Salt la conţinut

Salt la cuprins

Scripturile inspirate aduc foloase eterne

Scripturile inspirate aduc foloase eterne

Studii asupra Scripturilor inspirate şi a cadrului lor

Scripturile inspirate aduc foloase eterne

1. Ce viziune glorioasă ne-a deschis înaintea ochilor incursiunea pe care am făcut-o prin „toată Scriptura“?

INCURSIUNEA pe care am făcut-o prin „toată Scriptura . . . inspirată de Dumnezeu“ ne-a deschis înaintea ochilor o viziune glorioasă a suveranităţii lui Iehova şi a scopului său privitor la Regat. Am remarcat că Biblia este o carte unică, a cărei temă impresionantă este justificarea suveranităţii lui Iehova şi împlinirea finală a scopului său cu privire la pământ prin intermediul Regatului său, condus de Cristos, Sămânţa promisă. Această temă unică apare încă din primele pagini ale Bibliei şi este dezvoltată şi explicată pe tot parcursul celorlalte cărţi până când, în ultimele capitole, glorioasa realitate a scopului măreţ al lui Dumnezeu, împlinit prin intermediul Regatului, devine clară. Ce carte extraordinară este Biblia! Începând cu uluitoarea lucrare de creare a cerurilor fizice, a pământului şi a creaturilor de pe el, Biblia ne oferă o relatare inspirată şi autentică despre modul în care a tratat Dumnezeu cu omenirea până în zilele noastre şi ne poartă până la realizarea completă a glorioasei creaţii a lui Iehova, şi anume „un cer nou şi un pământ nou“ (Rev. 21:1). Odată ce scopul său grandios este complet îndeplinit prin intermediul Regatului Seminţei, Iehova Dumnezeu apare ca un Tată iubitor ce comunică cu o familie umană fericită şi unită, care se alătură armatelor cereşti pentru a-i aduce laude şi pentru a sfinţi numele său sacru.

2, 3. Cum este dezvoltată în toată Scriptura tema referitoare la Sămânţă?

2 Cât de minunat este dezvoltată în Scripturi tema referitoare la Sămânţă! Când a rostit prima profeţie inspirată, Dumnezeu a promis că ‘sămânţa femeii’ va zdrobi capul şarpelui (Gen. 3:15). Cu peste 2 000 de ani mai târziu, Dumnezeu i-a spus fidelului Avraam: „Prin sămânţa ta se vor binecuvânta toate naţiunile pământului“. După mai bine de 800 de ani de la acea dată, Iehova i-a făcut o promisiune asemănătoare unuia dintre descendenţii lui Avraam, loialul rege David, arătând că Sămânţa avea să fie un rege. De-a lungul timpului, profeţii lui Iehova au vorbit cu entuziasm despre splendoarea domniei Regatului (Gen. 22:18; 2 Sam. 7:12, 16; Is. 9:6, 7; Dan. 2:44; 7:13, 14). Apoi, după mai bine de 4 000 de ani de la prima promisiune din Eden, a apărut Sămânţa însăşi. Această sămânţă, care este şi ‘sămânţa lui Avraam’, este Isus Cristos, „Fiul Celui Preaînalt“, căruia Iehova i-a dat „tronul lui David, tatăl său“ (Gal. 3:16; Luca 1:31–33).

3 Deşi Regele uns de Dumnezeu, Sămânţa, a fost zdrobit, adică omorât de sămânţa pământească a Şarpelui, Dumnezeu l-a înviat din morţi şi l-a înălţat la dreapta Sa, unde aşteaptă timpul stabilit de Dumnezeu pentru a ‘zdrobi capul lui Satan’ (Gen. 3:15; Evr. 10:13; Rom. 16:20). Apoi, în Revelaţia, întreaga viziune ajunge la un glorios deznodământ. Cristos primeşte putere regală şi îl aruncă din ceruri pe pământ pe „şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan“. O scurtă perioadă, Diavolul provoacă pe pământ vaiuri şi poartă război cu ‘cei rămaşi din sămânţa femeii lui Dumnezeu’. Dar Cristos, în calitate de ‘Rege al regilor’, loveşte naţiunile. Şarpele originar, Satan, este aruncat în abis, după care va fi distrus pentru totdeauna. Între timp, prin intermediul Noului Ierusalim, mireasa Mielului, peste omenire se vor revărsa foloasele jertfei lui Cristos spre binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Astfel, glorioasa temă a Scripturilor inspirate se derulează înaintea noastră în toată măreţia ei! (Rev. 11:15; 12:1–12, 17; 19:11–16; 20:1–3, 7–10; 21:1–5, 9; 22:3–5)

SĂ TRAGEM FOLOASE DIN ACESTE SCRIERI INSPIRATE

4. Cum putem trage cele mai mari foloase din Sfintele Scripturi, şi de ce?

4 Cum putem trage cele mai mari foloase din Sfintele Scripturi? Lăsând ca Biblia să ne influenţeze viaţa. Dacă studiem zilnic Scripturile inspirate şi le punem în practică putem obţine îndrumarea lui Dumnezeu. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic“ şi poate exercita o extraordinară forţă asupra vieţii noastre în favoarea dreptăţii (Evr. 4:12). Dacă studiem şi urmăm fără încetare îndrumările din Cuvântul lui Dumnezeu, vom îmbrăca „noua personalitate care a fost creată după voinţa lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“. Vom fi înnoiţi în forţa care ne îndrumă mintea şi vom fi transformaţi prin înnoirea minţii, ‘ca să putem constata noi înşine care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu’ (Ef. 4:23, 24; Rom. 12:2).

5. Ce putem învăţa din atitudinea şi din exemplul lui Moise?

5 Putem învăţa multe lucruri observând cum au tras foloase alţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu studiind Cuvântul lui Dumnezeu şi meditând la el. Moise, de exemplu, care era „cel mai smerit dintre toţi oamenii de pe faţa pământului“, a fost întotdeauna ascultător şi gata să înveţe (Num. 12:3). Asemenea lui, şi noi ar trebui să exprimăm întotdeauna în rugăciune apreciere profundă faţă de suveranitatea lui Iehova. Moise a spus: „O, Iehova, tu ai fost pentru noi o adevărată locuinţă din generaţie în generaţie. Înainte să se fi născut munţii şi înainte ca tu să aduci în existenţă pământul şi solul roditor ca în durerile naşterii, din veşnicie în veşnicie tu eşti Dumnezeu“. Moise cunoştea bine înţelepciunea lui Dumnezeu, deoarece Iehova l-a folosit pentru a scrie primele cărţi ale Bibliei. Prin urmare, el a înţeles cât de important era să caute zilnic înţelepciunea lui Iehova. De aceea, el s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Arată-ne cum să ne numărăm zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă“. Având în vedere că „zilele anilor noştri“ sunt puţine, doar 70 de ani, iar „pentru cei tari“, 80 de ani, suntem înţelepţi dacă ne hrănim zilnic din Cuvântul său, fiindcă atunci „bunătatea lui Iehova, Dumnezeul nostru“ va fi peste noi, aşa cum a fost şi peste Moise, slujitorul său fidel (Ps. 90:1, 2, 10, 12, 17).

6. Asemenea lui Iosua, cum putem prospera ‘în căile noastre’?

6 Cât de important este să medităm zilnic la Cuvântul lui Dumnezeu! Iehova i-a spus în mod clar lucrul acesta lui Iosua, succesorul lui Moise: „Numai fii curajos şi foarte tare şi ai grijă să faci potrivit întregii legi pe care ţi-a poruncit-o Moise, slujitorul meu! Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să acţionezi cu înţelepciune oriunde vei merge! Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; să citeşti din ea în şoaptă zi şi noapte şi să ai grijă să faci potrivit cu tot ce este scris în ea, căci atunci vei prospera în căile tale şi atunci vei acţiona cu înţelepciune“. A prosperat Iosua ‘în căile sale’ fiindcă citise încontinuu Legea lui Iehova? Binecuvântarea dată de Iehova curajoasei sale campanii în Canaan constituie răspunsul (Ios. 1:7, 8; 12:7–24).

7. Cum şi-a exprimat David aprecierea faţă de înţelepciunea divină, şi cum este exprimată aceasta şi în Psalmul 119?

7 Să ne gândim, de asemenea, la David, un bărbat iubit de Iehova, care a avut o profundă apreciere pentru înţelepciunea divină. Cât de mult a preţuit el „legea“, „aducerile-aminte“, „ordinele“, „porunca“ şi „hotărârile judecătoreşti“ ale lui Iehova! David a spus că „ele sunt mai de preţ decât aurul, da, decât mult aur purificat, mai dulci decât mierea, decât mierea care curge din faguri“ (Ps. 19:7–10). Această temă înălţătoare a fost reluată şi dezvoltată de un alt scriitor în Psalmul 119, un psalm de o mare frumuseţe. În timp ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi şi trăim în armonie cu sfaturile lui înţelepte, dorim să-i putem spune lui Iehova: „Cuvântul tău este o lampă pentru piciorul meu şi o lumină pe calea mea. Aducerile tale aminte sunt minunate. De aceea sufletul meu le respectă“ (Ps. 119:105, 129).

8. Ce proverbe rostite de Solomon ar trebui să ne însuşim?

8 Cât timp a fost fidel, Solomon, fiul lui David, s-a lăsat şi el îndrumat de Cuvântul lui Dumnezeu, iar în proverbele sale găsim expresii de apreciere emoţionante, pe care este bine să ni le însuşim. Citind zilnic Biblia şi aplicând-o, vom ajunge să înţelegem pe deplin semnificaţia profundă a următoarelor cuvinte rostite de Solomon: „Fericit este omul care găseşte înţelepciunea şi omul care dobândeşte discernământ, în dreapta ei sunt zile multe, iar în stânga ei sunt bogăţii şi glorie. Căile ei sunt căi plăcute şi toate drumurile ei sunt drumuri ale păcii. Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o ţin strâns sunt numiţi fericiţi“ (Prov. 3:13, 16–18). Studiul zilnic al Cuvântului lui Dumnezeu şi aplicarea lui ne aduce cea mai mare fericire în prezent şi ne dă asigurarea că vom avea „zile multe“, adică viaţă veşnică în lumea nouă promisă de Iehova.

9. Ce încurajare găsim în exemplul lui Ieremia?

9 Printre cei ce au iubit Scripturile inspirate şi au trăit în armonie cu ele se numără şi profeţii fideli ai lui Dumnezeu. De exemplu, Ieremia a avut o misiune extrem de dificilă (Ier. 6:28). El a spus: „Din cauza cuvântului lui Iehova sunt batjocorit şi luat în râs toată ziua“. Dar studierea Cuvântului lui Dumnezeu i-a dat multă forţă şi, de fapt, el a fost folosit pentru a scrie patru cărţi din Scripturile inspirate: 1 şi 2 Regi, Ieremia şi Plângerile lui Ieremia. Dar ce s-a întâmplat când se părea că descurajarea a pus stăpânire pe Ieremia şi când el se gândea să nu mai predice ‘cuvântul lui Iehova’? Iată ce spune el: „În inima mea a fost ca un foc mistuitor închis în oasele mele. M-am obosit să-l ţin în mine, însă n-am putut“. El s-a simţit obligat să spună cuvintele lui Iehova şi, procedând astfel, a constatat că Iehova a fost cu el „ca un războinic puternic“. Dacă studiem fără încetare Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât acesta să devină o parte din noi, aşa cum a fost în cazul lui Ieremia, puterea de neînvins a lui Iehova va fi şi cu noi şi vom reuşi să depăşim orice obstacol, în timp ce continuăm să vorbim despre scopul său glorios privitor la Regat (Ier. 20:8, 9, 11).

10. Ce rol au avut Scripturile în viaţa lui Isus, şi ce a cerut el în rugăciune cu privire la discipolii săi?

10 Dar ce se poate spune despre cel mai mare exemplu al nostru, „Reprezentantul Principal al credinţei noastre şi Cel care o duce la perfecţiune“? Cunoştea el Scripturile inspirate aşa cum le cunoşteau toţi profeţii şi alţi bărbaţi fideli dinaintea sa? Nu încape nicio îndoială, aşa cum reiese cu claritate din numeroasele sale citate şi din modul său de viaţă, care era în armonie cu Scripturile. Când s-a prezentat să înfăptuiască voinţa Tatălui său pe pământ, el avea în minte Cuvântul lui Dumnezeu: „Iată! Am venit, în sulul cărţii este scris despre mine. Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinţei tale, o, Dumnezeul meu, şi legea ta este înăuntrul meu!“ (Evr. 12:2; Ps. 40:7, 8; Evr. 10:5–7). Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu a avut un rol esenţial când Iehova l-a sfinţit, sau l-a pus deoparte, pe Isus pentru serviciul său. Isus s-a rugat ca şi continuatorii lui să fie sfinţiţi: „Sfinţeşte-i prin adevăr: cuvântul tău este adevărul. Aşa cum tu m-ai trimis în lume, aşa i-am trimis şi eu în lume. Şi eu mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr“ (Ioan 17:17–19).

11. a) Ce a subliniat Petru cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu când li s-a adresat creştinilor unşi? b) De ce este la fel de important studiul Bibliei şi pentru marea mulţime?

11 Fiind sfinţiţi „prin adevăr“, continuatorii născuţi de spirit şi unşi ai lui Isus trebuie ‘să rămână în cuvântul său’, pentru a fi cu adevărat discipolii săi (Ioan 8:31). Astfel, scriindu-le celor „care au dobândit o credinţă“, Petru a subliniat necesitatea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-i acorda permanent atenţie: „De aceea, voi fi întotdeauna gata să vă reamintesc aceste lucruri, deşi le cunoaşteţi şi sunteţi ferm stabiliţi în adevărul care este în voi“ (2 Pet. 1:1, 12). Permanentele aduceri-aminte, cum sunt cele pe care le găsim citind şi studiind zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, sunt importante şi pentru cei ce speră să facă parte din ‘marea mulţime’, pe care Ioan a văzut-o în viziune după ce i-a descris pe cei 144 000, care fuseseră sigilaţi din triburile Israelului spiritual. De fapt, dacă marea mulţime nu ar continua să bea din apa dătătoare de viaţă a adevărului, cum ar putea ea să dea dovadă de înţelepciune şi să strige cu glas tare: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi Mielului!“? (Rev. 7:9, 10; 22:17)

12. De ce trebuie să medităm încontinuu la Cuvântul lui Dumnezeu?

12 Este evident că pentru a trage cele mai mari foloase din Scripturile inspirate şi pentru a găsi salvarea şi viaţa veşnică trebuie să studiem aceste Scripturi şi să trăim în armonie cu ele în fiecare zi a vieţii noastre. Trebuie să medităm încontinuu la Cuvântul lui Dumnezeu şi să exprimăm în rugăciune aceeaşi apreciere pe care a avut-o psalmistul pentru acest Cuvânt: „Îmi voi aduce aminte de lucrările lui Iah, îmi voi aduce aminte de faptele minunate de odinioară. Da, voi medita la toată lucrarea ta“ (Ps. 77:11, 12). Meditând la „faptele minunate“ ale lui Iehova şi la „lucrarea“ sa ne vom simţi şi noi îndemnaţi să efectuăm lucrări excelente, având perspectiva vieţii veşnice. Scopul cărţii „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos“ este să-i încurajeze pe toţi cei ce iubesc dreptatea să obţină foloasele eterne şi pline de satisfacţii pe care le aduce studierea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

ÎN „TIMPURI CRITICE“

13. De ce se poate spune că trăim în „timpuri critice“?

13 Perioada actuală este cea mai critică din întreaga istorie a omenirii. Situaţia este explozivă şi face să se întrevadă perspective înspăimântătoare. Se poate spune pe drept cuvânt că este în pericol chiar supravieţuirea speciei umane. Cât de potrivite sunt, aşadar, cuvintele apostolului Pavel: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, trufaşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar negându-i puterea; şi de aceştia depărtează-te“ (2 Tim. 3:1–5).

14. Având în vedere timpurile în care trăim, căror cuvinte ale lui Pavel ar trebui să le acordăm atenţie?

14 De ce trebuie să ne îndepărtăm de aceşti oameni? Deoarece lipsa de pietate îi va duce în curând la distrugere! Împreună cu oamenii sinceri să ne îndreptăm mai degrabă spre învăţăturile sănătoase ale Scripturilor inspirate, făcând din ele fundamentul vieţii noastre de fiecare zi. Să dăm ascultare cuvintelor adresate de Pavel tânărului Timotei: „Tu însă rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi pe care ai fost convins să le crezi“ (2 Tim. 3:14). Da, ‘să rămânem’ în ele, aşa cum spune Pavel. Pentru a face aceasta, trebuie să fim umili şi să ne lăsăm învăţaţi de Scripturi, să le permitem să ne mustre, să îndrepte lucrurile şi să ne disciplineze în dreptate. Iehova cunoaşte necesităţile noastre, deoarece gândurile lui sunt mult mai înalte decât gândurile noastre. Prin intermediul Scripturilor inspirate el ne spune ce anume ne este de folos ca să fim complet pregătiţi şi competenţi pentru lucrarea de mărturie despre numele şi Regatul său. Vorbind despre ‘timpurile critice’ care aveau să existe în „zilele din urmă“, Pavel a scris următoarele cuvinte importante: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună“. Fie ca toţi să supravieţuim timpurilor critice din prezent, acordând atenţie acestor cuvinte inspirate! (2 Tim. 3:16, 17; Is. 55:8–11)

15. a) Care a fost consecinţa neascultării? b) Ce perspectivă glorioasă li se oferă oamenilor datorită ascultării de care a dat dovadă Cristos?

15 Ar trebui să ne propunem obiectivul de a asculta de Scripturile inspirate. Primul om a căzut în păcat şi în moarte din cauza neascultării de cuvântul şi de porunca lui Iehova „şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii“. În felul acesta, omul a pierdut ocazia pe care ar fi putut-o avea în Paradisul edenic, şi anume „să ia şi din rodul pomului vieţii, să mănânce şi să trăiască veşnic“ (Rom. 5:12; Gen. 2:17; 3:6, 22–24). Însă, prin ascultarea de care a dat dovadă Cristos şi pe baza jertfei acestui ‘Miel al lui Dumnezeu’, Iehova va face să curgă „un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul“, spre folosul tuturor celor ce i se dedică şi ascultă de el. Iată ce a văzut apostolul Ioan într-o viziune: „De-o parte şi de alta a râului erau pomii vieţii, care făceau douăsprezece recolte, dându-şi roadele în fiecare lună. Frunzele pomilor erau pentru vindecarea naţiunilor“ (Ioan 1:29; Rev. 22:1, 2; Rom. 5:18, 19).

16. Ce foloase eterne aduc Scripturile inspirate?

16 Calea spre viaţă veşnică este din nou deschisă în faţa omenirii. Fericiţi sunt, aşadar, cei ce dau ascultare versetului inspirat: „Alege viaţa ca să rămâi în viaţă, tu şi urmaşii tăi, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui şi alipindu-te de el; căci de el depinde viaţa ta şi lungimea zilelor tale“ (Deut. 30:19, 20). Binecuvântat este Iehova, Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care pune la dispoziţie această grandioasă posibilitate în ce priveşte viaţa pe baza jertfei Fiului său şi prin intermediul Regatului său veşnic. Cât de bucuroşi şi de recunoscători suntem că putem citi şi reciti aceste preţioase adevăruri, că le putem studia fără încetare şi că putem medita la ele, deoarece, într-adevăr, „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos“ ca să conducă la viaţă eternă în cer sau pe un pământ paradiziac (Ioan 17:3; Ef. 1:9–11). Atunci totul va fi ‘sfânt pentru Iehova’ (Zah. 14:20; Rev. 4:8).

[Întrebări de studiu]