Cartea biblică numărul 63 — 2 Ioan

Scriitorul: apostolul Ioan

Locul scrierii: Efes sau în apropiere

Data încheierii scrierii: aprox. 98 e.n.

1. Cui se pare că a fost adresată A doua scrisoare a lui Ioan?

A DOUA scrisoare a lui Ioan, deşi este scurtă şi ar fi putut fi scrisă pe o singură foaie de papirus, are o semnificaţie profundă. Ea este adresată ‘alesei doamne şi copiilor ei’. Întrucât „Kyria“ (cuvântul grecesc pentru „doamnă“) era pe vremea aceea şi nume propriu, unii biblişti consideră că scrisoarea a fost adresată unei persoane cu acest nume. Alţii consideră însă că Ioan a scris unei congregaţii creştine, numind-o „aleasa doamnă“. Este posibil ca el să fi folosit această metodă pentru a-i deruta pe persecutori. În acest caz, salutările transmise de „copiii surorii tale“, menţionate în ultimul verset, erau din partea membrilor unei alte congregaţii. Prin urmare, spre deosebire de prima, a doua scrisoare nu avea să fie o scrisoare cu caracter general, fiindcă în mod evident îi era adresată unei anumite persoane sau congregaţii (v. 1).

2. a) Ce dovezi arată că această scrisoare a fost scrisă de apostolul Ioan? b) Ce sugerează că ea a fost scrisă în jurul anului 98 e.n., la Efes sau în apropierea acestuia, şi ce argumente există în favoarea autenticităţii ei?

² Nu există nicio îndoială că această scrisoare a fost scrisă de Ioan. Scriitorul se prezintă drept „bătrânul“. Acest apelativ i se potriveşte cu siguranţă lui Ioan nu numai pentru că era înaintat în vârstă, ci şi pentru că, fiind unul dintre ‘stâlpii’ congregaţiei creştine (Gal. 2:9) şi ultimul apostol rămas în viaţă, el era cu adevărat un ‘bătrân’ al acesteia. Ioan era bine cunoscut, iar cititorii săi nu aveau nevoie de niciun alt semn de identificare. Asemănarea dintre stilul acestei scrisori şi stilul primei scrisori şi al evangheliei sale arată clar că Ioan este scriitorul. Este posibil ca şi această scrisoare, la fel ca prima, să fi fost scrisă în jurul anului 98 e.n., la Efes sau în împrejurimile acestuia. Iată ce se spune într-o lucrare cu privire la ultimele două scrisori ale lui Ioan: „Având în vedere asemănarea lor generală, putem trage concluzia că aceste două epistole au fost scrise la puţin timp după prima, la Efes. Ambele aplică la cazuri individuale principiile de conduită prezentate detaliat în Prima epistolă“. * Un argument în favoarea autenticităţii acestei scrisori este acela că ea a fost acceptată de Ireneu, care a trăit în secolul al II-lea, precum şi de Clement din Alexandria, contemporan cu el. * Scrisorile lui Ioan sunt menţionate şi în Fragmentul Muratorian.

3. De ce a scris Ioan această scrisoare?

³ Motivul redactării acestei scrisori, la fel ca în cazul Primei scrisori a lui Ioan, a fost atacul învăţătorilor falşi împotriva credinţei creştine. Ioan dorea să-şi pună în gardă cititorii cu privire la aceştia, ca să-i poată recunoaşte şi evita, în timp ce continuau să umble în adevăr şi să se iubească unii pe alţii.

CONŢINUTUL CELEI DE-A DOUA SCRISORI A LUI IOAN

4. Îndeosebi de ce i-a îndemnat Ioan pe creştini să se iubească unii pe alţii, şi cum trebuiau trataţi cei ce o luau înaintea învăţăturii lui Cristos?

⁴ Iubiţi-vă unii pe alţii; respingeţi-i pe apostaţi (v. 1–13). După ce exprimă iubirea sa în adevăr faţă de ‘aleasa doamnă şi copiii ei’, Ioan spune că se bucura fiindcă îi găsise pe unii dintre ei umblând în adevăr, aşa cum poruncise Tatăl. El îi roagă să se iubească unii pe alţii şi să continue să umble potrivit poruncilor lui Dumnezeu, deoarece în lume ieşiseră mulţi amăgitori şi anticrişti, care nu mărturiseau că Isus Cristos venise în carne. Cine o ia înaintea învăţăturii lui Cristos nu îl are pe Dumnezeu, dar cine rămâne în această învăţătură „îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul“. Ei nu trebuiau să-i primească în casele lor şi nici măcar să-i salute pe cei ce nu aduceau această învăţătură. Ioan dorea să le scrie multe lucruri, dar spera să vină şi să le vorbească faţă în faţă, pentru ca bucuria lor să fie „deplină“ (v. 9, 12).

DE CE ESTE DE FOLOS

5. a) Ce situaţie a apărut în zilele lui Ioan, situaţie care există şi astăzi? b) Asemenea lui Ioan, cum putem manifesta apreciere faţă de unitatea din congregaţie?

⁵ Se pare că în zilele lui Ioan, aşa cum se întâmplă şi astăzi, unii nu erau mulţumiţi cu învăţăturile simple şi clare ale lui Cristos. Ei doreau ceva mai mult, ceva care să le flateze eul, ceva care să-i înalţe şi să-i pună în rând cu filozofii lumii, iar pentru  a-şi atinge scopurile egoiste erau dispuşi să corupă şi să dezbine congregaţia creştină. Ioan aprecia armonia din congregaţie, la baza căreia se aflau iubirea şi învăţătura dreaptă în unitate cu Tatăl şi cu Fiul. Şi noi ar trebui să preţuim unitatea din congregaţia de astăzi, refuzând să ne asociem cu cei ce devin apostaţi şi aderă la o învăţătură diferită de cea pe care o primim prin intermediul Scripturilor inspirate. Pe aceştia nu trebuie nici măcar să-i salutăm. Dacă vom continua să umblăm potrivit poruncilor lui Dumnezeu şi în bucuria deplină pe care o găsim în compania adevăraţilor creştini, putem fi siguri că vom avea parte de „bunătate nemeritată, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl, şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, cu adevăr şi iubire“ (v. 3). A doua scrisoare a lui Ioan scoate, într-adevăr, în evidenţă binecuvântarea pe care o aduce această unitate creştină.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]