Isus se va revela din ceruri la timpul fixat, aducând răzbunare într-un foc năprasnic atunci „când va veni să fie glorificat în sfinţii săi şi să fie privit cu uimire în ziua aceea de toţi cei care au manifestat credinţă“ (2:3, 4; 1:5, 10).

[Întrebări de studiu]