Să ne închinăm lui Dumnezeu conform voinţei sale

ISUS s-a rugat lui Dumnezeu, spunînd: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze în permanenţă cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat şi despre acela pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Despre ce cunoştinţă este vorba? Potrivit cuvintelor lui Pavel, „[Dumnezeu vrea] ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4). Versiunea The Amplified Bible redă astfel cuvintele de încheiere ale acestui pasaj: „Să cunoască în mod exact şi corect Adevărul [divin].“

Aşadar, Dumnezeu doreşte ca noi să avem o cunoştinţă exactă despre persoana sa şi despre scopurile sale, o cunoştinţă în conformitate cu adevărul divin. Cuvîntul lui Dumnezeu, Sfînta Biblie, este sursa acestui adevăr (Ioan 17:17; 2 Timotei 3:16, 17). Acela care, datorită Bibliei, ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu cu exactitate evită de acum înainte să fie ca aceia pe care îi menţionează apostolul Pavel în Romani 10:2, 3, persoane care aveau „zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoştinţei exacte“; sau ca samaritenii, cărora Isus le-a spus: „Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi.“ — Ioan 4:22.

În consecinţă, dacă noi căutăm aprobarea lui Dumnezeu, trebuie să ne punem întrebările: Ce spune Dumnezeu despre el însuşi? Cum doreşte el să i se aducă închinare? Care sînt scopurile sale şi cum putem să ne conformăm acestora? Dacă posedăm o cunoştinţă exactă a adevărului, vom putea răspunde la aceste întrebări. Atunci vom fi în măsură să ne închinăm lui Iehova conform voinţei sale.

Să nu-l dezonorăm pe Dumnezeu

„ÎI VOI onora pe cei care mă onorează“, spune Dumnezeu (1 Samuel 2:30). Acela care declară că Dumnezeu are un egal îl onorează oare pe Dumnezeu? Îl onorează oare pe Dumnezeu acela care, la fel ca New Catholic Encyclopedia, o numeşte pe Maria „mama lui Dumnezeu“, „Mediatoarea (. . .) între Creator şi creaturile sale“? Nu, deoarece aceste declaraţii îl insultă pe Dumnezeu. Nimeni nu este egal cu Dumnezeu; şi el nu a avut mamă, deoarece Isus nu este Dumnezeu. În plus, nu există nici o „mediatoare“, deoarece Dumnezeu a desemnat un „singur mediator între Dumnezeu şi oameni“, Isus. — 1 Timotei 2:5; 1 Ioan 2:1, 2.

Nu încape nici o îndoială că doctrina Trinităţii îi derutează pe oameni cu privire la adevărata poziţie a lui Dumnezeu. Ea îi împiedică să aibă o cunoştinţă exactă despre Suveranul universului, Iehova Dumnezeu şi să i se închine conform voinţei sale. Dar, aşa cum a remarcat teologul Hans Küng, „de ce trebuie să se adauge ceva la singularitatea şi [la] unicitatea [lui Dumnezeu], ceea ce nu poate decît să dilueze sau să infirme conceptul de singularitate şi de unicitate?“ Totuşi, aşa a procedat doctrina Trinităţii.

Cei care cred în Trinitate „nu au consimţit să-l păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa exactă“ (Romani 1:28). În acest verset Pavel mai spune: „Dumnezeu i-a abandonat într-o stare mintală dezaprobată, ca să facă lucruri necuvenite.“ Versetele 29–31 enumeră unele dintre aceste lucruri ’necuvenite‘: ’uciderea, cearta, infidelitatea faţă de angajamentele luate, lipsa de afecţiune naturală, absenţa compasiunii‘. Aceste lucruri sînt practicate de către religiile care acceptă Trinitatea.

De exemplu adepţii Trinităţii i-au persecutat adeseori şi au ajuns chiar să-i ucidă pe aceia care refuzau să creadă în această doctrină. Un lucru şi mai grav: ei i-au ucis chiar, în timpul războaielor, pe alţi trinitarieni. Iată, într-adevăr, un lucru ’necuvenit‘: catolicii îi ucid pe alţi catolici, ortodocşii pe alţi ortodocşi, protestanţii pe alţi protestanţi, şi toate acestea în numele aceluiaşi Dumnezeu trinitar!

Totuşi, mesajul lui Isus este clar: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Scripturile spun de asemenea: „Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se evidenţiază prin faptul acesta: oricine nu practică dreptatea nu provine de la Dumnezeu, şi nici acela care nu îl iubeşte pe fratele său.“ Biblia îi aseamănă pe aceia care îşi ucid fraţii de credinţă cu „Cain, care provenea de la cel rău [Satan] şi care l-a ucis pe freatele său“. — 1 Ioan 3:10–12.

Aşadar, predarea unor doctrine confuze referitoare la Dumnezeu stă la originea unor acţiuni care violează legile sale. Într-adevăr, ceea ce s-a întîmplat în sînul creştinătăţii în ansamblul ei corespunde analizei teologului danez Søren Kierkegaard:  „Creştinătatea a pus capăt creştinismului fără ca măcar să fie conştientă de lucrul acesta.“

Starea spirituală a membrilor creştinătăţii este în armonie cu ceea ce a spus apostolul Pavel: „Ei declară în mod public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor, fiindcă sînt detestabili şi neascultători şi neaprobaţi pentru nici un fel de lucrare bună.“ — Tit 1:16.

În curînd Dumnezeu va pune capăt actualului sistem rău de lucruri şi îi va cere socoteală creştinătăţii trinitare. Ea va fi considerată vinovată, deoarece îl dezonorează pe Dumnezeu prin acţiunile pe care le comite şi prin doctrinele pe care le predă. — Matei 24:14, 34; 25:31–34, 41, 46; Apocalips 17:1–6, 16; 18:1–8, 20, 24; 19:17–21.

Să respingem Trinitatea

NU ESTE posibil să nesocotim adevărurile divine. Aşadar, pentru a ne închina lui Dumnezeu conform voinţei sale, trebuie să respingem Trinitatea. Această doctrină este într-adevăr contrară credinţei şi învăţăturii profeţilor, a lui Isus, a apostolilor şi a primilor creştini. Ea este în opoziţie cu ceea ce Dumnezeu spune despre el înuşi în Cuvîntul său: „Eu sînt Dumnezeu şi nu este altul, eu sînt Dumnezeu şi nu este nici unul ca Mine.“ — Isaia 46:9, Biblia Cornilescu.

Aceasta nu serveşte decît la faptul de a-l prezenta pe Dumnezeu într-un mod confuz şi misterios. Dimpotrivă, cu cît persoana şi scopurile lui Dumnezeu sînt mai neclare în mintea oamenilor, cu atît mai mult adversarul lui Dumnezeu, Satan Diavolul, ’dumnezeul acestei lumi‘, trage folos din aceasta. El este la originea doctrinelor false care ’orbesc mintea celor necredincioşi‘ (2 Corinteni 4:4). Cît despre conducătorii religioşi ai creştinătăţii, care vor să–şi menţină influenţa asupra mulţimilor, trag şi ei folos din doctrina Trinităţii, deoarece îi fac pe oameni să creadă că numai teologii pot s-o înţeleagă. — Ioan 8:44.

Cunoştinţa exactă despre Dumnezeu aduce multă mîngîiere. Ea ne eliberează de învăţăruile care sînt în contradicţie cu Cuvîntul lui Dumnezeu şi cu religiile apostate. Aşa cum a zis Isus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera.“ — Ioan 8:32.

Dacă îl onorăm pe Dumnezeu ca Fiinţă Supremă şi dacă ne închinăm lui conform voinţei sale, putem evita sentinţa pe care le o va executa în curînd asupra creştinătăţii apostate şi putem spera că vom benficia de favoarea sa atunci cînd acest sistem de lucruri va dispărea: „Lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cel care înfăptuieşte voinţa lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna.“ — 1 Ioan 2:17.

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Această sculptură veche de cîteva sute de ani, care se găseşte în Franţa, reprezintă încoronarea „fecioarei“ Maria de către Trinitate. Credinţa în Trinitate este la orginea venerării Mariei ca „Mama lui Dumnezeu“.