Cartea biblică numărul 55 — 2 Timotei

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Roma

Data încheierii scrierii: aprox. 65 e.n.

1. Ce persecuţie a izbucnit la Roma în jurul anului 64 e.n., şi care a fost, după cât se pare, motivul?

PAVEL se afla din nou în închisoare, la Roma. Însă, de această dată, condiţiile erau mult mai grele decât fuseseră la prima întemniţare. Era aproximativ anul 65 e.n. În luna iulie a anului 64 e.n., la Roma avusese loc un incendiu de mari proporţii, care provocase pagube uriaşe în 10 din cele 14 cartiere ale oraşului. Potrivit istoricului roman Tacitus, nimeni n-a putut „împiedica zvonul că incendiul fusese ordonat de Nero. Pentru a risipi acest zvon, el a căutat vinovaţi închipuiţi şi a pedepsit cu pedepsele cele mai crude pe nişte oameni urâţi din pricina nelegiuirilor lor, numiţi de popor Creştini. . . . A fost arestată o mare mulţime de oameni, nu atât de dovediţi de crima incendiului Romei, cât de crima de a urî neamul omenesc. Moartea lor era însoţită de batjocură: erau înveliţi în piei de dobitoace, pentru a fi sfâşiaţi de câini; erau spânzuraţi pe cruce sau unşi cu materii inflamabile pentru a sluji drept torţe de îndată ce se înnopta. Nero îşi oferise propriile lui grădini pentru acest spectacol. . . . [Creştinii] trezeau totuşi compătimirea tuturor deoarece nu păreau a fi jertfiţi folosului public, ci mai mult cruzimii unui tiran“. *

2. În ce împrejurări a scris Pavel A doua scrisoare către Timotei, şi de ce vorbeşte el cu recunoştinţă despre Onisifor?

² Se pare că Pavel a fost închis din nou la Roma în timpul acestui val de persecuţii violente. De data aceasta însă era în lanţuri. Nu spera să fie eliberat, ci aştepta sentinţa definitivă şi execuţia. Avea puţini vizitatori. De fapt, oricine se declara creştin risca să fie arestat, torturat şi ucis. De aceea, Pavel a putut să scrie cu recunoştinţă despre vizitatorul său din Efes: „Domnul să arate îndurare familiei lui Onisifor, fiindcă el mi-a adus deseori înviorare şi nu i-a fost ruşine cu lanţurile mele. Dimpotrivă, când a fost în Roma m-a căutat stăruitor şi m-a găsit“ (2 Tim. 1:16, 17). Scriind sub ameninţarea morţii, Pavel se prezintă ca „apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, potrivit promisiunii vieţii care este în unitate cu Cristos Isus“ (1:1). El ştia că îl aştepta viaţa în unitate cu Cristos. Pavel predicase în multe dintre principalele oraşe ale lumii de atunci, de la Ierusalim la Roma şi, probabil, chiar până în Spania (Rom. 15:24, 28). El alergase cu fidelitate cursa până la capăt (2 Tim. 4:6–8).

3. Când a fost scrisă A doua scrisoare către Timotei, şi cum le-a fost ea de folos creştinilor de-a lungul secolelor?

³ După cât se pare, această scrisoare a fost scrisă în jurul anului 65 e.n., cu puţin timp înainte de martiriul lui Pavel. Timotei se afla probabil tot în Efes, deoarece Pavel îl încurajase să rămână acolo (1 Tim. 1:3). Acum, Pavel îl îndeamnă de două ori pe Timotei să vină la el repede şi îi cere să-l aducă şi pe Marcu, precum şi mantia şi sulurile pe care le lăsase în Troa (2 Tim. 4:9, 11, 13, 21). Scrisă într-un moment atât de critic, scrisoarea conţinea o puternică încurajare pentru Timotei. Ea a continuat să le aducă o încurajare binefăcătoare adevăraţilor creştini din toate secolele care s-au scurs de atunci.

4. Ce dovedeşte că A doua scrisoare către Timotei este o carte autentică şi canonică?

 ⁴ A doua scrisoare către Timotei este autentică şi canonică din aceleaşi motive care au fost prezentate cu referire la Prima scrisoare către Timotei. Ea a fost recunoscută şi folosită de scriitorii şi comentatorii din primele secole, între care Policarp, din secolul al II-lea e.n.

CONŢINUTUL CELEI DE-A DOUA SCRISORI CĂTRE TIMOTEI

5. Ce fel de credinţă locuia în Timotei, şi totuşi ce trebuia să continue el să facă?

⁵ „Păstrează modelul cuvintelor sănătoase“ (1:1—3:17). Pavel îi spune lui Timotei că nu-l uita niciodată în rugăciunile sale şi că tânjea să-l vadă. El îşi aduce aminte de „credinţa neipocrită“ care era în Timotei şi care locuise mai întâi în bunica sa, Lois, şi în mama sa, Eunice. Timotei trebuia să aţâţe ca pe un foc darul care era în el, „pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de laşitate, ci de putere, de iubire şi de judecată sănătoasă“. De aceea, nu trebuia să-i fie ruşine să depună mărturie, ci trebuia să sufere răul pentru vestea bună, deoarece bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu devenise foarte clară prin manifestarea Salvatorului, Cristos Isus. Timotei trebuia să ‘păstreze modelul cuvintelor sănătoase’ pe care le auzise de la Pavel, păzindu-l ca pe un lucru minunat ce îi fusese încredinţat (1:5, 7, 13).

6. Ce sfat dă Pavel cu privire la predare, şi cum putea fi Timotei un lucrător aprobat şi un vas onorabil?

⁶ Timotei trebuia să încredinţeze lucrurile pe care le învăţase de la Pavel unor ‘oameni fideli, care, la rândul lor, aveau să fie calificaţi să-i înveţe pe alţii’. Timotei trebuia să se dovedească un soldat bun al lui Cristos Isus. Un soldat nu se amestecă în afaceri. În plus, cel care primea coroana la jocuri concura potrivit regulilor. Pentru a dobândi discernământ, Timotei trebuia să se gândească mereu la cuvintele lui Pavel. Lucrurile importante de care trebuia să-şi amintească şi pe care trebuia să le reamintească şi altora erau că „Isus Cristos a fost sculat din morţi şi . . . a fost din sămânţa lui David“ şi că salvarea şi gloria veşnică în unitate cu Cristos, adică faptul de a domni împreună cu el, sunt răsplata celor aleşi care perseverează. Timotei trebuia să facă tot posibilul să se prezinte aprobat înaintea lui Dumnezeu şi să evite vorbirile deşarte care profanează ce este sfânt şi se întind ca o cangrenă. Aşa cum într-o casă mare un vas onorabil este ţinut separat de unul mai puţin onorabil, tot aşa Pavel îl îndeamnă pe Timotei să ‘fugă de dorinţele tinereţii şi să urmărească dreptatea, credinţa, iubirea, pacea, împreună cu cei care-l cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată’. Sclavul Domnului trebuie să fie blând cu toţi, capabil să predea şi să-i înveţe pe alţii cu blândeţe (2:2, 8, 22).

7. De ce Scripturile inspirate aveau să fie de folos îndeosebi „în zilele din urmă“?

⁷ „În zilele din urmă“, spune Pavel, vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă şi vor exista persoane care vor nega puterea devoţiunii sfinte, persoane „care învaţă mereu, dar nu sunt niciodată în stare să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“. Însă Timotei urmase îndeaproape învăţătura lui Pavel, modul lui de viaţă şi persecuţiile lui, din care Domnul îl eliberase. „De fapt“, adaugă el, „toţi cei care doresc să trăiască cu devoţiune sfântă în Cristos Isus vor fi şi ei persecutaţi“. Dar Timotei trebuia să rămână în lucrurile pe care le învăţase din copilărie, care îl puteau face înţelept pentru salvare, deoarece „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos“ (3:1, 7, 12, 16).

8. Ce anume îi porunceşte Pavel lui Timotei să facă, şi, în legătură cu aceasta, pentru ce îşi exprimă Pavel bucuria?

⁸ „Înfăptuieşte-ţi pe deplin serviciul“ (4:1–22). Pavel îi porunceşte lui Timotei să ‘predice cuvântul’ cu sentimentul urgenţei (4:2). Urma să vină timpul când oamenii nu aveau să suporte învăţătura sănătoasă şi aveau să se îndrepte spre învăţători falşi, dar Timotei trebuia să rămână lucid, să ‘facă lucrarea unui evanghelizator, să-şi înfăptuiască pe deplin serviciul’. Înţelegând că moartea sa era iminentă, Pavel îşi exprimă bucuria că luptase lupta cea bună, că alergase cursa până la capăt şi că păzise credinţa. În acele clipe, el aştepta plin de încredere recompensa: „coroana dreptăţii“ (4:5, 8).

9. Ce încredere în puterea Domnului avea Pavel?

⁹ Pavel îl îndeamnă pe Timotei să vină la el repede şi îi dă instrucţiuni cu privire la călătorie. La prima sa apărare, toţi îl părăsiseră pe Pavel, dar Domnul îi dăduse putere, pentru ca predicarea să fie făcută pe deplin printre naţiuni. Da, Pavel avea încredere că Domnul îl va elibera de orice rău şi îl va salva pentru Regatul său ceresc.

DE CE ESTE DE FOLOS

10. a) Ce folos deosebit pe care îl are „toată Scriptura“ este scos în evidenţă în A doua scrisoare către Timotei, şi ce trebuie creştinii să se străduiască să devină? b) Ce influenţă trebuie evitată, şi cum? c) De ce anume este nevoie urgent în continuare?

¹⁰ „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos.“ Pentru ce anume este de folos? Pavel dă răspunsul în a doua sa scrisoare către Timotei: „Ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună“ (3:16, 17). Astfel, această scrisoare scoate în evidenţă un folos deosebit pe care îl are Scriptura, şi anume „să înveţe“. Toţi cei ce iubesc dreptatea sunt gata să dea ascultare sfaturilor înţelepte din această scrisoare, străduindu-se să devină învăţători ai Cuvântului şi făcând tot posibilul să devină lucrători aprobaţi de Dumnezeu, care ‘mânuiesc corect cuvântul adevărului’. La fel ca în Efesul din zilele lui Timotei, şi în timpurile noastre există persoane care poartă ‘discuţii prosteşti şi fără sens’, „care învaţă mereu, dar nu sunt niciodată în stare să  ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ şi care resping „învăţătura sănătoasă“ în favoarea învăţătorilor care le gâdilă urechile, conform dorinţelor lor egoiste (2:15, 23; 3:7; 4:3, 4). Pentru a evita această influenţă corupătoare din partea lumii trebuie ‘să păstrăm modelul cuvintelor sănătoase’ cu credinţă şi iubire. În plus, atât în congregaţie, cât şi în afara ei este nevoie urgent de tot mai multe persoane ‘calificate să-i înveţe pe alţii’, aşa cum era Timotei, „omul lui Dumnezeu“. Fericiţi sunt toţi cei ce îşi asumă această responsabilitate, devenind ‘calificaţi să-i înveţe pe alţii cu blândeţe’, şi care predică cuvântul „cu îndelunga răbdare şi arta de a preda“! (1:13; 2:2, 24, 25; 4:2)

11. Ce sfaturi li se dau tinerilor?

¹¹ Aşa cum a spus Pavel, Timotei cunoscuse scrierile sfinte „din pruncie“, datorită instruirii iubitoare date de Lois şi de Eunice. Expresia „din pruncie“ arată, de asemenea, momentul în care ar trebui să înceapă instruirea biblică a copiilor. Dar ce se poate face dacă, odată cu trecerea anilor, focul acelui zel iniţial începe să se stingă? Pavel sfătuieşte ca acest foc să fie aţâţat din nou, într-un spirit „de putere, de iubire şi de judecată sănătoasă“, păstrând o credinţă neipocrită. „În zilele din urmă“, a spus el, vor fi timpuri critice, caracterizate prin delincvenţă şi învăţături false. Iată de ce este atât de important ca în special tinerii, dar şi toţi ceilalţi creştini, ‘să rămână lucizi în toate lucrurile şi să-şi înfăptuiască pe deplin serviciul’ (3:15; 1:5–7; 3:1–5; 4:5).

12. a) Cum a atras Pavel atenţia asupra Seminţei Regatului, şi ce speranţă avea el? b) Cum pot slujitorii lui Dumnezeu de astăzi să aibă acelaşi mod de gândire ca al lui Pavel?

¹² Merită să luptăm pentru câştigarea premiului! (2:3–7) În legătură cu aceasta, Pavel atrage atenţia asupra Seminţei Regatului, spunând: „Aminteşte-ţi că Isus Cristos a fost sculat din morţi şi că a fost din sămânţa lui David, potrivit veştii bune pe care o predic“. Pavel nutrea speranţa că va rămâne în unitate cu această Sămânţă. În continuare, el vorbeşte despre apropiata sa execuţie în termeni triumfători: „De acum înainte îmi este rezervată coroana dreptăţii, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da ca răsplată în ziua aceea, dar nu numai mie, ci şi tuturor celor care au iubit manifestarea sa“ (2:8; 4:8). Ce fericiţi sunt toţi cei ce pot privi în urmă la numeroşii ani de serviciu fidel şi pot spune acelaşi lucru! Însă aceasta pretinde să slujim în integritate acum, să iubim manifestarea lui Isus Cristos şi să dovedim aceeaşi încredere pe care a avut-o Pavel când a scris: „Domnul mă va elibera de orice rău şi mă va salva pentru regatul său ceresc. A lui să fie gloria pentru totdeauna şi veşnic! Amin!“ (4:18).

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]