Studii asupra Scripturilor inspirate şi a cadrului lor

Studiul numărul 8 — Avantaje ale „Traducerii lumii noi“

Un studiu cu privire la limbajul său modern, consecvenţa redării cuvintelor, traducerea atentă a verbelor şi exprimarea plină de dinamism a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu.

1. a) Ce tendinţă a corectat Traducerea lumii noi, şi cum? b) De ce este folosit numele Iehova în locul lui Iahve sau în locul oricărei alte forme a acestui nume?

ÎN ULTIMII ani s-au publicat numeroase traduceri moderne ale Bibliei care i-au ajutat pe iubitorii Cuvântului lui Dumnezeu să înţeleagă cu uşurinţă sensul scrierilor originale. Totuşi, în multe traduceri numele divin a fost scos din textul sacru. Însă Traducerea lumii noi laudă şi onorează ilustrul nume al Dumnezeului Preaînalt, acordându-i locul care i se cuvine în textul biblic. Acest nume apare acum de 6 973 de ori în secţiunea Scripturilor ebraice şi de 237 de ori în secţiunea Scripturilor greceşti, în total de 7 210 ori. Deşi majoritatea ebraiştilor preferă forma Iahve, pronunţia exactă a acestui nume nu se cunoaşte astăzi. Astfel, forma latinizată Iehova continuă să fie folosită deoarece se află în uz de multe secole şi este cea mai răspândită traducere românească a Tetragramei, adică a celor patru litere evreieşti ale numelui divin, יהוה. Ebraistul Robert Pfeiffer remarca următoarele cu privire la redarea numelui divin în engleză: „Orice s-ar spune despre originea sa incertă, «Jehovah» este şi trebuie să rămână redarea corectă în limba engleză a lui Yahweh“. *

2. a) Există precedente în ce priveşte restabilirea numelui divin în Scripturile greceşti creştine? b) Ce îndoială este astfel înlăturată?

² Traducerea lumii noi nu este prima versiune care restabileşte numele divin în Scripturile greceşti creştine. Cel puţin începând din secolul al XIV-lea, mulţi traducători s-au simţit obligaţi să restabilească numele divin în textul Bibliei, îndeosebi în locurile în care scriitorii Scripturilor greceşti creştine citează versete din Scripturile ebraice care conţin numele divin. Multe versiuni realizate de misionari într-un limbaj modern, cum ar fi unele versiuni ale Scripturilor greceşti în limbi vorbite în Africa, Asia, America şi Polinezia, folosesc de multe ori numele divin, aşa cum fac şi unele versiuni în limbi europene. Ori de câte ori apare numele divin nu mai există nicio îndoială cu privire la ce „domn“ se referă. Este Domnul cerului şi al pământului, Iehova, al cărui nume este sfinţit şi care ocupă un loc special şi unic în Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi. *

3. Prin ce mijloace transmite Traducerea lumii noi forţa, frumuseţea şi sensul scrierilor originale?

³ Traducerea lumii noi contribuie şi mai mult la sfinţirea numelui divin, Iehova, prin prezentarea Scripturilor inspirate într-un limbaj accesibil şi clar, care îi transmite cu uşurinţă cititorului sensul corect. Ea foloseşte o exprimare modernă şi simplă, este consecventă pe cât posibil în redarea cuvintelor şi transmite cu exactitate acţiunea sau starea verbelor ebraice. În felul acesta, precum şi în alte moduri, Traducerea lumii noi pune în  lumină într-un limbaj modern forţa, frumuseţea şi sensul scrierilor originale, ori de câte ori este posibil.

O TRADUCERE ÎNTR-UN LIMBAJ MODERN

4. a) Ce scop nobil a exprimat unul dintre primii traducători ai Bibliei? b) Ce a fost necesar odată cu trecerea timpului?

⁴ În multe limbi, traducerile mai vechi ale Bibliei conţin cuvinte arhaice, care s-au aflat în uz în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Deşi cândva erau înţelese cu uşurinţă, cititorul de astăzi nu le mai înţelege. De exemplu, William Tyndale s-a străduit să introducă termeni accesibili în Biblia engleză tradusă de el. Se spune că el i-a zis unuia dintre adversarii săi religioşi: „Dacă Dumnezeu îmi va cruţa viaţa, în câţiva ani voi face ca băiatul de la coarnele plugului să cunoască Scripturile mai bine decât voi“. Traducerea Scripturilor greceşti realizată de Tyndale a fost suficient de clară pentru a fi înţeleasă de băiatul de la coarnele plugului din zilele acelea. Însă multe dintre cuvintele pe care le-a folosit Tyndale au ieşit din uz, iar „băiatul de la coarnele plugului“ din zilele noastre nu mai înţelege sensul multor cuvinte din King James Version şi din alte versiuni mai vechi ale Bibliei. A fost deci necesar ca vălul limbajului arhaic să fie dat la o parte pentru ca Biblia să fie înţeleasă de omul obişnuit din zilele noastre.

5. Ce limbaj trebuie să aibă Biblia, şi de ce?

⁵ La redactarea Scripturilor inspirate s-a folosit limbajul omului obişnuit. Apostolii şi alţi creştini din secolul I nu vorbeau greaca clasică folosită de filozofi, cum ar fi Platon. Ei foloseau greaca populară, sau comună, numită koiné. Prin urmare, Scripturile greceşti, la fel ca Scripturile ebraice care le-au precedat, au fost scrise în limba poporului. Este deci foarte important ca şi traducerile Scripturilor originale să fie făcute în limba poporului, pentru a fi înţelese cu uşurinţă. Din acest motiv, când Traducerea lumii noi a fost realizată în engleză şi în alte limbi, nu s-a folosit un limbaj arhaic, de acum câteva secole, ci un limbaj modern, expresiv şi clar pentru ca cititorii de astăzi să înţeleagă fără greutate ce spune Biblia.

6. Ilustraţi avantajele folosirii unor cuvinte curente în locul celor învechite.

⁶ În limba română au fost publicate mai multe traduceri moderne ale Bibliei. Unele conţin întreaga Biblie, altele numai cărţile greceşti ale acesteia. Uneori însă aceste traduceri folosesc cuvinte şi expresii greoaie, de dragul eleganţei limbii, după cum consideră unii. Deşi din punct de vedere lexical acestea sunt corecte, multe dintre ele sunt arhaice şi nu pot fi înţelese cu uşurinţă. Ori de câte ori a fost posibil, aceste cuvinte şi expresii au fost evitate în ediţia românească a Traducerii lumii noi. De exemplu, în locul expresiei învechite „să-mi fiţi mie următori“ (Biblia sinodală, 1982) este folosită o expresie curentă „deveniţi imitatori ai mei“ (1 Cor. 4:16); în locul cuvântului tradiţional „Aliluia“ (Biblia sinodală, 1982), al cărui sens nu este cunoscut de cititorul obişnuit, este folosită expresia „Lăudaţi-l pe Iah“ (Rev. 19:1). În locul cuvântului „har“ (Biblia sinodală, 1982) din Ioan 1:14, 16, Traducerea lumii noi foloseşte expresia „bunătate nemeritată“. Iar când nu s-a putut evita folosirea unui cuvânt arhaic, în Traducerea lumii noi apar note de subsol explicative cu sensul cuvântului respectiv. De exemplu, în Matei 17:27, unde apare cuvântul arhaic „stater“, există o notă de subsol care explică sensul acestuia. Astfel, putem aprecia mai mult valoarea Traducerii lumii noi, care foloseşte cuvinte curente în locul cuvintelor vechi, ieşite din uz.

CONSECVENŢA REDĂRII CUVINTELOR

7. De ce se poate spune că Traducerea lumii noi este consecventă în ce priveşte redarea cuvintelor?

⁷ Traducerea lumii noi acordă o mare importanţă consecvenţei în redarea cuvintelor. Pentru un cuvânt ebraic sau grecesc s-a folosit cu consecvenţă un singur echivalent ori de câte ori limba şi contextul au permis, astfel încât ideea să fie exprimată cu claritate. De exemplu, cuvântul ebraic néphesh a fost tradus cu consecvenţă prin „suflet“. Corespondentul grecesc al acestuia, psykhé, a fost redat de fiecare dată prin „suflet“.

8. a) Daţi exemple de omonime. b) Cum a fost rezolvată problema traducerii omonimelor?

⁸ Uneori au apărut probleme la traducerea omonimelor. Omonimele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. Prin urmare, când acestea au fost traduse din limbile originare, dificultatea a constat în găsirea cuvântului care să transmită sensul corect. Şi în limba română există omonime, cum ar fi copil (persoană) şi copil (lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante), post (funcţie, slujbă) şi post (interdicţie de a consuma unele alimente), care se scriu la fel, dar se referă la lucruri complet diferite. Un exemplu biblic este cuvântul ebraic rav, care reprezintă rădăcina unor cuvinte cu sensuri complet diferite. De aceea, Traducerea lumii noi îl redă în mod diferit. De cele mai multe ori, rav înseamnă „numeros“, ca în Exodul 5:5. Însă cuvântul rav poate să însemne şi „mai-marele“, ca în titlul „rabsaris“ (ebr. Ravsarís) din 2 Regi 18:17, sau „căpetenie“, ca în expresia „căpetenia demnitarilor de la curte“ din Daniel 1:3. (Vezi, de asemenea, Ieremia 39:3, nota  de subsol.) Cuvântul rav, scris la fel, înseamnă „arcaş“, şi aşa a fost tradus în Ieremia 50:29. Pentru a identifica omonimele, traducătorii s-au bazat pe lucrările unor lexicografi, cum ar fi L. Koehler şi W. Baumgartner, consideraţi autorităţi în materie.

9. Ce a spus un ebraist şi elenist cu privire la Traducerea lumii noi?

⁹ Să remarcăm ce spune Alexander Thomson, ebraist şi elenist, în recenzia sa la Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi cu privire la consecvenţa redării cuvintelor: „Această traducere este fără îndoială opera unor erudiţi competenţi şi talentaţi, care s-au străduit să transmită sensul corect al textului grecesc, utilizând toate mijloacele limbii engleze. Versiunea aceasta încearcă să păstreze în engleză un singur sens pentru fiecare cuvânt grecesc important şi să fie cât mai literală. . . . Cuvântul redat de obicei prin «a îndreptăţi» este tradus de cele mai multe ori foarte corect prin «a declara drept». . . . Cuvântul pentru cruce este redat prin «stâlp de tortură», ceea ce constituie o altă îmbunătăţire. . . . Luca 23:43 este redat corect: «Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!». Aceasta este o mare îmbunătăţire în raport cu majoritatea versiunilor“. Cu privire la Scripturile ebraice, acelaşi specialist a spus: „Versiunea lumii noi este o lucrare valoroasă. Este plină de viaţă şi îl îndeamnă pe cititor la reflecţie şi la studiu. Nu este opera unor adepţi ai înaltului criticism, ci a unor erudiţi care îl onorează pe Dumnezeu şi Cuvântul său“. *

10. Arătaţi cum sprijină consecvenţa Traducerii lumii noi adevărul Bibliei.

¹⁰ Consecvenţa Traducerii lumii noi a triumfat în multe discuţii de specialitate asupra Bibliei. De exemplu, cu mai mulţi ani în urmă, o societate de liber-cugetători din New York a cerut Societăţii Watch Tower să trimită două persoane care să răspundă la întrebările biblice ale grupului lor. Aceşti oameni instruiţi se bazau pe maxima latinească falsum in uno falsum in toto, adică dacă se dovedeşte că un argument este fals într-o anumită privinţă, acesta este fals în întregime. În timpul dezbaterii, unul dintre ei le-a pus întrebări Martorilor lui Iehova cu privire la exactitatea Bibliei. El a cerut să se citească Geneza 1:3 din Traducerea lumii noi: „Şi Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină“. Sigur pe sine, a cerut apoi să se citească Geneza 1:14, verset care a fost citit tot din Traducerea lumii noi: „Şi Dumnezeu a mai zis: «Să fie luminători pe întinderea cerurilor»“. „Opriţi-vă, a spus el. Ce citiţi? Este o inconsecvenţă. Biblia mea spune că Dumnezeu a făcut lumina în prima zi şi din nou în a patra zi“. Deşi pretindea că ştie ebraica, a trebuit să i se explice că termenul ebraic tradus prin „lumină“ în versetul 3 este ohr, în vreme ce în versetul 14 este alt termen, şi anume ma·óhr, care se referă la un corp luminos, sau la o sursă de lumină. Învăţatul n-a mai zis nimic şi s-a aşezat. * Consecvenţa remarcabilă a Traducerii lumii noi a triumfat, dovedind că Biblia este demnă de încredere şi de folos.

TRADUCEREA ATENTĂ A VERBELOR

11. Cum s-a păstrat dinamismul Scripturilor originale în Traducerea lumii noi?

¹¹ Traducătorii Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi au fost foarte atenţi să transmită sensul pe care îl exprimă acţiunea verbelor ebraice şi greceşti. Astfel, această traducere se străduieşte să păstreze farmecul, simplitatea, forţa şi expresivitatea scrierilor originale. A fost necesar ca în engleză să se folosească verbe auxiliare pentru a reda corect diversele stări ale acţiunilor. Dinamismul şi expresivitatea Scripturilor originale se datorează forţei verbelor.

12. a) Arătaţi o deosebire între limba ebraică şi limbile occidentale. b) Explicaţi ce exprimă cele două stări ale verbelor ebraice.

¹² Categoria gramaticală a timpului la verbele ebraice nu este ca în majoritatea limbilor occidentale. În limba română, verbele sunt privite îndeosebi din perspectiva timpului, care poate fi trecut, prezent sau viitor. Însă verbele ebraice exprimă cu precădere starea unei acţiuni, care poate fi privită ca terminată (starea perfectă) sau neterminată (starea imperfectă). Aceste stări ale verbelor ebraice pot fi folosite pentru a desemna acţiuni trecute sau viitoare, timpul gramatical fiind stabilit de context. De exemplu, starea perfectă, sau terminată, a verbului arată de obicei că acţiunea a avut loc în trecut, dar poate servi şi pentru a desemna un eveniment viitor, care este privit ca şi cum ar fi avut loc deja şi ar aparţine trecutului, arătând astfel că acţiunea este sigură şi că va avea loc negreşit.

13. De ce este importantă redarea exactă a stării verbului ebraic pentru o înţelegere corectă a versetelor din Geneza 2:2, 3?

¹³ Transmiterea cu exactitate a stării verbelor ebraice într-o altă limbă este deosebit de importantă, deoarece, în caz contrar, sensul poate fi denaturat şi se poate ajunge la o idee complet diferită. Pentru a ilustra aceasta, să examinăm  expresiile verbale din Geneza 2:2, 3. Referindu-se la odihna lui Dumnezeu din ziua a şaptea, multe traduceri folosesc expresia „s-a odihnit“. Această redare transmite ideea că odihna lui Dumnezeu din ziua a şaptea s-a încheiat în trecut. Să remarcăm însă cum sunt redate în Traducerea lumii noi verbele din Geneza 2:2, 3: „Până în ziua a şaptea Dumnezeu a terminat lucrarea pe care a făcut-o şi în ziua a şaptea a început să se odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea se odihneşte de toată lucrarea sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile pe care şi-a propus să le facă“. Expresia „a început să se odihnească“ din versetul 2 corespunde în ebraică unui verb la starea imperfectă. Astfel este transmisă ideea unei acţiuni neterminate sau în curs de desfăşurare. Redarea „a început să se odihnească“ este în armonie cu ceea ce se spune în Evrei 4:4–7. Verbul din Geneza 2:3 este la starea perfectă, dar, pentru a fi în armonie cu versetul 2 şi cu Evrei 4:4–7, este tradus prin „se odihneşte“.

14. Evitând concepţia greşită referitoare la vav consecutiv, ce s-a avut în vedere la redarea verbelor ebraice în Traducerea lumii noi?

¹⁴ Unul dintre motivele traducerii inexacte a formelor verbelor ebraice este teoria gramaticală numită în prezent vav consecutiv. Vav (ו) este conjuncţia ebraică tradusă de obicei prin „şi“. Ea nu apare niciodată singură, ci însoţeşte întotdeauna un alt termen, de cele mai multe ori un verb, cu care formează un singur cuvânt. S-a crezut, şi încă se mai crede, că această asociere poate schimba starea verbului, adică poate transforma imperfectul în perfect (aşa cum s-a procedat în multe traduceri, chiar şi în unele moderne, la Geneza 2:2, 3) sau perfectul în imperfect. Acest efect a fost numit şi „vav conversiv“. Înţelegerea greşită a formei verbale a generat multă confuzie şi a dus la traduceri eronate ale textului ebraic. Traducerea lumii noi nu este de acord că litera vav poate schimba starea verbului. Dimpotrivă, ea încearcă să redea forţa specifică verbului ebraic, păstrând astfel cu exactitate sensul din original.

15. a) Cât de atent au fost redate verbele greceşti? b) Arătaţi care sunt avantajele redării corecte a ideii de continuitate.

¹⁵ Verbele greceşti au fost redate cu aceeaşi atenţie. În limba greacă, timpurile verbale indică nu numai momentul unei acţiuni sau stări, ci şi aspectul acţiunii, dacă aceasta este momentană, dacă începe, dacă se continuă, dacă se repetă sau dacă este încheiată. Ţinând cont de aceste forme ale verbului grecesc, se poate realiza o traducere exactă care transmite toată forţa acţiunii descrise. De exemplu, când este redată ideea de continuitate ori de câte ori aceasta este exprimată de verbul grecesc, se scoate în evidenţă adevărata nuanţă a situaţiei, iar sfatul şi îndemnul capătă mai multă forţă. De pildă, necredinţa continuă a fariseilor şi a saducheilor reiese din cuvintele lui Isus: „O generaţie rea şi adulteră caută fără încetare un semn“. Iar nevoia de a face încontinuu ce este drept reiese din cuvintele lui Isus: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri“; „Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul“; „Continuaţi să cereţi şi vi se va da, continuaţi să căutaţi şi veţi găsi, continuaţi să bateţi şi vi se va deschide“ (Mat. 16:4; 5:44; 6:33; 7:7).

16. Având în vedere timpul aorist din limba greacă, de ce se poate afirma că redarea din 1 Ioan 2:1 cu privire la „păcat“ este corectă?

¹⁶ Limba greacă are un timp verbal neobişnuit numit aorist, care arată că o acţiune este momentană. În funcţie de context, verbele la aorist pot fi redate în moduri diferite. Această formă se foloseşte pentru a exprima o singură acţiune de un anumit fel, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu factorul timp. Un asemenea exemplu se găseşte în 1 Ioan 2:1, unde multe versiuni redau verbul „a păcătui“ ca şi cum ar fi vorba despre un păcat comis încontinuu, în timp ce Traducerea lumii noi foloseşte expresia „a comite un păcat“, adică a păcătui o singură dată. Această redare transmite sensul corect, potrivit căruia dacă un creştin comite un păcat, el îl are pe Isus Cristos, care acţionează ca un avocat, sau ajutor, la Tatăl ceresc. Astfel, 1 Ioan 2:1 nu intră în contradicţie cu 1 Ioan 3:6–8 şi 5:18, unde este condamnată ‘practicarea păcatului’. *

17. În afara unei acţiuni în curs de desfăşurare, ce mai poate exprima timpul imperfect în limba greacă? Daţi un exemplu.

¹⁷ În limba greacă, timpul imperfect poate să exprime nu numai o acţiune în curs de desfăşurare, ci şi încercarea de a face o acţiune, însă fără a o realiza. Să remarcăm cum a fost redat Evrei 11:17 în Biblia Cornilescu, 1996: „Prin credinţă, Avraam a adus jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare; el, care îşi însuşise făgăduinţele, a adus jertfă pe singurul său fiu“. În greacă, expresia verbală „a aduce jertfă“ are forme diferite în cele două ocurenţe. În prima ocurenţă este folosit timpul perfect (care desemnează o acţiune terminată), iar în a doua ocurenţă apare forma imperfectă a verbului (trecutul continuu). Ţinând seama de cele două timpuri verbale, Traducerea lumii noi redă versetul astfel: „Avraam, când a fost pus la încercare, l-a  oferit drept jertfă, ca să spunem aşa, pe Isaac. Şi . . . a încercat să-l ofere ca jertfă pe fiul său unic-născut“. În felul acesta, este păstrat sensul de acţiune terminată al primului verb, iar imperfectul celui de-al doilea verb este redat astfel încât să arate că acţiunea a existat în intenţia lui Avraam sau că a încercat să o facă, dar nu a dus-o până la capăt (Gen. 22:9–14).

18. De ce a fost de folos să se acorde o atenţie deosebită şi funcţiei altor părţi de vorbire? Daţi un exemplu.

¹⁸ Atenţia deosebită acordată funcţiei altor părţi de vorbire, de exemplu cazurilor substantivului, a dus la rezolvarea unor aparente contradicţii. De exemplu, în Faptele 9:7, unde se vorbeşte despre experienţa extraordinară pe care a avut-o Saul în drum spre Damasc, o serie de traduceri spun că tovarăşii săi de drum „auzeau glasul“, dar nu vedeau pe nimeni. Apoi, în Faptele 22:9, unde Pavel relatează această întâmplare, aceleaşi traduceri spun că, deşi însoţitorii săi au văzut lumina, „n-au auzit glasul“. Totuşi, în prima ocurenţă, corespondentul grecesc al cuvântului „glas“ este în genitiv, dar în a doua ocurenţă este în acuzativ, la fel ca în Faptele 9:4. În ce constă diferenţa? Traducerile de mai sus nu fac nicio deosebire, însă schimbarea cazului în greacă arată că este vorba despre ceva diferit. Oamenii au auzit literalmente „glasul“, dar nu l-au auzit aşa cum l-a auzit Pavel, adică n-au auzit cuvintele şi nu le-au înţeles. Astfel, ţinând cont de folosirea genitivului în Faptele 9:7, Traducerea lumii noi spune că oamenii care erau cu Pavel „auzeau un glas vorbind, dar nu vedeau pe nimeni“.

TRADUCEREA LUMII NOI ÎN ALTE LIMBI

19. a) Cum a fost posibil ca tot mai mulţi locuitori ai pământului să se bucure de avantajele Traducerii lumii noi? b) Care este numărul total de exemplare ale Traducerii lumii noi tipărite de Societatea Watch Tower până în 2008?

¹⁹ În 1961 s-a anunţat că Societatea Watch Tower pregătea Traducerea lumii noi în şase dintre cele mai răspândite limbi, şi anume în franceză, germană, italiană, olandeză, portugheză şi spaniolă. Lucrarea de traducere a fost încredinţată unor traducători dedicaţi lui Dumnezeu şi experimentaţi, care au lucrat împreună la sediul mondial al Societăţii Watch Tower, de la Brooklyn (New York). Ei au alcătuit un comitet internaţional şi au lucrat sub o îndrumare competentă. În iulie 1963, cu ocazia Congresului „Veşnica veste bună“ ţinut de Martorii lui Iehova la Milwaukee (Wisconsin, S.U.A.), s-au văzut primele roade ale acestei lucrări de traducere când au fost lansate simultan Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi în cele şase limbi menţionate mai înainte. Din acel moment, mulţi locuitori ai pământului care vorbeau aceste limbi s-au putut bucura de avantajele Traducerii lumii noi. De atunci, lucrarea de traducere a continuat, astfel încât în anul 2008 Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi erau traduse integral sau parţial în 72 de limbi, înregistrând un tiraj de peste 150 000 000 de exemplare.

RECUNOSCĂTORI PENTRU ACEST INSTRUMENT PUTERNIC

20, 21. Cum le este de folos creştinilor această traducere a Scripturilor inspirate?

²⁰ Traducerea lumii noi este cu adevărat un instrument puternic cu ajutorul căruia se poate demonstra că „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos“. În acest studiu am văzut că această traducere este exactă şi demnă de încredere şi că le procură o bucurie autentică celor ce doresc să-l audă pe Dumnezeu vorbindu-le încurajator oamenilor într-o limbă vie, modernă. Limbajul Traducerii lumii noi îl stimulează pe cititor din punct de vedere spiritual şi îl face să aprecieze dinamismul Scripturilor inspirate originale. Versetele nu trebuie citite de mai multe ori pentru a înţelege unele exprimări greoaie, întrucât textul vorbeşte cu putere şi claritate de la prima lectură.

²¹ Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi constituie o traducere fidelă a Cuvântului lui Dumnezeu, „sabia spiritului“. Ele reprezintă o armă eficientă în războiul spiritual dus de creştini, un ajutor pentru a ‘răsturna fortificaţii şi raţionamente care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu’. Ele ne dau posibilitatea ca, printr-o înţelegere mai bună, să anunţăm lucrurile folositoare şi ziditoare, lucrurile glorioase privitoare la regatul dreptăţii, Regatul lui Dumnezeu, da, să anunţăm „lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu“ (Ef. 6:17; 2 Cor. 10:4, 5; Fap. 2:11).

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]