Cine este Dumnezeu?
Capitolul 4
Cine este Dumnezeu?
1. (a) Ce dumnezei sînt adoraţi de oameni? (b) Ce deosebire face Biblia între „dumnezei“ şi „Dumnezeu“?
ÎN ÎNTREAGA lume oamenii se închină la o mulţime de dumnezei. Şintoismul, budismul, hinduismul şi religiile tribale au milioane de divinităţi. Pe vremea apostolilor erau adoraţi dumnezei ca Zeus şi Hermes (Fapte 14:11, 12). Dacă Biblia admite că „există mulţi «dumnezei»“, ea mai spune că „pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sînt toate lucrurile“ (1 Corinteni 8:5, 6). Dar ce ai răspunde dacă ai fi întrebat: „Cine este Dumnezeu?“
2. Ce păreri diferite au oamenii despre Dumnezeu?
2 Mulţi vor răspunde: „Este Domnul“ sau: „Este un spirit din cer.“ Un dicţionar îl defineşte ca „Fiinţa supremă.“ Cînd sînt întrebaţi de numele lui, unii răspund: „Isus“, iar alţii: „Dumnezeu nu este o persoană, ci o putere omniprezentă.“ Unii pun la îndoială chiar existenţa sa. Putem fi siguri că există?
DUMNEZEU EXISTĂ CU ADEVĂRAT
3. Cum vine o casă oarecare în existenţă?
3 Ai admirat vreodată o clădire frumoasă, întrebîndu-te totodată cine a construit-o? Dacă ţi s-ar fi spus că s-a făcut de la sine, ai fi crezut? Nu, desigur că nu. Aşa cum spune un scriitor biblic, „orice casă este construită de cineva.“ Atunci de ce nu am accepta concluzia sa logică: „Dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“? — Evrei 3:4.
4. Cum au venit stelele în existenţă?
4 Gîndeşte-te la universul cu miliardele lui de stele. Ele se deplasează conform unor legi care le menţin într-o perfectă relaţie unele cu altele. „Cine a creat aceste lucruri?“, a fost întrebarea pusă cu mult timp în urmă, şi iată răspunsul înţelept care a fost dat: „Acela care face să iasă armata lor după număr, care le cheamă pe toate pe nume“ (Isaia 40:26). Ar fi iraţional să se afirme că miliardele de stele s-au format de la sine şi că, fără nici o dirijare, au format marile sisteme stelare care se mişcă într-o ordine extraordinară. — Psalm 14:1.
5. (a) Ce şanse ar exista ca diverse piese să se asambleze de la sine, pentru a da naştere unei maşini de tocat carne? (b) Ce dovedeşte aceasta cu privire la univers?
5 Acest univers, cu minunata-i organizare, nu s-a făcut de la sine. El trebuie să fie opera unui Creator inteligent şi extrem de puternic (Psalm 19:1, 2). Un industriaş care a fost întrebat de ce crede în Dumnezeu, a răspuns că un muncitor are nevoie de două zile pentru a învăţa să asambleze cele 17 piese ale unei maşini de tocat carne. „Eu nu sînt decît un fabricant de ustensile, a spus el, dar ştiu că dacă cele 17 piese ale maşinii de tocat carne ar fi puse într-un vas şi ar fi amestecate timp de 17 miliarde de ani, tot nu s-ar obţine o maşină de tocat carne.“ Universul, inclusiv multiplele forme de viaţă terestră, este mult mai complex decît o maşină de tocat carne. Dacă pentru realizarea acestui instrument a fost nevoie de un muncitor iscusit, atunci pentru crearea tuturor lucrurilor a fost nevoie de un Dumnezeu Atotputernic. De ce să nu-i aducem lui omagiile noastre? — Apocalips 4:11; Fapte 14:15–17; 17:24–26.
ESTE DUMNEZEU O PERSOANĂ REALĂ?
6. De unde ştim că Dumnezeu este o persoană reală?
6 Mulţi dintre cei ce îşi afirmă credinţa în Dumnezeu nici nu se gîndesc la faptul că el ar putea fi persoană reală. Să fie oare o persoană? O inteligenţă presupune capacitate de gîndire, capacitate cu care şi noi sîntem dotaţi. Cînd spunem gîndire, spunem creier, iar acesta face parte dintr-un corp bine definit. La fel, inteligenţa supremă care se află la originea întregii creaţii aparţine Dumnezeului Atotputernic. Are el un corp fizic? Nu, corpul său este spiritual. Spiritele au un corp, aşa cum spune Biblia: „Dacă există un corp fizic există şi unul spiritual.“ — 1 Corinteni 15:44; Ioan 4:24.
7. (a) De unde ştim că Dumnezeu „locuieşte“ undeva? (b) Ce fapte demonstrează că el are un corp?
7 Dacă Dumnezeu este o persoană, atunci trebuie să „locuiască“ undeva. Biblia dezvăluie că cerurile sînt „locul fixat al locuinţei (sale)“ (1 Regi 8:43). Ea ne mai spune că „Cristos a intrat (. . .) în cerul însuşi, ca să se prezinte acum pentru noi în faţa persoanei lui Dumnezeu“ (Evrei 9:24). Unii oameni vor primi drept recompensă viaţa în cer cu Dumnezeu, primind atunci corpuri spirituale. Ei îl vor vedea pe Dumnezeu şi vor fi ca el (1 Ioan 3:2). Lucrul acesta dovedeşte şi el că Dumnezeu este o persoană şi că are un corp.
8, 9. (a) Cum putem demonstra, luînd ca exemplu o centrală electrică, puterea lui Dumnezeu care acţionează la distanţă? (b) Ce este spiritul lui Dumnezeu şi ce poate el face?
8 Cineva ar putea să întrebe: „Dar dacă Dumnezeu locuieşte în cer, cum poate el vedea ce se petrece pretutindeni? Cum îşi poate exercita puterea în tot universul?“ (2 Cronici 16:9). Faptul că Dumnezeu este o persoană nu îi limitează puterea şi nici respectul pe care i-l datorăm (1 Cronici 29:11–13). Pentru a înţelege mai bine, să luăm ca exemplu o centrală electrică.
9 O centrală electrică este situată în apropierea unui oraş, dar curentul electric produs de ea alimentează o întreagă zonă, furnizîndu-i lumină şi forţă motrice. În mod asemănător, Dumnezeu este în cer (Isaia 57:15; Psalm 123:1), dar spiritul său sfînt sau forţa sa activă, invizibilă, acţionează în întreg universul. Prin intermediul spiritului său, el a creat cerurile, pămîntul şi orice formă de viaţă (Psalm 33:6; Geneza 1:2; Psalm 104:30). Pentru a crea toate aceste lucruri nu era nevoie de prezenţa sa personală; el îşi poate trimite spiritul la orice distanţă, pentru a-şi îndeplini scopul. Ce Dumnezeu minunat! — Ieremia 10:12; Daniel 4:35.
CE FEL DE PERSOANĂ ESTE EL?
10. Care este una din modalităţile de a-l cunoaşte pe Dumnezeu?
10 Să fie oare Dumnezeu genul acela de persoană pe care cu cît o cunoşti mai bine cu atît o iubeşti mai mult? „S-ar putea, vei spune, dar cum îl poţi cunoaşte, de vreme ce este invizibil?“ (Ioan 1:18). Biblia spune: „Însuşirile sale invizibile, ba chiar şi puterea lui eternă şi divinitatea sa, se văd cu claritate de la crearea lumii, căci ele pot fi percepute datorită lucrurilor făcute“ (Romani 1:20). Examinînd deci creaţia, îl vom cunoaşte mai bine pe Dumnezeu.
11. Ce învăţăm despre Dumnezeu, observînd lucrurile făcute de el?
11 Aşa cum deja am văzut, o simplă privire spre cerul înstelat ne va convinge cu certitudine de infinita putere a lui Dumnezeu (Psalm 8:3, 4; Isaia 40:26). Dar pămîntul? Dumnezeu l-a amplasat în aşa fel încît primeşte de la soare exact cantitatea necesară de căldură şi de lumină. Gîndeşte-te la circuitul apei. Ploaia udă pămîntul şi umflă fluviile care se varsă în mare. Sub acţiunea soarelui, apa mărilor se transformă în vapori şi revine pe pămînt sub formă de ploaie (Ecleziast 1:7). Dumnezeu a creat nenumărate asemenea cicluri, pentru a procura hrana şi adăpostul necesar oamenilor şi animalelor. Ce ne dezvăluie despre Dumnezeu toate aceste lucruri minunate? Că el este mare în înţelepciune şi generozitate şi că veghează asupra creaturilor sale. — Proverbe 3:19, 20; Psalm 104:13–15, 24, 25.
12. Ce învăţăm despre Dumnezeu, observînd propriul nostru corp?
12 Să ne examinăm propriul nostru corp. Evident că el nu a fost conceput numai pentru a trăi‚ ci mai ales pentru a se bucura de viaţă (Psalm 139:14). Cu ochii admirăm armonia culorilor. Datorită gustului şi mirosului, mesele ce le servim pot fi o adevărată plăcere. Este adevărat că aceste simţuri nu sînt neapărat necesare vieţii; totuşi ele ne-au fost date de către un Dumnezeu prevăzător, generos şi plin de iubire. — Geneza 2:9; 1 Ioan 4:8.
13. Ce învăţăm despre Dumnezeu, observînd felul în care îi tratează pe oameni?
13 Personalitatea sa ne este revelată şi de felul în care Dumnezeu îi tratează pe oameni. El deţine un profund simţ al dreptăţii. El nu favorizează vreo rasă (Fapte 10:34, 35). El este bun şi milostiv. Vorbind despre atitudinea sa faţă de israeliţi, pe care i-a eliberat din sclavia Egiptului, Biblia spune: „[El] a fost îndurător (. . .) Îşi aducea aminte că erau carne.“ Cu toate acestea neascultarea israeliţilor a fost frecventă, lucru ce l-a întristat pe Dumnezeu. În acest sens citim: „L-au întristat (. . .) l-au îndurerat pe Sfîntul Israelului“ (Psalm 78:38–41; 103:8, 13, 14). În schimb Dumnezeu se bucură atunci cînd slujitorii săi ascultă de legile sale (Proverbe 27:11). Iar atunci cînd duşmanii provoacă suferinţe slujitorilor săi, el spune: „Cine se atinge de voi se atinge de pupila ochiului meu“ (Zaharia 2:8). Cum să nu-l iubeşti pe acest Dumnezeu care dă dovadă de atîta afecţiune faţă de nişte oameni neînsemnaţi ca noi, fără să facă vreo deosebire de rasă? — Isaia 40:22; Ioan 3:16.
DUMNEZEU ESTE ISUS SAU ESTE O TRINITATE?
14. Ce spune dogma trinităţii?
14 Cine este acest Dumnezeu măreţ? Unii spun că este Isus. Alţii cred că este o trinitate, deşi acest cuvînt nici nu figurează în Biblie. Dogma trinităţii susţine că sînt trei persoane într-un singur Dumnezeu: „Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt“. Numeroase religii susţin această învăţătură, despre care tot ele spun că este un „mister“. Este oare corectă această concepţie despre Dumnezeu?
15. Cum arată Biblia că Dumnezeu şi Isus sînt două persoane distincte?
15 A spus oare Isus că el este Dumnezeu? Nu, nicidecum. Dimpotrivă, Biblia îl numeşte „Fiul lui Dumnezeu“. El însuşi spune: „Tatăl este mai mare decît mine“ (Ioan 10:34–36; 14:28). El a explicat, de asemenea, că anumite lucruri nu le sînt cunoscute nici îngerilor, nici lui, ci numai lui Dumnezeu (Marcu 13:32). Cu o anumită ocazie, el s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Totuşi, nu voinţa mea să se facă, ci a ta .“ (Luca 22:42). Dacă Isus ar fi fost Dumnezeul Cel Atotputernic şi-ar fi adresat sieşi vreo rugăciune? De fapt, după moartea sa, Scriptura spune: „Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat“ (Fapte 2:32). Se poate vedea deci clar că Dumnezeul Atotputernic şi Isus sînt două persoane distincte. Nici chiar după moartea, învierea şi înălţarea sa la cer Isus nu a fost egal cu Tatăl său. — 1 Corinteni 11:3; 15:28.
16. Deşi Isus este numit „Dumnezeu“, de unde ştim că el nu este Dumnezeul Atotputernic?
16 Dar nu spune oare Biblia că Isus este Dumnezeu? Ba da, însă şi lui Satan i se atribuie acest titlu (2 Corinteni 4:4). În anumite traduceri ale Bibliei, la Ioan 1:1, unde Isus este numit „Cuvîntul“, citim: „Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.“ Să observăm că în versetul 2 se spune că acelaşi Cuvînt „era la început cu Dumnezeu“. Isus a fost văzut de oameni, dar „nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu“ (versetul 18, Biblia Cornilescu). Există însă traduceri care redau corect sensul original al versetului 1, spunînd: „Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era divin“ sau „un Dumnezeu“; deci Cuvîntul era o fiinţă puternică asemănătoare lui Dumnezeu (An American Translation). Este clar că Isus nu era Dumnezeul Cel Atotputernic, deoarece el însuşi îl numea pe Tatăl său „Dumnezeul meu“ şi „singurul Dumnezeu adevărat“. — Ioan 20:17; 17:3.
17. Cum dovedeşte revărsarea spiritului sfînt asupra discipolilor lui Isus că acest spirit nu este o persoană?
17 Iar în ce priveşte „Spiritul Sfînt“, sau a treia persoană a trinităţii, am văzut deja că nu este vorba de o persoană, ci de forţa activă a lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a spus că aşa cum el a botezat cu apă, Isus va boteza cu spiritul sfînt. Spiritul sfînt, ca şi apa, nu este o persoană (Matei 3:11). Cuvintele lui Isus s-au împlinit atunci cînd, după moartea şi învierea lui Isus, spiritul sfînt a fost revărsat asupra discipolilor întruniţi la Ierusalim. Biblia spune: „Şi toţi s-au umplut cu spirit sfînt“ (Fapte 2:4). Au fost ei „umpluţi“ cu o persoană? Nu, ci cu forţa activă a lui Dumnezeu. Faptele demonstrează, aşadar că Trinitatea nu este o învăţătură biblică. De fapt, triade de divinităţi au fost adorate în Egipt şi Babilon cu mult înainte de venirea lui Isus pe pămînt.
NUMELE LUI DUMNEZEU
18. (a) „Dumnezeu“ este oare numele Celui Atotputernic? (b) Care este deci numele său?
18 Fără îndoială că fiecare persoană pe care o cunoşti are un nume. La fel şi Dumnezeu are un nume propriu, care îl distinge de toate celelalte persoane. „Dar, vor spune unii, nu „Dumnezeu“ este numele lui?“ Nu, „Dumnezeu“ nu este decît un titlu, cum ar fi „preşedinte“, „rege“ sau „judecător“. Numele său apare în Biblie de aproximativ 7 000 de ori. De exemplu, în Sânta Scriptură 1874‚ la Psalmul 83:18 citim: „Şi să cunóscă, că tu, alŭ căruĭ nume este Iehova, tu numaĭ escĭ celŭ Pré-înaltŭ peste totŭ pămêntulŭ.“ De asemenea, găsim acest nume în majoritatea versiunilor la Apocalips 19:1–6 în expresia „Aleluia“, care înseamnă „lăudaţi pe Iah“, formă prescurtată a numelui Iehova.
19. De ce rămîn surprinşi unii cînd găsesc numele lui Dumnezeu în unele traduceri ale Bibliei?
19 Unii rămîn surprinşi cînd află că numele lui Dumnezeu figurează în Biblie, deoarece versiunea lor îl foloseşte foarte rar sau deloc. În general el este înlocuit prin „CEL ETERN“, „DOMNUL“, „DUMNEZEU“, cu majuscule, pentru a se deosebi de termenii comuni „Domnul“ şi „Dumnezeu“. Biblia Cornilescu înlocuieşte numele divin prin cuvîntul „Domnul“. — Vezi Psalm 110:1.
20. (a) De ce nu a fost utilizat decît rareori acest nume? (b) Aşa trebuie să se procedeze?
20 „Dar de ce nu este utilizat numele lui Dumnezeu în fiecare loc unde apare el în textul original?“ ar putea pune cineva întrebarea; „de ce a fost înlocuit cu „CEL ETERN“ sau „DOMNUL“? „În prefaţa sa, traducerea American Standard Version explică motivul pentru care foloseşte numele lui Iehova precum şi motivul pentru care acest nume nu a fost folosit multă vreme: „După o examinare serioasă, revizorii americani au ajuns la concluzia unanimă că superstiţia iudaică, pentru care numele lui Dumnezeu era prea sacru pentru a putea fi pronunţat, nu trebuie să mai domine versiunea engleză şi nici o altă traducere. (. . .) Acest nume propriu, cu toate implicaţiile sale sacre, figurează acum pe locul care i se cuvine de drept în textul sacru.“ Aceşti traducători au considerat că suprimarea numelui lui Dumnezeu este nejustificată, restabilindu-l, prin urmare, în text.
21. Ce spune Biblia catolică Douay despre numele lui Iehova?
21 Unii însă susţin că numele de „Iehova“ nu ar trebui folosit, deoarece n-ar fi adevăratul nume al lui Dumnezeu. De exemplu, Biblia catolică engleză (Douay Version), care nu foloseşte numele lui Dumnezeu, conţine următoarea notă sub Exod 6:3: „Anumiţi biblişti moderni au format numele de Iehova (. . .) Adevărata pronunţare a numelui, aşa cum a apărut în textul ebraic, s-a pierdut fără să mai fie utilizată timp de secole.“
22. (a) Sub ce formă apare în ebraică numele lui Dumnezeu? (b) De ce ridică probleme pronunţarea sa iniţială?
22 Aşa cum afirmă şi această Biblie catolică, numele lui Dumnezeu apare într-adevăr în textul ebraic, limbă în care au fost scrise primele 39 de cărţi ale Bibliei. El se prezintă sub forma a patru litere ebraice: YHWH. În timpurile antice evreii scriau fără vocale, cum ar fi literele a, e, i, o, u, care ne ajută să pronunţăm cuvintele. Problema constă în faptul că nu există nici o modalitate de a stabili cu exactitate care vocale erau folosite de evrei împreună cu consoanele YHWH.
23. Ce exemple ne poate ajuta să înţelegem problema ridicată de pronunţarea numelui lui Dumnezeu?
23 Pentru a înţelege mai bine lucrurile, să luăm de exemplu cuvîntul „telefon“. Să presupunem că acest cuvînt se scria „tlfn“ şi cu timpul nu s-a mai pronunţat deloc. Cum ar fi pronunţat cineva acest cuvînt, „tlfn“, văzîndu-l scris cu o mie de ani mai tîrziu? Neavînd de unde să audă vreodată pronunţarea sa şi neştiind care vocale erau untilizate cîndva, nimeni nu ar putea fi sigur pe pronunţarea acestuia. La fel stau lucrurile şi cu numele lui Dumnezeu. Nu se ştie care îi era pronunţarea exactă, chiar dacă unii biblişti optează pentru „Yahweh“. Însă „Iehova“ este forma utilizată de secole şi cea mai răspîndită.
24. (a) De ce este bine să folosim numele lui Dumnezeu, chiar dacă nu-i cunoaştem pronunţarea exactă? (b) De ce este importantă folosirea numelui lui Dumnezeu, avînd în vedere Fapte 15:14?
24 Ar trebui oare să utilizăm numele lui Dumnezeu chiar şi dacă nu-i cunoaştem exact pronunţarea iniţială? Noi utilizăm şi numele altor persoane biblice, cu toate că nu le pronunţăm ca în ebraică. De exemplu numele „Isus“ în ebraică se pronunţă „Ieşua“. Exact la fel este de potrivit să utilizăm numele lui Dumnezeu care ne este dezvăluit în Biblie, fie că îl pronunţăm „Iahve“, „Iehova“ sau în vreo altă formă proprie limbii noastre. Greşeala constă doar în a ne abţine să-l folosim. De ce? Pentru că acei care nu-l folosesc nu pot fi identificaţi cu cei pe care Dumnezeu i-a ales ca „popor pentru numele său“ (Fapte 15:14). Ar trebui nu numai să cunoaştem numele lui Dumnezeu ci, să-l şi onorăm şi să-l lăudăm înaintea altora, aşa cum a făcut Isus. — Matei 6:9; Ioan 17:6, 26.
UN DUMNEZEU CARE ARE UN SCOP
25. (a) Ce ar putea fi greu de înţeles cu privire la Dumnezeu? (b) Ce l-a determinat pe Iehova să creeze?
25 Oricît de greu ne-ar veni să înţelegem, totuşi Iehova n-a avut niciodată un început şi nu va avea nici sfîrşit. El este „Regele eternităţii“ (Psalm 90:2; 1 Timotei 1:17). Înainte de a începe să creeze, el a fost absolut singur în univers. Însă el nu încerca nici un sentiment de singurătate deoarece este complet în sine însuşi şi nu-i lipseşte nimic. Din iubire, el a început să fie activ în mod creator şi să dea viaţă altora. Primele creaţii ale lui Dumnezeu au fost persoane spirituale întocmai ca el. Încă înainte de amenajarea pămîntului pentru oameni, el a adus în existenţă o mare organizaţie de fii spirituali. Scopul lui Dumnezeu era ca ei să trăiască fericiţi, bucurîndu-se în serviciul încredinţat lor. — Iov 38:4, 7.
26. De ce putem fi siguri că Dumnezeu îşi va realiza scopul cu privire la pămînt?
26 După ce Iehova a pregătit pămîntul, i-a instalat pe primii oameni, Adam şi Eva, într-o regiune a pămîntului care era deja transformată într-un paradis. Potrivit scopului său, ei trebuia să dea naştere la copii care, la rîndul lor, trebuia să dea dovadă de ascultare faţă de el şi să i se închine şi care să extindă paradisul pe întregul pămînt (Geneza 1:27, 28). După cum deja am văzut, realizarea acestui scop grandios a fost împiedicată atunci cînd Adam şi Eva s-au decis să nu asculte de Dumnezeu. Cu toate acestea, scopul lui Iehova se va realiza, căci altfel ar fi un eşec, dar aşa ceva este de neconceput. „Tot ce este plăcerea mea voi face“, a declarat Dumnezeu. „Eu am spus şi eu voi şi face să se întîmple.“ — Isaia 46:10, 11.
27. (a) De ce sîntem obligaţi să-i dăm socoteală lui Dumnezeu? (b) Asupra căror întrebări ar trebui să reflectăm cu seriozitate?
27 Cum te vei încadra în scopul lui Dumnezeu? Desigur că nu procedînd după bunul plac, fără să te intereseze voinţa sa, aşa cum au procedat Satan, Adam şi Eva. Ei cunoşteau voinţa lui Dumnezeu, dar nu au înfăptuit-o. De aceea Dumnezeu i-a făcut răspunzători de lucrul acesta. Sîntem oare şi noi obligaţi să dăm socoteală lui Dumnezeu? Da, pentru că el este izvorul vieţii noastre. Viaţa noastră depinde de el (Psalm 36:9; Matei 5:45). Dar în ce măsură se armonizează viaţa noastră cu scopul lui Dumnezeu referitor la noi? Ar trebui să reflectăm cu seriozitate asupra acestui lucru, deoarece de el depinde posibilitatea noastră de a obţine viaţa veşnică.
CUM SĂ NE ÎNCHINĂM LUI IEHOVA?
28. Ce ajutoare au folosit unii oameni pentru a i se închina lui Dumnezeu?
28 Modul în care ne închinăm lui Iehova prezintă o mare importanţă. Noi trebuie să îi aducem o închinare conform voinţei sale, chiar dacă aceasta nu este în conformitate cu felul în care am fost învăţaţi. De pildă, unii oameni folosesc icoane în închinarea lor. Ei ar putea spune că nu se închină icoanelor, ci că, privindu-le şi atingîndu-le, se simt ajutaţi în închinarea la Dumnezeu. Dar doreşte oare Dumnezeu să ne închinăm lui cu ajutorul icoanelor?
29. Cum arată Biblia că nu este bine să folosim icoane în închinare?
29 Nu, şi tocmai din această cauză le-a spus Moise israeliţilor că Dumnezeu nu li s-a arătat niciodată în mod vizibil (Deuteronom 4:15–19). De fapt una dintre cele zece porunci sună astfel: „Să nu-ţi faci chip cioplit, (. . .) Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti, (. . .) “ (Exod 20:4, 5, Biblia Cornilescu). Numai Iehova trebuie să fie divinizat. În multe locuri Biblia condamnă adorarea icoanelor, a persoanelor sau a vreunui obiect oarecare. — Isaia 44:14–20; 46:6, 7; Psalm 115:4–8.
30. (a) Ce declaraţii ale lui Isus şi ale apostolilor săi arată că utilizarea icoanelor este greşită? (b) În conformitate cu Deuteronom 7:25, ce ar trebui să facem cu icoanele?
30 Aşa cum şi este de aşteptat, Isus nu a folosit niciodată icoane în închinare. „Dumnezeu este spirit, a spus el, şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:24). În concordanţă cu aceasta, nici unul dintre primii discipoli ai lui Isus nu a utilizat icoane ca auxiliare în închinare. Apostolul Pavel a scris: „Noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere“ (2 Corinteni 5:7). Iar apostolul Ioan a avertizat: „Păziţi-vă de idoli“ (1 Ioan 5:21). Examinează-ţi locuinţa, pentru a te asigura că urmezi acest sfat. — Deuteronom 7:25.
31. (a) Ce ar trebui să ne determine să dăm atenţie legilor lui Dumnezeu, chiar dacă nu înţelegem de ce au fost date? (b) Ce ar trebui să facem şi ce invitaţie să acceptăm?
31 Închinîndu-ne lui Iehova, Creatorului, în felul în care porunceşte el, vom simţi adevărata fericire (Ieremia 14:22). Biblia arată că poruncile sale sînt spre binele nostru şi servesc bunăstării noastre veşnice. Desigur că datorită cunoaşterii şi experienţei noastre limitate nu vom înţelege întotdeauna pe deplin de ce a dat Dumnezeu o anumită lege, de ce este atît de importantă sau de ce serveşte într-adevăr spre binele nostru. Dar convingerea fermă că Dumnezeu ştie toate lucrurile cu mult mai bine decît noi, ar trebui să ne determine să ascultăm de el cu plăcere (Psalm 19:7–11). De aceea să ne străduim cît se poate de mult să învăţăm să-l cunoaştem şi mai bine pe Iehova! Să acceptăm invitaţia: „O, intraţi, să ne închinăm şi să ne prosternăm în faţa lui Iehova, Făuritorul nostru. Căci el este Dumnezeul nostru şi noi sîntem poporul păşunii lui şi oile mîinii lui.“ — Psalm 95:6, 7.
[Întrebări de studiu]
[Chenarele de la pagina 42]
Trei dintre locurile în care apare numele lui Dumnezeu în Sânta Scriptură 1874‚ şi o dată în Biblia Cornilescu
1 Atunci ḑise Iehova lui Moisi: Acumu vei vedé ce voiu face eu lui Faraonu; căci silitu de mână tare ’i va lăsa să mérgă, şi totu aşa silitu de mână tare ’i va goni pre ei din pămêntulu lui. 2 Şi Dumneḑeu vorbi cătră Moisi, şi-i ḑise: 3 Eu sûnt Iehova, care mě aretaiu lui Abraamu, lui Isaacu şi lui Iacobu, ca Dumneḑeu a totu-puternicu, dară cu numele meu de Iehova nu li fuiu loru cunoscutu. 4Şi
15 Aşa urmăresce-i cu furtuna ta, / Şi înspăimêntă-i cu vijelia ta. / 16 Împle faça loru cu ruşine, / Ca să caute numele teu, Iehova! / 17 Ruşineze-se şi spăimênte-se pentru totu de una, / Roşéscă-se şi péră. / 18 Şi să cunóscă, că tu, alu cărui nume esce Iehova, tu numai / Esci celu Pré-Îualtu preste totu pămêntulu.
1 Şi vei ḑice în ḑiua aceea: / „Ţie-ţi mulţămescu, Iehova; „Că mâniându-te pe mine, mânia ta s’a întorsu de la mine, / „Şi m’ai mângăiatu. / 2 „Éccě, Dumneḑeu ’mi este mântuirea mea, / „În elu mě încredu, şi nu mě temu / „Căci tăria mea şi lauda mea este Iahu, Iehova, / „Şi elu s’a făcutu mie spre mântuire.“
Biblia Cornilescu‚ nota de subsol
14. că voi şterge pomenirea lui Amalec de subt ceruri.“ / 15. Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu1.“ / 16. El a zis: „Pentrucă şi-a ridicat mîna împotriva scaunului de domnie al Domnului, domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!“
[Nota de subsol]
1. Evreieşte: Jehova-nisi.
[Legenda fotografiilor de la paginile 34, 35]
Dacă o casă are un constructor, universul, care este mult mai complex, trebuie şi el să aibă unul
[Legenda ilustraţiei de la pagina 39]
De vreme ce Isus s-a rugat, cerînd să se facă voinţa lui Dumnezeu şi nu propria sa voinţă, evident că Isus şi Dumnezeu sînt două persoane diferite
[Legenda ilustraţiei de la paginile 40, 41]
Cum ar putea fi spiritul sfînt o persoană, cînd 120 de discipoli au fost umpluţi cu el în acelaşi timp?
[Legenda fotografiei de la pagina 45]
Este oare corect să ne închinăm lui Dumnezeu prin intermediul icoanelor?
