Capitolul 3

Religia ta are într-adevăr importanţă

1. Care este punctul de vedere al unora cu privire la religie?

„TOATE RELIGIILE sînt bune“, spun unii. „Ele nu sînt decît căi diferite care duc în acelaşi loc.“ Dacă Dumnezeu le aprobă pe toate, atunci alegerea noastră nu are prea mare importanţă. Dar aşa să fie oare?

2. (a) Care a fost atitudinea fariseilor faţă de Isus? (b) Pe cine pretindeau ei că îl aveau de tată?

² Cînd Isus Cristos era pe pămînt, exista o grupare religioasă ai cărei membri se numeau farisei. Ei au instituit o formă de închinare pe care o credeau aprobată de Dumnezeu. Cu toate acestea, ei au fost aceia care căutau să-l ucidă pe Isus! De aceea Isus le-a zis: „Voi faceţi lucrările tatălui vostru.“ Dar ei  i-au răspuns: „Noi avem un singur Tată, pe Dumnezeu.“ — Ioan 8:41.

3. Ce a zis Isus referitor la tatăl fariseilor?

³ Era oare Dumnezeu într-adevăr Tatăl lor? Accepta el închinarea acestora? Nu! Cu toate că deţineau Scripturile şi credeau că le respectă, fariseii erau înşelaţi de Diavol. Aşa că Isus le-a mai zis: „Voi sînteţi de la tatăl vostru Diavolul şi doriţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost un ucigaş cînd a început şi nu a persistat în adevăr,(. . .) căci este mincinos şi tatăl minciunii.“ — Ioan 8:44.

4. Cum a considerat Isus religia fariseilor?

⁴ Religia fariseilor era falsă. Ea servea intereselor Diavolului. Iată de ce, departe de a o considera bună, Isus a condamnat-o. El a spus fariseilor religioşi: „Voi închideţi regatul cerurilor în faţa oamenilor; căci voi înşivă nu intraţi în el şi nu-i lăsaţi să intre nici pe cei care sînt gata să intre“ (Matei 23:13). Din cauza închinării lor false, Isus i-a calificat drept ipocriţi şi şerpi veninoşi, adăugînd că din cauza conduitei lor rele vor merge la distrugere. — Matei 23:25–33.

5. Cum a arătat Isus că religiile nu sînt nişte căi diferite care toate duc la salvare?

⁵ Aşadar, învăţătura lui Isus Cristos nu spune că religiile sînt nişte căi diferite care duc la salvare. În predica sa de pe munte el spune: „Intraţi pe poarta strîmtă; căci largă şi spaţioasă este calea care duce la distrugere şi mulţi sînt cei care umblă pe ea; dar strîmtă este poarta şi foarte îngustă calea care duce la viaţă şi puţini sînt cei care o găsesc“ (Matei  7:13, 14). Neînchinîndu-i-se lui Dumnezeu în mod corect, majoritatea oamenilor merg pe calea distrugerii. Puţini sînt cei ce se află pe calea vieţii.

6. Ce ne învaţă religia israeliţilor?

⁶ O examinare a modului în care Dumnezeu a tratat naţiunea Israel arată că închinarea care i se aduce trebuie să aibă aprobarea lui. El i-a avertizat să se ţină departe de religia falsă a popoarelor vecine (Deuteronom 7:25), care îşi aduceau propriii lor copii ca jertfă dumnezeilor lor şi se dedau la practici sexuale imorale, printre care homosexualitatea (Levitic 18:20–30). Dumnezeu le-a ordonat să respingă o asemenea conduită. Cînd nu ascultau şi se închinau altor dumnezei, el îi pedepsea (Iosua 24:20; Isaia 63:10). Religia lor avea, aşadar, o foarte mare importanţă.

RELIGIA FALSĂ ASTĂZI

7, 8. (a) Ce atitudine au adoptat religiile în timpul războaielor mondiale? (b) După părerea ta, cum a privit Dumnezeu această atitudine?

⁷ Dar ce să spunem despre sutele de religii care există astăzi? Probabil vei fi de acord cu faptul că multe acţiuni făcute în numele acestora îi sînt neplăcute lui Dumnezeu. În timpul celor  două războaie mondiale, despre care îşi amintesc milioane de oameni, religia îi îndemna pe credincioşii din cele două tabere să se ucidă între ei. „Ucideţi-i pe nemţi, ucideţi-i!“ striga episcopul din Londra, în timp ce arhiepiscopul din Köln (Colonia) le spunea germanilor: „Vă ordonăm, în numele lui Dumnezeu, să luptaţi pîna la ultima picătură de sînge pentru onoarea şi gloria patriei.“

⁸ Astfel, catolicii şi protestanţii s-au ucis între ei cu aprobarea clerului. Pastorul Harry Emerson Fosdick a mărturisit: „Chiar în bisericile noastre am înălţat stindardul de luptă.(. . .) Din aceeaşi gură au ieşit laude Prinţului păcii precum şi îndemnul la luptă.“ După părerea ta, ce crede Dumnezeu despre o religie care pretinde a-i fi supusă, dar care aţîţă la război?

9. (a) Cum reacţionează mulţi oameni în faţa crimelor comise de adepţii religiilor? (b) La ce concluzie trebuie să ajungem cînd constatăm că o organizaţie religioasă este o parte a lumii?

⁹ Milioane de oameni s-au depărtat de Dumnezeu şi de Cristos din cauza crimelor comise în numele lor de către religii. Ei îl fac pe Dumnezeu răspunzător de sîngeroasele cruciade ale catolicilor contra musulmanilor, de războaiele dintre hinduşi şi musulmani şi de cele dintre catolici şi protestanţi. Ei îşi amintesc de masacrarea evreilor în numele lui Cristos şi de cruda Inchiziţie catolică. Şi în ciuda afirmaţiei lor de a-l avea ca Tată pe Dumnezeu, capii religioşi răspunzători de aceste crime nu sînt oare copiii Diavolului, aşa ca fariseii condamnaţi de Cristos? De vreme ce Satan este dumnezeul acestei lumi, nu ar trebui oare să ne aşteptăm ca el să domine şi religiile? — 2 Corinteni 4:4; Apocalips 12:9.

10. Care sînt unele lucruri făcute în numele religiei, dar care sînt dezaprobate de tine?

¹⁰ Desigur că şi tu dezaprobi multe lucruri făcute în numele religiei. Probabil că şi tu cunoşti oameni care, cu toate că duc o viaţă imorală, sînt respectaţi în biserica lor. Poate că aceştia să fie chiar capi religioşi. Unii dintre aceştia afirmă că homosexualitatea şi relaţiile sexuale în afara căsătoriei nu sînt un lucru rău. Ştiai tu că Biblia nu este de aceeaşi părere? Ba mai mult, în Israel Dumnezeu a poruncit ca oricine va practica asemenea lucruri să fie pedepsit cu moartea. El a distrus Sodoma şi  Gomora din aceleaşi motive (Iuda 7). Cu siguranţă că el va lovi şi religia falsă de astăzi. Biblia o descrie ca pe o prostituată, din cauza relaţiilor sale necurate cu „regii pămîntului“. — Apocalips 17:1, 2, 16.

ÎNCHINAREA APROBATĂ DE DUMNEZEU

11. Ce condiţie trebuie să îndeplinească închinarea noastră pentru ca ea să-i fie plăcută lui Dumnezeu?

¹¹ Avînd în vedere faptul că Dumnezeu nu aprobă toate religiile, ar trebui să ne întrebăm: „Mă închin eu oare lui Dumnezeu într-un mod pe care el îl aprobă?“ Cum am putea şti lucrul acesta? Cel care are dreptul s-o stabilească este Dumnezeu, nu omul. Pentru ca închinarea noastră să-i fie plăcută, ea ar trebui să-şi aibă rădăcinile în Cuvîntul divin al adevărului. Noi ar trebui să împărtăşim sentimentele unuia dintre scriitorii Bibliei, care a spus: „Dumnezeu să fie găsit adevărat, chiar dacă orice om ar fi găsit mincinos.“ — Romani 3:3, 4.

12. De ce a făcut Isus afirmaţia că Dumnezeu dezaprobă închinarea fariseilor?

¹² Părerea fariseilor însă nu era aceasta. Ei au urmat propriile  lor învăţături şi tradiţii, mai degrabă decît Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar care a fost rezultatul? Isus le-a zis: „Aţi făcut fără efect cuvîntul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre. Ipocriţilor, pe bună dreptate a profeţit Isaia despre voi cînd a spus: «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima sa este mult îndepărtată de mine. Zadarnic continuă ei să mi se închine, deoarece ei învaţă pe oameni porunci omeneşti drept doctrine»“ (Matei 15:1–9; Isaia 29:13). Aşadar dacă dorim să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să fim siguri că ceea ce credem este în armonie cu Biblia.

13. Conform cuvintelor lui Isus, ce ar trebui să facem pentru a fi aprobaţi de Dumnezeu?

¹³ Nu este suficient să pretindem că avem credinţă în Cristos şi să facem ceea ce ni se pare nouă că este bine. Este absolut necesar să cunoaştem voinţa lui Dumnezeu. Isus a subliniat lucrul acesta prin cuvintele: „Nu oricine îmi spune: «Doamne, Doamne», va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri.“ — Matei 7:21.

14. Cum ne-ar putea considera Isus drept „lucrători ai nelegiuirii“, în ciuda actelor noastre de binefacere“?

¹⁴ Chiar actele noastre de binefacere pe care credem că le facem în numele lui Cristos, nu ar avea nici o valoare dacă nu  vom îndeplini voinţa lui Dumnezeu. Noi ne-am asemăna cu aceia despre care Isus a zis în continuare: „Mulţi îmi vor spune în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în numele tău, n-am scos noi demoni în numele tău şi n-am făcut noi multe lucrări puternice în numele tău?» Şi totuşi atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii“ (Matei 7:22, 23). Astfel noi am putea face ceea ce credem că este bine, ba chiar să primim laude şi recunoştinţă pentru aceasta din partea oamenilor, dar dacă nu vom face binele conform voinţei lui Dumnezeu‚ Isus ne va privi ca pe nişte „lucrători ai nelegiuirii“.

15. De ce este înţelept să-i imităm pe bereeni?

¹⁵ Deoarece multe religii de astăzi nu fac voia lui Dumnezeu, nu este suficient să presupunem doar că învăţăturile religiei noastre ar fi în armonie cu Biblia, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. Simplul fapt că o religie oarecare se foloseşte de Biblie nu dovedeşte că învăţăturile şi obiceiurile acelei religii s-ar baza pe ea. Unii locuitori din Bereea au fost lăudaţi că au verificat în Scripturi dacă Pavel, care le-a vestit Cuvîntul, le-a spus adevărul (Fapte 17:10, 11). Religia aprobată de Dumnezeu trebuie să fie în toate privinţele în armonie cu Biblia; ea nu va accepta doar anumite părţi ale ei, respingîndu-le pe celelalte. — 2 Timotei 3:16.

SINCERITATEA NU ESTE TOTUL

16. Ce a zis Isus pentru a arăta că sinceritatea nu este suficientă pentru a-i fi plăcut lui Dumnezeu?

¹⁶ Dar poate vei zice: „Nu-l va aproba oare Dumnezeu pe omul sincer doar pentru simplul fapt că religia sa este falsă?“ Isus a zis că îi va respinge pe „lucrătorii nelegiuirii“, chiar dacă ei cred că fac binele (Matei 7:22, 23). Numai sinceritatea nu este suficientă deci pentru a fi aprobat de Dumnezeu. Odată Isus le-a zis discipolilor săi: „Vine ora cînd oricine vă va omorî îşi va imagina că i-a adus un serviciu sacru lui Dumnezeu“ (Ioan 16:2). Cei care i-au ucis pe creştini credeau probabil cu sinceritate că îi serveau lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu a aprobat ceea ce au făcut.

17. În ciuda sincerităţii lui, ce a făcut Pavel înainte de a deveni creştin?

 ¹⁷ Înainte de a deveni creştin, apostolul Pavel a participat la asasinarea lui Ştefan şi urmărea să ucidă şi alţi discipoli (Fapte 8:1; 9:1, 2). Pavel a explicat: „Persecutam peste măsură adunarea lui Dumnezeu şi o devastam, şi făceam în iudaism progrese mai mari decît mulţi dintre cei de vîrsta mea şi de rasa mea, întrucît eram mult mai zelos pentru tradiţiile strămoşilor mei“ (Galateni 1:13, 14). Sinceritatea lui Pavel nu a făcut ca religia sa să devină corectă.

18. (a) Care a fost religia lui Pavel pe vremea cînd îi persecuta pe creştini? (b) De ce a trebuit Pavel şi alţii să-şi schimbe religia?

¹⁸ Pe vremea aceea, Pavel practica religia iudaică, religie care l-a respins pe Isus, şi care, în consecinţă a fost şi ea respinsă de Dumnezeu (Fapte 2:36, 40; Proverbe 14:12). El trebuia deci să-şi schimbe religia dacă voia să fie aprobat de Dumnezeu. El a mai amintit şi pe alţi iudei care aveau „zel pentru Dumnezeu“, care erau sinceri, dar dezaprobaţi de Dumnezeu, deoarece religia lor nu se baza pe cunoştinţa exactă a scopurilor divine. — Romani 10:2, 3.

19. Ce arată că adevărul nu admite învăţături religioase contradictorii?

¹⁹ Este cu neputinţă să fie adevărate toate învăţăturile religioase existente în lume. De pildă, sau există un suflet care supravieţuieşte morţii corpului, sau nu există; sau va exista veşnic pămîntul, sau va dispărea; sau îi va pune Dumnezeu capăt răutăţii, sau va permite existenţa ei. Cînd două afirmaţii se contrazic, una dintre ele, în mod obligatoriu, este falsă. Un lucru greşit nu se va transforma nicioadată în adevăr, numai datorită faptului că cineva crede în el cu sinceritate şi-l pune în aplicare.

20. Cum putem urma o „hartă rutieră“ corectă în materie de religie?

²⁰ Cum ar trebui să reacţionezi atunci cînd ţi se dovedeşte falsitatea credinţei pe care o ai? Imaginează-ţi că ai pornit într-o călătorie cu maşina pe un drum pe care nu ai mai fost pînă atunci. Tu ai într-adevăr o hartă rutieră, dar nu ai consultat-o. Cineva ţi-a indicat itinerariul şi te-ai gîndit că poţi avea încredere în el. Să presupunem că acel cineva s-a înşelat. Ce ai face dacă ţi s-ar arăta pe propria-ţi hartă că te îndrepţi într-o direcţie greşită? Oare orgoliul sau încăpăţînarea te-ar  putea împiedica să admiţi aşa ceva? Dacă deci ai înţeles, cu ajutorul Bibliei, că religia ta nu este bună, fii gata să ţi-o schimbi. Părăseşte calea largă ce duce la distrugere şi apucă pe calea strîmtă a vieţii.

TREBUIE ÎNFĂPTUITĂ VOIA LUI DUMNEZEU

21. (a) În afara cunoştinţei adevărului, ce mai este necesar? (b) Ce vei face dacă vei afla că Dumnezeu nu aprobă unele dintre acţiunile tale?

²¹ Cunoaşterea adevărurilor Biblice este un lucru important; însă această cunoştinţă este zadarnică dacă nu ne închinăm lui Dumnezeu în adevăr (Ioan 4:24). Ceea ce contează este să aplici în practică adevărul şi să faci voinţa lui Dumnezeu. „Credinţa fără lucrări este moartă“, spune Biblia (Iacob 2:26). Pentru a-i fi plăcut lui Dumnezeu, trebuie nu numai ca religia ta să fie în perfect acord cu Biblia, ci şi să-ţi influenţeze viaţa. Vei fi deci gata să renunţi la acţiunile tale îndată ce vei constata că ele îi displac lui Dumnezeu?

22. Ce foloase putem trage acum şi în viitor practicînd religia adevărată?

²² Dacă vei face voinţa lui Dumnezeu, vei trage foloase acum şi în viitor. Practicarea închinării adevărate va face din tine un om mai bun. Ea va dezvolta în tine calităţi care te vor deosebi de oameni în general, deoarece vei face binele. În plus, vei avea posibilitatea să devii fericit, să cîştigi o sănătate perfectă şi viaţa veşnică în paradisul promis de Dumnezeu (2 Petru 3:13). Fără discuţie că religia ta prezintă o mare importanţă!

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Conducătorii religioşi care căutau să-l ucidă pe Isus îi serveau oare lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 26, 27]

Conform afirmaţiei lui Isus, majoritatea oamenilor se află pe calea distrugerii şi numai puţini merg pe calea strîmtă a vieţii

[Legenda ilustraţiei de la paginile 28, 29]

„Ei declară în mod public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor“ — Tit 1:16

În cuvinte

În fapte

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Din motive religioase, Pavel a participat la lapidarea lui Ştefan, un discipol al lui Cristos

[Legenda fotografiei de la pagina 33]

Te-ar putea determina oare orgoliul sau încăpăţînarea să nu admiţi că te îndrepţi într-o direcţie greşită, atunci cînd ţi se arată lucrul acesta?