Cartea biblică numărul 64 — 3 Ioan

Scriitorul: apostolul Ioan

Locul scrierii: Efes sau în apropiere

Data încheierii scrierii: aprox. 98 e.n.

1. Cui i-a adresat Ioan această scrisoare, şi ce ştim despre destinatarul ei?

ACEASTĂ scrisoare i-a fost adresată lui Gaius, un creştin fidel pe care Ioan îl iubea cu adevărat. Numele Gaius era foarte răspândit în perioada de început a congregaţiei creştine. El mai apare în patru locuri din Scripturile greceşti creştine, trei sau chiar patru bărbaţi purtând acest nume (Fap. 19:29; 20:4; Rom. 16:23; 1 Cor. 1:14). Nu avem nicio informaţie din care să reiasă cu claritate dacă acest Gaius, căruia i-a scris Ioan, era unul dintre ei. Tot ce ştim despre el este că era membru al congregaţiei creştine, că era un prieten apropiat al lui Ioan şi că scrisoarea i-a fost adresată lui personal, motiv pentru care scriitorul foloseşte cu consecvenţă persoana a II-a singular.

2. Cum putem identifica scriitorul acestei scrisori, data şi locul redactării ei?

² Întrucât stilul salutărilor de la începutul şi de la sfârşitul scrisorii este acelaşi ca în A doua scrisoare a lui Ioan, iar scriitorul se prezintă din nou drept „bătrânul“, nu există nicio îndoială că această scrisoare a fost scrisă de apostolul Ioan (2 Ioan 1). Asemănările în ce priveşte conţinutul şi limbajul sugerează că, la fel ca celelalte două scrisori, şi ea a fost scrisă la Efes sau în apropierea acestuia, în jurul anului 98 e.n. Întrucât este foarte scurtă, această scrisoare a fost menţionată de puţine ori de scriitorii din primele secole ale erei noastre, însă, la fel ca A doua scrisoare a lui Ioan, ea figurează în primele cataloage ale Scripturilor inspirate. *

3. Ce exprimă Ioan în cea de-a treia scrisoare, şi ce imagine interesantă ni se oferă cu privire la unitatea din interiorul congregaţiei primilor creştini?

³ În cea de-a treia scrisoare a sa, Ioan îşi exprimă aprecierea faţă de ospitalitatea pe care o manifestase Gaius faţă de fraţii itineranţi şi face referire la unele probleme cauzate de un bărbat ambiţios cu numele Diotref. Se pare că Dimitrie, menţionat aici, a fost cel ce i-a dus această scrisoare lui Gaius. Este posibil ca el să fi fost trimis de Ioan şi să fi avut nevoie de ospitalitatea lui Gaius cu ocazia călătoriei sale, ospitalitate ce avea să-i fie asigurată prin intermediul acestei scrisori. La fel ca în cazul lui Gaius, nici despre Diotref şi nici despre Dimitrie nu ştim mai mult decât ceea ce găsim aici. Însă scrisoarea ne oferă o imagine interesantă cu privire la unitatea strânsă care exista în interiorul congregaţiei primilor creştini. Printre altele, aceasta includea obiceiul de a-i primi cu ospitalitate pe cei ce călătoreau „pentru numele“ lui Dumnezeu, chiar dacă nu erau cunoscuţi personal de gazdele lor (v. 7).

CONŢINUTUL CELEI DE-A TREIA SCRISORI A LUI IOAN

4. De ce îl laudă Ioan pe Gaius, ce atitudine de nesupunere condamnă apostolul, şi ce sfat sănătos dă el?

⁴ Apostolul îndeamnă la ospitalitate şi la lucrări bune (v. 1–14). Ioan îşi exprimă bucuria că Gaius continua să ‘umble în adevăr’. El îl felicită pentru lucrarea sa fidelă şi pentru că se îngrijea cu iubire de fraţii aflaţi în vizită. „Noi avem . . . obligaţia“, spune Ioan, „să-i primim cu ospitalitate pe unii ca aceştia, ca să devenim colaboratori în adevăr“. Ioan scrisese mai înainte congregaţiei, însă orgoliosul Diotref nu primea cu respect nimic din partea  lui Ioan sau a altor fraţi cu răspundere. Dacă avea să vină acolo, Ioan urma să-l tragă la răspundere, pentru că ‘flecărea cu vorbe rele’. Iubitul frate Gaius este sfătuit să ‘nu imite răul, ci binele’. Despre Dimitrie se spune că este un exemplu demn de laudă. Deşi ar fi avut multe lucruri de scris, Ioan îşi exprimă mai degrabă speranţa că avea să-l vadă pe Gaius la scurt timp după aceea şi să vorbească cu el faţă în faţă (v. 4, 8, 10, 11).

DE CE ESTE DE FOLOS

5. a) Cum a demonstrat Ioan că era un supraveghetor exemplar, şi ce spirit trebuia să manifeste în continuare congregaţia? b) De ce a vorbit Ioan atât de deschis împotriva lui Diotref? c) De ce trebuie să fim zeloşi astăzi, şi în armonie cu ce principiu enunţat de Ioan?

⁵ Prin zelul cu care a apărat congregaţia de influenţele corupătoare, apostolul Ioan a demonstrat că este un supraveghetor exemplar. Spiritul de iubire şi de ospitalitate pe care îl manifesta congregaţia era demn de laudă. Ea avea obligaţia să-l manifeste în continuare, pentru ca fraţii locali şi ‘străinii’ (persoane pe care gazdele lor creştine nu le cunoscuseră mai înainte) care veneau la ei să poată sluji în calitate de „colaboratori în adevăr“ (v. 5, 8). Însă Diotref avea ochi semeţi, atitudine pe care Iehova o detestă, era lipsit de respect faţă de autoritatea teocratică şi chiar flecărea cu răutate la adresa apostolului Ioan (Prov. 6:16, 17). Diotref punea piedici în calea ospitalităţii creştine manifestate de congregaţie. Nu este de mirare că Ioan a vorbit atât de deschis împotriva acestui rău, precum şi în favoarea iubirii creştine autentice din congregaţia creştină. Noi trebuie să fim la fel de zeloşi astăzi, străduindu-ne să ne păstrăm umilinţa, să umblăm în adevăr şi să practicăm iubirea sfântă şi generozitatea, în armonie cu principiul enunţat de Ioan: „Cine face binele provine de la Dumnezeu. Cine face răul nu l-a văzut pe Dumnezeu“ (3 Ioan 11).

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]