Studii asupra Scripturilor inspirate şi a cadrului lor

Studiul numărul 1 — O vizită în Ţara Promisă

Regiunile ţării, caracteristicile ei fizice, munţii şi văile, râurile şi lacurile, clima, solul şi vegetaţia.

1. a) De ce denumirea „Ţara Promisă“ este foarte potrivită? b) La ce perspectivă minunată ne putem gândi în timp ce examinăm geografia ţării?

GRANIŢELE vechii Ţări Promise au fost stabilite de Iehova Dumnezeu (Ex. 23:31; Num. 34:1–12; Ios. 1:4). Multe secole, unii au numit acest ţinut Palestina, nume derivat din latinescul Palaestina şi din grecescul Palaistíne, care provine din ebraicul Peléşeth. În Scripturile ebraice, Peléşeth este redat prin „Filistia“ şi se referă la teritoriul locuit de filisteni, care erau duşmani ai poporului lui Dumnezeu (Ex. 15:14). Totuşi, întrucât Iehova le-a promis această ţară fidelului Avraam şi urmaşilor lui, denumirea „Ţara Promisă“, sau „Ţara Promisiunii“, este foarte potrivită (Gen. 15:18; Deut. 9:27, 28; Evr. 11:9). Această ţară se remarcă prin varietatea geografiei sale, reunind într-un spaţiu mic multe dintre trăsăturile specifice şi contrastele întâlnite pe tot pământul. Dacă Iehova le-a dat ca moştenire martorilor săi din vechime o ţară cu o varietate atât de încântătoare, fără îndoială că el le va da şi închinătorilor săi dedicaţi de astăzi o lume nouă, minunată, un paradis cu munţi, văi, râuri şi lacuri, care se va întinde pe tot pământul şi va fi o permanentă sursă de bucurie. Să analizăm acum cu atenţie caracteristicile geografice ale Ţării Promise în timp ce facem o călătorie imaginară prin ea. *

SUPRAFAŢA

2. Ce suprafaţă din Ţara Promisă au ocupat iudeii, şi în ce teritorii s-au mai stabilit ei?

² Potrivit graniţelor stabilite de Dumnezeu, aşa cum sunt descrise în Numerele 34:1–12, ţara promisă Israelului avea să fie o fâşie îngustă de pământ. De la nord la sud, ea urma să aibă în medie o lungime de aproximativ 480 de kilometri şi o lăţime de 56 de kilometri. Abia în timpul domniei regilor David şi Solomon a fost ocupat, cu ajutorul forţelor militare, tot teritoriul promis şi au fost supuse multe popoare. Totuşi, porţiunea locuită efectiv de iudei este descrisă, în general, ca fiind cea dintre Dan şi Beer-Şeba. Ea măsura aproximativ 240 de kilometri de la nord la sud (1 Regi 4:25). De la muntele Carmel la Marea Galileii sunt aproximativ 51 de kilometri, iar la sud, de la Gaza la Marea Moartă, unde ţărmul Mediteranei se arcuieşte treptat spre sud-vest, sunt peste 80 de kilometri. Această regiune de la vest de Iordan are doar 15 000 de kilometri pătraţi. Însă israeliţii s-au stabilit şi la est de Iordan (aceste teritorii nu sunt incluse între graniţele promise la început), ocupând astfel, în total, un teritoriu de aproape 26 000 de kilometri pătraţi.

REGIUNILE ŢĂRII

3. Cu ajutorul hărţii „Regiunile Ţării Promise“ şi al paragrafului, menţionaţi pe scurt zonele incluse în următoarele diviziuni naturale ale ţării: a) câmpiile de la vest de Iordan, b) regiunile muntoase de la vest de Iordan, c) munţii şi podişurile de la est de Iordan.

³ Vizita noastră în Ţara Promisă va cuprinde diviziunile naturale enumerate mai jos. Această listă ne va ajuta să înţelegem harta care o însoţeşte, unde sunt indicate graniţele aproximative ale zonelor analizate.

Regiuni geografice

A. Litoralul Mării cea Mare (Ios. 15:12)

B. Câmpiile de la vest de Iordan

1. Câmpia lui Aşer (Jud. 5:17)

 2. Fâşia de coastă a Dorului (Ios. 12:23)

3. Câmpia de coastă a Saronului (1 Cron. 5:16)

4. Câmpia Filistiei (Gen. 21:32; Ex. 13:17)

5. Valea centrală est-vest

a. Câmpia Meghido (Esdrelon) (2 Cron. 35:22)

b. Valea Izreelului (Jud. 6:33)

C. Regiunile muntoase de la vest de Iordan

1. Dealurile Galileii (Ios. 20:7; Is. 9:1)

2. Dealurile Carmelului (1 Regi 18:19, 20, 42)

3. Dealurile Samariei (Ier. 31:5; Am. 3:9)

4. Şefela (Ios. 11:2; Jud. 1:9)

5. Regiunea muntoasă a lui Iuda (Ios. 11:21)

6. Pustiul lui Iuda (Ieşimon) (Jud. 1:16; 1 Sam. 23:19)

7. Neghev (Gen. 12:9; Num. 21:1)

8. Pustiul Paran (Gen. 21:21; Num. 13:1–3)

D. Araba cea mare (Valea Riftului) (2 Sam. 2:29; Ier. 52:7)

1. Bazinul Hula

2. Regiunea din jurul Mării Galileii (Mat. 14:34; Ioan 6:1)

3. Ţinutul Văii Iordanului (Gorul) (1 Regi 7:46; 2 Cron. 4:17;

Luca 3:3)

4. Marea Sărată (Moartă) (Marea Arabei) (Num. 34:3; Deut. 4:49; Ios. 3:16)

5. Araba (la sud de Marea Sărată) (Deut. 2:8)

E. Munţii şi podişurile de la est de Iordan (Ios. 13:9, 16, 17, 21; 20:8)

1. Ţinutul Basanului (1 Cron. 5:11; Ps. 68:15)

2. Ţinutul Galaadului (Ios. 22:9)

3. Ţara lui Amon şi ţara Moabului (Ios. 13:25; 1 Cron. 19:2; Deut. 1:5)

4. Platoul muntos al Edomului (Num. 21:4; Jud. 11:18)

F. Munţii Liban (Ios. 13:5)

A. LITORALUL MĂRII CEA MARE

4. Care sunt caracteristicile şi clima litoralului?

⁴ Vizita noastră începe din vest. Vedem mai întâi litoralul care mărgineşte frumoasa Mediterană, cu apele ei albastre. Din cauza marilor întinderi de nisip, Iope este singurul port natural aflat la sud de muntele Carmel. Dar, la nord de Carmel, există mai multe porturi naturale practicabile. Fenicienii, care ocupau această parte a ţărmului, au devenit navigatori vestiţi. Temperatura medie anuală de pe acest ţărm însorit este de 19^o C, însă vara este foarte cald, la Gaza valoarea medie a temperaturii diurne fiind de aproximativ 34^o C.

B-1 CÂMPIA LUI AŞER

5, 6. Descrieţi pe scurt: a) câmpia lui Aşer, b) fâşia de coastă a Dorului.

⁵ Această câmpie litorală se întinde la nord de muntele Carmel, pe o distanţă de aproximativ 40 de kilometri. Lăţimea ei maximă este de 13 kilometri. Ţinutul acesta făcea parte din teritoriul repartizat tribului lui Aşer (Ios. 19:24–30). Era o câmpie fertilă şi foarte productivă. De aici proveneau alimentele servite la masa regelui Solomon (Gen. 49:20; 1 Regi 4:7, 16).

B-2 FÂŞIA DE COASTĂ A DORULUI

⁶ Această fâşie de pământ se învecinează pe o lungime de 32 de kilometri cu masivul muntos Carmel. Are o lăţime de numai 4 kilometri şi este, de fapt, o fâşie de litoral situată între Carmel şi Marea Mediterană. În partea de sud a ei se află oraşul-port Dor, iar la sud de acesta încep dunele de nisip. Dealurile aflate în spatele Dorului produceau alimente de cea mai bună calitate pentru ospeţele lui Solomon. Una dintre fiicele lui Solomon era căsătorită cu administratorul acestei regiuni (1 Regi 4:7, 11).

B-3 CÂMPIA DE COASTĂ A SARONULUI

7. a) Ce menţiune profetică se face cu privire la Saron, şi de ce? b) La ce era folosită această regiune în timpurile biblice?

⁷ Întrucât florile din această regiune sunt renumite pentru frumuseţea lor, este potrivit ca Saronul să fie menţionat în viziunea profetică a lui Isaia cu privire la ţara restabilită a Israelului (Is. 35:2). Acesta este un ţinut fertil, bine udat. Este o câmpie cu o lăţime cuprinsă între 16 şi 19 kilometri, care înaintează spre sud pe o lungime de aproximativ 64 de kilometri de la fâşia de coastă a Dorului. În timpurile biblice, în partea de nord a Saronului creşteau păduri de stejar. Multe turme păşteau acolo după seceratul grâului. Pe timpul regelui David, cirezile regale erau ţinute în Saron (1 Cron. 27:29). În această zonă există astăzi mari culturi de citrice.

B-4 CÂMPIA FILISTIEI

8. Unde este situată câmpia Filistiei, şi care sunt caracteristicile ei?

⁸ Această parte a ţării, situată la sud de Saron, se întinde de-a lungul litoralului pe o lungime de aproximativ 80 de kilometri şi are o lăţime de aproximativ 24 de kilometri (1 Regi 4:21). Dunele de nisip aflate de-a lungul ţărmului înaintează uneori chiar cu şase kilometri în interiorul ţării. Aceasta este o câmpie vălurită, asemănătoare unei stepe, a cărei înălţime variază, la sud de Gaza, între 30 şi 200 de metri. Solul este bogat, însă ploile sunt destul de rare, seceta fiind o ameninţare permanentă.

B-5 VALEA CENTRALĂ EST–VEST

9. a) Care sunt cele două părţi ce formează valea centrală est-vest, şi ce avantaj oferea ea? b) Cu ajutorul diagramelor „Secţiuni transversale reprezentative ale Ţării Promise“, descrieţi topografia generală a acestei zone.

⁹ Valea centrală care se întinde de la est la vest este formată, de fapt, din două părţi, câmpia Meghido, sau Esdrelon, la vest, şi valea Izreelului, la est (2 Cron. 35:22; Jud. 6:33). Această vale centrală,  care făcea mai uşoară traversarea ţării de la Iordan, aflat în Valea Riftului, până la ţărmul Mediteranei, a devenit o importantă rută comercială. Câmpia Meghido este un bazin de colectare pentru torentul Chison, care îşi croieşte drum prin defileul îngust dintre muntele Carmel şi dealurile Galileii, trece prin câmpia lui Aşer, apoi se varsă în Marea Mediterană. Acest mic curs de apă seacă aproape complet vara, dar în alte perioade ale anului se umflă, devenind un torent (Jud. 5:21).

10. a) Descrieţi valea Izreelului. b) Ce evenimente biblice au avut loc în acest ţinut?

¹⁰ Valea Izreelului se întinde spre sud-est, vărsându-şi apele în Iordan. Această câmpie îngustă, valea Izreelului, are o lăţime de 3,2 kilometri şi o lungime de 19 kilometri. Ea începe la o altitudine de peste 90 de metri şi coboară treptat până la 120 de metri sub nivelul mării, lângă Bet-Şean. Toată valea centrală este foarte fertilă, Izreelul fiind una dintre cele mai bogate zone ale ţării. Numele Izreel înseamnă „Dumnezeu va semăna sămânţa“ (Os. 2:22). Scripturile vorbesc despre farmecul şi frumuseţea acestui ţinut (Gen. 49:15). Atât Meghido, cât şi Izreelul au fost locuri strategice, unde s-au purtat bătălii decisive între Israel şi naţiunile vecine. Aici au luptat Barac, Ghedeon, regele Saul şi Iehu (Jud. 5:19–21; 7:12; 1 Sam. 29:1; 31:1, 7; 2 Regi 9:27).

C-1 DEALURILE GALILEII

11, 12. a) Ce rol a avut Galileea în perioada în care a predicat Isus, şi cine provenea din această regiune? b) Comparaţi Galileea de Jos cu Galileea de Sus.

¹¹ Isus a efectuat cea mai mare parte a lucrării sale de mărturie despre numele şi Regatul lui Iehova în partea sudică a dealurilor Galileii (şi în jurul Mării Galileii) (Mat. 4:15–17; Mar. 3:7). Majoritatea discipolilor lui Isus, inclusiv cei 11 apostoli fideli, erau originari din Galileea (Fap. 2:7). În această regiune pitorească, numită uneori şi Galileea de Jos, dealurile nu depăşesc înălţimea de 600 de metri. În această frumoasă zonă plouă de toamna până primăvara, de aceea nu există nicio porţiune aridă. Primăvara, dealurile sunt acoperite cu flori, iar văile produc cereale din abundenţă. Micile platouri au un sol foarte fertil, iar dealurile sunt favorabile pentru plantaţiile de măslini şi viţă-de-vie. Unele oraşe din Galileea, care au devenit cunoscute datorită relatărilor biblice, sunt Nazaret, Cana şi Nain (Mat. 2:22, 23; Ioan 2:1; Luca 7:11). Această regiune a constituit o bogată sursă de inspiraţie pentru ilustrările pe care le-a făcut Isus (Mat. 6:25–32; 9:37, 38).

¹² În partea de nord, sau Galileea de Sus, dealurile depăşesc altitudinea de 1 100 de metri, formând, de fapt, poalele Munţilor Liban. Galileea de Sus este o regiune izolată, unde bate vântul şi plouă mult. În timpurile biblice, pantele vestice erau acoperite cu păduri dese. Această regiune a fost repartizată tribului lui Neftali (Ios. 20:7).

C-2 DEALURILE CARMELULUI

13. a) Ce este Carmelul? b) Ce se spune despre el în Biblie?

¹³ Pintenul muntelui Carmel înaintează maiestuos în Marea Mediterană. De fapt, Carmelul este un şir de dealuri, cu o lungime de 48 de kilometri şi cu o înălţime maximă de 545 de metri deasupra nivelului mării. Acesta se întinde de la dealurile Samariei până la Marea Mediterană, iar promontoriul său, care formează coama principală din extremitatea nord-vestică, este impresionant prin farmecul şi frumuseţea lui (Cânt. 7:5). Numele Carmel, care înseamnă „livadă“, se potriveşte foarte bine acestui promontoriu fertil, acoperit cu podgorii renumite, cu pomi fructiferi şi cu măslini. În Isaia 35:2, Carmelul este folosit ca simbol al abundenţei şi al gloriei Israelului restabilit: „I se va da . . . splendoarea Carmelului“. Aici i-a provocat Ilie pe preoţii lui Baal, iar „focul lui Iehova a căzut“, dovedind astfel supremaţia Sa. De asemenea, de pe vârful Carmelului a atras Ilie atenţia asupra micului nor care s-a transformat într-o ploaie torenţială, ce a pus capăt în mod miraculos secetei din Israel (1 Regi 18:17–46).

C-3 DEALURILE SAMARIEI

14. Ce triburi s-au stabilit pe dealurile Samariei, şi ce se poate cultiva în această zonă?

¹⁴ Partea de sud a acestei regiuni este cea mai înaltă, depăşind la est altitudinea de 900 de metri (1 Sam. 1:1). Aici, precipitaţiile sunt mai multe şi mai sigure decât în Iuda, aflată la sud. În această regiune s-au stabilit urmaşii lui Efraim, fiul cel mic al lui Iosif. Partea nordică a acestei regiuni, care a fost repartizată unei jumătăţi din tribul lui Manase, fiul cel mare al lui Iosif, cuprinde văi şi şesuri mici, mărginite de dealuri. Ţinutul deluros nu este prea fertil, deşi aici există vii şi livezi de măslini, a căror cultură este posibilă datorită teraselor amenajate pe versanţii dealurilor (Ier. 31:5). Văile mai largi sunt însă excelente pentru culturile agricole, în special pentru cereale. În timpurile biblice, în această regiune existau multe oraşe. Pe timpul regatului nordic, Manase a stabilit, în mod succesiv, trei capitale: Sihem, Tirţa şi Samaria, întreaga regiune ajungând să fie numită Samaria, după numele capitalei (1 Regi 12:25; 15:33; 16:24).

15. a) Cum s-a împlinit asupra Samariei binecuvântarea dată de Moise lui Iosif? b) Ce alte binecuvântări a avut această ţară pe timpul lui Isus?

¹⁵ Binecuvântarea dată de Moise lui Iosif s-a împlinit literalmente cu privire la această ţară. „Despre Iosif a zis: «Ţara lui să fie binecuvântată neîncetat de Iehova cu lucrurile alese ale cerului — roua — . . . cu lucrurile alese — roadele soarelui, şi cu lucrurile alese — recolta lunilor, cu lucrurile cele mai alese din munţii răsăritului şi cu lucrurile alese ale dealurilor veşnice».“ (Deut. 33:13–15) Într-adevăr, era o ţară încântătoare! Munţii ei erau acoperiţi cu păduri dese, văile erau roditoare, iar oraşele erau foarte  populate şi prospere (1 Regi 12:25; 2 Cron. 15:8). Mai târziu, Isus şi, după el, discipolii săi au predicat în Samaria, unde creştinismul a fost acceptat de mulţi (Ioan 4:4–10; Fap. 1:8; 8:1, 14).

C-4 ŞEFELA

16. a) Ce caracteristici are Şefela? b) Ce importanţă avea această regiune în timpurile biblice?

¹⁶ Deşi numele Şefela înseamnă „Ţinutul de jos“, aceasta este, de fapt, o regiune cu dealuri a căror altitudine atinge 450 de metri la sud, fiind în multe locuri brăzdată de văi de la est la vest (2 Cron. 26:10). Ea se înalţă exact la răsărit de câmpia litorală a Filistiei, fiind considerată o câmpie joasă numai în comparaţie cu dealurile mai înalte ale lui Iuda, aflate mai la est (Ios. 12:8). Pe dealurile ei, cândva acoperite cu sicomori, se întâlnesc în prezent vii şi livezi de măslini (1 Regi 10:27). Aici existau multe oraşe. În timpurile biblice, ea a servit drept zonă-tampon între Israel şi filisteni sau orice altă armată invadatoare care ar fi încercat să pătrundă în Iuda dinspre câmpia litorală (2 Regi 12:17; Ob. 19).

C-5 REGIUNEA MUNTOASĂ A LUI IUDA

17. a) Cât de productivă era regiunea muntoasă a lui Iuda în timpurile biblice, şi ce se poate spune despre ea în zilele noastre? b) Pentru ce anume era considerată Iuda un loc propice?

¹⁷ Aceasta este o zonă stâncoasă înaltă, având o lungime de aproximativ 80 de kilometri şi o lăţime mai mică de 32 de kilometri, iar cele mai proeminente vârfuri se ridică deasupra nivelului mării cu 600 până la 1 000 de metri. În timpurile biblice, această regiune era împădurită şi, mai ales în partea de vest, dealurile şi văile erau acoperite cu lanuri de cereale, cu măslini şi cu vii. Era o regiune care producea pentru Israel mari cantităţi de cereale, de ulei şi de vin, toate de bună calitate. Îndeosebi în zona din jurul Ierusalimului s-au făcut defrişări masive încă din timpurile biblice. De aceea, în comparaţie cu ce a fost altădată, această regiune pare astăzi aridă. Iarna ninge uneori pe culmile mai înalte din centru, cum ar fi la Betleem. În antichitate, Iuda era considerată un loc propice pentru oraşe şi fortăreţe, iar în vremuri de restrişte oamenii puteau să se refugieze în aceşti munţi (2 Cron. 27:4).

18. a) Când a devenit Ierusalimul capitala lui Israel şi a lui Iuda? b) Care sunt câteva caracteristici interesante ale oraşului?

¹⁸ Un rol important în istoria lui Iuda şi a lui Israel l-a avut Ierusalimul, numit şi Sion, după numele citadelei sale (Ps. 48:1, 2). Mai înainte, acesta fusese un oraş canaanit, Iebus, situat pe o colină, la întretăierea văii lui Hinom cu valea Chedron. După ce David l-a cucerit şi l-a făcut capitala sa, oraşul s-a extins spre nord-vest, cuprinzând în cele din urmă şi valea Tiropoeon. Cu timpul, valea lui Hinom a ajuns să fie numită Gheena. Întrucât iudeii aduceau acolo jertfe idolatre, acea vale a fost declarată necurată şi a fost transformată într-un loc unde se aruncau gunoaiele şi corpurile moarte ale criminalilor (2 Regi 23:10; Ier. 7:31–33). Focul ei a devenit astfel un simbol al distrugerii complete (Mat. 10:28; Mar. 9:47, 48). Ierusalimul primea o cantitate mică de apă din bazinul Siloam, situat la vest de valea Chedron. De aceea, Ezechia a luat măsuri pentru a-l ocroti, construind un zid exterior pentru ca bazinul să fie în interiorul oraşului (Is. 22:11; 2 Cron. 32:2–5).

C-6 PUSTIUL LUI IUDA (IEŞIMON)

19. a) Cum corespunde Ieşimonul semnificaţiei numelui său? b) Ce evenimente biblice au avut loc în această regiune?

¹⁹ Ieşimon este numele dat în Biblie pustiului lui Iuda. El înseamnă „deşert“. Cât de sugestiv şi de potrivit este acest nume! Acest pustiu este format din pantele accidentate ale unor formaţiuni calcaroase golaşe aflate în partea de est a dealurilor Iudeii. Înălţimea lor scade cu peste 900 de metri pe o distanţă de 24 de kilometri spre Marea Moartă, unde se află un zid de stânci ascuţite. În Ieşimon nu există oraşe, ci doar câteva aşezări. În acest pustiu a fugit David de regele Saul. Între acest pustiu şi Iordan a predicat Ioan Botezătorul şi în această regiune s-a retras Isus când a postit 40 de zile (1 Sam. 23:14; Mat. 3:1; Luca 4:1). *

C-7 NEGHEV

20. Descrieţi Neghevul.

²⁰ În partea de sud a munţilor lui Iuda se află Neghevul, unde patriarhii Avraam şi Isaac au locuit mulţi ani (Gen. 13:1–3; 24:62). Partea sudică a acestei regiuni mai este numită în Biblie „pustiul Ţin“ (Ios. 15:1). Neghevul este o regiune semiaridă, care începe de la ţinutul Beer-Şeba, la nord, şi se întinde până la Cades-Barnea, la sud (Gen. 21:31; Num. 13:1–3, 26; 32:8). De la munţii lui Iuda urmează o serie de creste, ce se întind de la est la vest, constituind o barieră naturală care împiedica accesul sau invaziile dinspre sud. Dealurile din partea estică a Neghevului scad treptat în înălţime făcând loc spre vest unei câmpii deşertice care se întinde de-a lungul litoralului. Vara, ţinutul devine arid ca un pustiu, cu excepţia împrejurimilor câtorva văi. Totuşi, se poate obţine apă dacă sunt săpate fântâni (Gen. 21:30, 31). În zilele noastre, statul Israel irigă şi cultivă unele părţi ale Neghevului. „Râul Egiptului“ marca frontiera sud-vestică a Neghevului şi făcea parte în acelaşi timp din frontiera sudică a Ţării Promise (Gen. 15:18).

C-8 PUSTIUL PARAN

21. Unde este situat Paranul, şi ce rol a avut el în istoria biblică?

²¹ La sud de Neghev, în continuarea pustiului Ţin, se află pustiul Paran. Când au plecat de la Sinai, israeliţii au traversat acest pustiu în drum spre Ţara  Promisă, iar Moise i-a trimis pe cei 12 spioni tot din Paran (Num. 12:16—13:3).

D. ARABA CEA MARE (VALEA RIFTULUI)

22. Folosind harta de la pagina 272 şi diagramele de la pagina 273, precum şi acest paragraf, descrieţi pe scurt principalele caracteristici ale Arabei (Valea Riftului) şi în ce raport se află cu regiunile din jur.

²² Una dintre cele mai neobişnuite formaţiuni geologice de pe planeta noastră este marea Vale a Riftului. În Biblie, partea care traversează Ţara Promisă de la nord la sud, este numită „Araba“ (Ios. 18:18). În 2 Samuel 2:29, această ruptură a scoarţei terestre este numită râpă. În partea de nord a văii se află muntele Hermon (Ios. 12:1). De la poalele Hermonului, Valea Riftului coboară repede spre sud până la aproximativ 800 de metri sub nivelul Mediteranei, în partea cea mai de jos a Mării Moarte. De la extremitatea sudică a Mării Moarte, Araba se ridică treptat, astfel că, pe la jumătatea distanţei dintre Marea Moartă şi Golful Aqaba, atinge o înălţime de peste 200 de metri deasupra nivelului mării. Apoi coboară repede în apele călduţe ale braţului estic al Mării Roşii. Hărţile ce însoţesc acest studiu prezintă Valea Riftului în raport cu regiunile din jur.

D-1 BAZINUL HULA

23. Ce evenimente biblice sunt legate de ţinutul Hula?

²³ De la poalele muntelui Hermon, Valea Riftului coboară repede mai bine de 490 de metri spre ţinutul Hula, care este aproape la nivelul mării. Acest ţinut este bine udat şi rămâne verde chiar şi în lunile fierbinţi ale verii. Aici daniţii au întemeiat oraşul Dan, care a fost un centru al închinării idolatre din timpul judecătorilor până în timpul regatului celor zece triburi ale lui Israel (Jud. 18:29–31; 2 Regi 10:29). La Cezareea lui Filip, oraş situat aproape de locul anticului Dan, Isus le-a confirmat discipolilor săi că era Cristosul şi mulţi cred că în apropierea muntelui Hermon a avut loc, şase zile mai târziu, transfigurarea. Din Hula, Valea Riftului coboară spre Marea Galileii, care se află la aproximativ 210 metri sub nivelul Mediteranei (Mat. 16:13–20; 17:1–9).

D-2 REGIUNEA DIN JURUL MĂRII GALILEII

24. a) Ce denumiri mai are în Biblie Marea Galileii? b) Cum arătau împrejurimile ei în zilele lui Isus?

²⁴ Marea Galileii şi împrejurimile ei sunt încântătoare. * Interesul faţă de această regiune este sporit de numeroasele întâmplări care au avut loc aici în timpul lucrării de predicare a lui Isus (Mat. 4:23). Acestei mări i se mai spune lacul Ghenezaret, Marea Chineret şi Marea Tiberiadei (Luca 5:1; Ios. 13:27; Ioan 21:1). Ea este de fapt un lac în formă de inimă, cu o lungime de aproape 21 de kilometri şi o lăţime maximă de aproximativ 11 kilometri, şi reprezintă un important rezervor de apă pentru întreaga ţară. Este înconjurată aproape din toate părţile de dealuri. Suprafaţa lacului se află la aproximativ 210 metri sub nivelul mării. De aceea, iernile sunt plăcute şi blânde, iar verile sunt fierbinţi şi foarte lungi. Pe timpul lui Isus, în această zonă pescuitul devenise o adevărată industrie, iar pe malul lacului sau în apropierea acestuia se aflau înfloritoarele oraşe Corazin, Betsaida, Capernaum şi Tiberiada. Liniştea acestui lac poate fi brusc întreruptă de furtuni (Luca 8:23). În partea de nord-vest a lacului este situată câmpia Ghenezaret, care este mică şi are o formă triunghiulară. Solul este fertil şi favorabil pentru aproape orice tip de cultură cunoscută în Ţara Promisă. Primăvara, pantele viu colorate au o strălucire fără egal în ţara lui Israel. *

D-3 ŢINUTUL VĂII IORDANULUI (GORUL)

25. Care sunt principalele caracteristici ale Văii Iordanului?

²⁵ Această vale în pantă, ce seamănă cu o râpă, este numită şi „Araba“ (Deut. 3:17). Astăzi, arabii o numesc Gor, adică „depresiune“. Valea începe la Marea Galileii şi este în general largă, în unele locuri lăţimea ei fiind de aproximativ 19 kilometri. Albia Iordanului se află cu aproximativ 46 de metri mai jos decât câmpia. Râul şerpuieşte 320 de kilometri pentru a parcurge distanţa de 105 kilometri până la Marea Moartă. * Înainte de a se vărsa în ea, Iordanul formează 27 de cascade şi coboară aproximativ 180 de metri. Cursul său inferior este mărginit de pâlcuri de copaci şi de arbuşti, mai ales tamarix, oleandri şi sălcii, printre care, în timpurile biblice, se ascundeau lei şi puii lor. Această fâşie îngustă, asemănătoare unei jungle, numită astăzi Zor, este parţial inundată primăvara (Ier. 49:19). De-o parte şi de alta a ei se înalţă Qattara, un ţinut pustiu, neospitalier, format din platouri mici şi pante erodate care duc la câmpiile Gorului. Câmpiile din partea de nord a Gorului, sau Arabei, sunt bine cultivate. Se spune că la sud, spre Marea Moartă, platoul Arabei, astăzi arid, producea odinioară diverse soiuri de curmale, precum şi multe alte fructe tropicale. Ierihonul a fost şi a rămas cel mai cunoscut oraş din Valea Iordanului (Ios. 6:2, 20; Mar. 10:46).

D-4 MAREA SĂRATĂ (MOARTĂ)

26. a) Care sunt câteva particularităţi ale Mării Moarte? b) Ce mărturie impresionantă depune această regiune cu privire la sentinţele lui Iehova?

²⁶ Aceasta este una dintre cele mai neobişnuite întinderi de apă de pe pământ. Ea este numită în  mod potrivit moartă, deoarece în apa ei nu trăieşte nicio specie de peşte, iar pe ţărm există puţină vegetaţie. În Biblie, ea este numită Marea Sărată, sau Marea Arabei, deoarece este situată în Valea Riftului Arabei (Gen. 14:3; Ios. 12:3). Marea are o lungime de aproximativ 75 de kilometri de la nord la sud şi o lăţime de 15 kilometri. Suprafaţa ei este cu aproximativ 400 de metri sub nivelul Mării Mediterane, fiind astfel cel mai jos loc de pe pământ. În partea de nord are o adâncime de aproximativ 400 de metri. De-o parte şi de alta a mării sunt dealuri golaşe şi stânci abrupte. Iordanul aduce apă dulce în mare, dar singura modalitate prin care marea poate să piardă apă este prin evaporare, care se produce cu aceeaşi rapiditate cu care apa râului intră în mare. Apa care rămâne conţine aproximativ 25% substanţe solide dizolvate, în principal sare, iar aceste substanţe sunt otrăvitoare pentru peşti şi dăunătoare ochiului uman. Turiştii care vin să viziteze împrejurimile Mării Moarte sunt adesea copleşiţi de un sentiment de pustiire şi dezolare. Totul este lipsit de viaţă. Deşi cândva întreaga regiune era „bine udată . . . ca grădina lui Iehova“, astăzi împrejurimile Mării Moarte constituie „o întindere pustie“ şi se află în această stare de aproximativ 4 000 de ani, ca o mărturie impresionantă că sentinţele lui Iehova executate împotriva Sodomei şi Gomorei au fost irevocabile (Gen. 13:10; 19:27–29; Ţef. 2:9).

D-5 ARABA (LA SUD DE MAREA SĂRATĂ)

27. Ce fel de teritoriu alcătuieşte partea de sud a Arabei, şi sub stăpânirea cui s-a aflat această regiune în vechime?

²⁷ Această ultimă parte a Văii Riftului înaintează spre sud încă 160 de kilometri. Este o regiune aproape în întregime deşertică. Aici plouă foarte rar, iar soarele arde cu putere. Biblia numeşte şi această regiune ‘Araba’ (Deut. 2:8). Pe la jumătatea distanţei, ea atinge înălţimea maximă de peste 200 de metri deasupra nivelului mării, după care coboară din nou spre sud, în direcţia golfului Aqaba, spre braţul estic al Mării Roşii. Aici, în portul Eţion-Gheber, Solomon a construit o flotă maritimă (1 Regi 9:26). În perioada domniei regilor lui Iuda, această porţiune a Arabei s-a aflat vreme îndelungată sub stăpânirea regatului Edomului.

E. MUNŢII ŞI PODIŞURILE DE LA EST DE IORDAN

28. Ce importanţă au avut din punct de vedere agricol ţinutul Basanului şi cel al Galaadului, şi ce loc au ocupat aceste regiuni în istoria biblică?

²⁸ Partea de „la est de Iordan“ se înalţă repede din Valea Riftului şi formează câteva podişuri (Ios. 18:7; 13:9–12; 20:8). La nord se află ţinutul Basanului (E-1) care, împreună cu jumătate din Galaad, a fost dat tribului lui Manase (Ios. 13:29–31). Era o ţară potrivită pentru creşterea vitelor şi pentru agricultură, un platou fertil cu o înălţime medie de aproximativ 600 de metri deasupra nivelului mării (Ps. 22:12; Ezec. 39:18; Is. 2:13; Zah. 11:2). În zilele lui Isus, această regiune exporta multe cereale şi chiar şi astăzi este productivă. Apoi, spre sud se află ţinutul Galaadului (E-2), a cărui jumătate inferioară a fost repartizată tribului lui Gad (Ios. 13:24, 25). Această regiune muntoasă, care ajunge până la înălţimea de 1 000 de metri, este udată de ploi abundente iarna şi de multă rouă vara. Şi ea era propice creşterii animalelor şi era renumită mai ales pentru balsamul ei. În zilele noastre, ea este cunoscută pentru strugurii ei de calitate (Num. 32:1; Gen. 37:25; Ier. 46:11). Când a fugit de Absalom, David a mers în ţinutul Galaadului, iar Isus a predicat în „regiunea Decapole“, aflată în partea de vest (2 Sam. 17:26–29; Mar. 7:31).

29. Ce ţări se află în partea de sud a regiunii de la est de Iordan, şi pentru ce erau ele cunoscute?

²⁹ „Ţara fiilor lui Amon“ (E-3) se află chiar la sud de Galaad, iar jumătate din aceasta a fost dată tribului lui Gad (Ios. 13:24, 25; Jud. 11:12–28). Este un podiş vălurit, cu păşuni pentru oi (Ezec. 25:5). Şi mai la sud se află „ţara Moabului“ (Deut. 1:5). Moabiţii erau şi ei mari crescători de oi, chiar şi astăzi oieritul fiind principala ocupaţie în această zonă (2 Regi 3:4). La sud-est de Marea Moartă se găseşte platoul muntos al Edomului (E-4). Ruinele marilor lui centre comerciale, cum ar fi Petra, au rămas până în ziua de azi (Gen. 36:19–21; Ob. 1–4).

30. Ce mărgineşte podişurile în partea de est?

³⁰ La est de aceste dealuri şi podişuri se află un întins pustiu stâncos care împiedică orice comunicare directă între Ţara Promisă şi Mesopotamia, obligând caravanele să facă un ocol de mulţi kilometri spre nord. La sud, acest pustiu întâlneşte dunele de nisip ale marelui deşert al Arabiei.

F. MUNŢII LIBAN

31. a) Din ce sunt alcătuiţi Munţii Liban? b) Ce caracteristici ale Libanului au rămas ca în timpurile biblice?

³¹ Peisajul Ţării Promise este dominat de Munţii Liban, care sunt de fapt două lanţuri muntoase paralele. Dealurile de la poalele acestor munţi se întind până în Galileea de Sus. În multe locuri, aceste dealuri ajung chiar până la ţărmul mării. Cel mai înalt vârf din acest lanţ muntos are în jur de 3 000 de metri deasupra nivelului mării. Cel mai înalt vârf al lanţului muntos vecin, Antiliban, este frumosul munte Hermon. El are o înălţime de 2 814 metri deasupra nivelului mării. Zăpada care se topeşte pe crestele lui este o importantă sursă de apă pentru râul Iordan şi o sursă de rouă în perioada secetoasă de la sfârşitul primăverii (Ps. 133:3). Munţii Liban erau cunoscuţi mai ales pentru cedrii lor falnici, al căror lemn a fost folosit la construirea templului lui Solomon (1 Regi 5:6–10). Astăzi au rămas doar  mici păduri de cedri, dar pantele inferioare sunt şi acum acoperite cu viţă-de-vie, livezi de măslini şi pomi fructiferi, exact ca în timpurile biblice (Os. 14:5–7).

32. Ce descriere a Ţării Promise a făcut Moise, şi de ce este aceasta corectă?

³² În timp ce ne încheiem vizita în Ţara Promisă a lui Iehova, situată între pustiul neospitalier de la est şi Marea cea Mare, ne putem imagina gloria pe care o avea odinioară, în zilele lui Israel. Într-adevăr, ea era ‘o ţară foarte, foarte bună . . . în care curgea lapte şi miere’ (Num. 14:7, 8; 13:23). Moise a descris-o prin aceste cuvinte: „Iehova, Dumnezeul tău, te duce într-o ţară bună, o ţară cu văi în care curg torente, cu izvoare şi ape adânci care ţâşnesc din câmpii şi din regiuni muntoase, o ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochine şi cu rodii, o ţară cu măsline pline de ulei şi cu miere, o ţară în care nu vei mânca pâinea în sărăcie şi în care nu-ţi va lipsi nimic, o ţară ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei extrage aramă. După ce vei mânca şi te vei sătura, să-l binecuvântezi pe Iehova, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o“ (Deut. 8:7–10). În mod asemănător, toţi cei ce îl iubesc Iehova să-i aducă mulţumiri pentru că şi-a propus să transforme întregul pământ într-un paradis glorios, după modelul vechii Ţări Promise! (Ps. 104:10–24)

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Harta de la pagina 272]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

REGIUNILE ŢĂRII PROMISE

(şi teritoriile învecinate)

MI 0 10 20 30 40 50 60

KM 0 20 40 60 80

(Pentru secţiunile transversale V—V, W—W, X—X, Y—Y şi Z—Z, vezi pagina alăturată)

LEGENDĂ

MAREA MEDITERANĂ

A Litoralul Mării cea Mare

Iope

B-1 Câmpia lui Aşer

B-2 Fâşia de coastă a Dorului

Dor

B-3 Câmpia de coastă a Saronului

B-4 Câmpia Filistiei

Asdod

Ascalon

Ecron

Gat

Gaza

B-5 Valea centrală est-vest (Câmpia Meghido, Valea Izreelului)

Bet-Şean

C-1 Dealurile Galileii

Cana

Nain

Nazaret

Tir

C-2 Dealurile Carmelului

C-3 Dealurile Samariei

Betel

Ierihon

Samaria

Tirţa

Sihem

C-4 Şefela

Lachis

C-5 Regiunea muntoasă a lui Iuda

Betleem

Gheba

Hebron

Ierusalim

C-6 Pustiul lui Iuda (Ieşimon)

C-7 Neghev

Beer-Şeba

Cades-Barnea

Râul Egiptului

C-8 Pustiul Paran

D-1 Bazinul Hula

Dan

Cezareea lui Filip

D-2 Regiunea din jurul Mării Galileii

Betsaida

Capernaum

Corazin

Marea Galileii

Tiberiada

D-3 Ţinutul Văii Iordanului (Gorul)

Râul Iordan

D-4 Marea Sărată (Moartă) (Marea Arabei)

Marea Sărată

D-5 Araba (la sud de Marea Sărată)

Eţion-Gheber

Marea Roşie

E-1 Ţinutul Basanului

Damasc

Edrei

E-2 Ţinutul Galaadului

Raba

Ramot-Galaad

Valea Iaboc

E-3 Ţara lui Amon şi ţara Moabului

Hesbon

Chir-Hareset

Medeba

Valea Arnon

Valea Zered

E-4 Platoul muntos al Edomului

Petra

F Munţii Liban

Sidon

M-ţii Liban

Mt. Hermon

 [Hărţile de la pagina 273]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

SECŢIUNI TRANSVERSALE REPREZENTATIVE ALE ŢĂRII PROMISE

(Pentru localizare, vezi harta de la pagina alăturată)

Pentru înălţime, scara este de aproximativ 10 ori mai mare decât pentru lungime

Secţiune transversală vest-est prin Efraim (V—V)

Marea Mediterană

B-3 Câmpia de coastă a Saronului

C-3 Dealurile Samariei

D-3 Araba sau Valea Iordanului (Gorul)

Qattara

Zor

E-2 Ţinutul Galaadului

MI 0 5 10

KM 0 8 16

METRI Altitudinea în METRI

+900 +3,000

+600 +2,000

+300 +1,000

0 (Nivelul mării) 0

−300 −1,000

−600 −2,000

Secţiune transversală vest-est prin Iuda (W—W)

Marea Mediterană

B-4 Dune de nisip

Câmpia Filistiei

C-4 Şefela

C-5 Regiunea muntoasă a lui Iuda

Ierusalim

C-6 Pustiul lui Iuda

D-4 Valea Riftului

E-3 Ţara lui Amon şi ţara Moabului

MI 0 5 10

KM 0 8 16

METRI Altitudinea în METRI

+900 +3,000

+600 +2,000

+300 +1,000

0 (Nivelul mării) 0

−300 −1,000

−600 −2,000

Secţiune transversală vest-est prin Iuda (X—X)

Marea Mediterană

B-4 Dune de nisip

Câmpia Filistiei

C-4 Şefela

C-5 Regiunea muntoasă a lui Iuda

C-6 Pustiul lui Iuda

D-4 Valea Riftului

Marea Sărată

E-3 Ţara lui Amon şi ţara Moabului

MI 0 5 10

KM 0 8 16

METRI Altitudinea în METRI

+900 +3,000

+600 +2,000

+300 +1,000

0 (Nivelul mării) 0

−300 −1,000

−600 −2,000

−900 −3,000

Secţiune transversală sud-nord de-a lungul munţilor de la vest de Iordan (Y—Y)

C-7 Neghev

C-5 Regiunea muntoasă a lui Iuda

C-3 Dealurile Samariei

B-5 Valea Izreelului

C-1 Dealurile Galileii

F

MI 0 5 10 20

KM 0 8 16 32

METRI Altitudinea în METRI

+900 +3,000

+600 +2,000

+300 +1,000

0 (Nivelul mării) 0

Secţiune transversală sud-nord de-a lungul Arabei sau a Văii Riftului (Z—Z)

D-5

D-4 Marea Sărată

D-3 Araba sau Valea Iordanului (Gorul)

D-2 Marea Galileii

D-1 Bazinul Hula

F

MI 0 5 10 20

KM 0 8 16 32

METRI Altitudinea în METRI

+900 +3,000

+600 +2,000

+300 +1,000

0 (Nivelul mării) 0

−300 −1,000

−600 −2,000

−900 −3,000