Capitolul 20

Înviere — pentru cine şi unde?

1, 2. Ce dovezi avem că slujitorii lui Dumnezeu din vechime credeau în înviere?

SLUJITORII lui Dumnezeu au crezut întotdeauna în înviere. Iată ce spune Biblia despre Avraam, care a trăit cu 2 000 de ani înainte de naşterea umană a lui Isus: „El a considerat că Dumnezeu putea să-l trezească pe fiul său Isaac dintre morţi“ (Evrei 11:17–19). Mai tîrziu Iov a întrebat: „Dacă un om viguros moare, poate el trăi din nou?“ Răspunzînd propriei sale întrebări, Iov i-a spus lui Dumnezeu: „Tu vei chema şi eu îţi voi răspunde.“ El şi-a demonstrat astfel credinţa în înviere. — Iov 14:14, 15.

² Isus a declarat: „Dar că morţii sînt treziţi ne-a dezvăluit însuşi Moise, în relatarea despre tufa de mărăcini, cînd el îl numeşte pe Iehova «Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.» El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sînt vii“ (Luca 20:37, 38). În Scripturile creştine greceşti cuvîntul „înviere“ apare de mai bine de 40 de ori. Într-adevăr, învierea morţilor este una din principalele învăţături biblice. — Evrei 6:1, 2.

3. Cum şi-a exprimat Marta credinţa în înviere?

³ La moartea fratelui ei Lazăr, Marta şi-a demonstrat credinţa în înviere. Auzind că a venit Isus, ea a alergat înaintea lui şi i-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici fratele meu nu ar fi murit.“ Văzîndu-i durerea, Isus a mîngîiat-o prin cuvintele: „Fratele tău va învia.“ Iar Marta i-a răspuns: “Ştiu că va învia la învierea din ziua din urmă.“ — Ioan 11:17–24.

4–6. Ce motive avea Marta să creadă în înviere?

⁴ Credinţa Martei în înviere era bine fundamentată. Ea ştia că atît profetul Ilie cît şi Elisei, cu puterea lui Dumnezeu, au  înviat fiecare cîte un copil (1 Regi 17:17–24; 2 Regi 4:32–37). Ea mai ştia că un mort a revenit la viaţă cînd, în momentul aruncării sale în mormîntul lui Elisei, s-a atins de oasele acestuia (2 Regi 13:20, 21). Dar credinţa ei în înviere a fost întărită şi mai mult prin însăşi învăţătura şi faptele lui Isus.

⁵ Probabil că Marta se afla şi ea la Ierusalim, cînd cu mai puţin de doi ani în urmă, Isus a vorbit despre propriul său rol în învierea morţilor, zicînd: „Căci întocmai după cum Tatăl îi trezeşte pe morţi şi îi face vii, tot la fel şi Fiul îi face vii pe aceia pe care vrea el. Să nu vă surprindă lucrul acesta, deoarece vine ora cînd toţi cei care sînt în mormintele memoriale vor auzi glasul său şi vor ieşi.“ — Ioan 5:21, 28, 29.

⁶ Înainte ca Isus să fi pronunţat aceste cuvinte, el nu înviase încă pe nimeni, conform relatării biblice. Dar, nu peste mult  timp el l-a readus la viaţă pe fiul unei văduve din oraşul Nain. Această veste s-a răspîndit spre sud, în Iudeea, şi desigur că şi Marta o auzise (Luca 7:11–17). Prin urmare, cu siguranţă că Marta auzise şi ce s-a întîmplat în casa lui Iair în apropiere de marea Galileei. Fiica sa de 12 ani s-a îmbolnăvit grav şi a murit. Ajungînd la casa lui Iair, Isus s-a îndreptat spre copilul lipsit de viaţă şi i-a zis: „Fetiţo, scoală-te!“, şi ea s-a sculat. — Luca 8:40–56.

7. Ce dovadă i-a dat Isus Martei despre puterea sa de a învia morţii?

⁷ Cu toate acestea Marta nu se aştepta în momentul acela ca Isus să-i învieze fratele. De aceea i-a zis: „Ştiu că va învia la învierea din ziua din urmă.“ Atunci, pentru a o face pe Marta să înţeleagă bine rolul pe care îl va avea el în învierea morţilor, Isus i-a zis: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cel care exercită credinţă în mine, chiar dacă moare, va veni la viaţă; şi oricine trăieşte şi exercită credinţă în mine nu va muri niciodată.“ Spunînd aceasta, Isus a fost condus la mormîntul lui Lazăr, unde l-a strigat, zicînd: „Lazăr, vino afară!“ Şi Lazăr, care era mort deja de patru zile, a ieşit. — Ioan 11:24–26, 38–44.

8. Ce dovezi există că Isus a fost într-adevăr înviat?

 ⁸ Cîteva săptămîni mai tîrziu, Isus însuşi a fost ucis şi pus într-un mormînt. Dar el nu a stat acolo decît timp de trei zile. Apostolul Petru a spus: „Pe acest Isus Dumnezeu l-a înviat, iar noi sîntem cu toţii martori ai acestui fapt.“ Capii religioşi nu puteau împiedica ieşirea Fiului lui Dumnezeu din mormînt (Fapte 2:32; Matei 27:62–66; 28:1–7). Cristos a fost într-adevăr înviat, căci el s-a arătat unui mare număr de discipoli şi chiar la 500 dintre ei deodată (1 Corinteni 15:3–8). Discipolii credeau atît de puternic în înviere, încît erau gata să înfrunte orice persecuţii, ba chiar şi moartea, pentru a-l servi pe Dumnezeu.

9. Care sînt cele nouă persoane a căror înviere este menţionată în Biblie?

⁹ Ulterior apostolii Petru şi Pavel au adus alte dovezi că morţii pot fi înviaţi. Mai întîi Petru a readus la viaţă pe Tabita (Dorca) din oraşul Iope (Fapte 9:36–42). Apoi Pavel i-a redat viaţa lui Eutih (Fapte 20:7–12). Cu siguranţă că aceste nouă învieri relatate în Biblie sînt o dovadă că morţii pot fi într-adevăr readuşi la viaţă.

 CINE VA FI ÎNVIAT?

10, 11. (a) Pentru ce a avut Dumnezeu în vedere învierea? (b) În conformitate cu Fapte 24:15, care sînt cele două categorii de oameni care vor fi înviaţi?

¹⁰ Iniţial, învierea nu era prevăzută în scopul lui Dumnezeu, pentru simplul motiv că moartea nu ar fi existat niciodată dacă Adam şi Eva ar fi rămas ascultători. Dar în urma păcatului lui Adam, imperfecţiunea şi moartea s-au extins asupra tuturor oamenilor (Romani 5:12). Astfel, pentru ca totuşi copiii lui Adam să poată primi viaţă veşnică, Iehova a prevăzut învierea. Dar pe ce bază va fi cineva înviat sau nu?

¹¹ Biblia spune: „Va fi o înviere atît a celor drepţi cît şi a celor nedrepţi“ (Fapte 24:15). Te surprinde lucrul acesta? „De ce să fie readuşi la viaţă cei «nedrepţi»?“, s-ar putea întreba cineva. Ceea ce s-a întîmplat cînd Isus era pe stîlpul de tortură va clarifica această problemă.

12, 13. (a) Ce promisiune i-a făcut Isus unui răufăcător? (b) Unde se va afla paradisul despre care a vorbit Isus?

¹² Aceşti oameni torturaţi alături de Isus erau nişte răufăcători. Unul dintre ei l-a batjocorit, spunînd: „Nu eşti tu Cristosul? Salvează-te pe tine însuţi şi la fel şi pe noi.“ Dar celălalt, care credea în Isus, i-a zis: „Adu-ţi aminte de mine, cînd vei veni în regatul tău.“ Iar Isus i-a făcut următoarea promisiune: „Adevărat îţi zic astăzi: Vei fi cu mine în paradis.“ — Luca 23:39–43.

¹³ Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Vei fi cu mine în paradis“? Unde este paradisul? După părerea ta, unde se afla paradisul pe care Dumnezeu l-a amenajat iniţial? Pe  pămînt, nu-i aşa? Dumnezeu a pus primul cuplu uman în grădina Eden. Astfel, atunci cînd citim că acest răufăcător din vechime va fi în „paradis“, noi ar trebui să ne imaginăm pămîntul transformat într-o grădină paradiziacă, deoarece cuvîntul „paradis“ înseamnă „grădină“ sau „parc“. — Geneza 2:8, 9.

14. În ce sens va fi Isus împreună cu răufăcătorul în paradis?

¹⁴ Evident că Isus nu va veni să trăiască pe pămînt împreună cu fostul răufăcător. El va domni din ceruri peste paradisul pămîntesc. Prin urmare, el va fi cu acest om în sensul că îl va readuce la viaţă şi se va îngriji de necesităţile fizice şi spirituale ale acestuia. Dar cum de îi va permite Isus unui fost răufăcător să trăiască în paradis?

15. De ce vor fi înviaţi şi cei „nedrepţi“?

¹⁵ Este adevărat că omul acesta a făcut răul. El a fost un „nedrept“. Însă el nu cunoştea voia lui Dumnezeu. Ar fi fost el oare răufăcător dacă ar fi cunoscut scopurile lui Dumnezeu? Pentru a şti acest lucru, Isus îl va învia pe acest om nedrept precum şi pe alte zeci de milioane de oameni ca acesta. Mulţi dintre cei care au murit în secolele trecute au fost analfabeţi şi nu au văzut niciodată o Biblie. Ei vor fi înviaţi din Sheol sau Hades. Atunci, în paradis, ei vor fi instruiţi cu privire la voinţa divină şi vor avea ocazia să-şi dovedească iubirea faţă de Dumnezeu, prin ascultare faţă de el.

16. (a) Care morţi nu vor fi înviaţi? (b) De ce nu este cazul să judecăm noi? (c) Care ar trebui să fie preocuparea noastră principală?

¹⁶ Aceasta nu înseamnă că toţi oamenii vor fi înviaţi. Conform Bibliei, Iuda Iscarioteanul nu va fi readus la viaţă. Deoarece l-a trădat pe Isus de bună voie, el este numit „fiul distrugerii“ (Ioan 17:12). El a mers în Gheena simbolică de unde nu mai este revenire (Matei 23:33). Oricine face răul în mod intenţionat, după ce a luat odată cunoştinţă de voinţa lui Dumnezeu, s-ar putea să păcătuiască împotriva spiritului sfînt. Dumnezeu nu îi va învia pe astfel de păcătoşi (Matei 12:32; Evrei 6:4–6; 10:26, 27). Astfel, deoarece Judecător este însuşi Dumnezeu, nu este cazul să stabilim noi dacă anumiţi oameni răi din trecut sau din prezent vor fi sau nu înviaţi. Dumnezeu ştie cine se află în Hades şi cine în Gheena. Mai degrabă să  facem tot posibilul să ne dovedim demni de noul sistem al lui Dumnezeu. — Luca 13:24, 29.

17. Cine sînt cei care nu va trebui să fie înviaţi pentru a se bucura de viaţă veşnică?

¹⁷ Nu toţi cei care vor beneficia de viaţa veşnică va trebui să fie neapărat înviaţi. Mulţi dintre slujitorii lui Dumnezeu care trăiesc în „zilele din urmă“ ale sistemului prezent vor supravieţui Harmaghedonului şi vor alcătui „noul pămînt“ drept, fără să mai cunoască moartea. Acestora li se poate aplica declaraţia lui Isus adresată Martei: „Oricine trăieşte şi exercită credinţă în mine nu va muri niciodată.“ — Ioan 11:26; 2 Timotei 3:1.

18. Cine sînt cei „drepţi“ care vor fi înviaţi?

¹⁸ Cine sînt „drepţii“ demni de a fi înviaţi? Ei sînt slujitorii loiali ai lui Dumnezeu, care au trăit înainte de venirea lui Isus pe pămînt. Unii dintre ei sînt citaţi cu numele în capitolul 11 din scrisoarea către Evrei. Ei nu sperau să meargă în cer, ci să trăiască pe pămînt. Printre cei „drepţi“ există şi slujitori loiali ai lui Dumnezeu, care au murit de curînd. Dumnezeu le va realiza speranţa de a trăi pentru totdeauna în paradis, înviindu-i.

CÎND ŞI UNDE VOR FI ÎNVIAŢI

19. (a) În ce sens a fost Isus primul care a înviat? (b) Cine sînt cei care vor mai fi înviaţi?

¹⁹ Isus a fost „primul care avea să fie înviat din morţi“ (Fapte 26:23). Cu alte cuvinte, dintre toţi cei care nu vor mai muri din nou, el este primul care a fost înviat. El este, de asemenea, primul care a fost înviat în spirit (1 Petru 3:18). Dar el nu va fi singurul; Biblia spune: „Fiecare în cadrul propriei sale categorii: Cristos, cel dintîi rod, apoi cei care îi aparţin lui Cristos, în timpul prezenţei sale“ (1 Corinteni 15:20–23). Astfel că la înviere unii vor învia înaintea celorlalţi.

20. (a) Cine sînt „cei care îi aparţin lui Cristos“? (b) De ce fel de înviere au parte aceştia?

²⁰ „Cei care îi aparţin lui Cristos“ sînt cei 144 000 de discipoli loiali aleşi să domnească împreună cu el în Regat. Despre învierea lor cerească Biblia spune: „Fericit şi sfînt este oricine are parte de întîia înviere; asupra acestora moartea a doua  nu are nici o autoritate, ci ei (. . .) vor stăpîni ca regi împreună cu el pentru cei o mie de ani.“ — Apocalips 20:6; 14:1, 3.

21. (a) Cînd are loc „întîia înviere“? (b) Cine sînt cei care fără îndoială că au fost înviaţi la viaţă cerească?

²¹ Prin urmare, învierea lui Cristos va fi urmată de învierea celor 144 000. Ei au parte de „întîia înviere“, — de „învierea timpurie“ (Filipeni 3:11). Cînd are ea loc? „În timpul prezenţei sale“, spune Biblia. Aşa cum am văzut, prezenţa lui Cristos a început în 1914. Aşadar, „ziua“ în care are loc „întîia înviere“ cerească a celor loiali a venit deja. Nu mai încape nici o îndoială că apostolii şi alţi creştini din vechime au fost deja înviaţi la viaţă cerească. — 2 Timotei 4:8.

22. (a) Cine va mai avea parte de „prima înviere“? (b) Cînd vor fi ei înviaţi?

²² Dar şi astăzi, în timpul „prezenţei“ lui Cristos, mai există creştini care au aceeaşi speranţă de a domni în cer cu Cristos. Aceştia sînt ultimii membri ai clasei celor 144 000. Cînd vor fi ei înviaţi? Ei nu vor mai adormi în moarte; în momentul morţii vor fi înviaţi numaidecît. Biblia spune: „Noi nu vom adormi toţi în moarte, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipire din ochi, în timpul ultimei trompete, căci trompeta va suna, iar morţii vor fi treziţi.“ — 1 Corinteni 15:51, 52; 1 Tesaloniceni 4:15–17.

23. Cum descrie Biblia schimbarea la viaţă spirituală?

²³ Natural că „întîia înviere“ sau învierea la viaţa cerească este invizibilă ochilor umani. Este o înviere la viaţa ca şi creaturi spirituale. Biblia explică schimbarea la viaţă spirituală astfel: „Este semănat în descompunere, este trezit în nedescompunere. Este semănat în dezonoare, este sculat în glorie. (. . .) Este semănat corp fizic, este sculat corp spiritual.“ — 1 Corinteni 15:42–44.

24. (a) Ce înviere urmează după „întîia înviere“? (b) De ce se spune că aceasta este o „înviere mai bună“?

²⁴ Expresia „întîia înviere“ dă de înţeles că mai trebuie să fie una. Da, este vorba despre învierea de după Harmaghedon a celor drepţi şi a celor nedrepţi, pentru viaţă pămîntească. Aceasta va fi o înviere mai bună decît aceea a copiilor înviaţi de către Ilie şi Elisei, precum şi decît a celorlalte persoane care au fost înviate pentru un timp pe pămînt. De ce? Fiindcă cei care vor fi înviaţi  după Harmaghedon şi care vor fi ales să-i servească lui Dumnezeu, nu vor mai trebui să moară. — Evrei 11:35.

UN MIRACOL DIVIN

25. (a) De ce nu corpul fizic va fi acela care va învia? (b) Ce va învia şi ce li se va da celor înviaţi?

²⁵ Ce anume va învia? După cum arată Biblia în descrierea învierii pentru viaţă cerească, nu va învia corpul care a murit (1 Corinteni 15:35–44). Nici cei care vor fi readuşi la viaţă pămîntească nu vor reveni cu vechile lor corpuri care s-au întors în ţărînă şi ale căror elemente probabil că au fost asimilate de alte creaturi vii. Aşadar, Dumnezeu va readuce la viaţă nu corpul‚ ci persoana. Celor care merg în cer le dă un corp spiritual nou, iar celor înviaţi la viaţă pămîntească le dă un corp fizic nou. Acesta fără îndoială că va fi asemănător corpului pe care l-a avut persoana respectivă înainte de muri, pentru a putea fi recunoscută de cei care au cunoscut-o.

26. (a) De ce este învierea o extraordinară minune? (b) Ce invenţie omenească ne poate ajuta să înţelegem că Dumnezeu are capacitatea de a-i păstra în memorie pe cei morţi?

²⁶ Nu este oare învierea o extraordinară minune? În decursul anilor existenţei sale, desigur că defunctul şi-a acumulat un bagaj de cunoştinţe, experienţe şi numeroase amintiri. El şi-a dezvoltat o personalitate proprie, deosebită de a oricărei alte persoane. Cu toate acestea, Iehova îşi aminteşte fiecare detaliu, reconstituind persoana cu întreaga ei personalitate. Cu privire la morţii care vor fi înviaţi, Biblia zice: „Pentru el toţi sînt vii“ (Luca 20:38). Omul poate păstra vocea şi imaginea unei persoane şi să o reproducă mult timp după moartea acestuia. Dar Iehova îi poate readuce şi îi va readuce la viaţă pe toţi cei pe care îi păstrează în memoria sa.

27. Ce întrebare referitoare la înviere aşteaptă un răspuns?

²⁷ Biblia relatează multe alte lucruri cu privire la viaţa în paradis după înviere. De exemplu, Isus a vorbit despre cei care vor ieşi fie „la o înviere a vieţii“, fie „la o înviere a judecăţii“ (Ioan 5:29). Ce înţelegea el prin aceasta? Va fi oare situaţia celor „drepţi“, care vor învia, diferită de a celor „nedrepţi“? O examinare atentă a zilei de judecată ne va oferi răspunsul la această întrebare.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 167]

„Ştiu că va învia la învierea din ziua din urmă“

Ilie l-a înviat pe fiul unei văduve

Elisei a înviat un copil

Atingînd oasele lui Elisei, un om a revenit la viaţă

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 168]

Persoane înviate de Isus:

Fiul unei văduve din Nain

Lazăr

Fiica lui Iair

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 169]

Alte persoane înviate:

Dorca

Isus însuşi

Eutih

[Legenda ilustraţiei de la pagina 170]

Unde este paradisul pe care Isus i l-a promis răufăcătorului?