Să trăim în bună înţelegere‚ cu iubire
Capitolul 28
Să trăim în bună înţelegere‚ cu iubire
1. (a) Cum poţi deveni membru al organizaţiei lui Dumnezeu? (b) De care porunci trebuie să asculţi în cazul acesta?
CU CÎT vei avea o cunoştinţă mai vastă despre Iehova şi despre scopurile sale, cu atît mai vie îţi va fi dorinţa de a frecventa societatea celor care împărtăşesc această credinţă. Atunci vei deveni un membru al organizaţiei vizibile a lui Dumnezeu, în care domneşte adevărata fraternitate creştină, şi va trebui să asculţi de porunca: „Iubiţi întreaga asociaţie a fraţilor.“ — 1 Petru 2:17; 5:8, 9.
2. (a) Ce poruncă nouă le-a dat Isus discipolilor săi? (b) Spre ce indică în mod clar expresiile „unii pe alţii“ şi „între voi“? (c) Ce importanţă are iubirea?
2 Isus a scos în evidenţă în faţa discipolilor săi importanţa faptului de a se iubi unii pe alţii. El le-a zis: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii (. . .) Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35). Expresiile „unii pe alţii“ şi „între voi“ indică faptul că adevăraţii creştini nu vor forma decît o singură grupare sau organizaţie (Romani 12:5; Efeseni 4:25), care va putea fi recunoscută după iubirea care există între apartenenţii ei. Dacă nu există iubire, totul este inutil. — 1 Corinteni 13:1–3.
3. În ce fel accentuează Biblia importanţa faptului de a ne iubi fraţii în credinţă?
3 Primilor creştini li s-a spus adesea: „Să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii.“ „Primiţi-vă cu căldură unii pe alţii.“ „Serviţi unii altora.“ „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune.“ „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bunăvoie unii pe alţii.“ „Continuaţi să vă consolaţi reciproc şi să vă edificaţi unul pe altul.“ „Trăiţi în pace unii cu alţii.“ „Mai presus de toate, să aveţi o iubire profundă unii pentru alţii.“ — Romani 12:10; 15:7; Galateni 5:13; Efeseni 4:32; Coloseni 3:13, 14; 1 Tesaloniceni 5:11, 13; 1 Petru 4:8; 1 Ioan 3:23; 4:7, 11.
4. (a) De unde ştim că un creştin trebuie să-i iubească şi pe alţii, nu numai pe fraţii lui de credinţă? (b) Pe cine trebuie să iubească în primul rînd?
4 Dar să nu credem cumva că adevăraţii creştini nu ar trebui să-i iubească decît pe membrii organizaţiei lui Dumnezeu. Biblia i-a îndemnat să crească în „iubirea [pe care o au] unii faţă de alţii şi faţă de toţi“ (1 Tesaloniceni 3:12; 5:15). Şi el a zis: „Să facem binele cu privire la toţi, dar în special cu privire la cei care ne sînt înrudiţi în credinţă“ (Galateni 6:10). Aşadar, creştinii trebuie să-i iubească pe toţi oamenii, inclusiv pe duşmanii lor, dar în primul rînd pe fraţii şi surorile lor de credinţă. — Matei 5:44.
5. De unde ştim că atît în vechime cît şi astăzi creştinii s-au distins prin iubire?
5 Primii creştini erau bine cunoscuţi pentru iubirea ce domnea între ei. După cum a spus Tertulian, scriitor din secolul al doilea, oamenii ziceau despre ei: „Priviţi cum se iubesc unii pe alţii şi cum sînt gata să moară unii pentru alţii!“ O astfel de iubire există şi astăzi printre adevăraţii creştini. Înseamnă oare lucrul acesta că între ei nu există niciodată probleme?
CONSECINŢELE IMPERFECŢIUNII
6. De ce uneori chiar şi creştinii greşesc unul faţă de altul?
6 Din studierea Bibliei am învăţat că noi toţi am moştenit imperfecţiunea de la Adam şi Eva (Romani 5:12). Prin urmare, sîntem înclinaţi spre rău. „Căci toţi ne poticnim de multe ori“, spune Biblia (Iacob 3:2; Romani 3:23). Membrii organizaţiei lui Dumnezeu sînt şi ei imperfecţi şi uneori fac şi ei lucruri incorecte. Lucrul acesta poate da naştere la probleme şi neînţelegeri chiar şi între adevăraţii creştini.
7. (a) De ce au fost Evodia şi Sintichia îndemnate „să fie întru totul de acord“? (b) Ce dovedeşte că acestea erau nişte femei excelente?
7 Să luăm de exemplu cazul Evodiei şi Sintichiei, care aparţineau amîndouă adunării din Filipi. Apostolul Pavel a scris: „O îndemn pe Evodia şi o îndemn pe Sintichia să fie întru totul de acord în Domnul.“ De ce le-a îndemnat apostolul Pavel pe aceste două femei să fie „întru totul de acord“? Evident că între ele exista o problemă. Biblia nu ne-o dezvăluie, dar probabil că din vreun motiv oarecare erau geloase una pe alta. Cu toate acestea, erau femei excelente. Ele erau creştine cu mult timp înainte de a colabora cu Pavel în lucrarea de predicare. De aceea apostolul a scris adunării: „Să continui să le ajuţi pe aceste femei care au luptat cot la cot cu mine, în vestea bună.“ — Filipeni 4:1–3.
8. (a) Ce neînţelegere a survenit între Pavel şi Barnaba? (b) Dacă ai fi fost de faţă la acea scenă, ce concluzie ai fi putut trage?
8 O neînţelegere s-a ivit odată şi între apostolul Pavel şi tovarăşul său de călătorie, Barnaba. Ei se pregăteau să meargă în a doua lor călătorie misionară, cînd Barnaba a decis să-l ia cu ei şi pe Marcu, vărul său. Pavel s-a opus, deoarece, cu ocazia primei călătorii Marcu i-a părăsit, reîntorcîndu-se acasă (Fapte 13:13). Biblia spune: „Atunci s-a produs o violentă izbucnire de mînie‚ aşa încît s-au despărţit unul de altul“ (Fapte 15:37–40). Imaginează-ţi! Dacă ai fi fost de faţă la această „violentă izbucnire de mînie“, ai fi ajuns oare la concluzia că Pavel şi Barnaba nu făceau parte din organizaţia lui Dumnezeu?
9. (a) Ce păcat a săvîrşit Petru şi ce l-a determinat să procedeze astfel? (b) Ce atitudine a luat Pavel în faţa acestui comportament?
9 Cu o altă ocazie, apostolul Petru a părăsit societatea creştinilor dintre neamuri de teamă să nu-şi atragă dezaprobarea unora dintre creştinii evrei, care desconsiderau pe nedrept pe fraţii lor dintre naţiuni (Galateni 2:11–14). Cînd apostolul Pavel a văzut lucrul acesta, a condamnat în faţa tuturor conduita incorectă a lui Petru. Cum ai fi reacţionat dacă ai fost în locul lui Petru? — Evrei 12:11.
CUM PUTEM REZOLVA NEÎNŢELEGERILE PRIN IUBIRE
10. (a) Cum a reacţionat Petru cînd a fost mustrat? (b) Ce învăţătură putem trage din exemplul lui?
10 Petru s-ar fi putut simţi ofensat din cauza observaţiei pe care i-a făcut-o Pavel în faţa tuturor. Dar nu s-a întîmplat aşa (Ecleziast 7:9). Petru era un om smerit. El a primit mustrarea şi nu a permis ca iubirea lui faţă de Pavel să se răcească din cauza aceasta (1 Petru 3:8, 9). Este de remarcat felul în care, mai tîrziu, Petru vorbeşte despre Pavel în una din scrisorile sale: „Consideraţi răbdarea Domnului nostru drept salvare, întocmai după cum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel“ (2 Petru 3:15). Petru a lăsat ca neînţelegerea cauzată de conduita sa incorectă să fie acoperită de iubire. — Proverbe 10:12.
11. (a) În ciuda izbucnirii lor de mînie, cum au demonstrat totuşi Pavel şi Barnaba că sînt adevăraţi creştini? (b) Cum putem trage foloase din exemplul lor?
11 Dar cum s-a terminat neînţelegerea dintre Pavel şi Barnaba? Şi aceasta a fost rezolvată prin iubire. Ca dovadă, mai tîrziu, în scrisoarea sa către corinteni, Pavel vorbeşte despre Barnaba ca despre un colaborator apropiat (1 Corinteni 9:5, 6). Cu toate că Pavel pare să fi avut motive temeinice de neîncredere cu privire la Marcu în aceea călătorie, după ce acesta a devenit un tînăr matur Pavel i-a scris lui Timotei depsre el: „Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este util pentru serviciul divin“ (2 Timotei 4:11). Din acest exemplu putem trage o învăţătură de felul cum să rezolvăm neînţelegerile.
12. (a) De ce este raţional să credem că Evodia şi Sintichia şi-au rezolvat neînţelegerile? (b) Conform cu Galateni 5:13–15, de ce este vital pentru creştini să îşi rezolve neînţelegerile cu iubire?
12 Dar Evodia şi Sintichia, au permis ele oare iubirii să acopere greşelile pe care poate că le-au făcut una faţă de cealaltă? Biblia nu spune nimic cu privire la aceasta. Însă, cum acestea erau nişte femei excelente, care au luptat cot la cot cu Pavel în serviciul creştin, este raţional să credem că ele au acceptat cu smerenie sfatul ce li s-a dat. Ne putem imagina foarte bine că, la primirea scrisorii lui Pavel, s-au îndreptat una spre alta, pentru a-şi rezolva neînţelegerile în spiritul iubirii. — Galateni 5:13–15.
13. Ce exemplu de iubire ne dă Iehova?
13 Poate şi ţie îţi vine greu să suporţi unele persoane din adunare. Datorită faptului că poate acestea vor trebui să mai depună încă mult efort pentru a dezvolta adevăratele calităţi creştine, tu ar trebui să te întrebi: aşteaptă oare Dumnezeu de la oameni să-şi învingă mai întîi toate obiceiurile rele şi numai după aceea îi iubeşte? Biblia spune: „Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că, pe cînd noi eram încă păcătoşi‚ Cristos a murit pentru noi“ (Romani 5:8). Să-l imităm deci pe Dumnezeu şi să arătăm iubire şi faţă de cei care au o atitudine incorectă sau lipsită de raţiune. — Efeseni 5:1, 2; 1 Ioan 4:9–11; Psalm 103:10.
14. Ce sfat ne dă Isus referitor la tendinţa de a critica?
14 Deoarece cu toţii sîntem imperfecţi, Isus ne-a învăţat să nu ne criticăm unii pe alţii. Dacă alţii au defecte, şi noi avem. „De ce te uiţi deci la paiul din ochiul fratelui tău, dar nu iei în considerare bîrna din propriul tău ochi?“, a zis Isus (Matei 7:1–5). Ţinînd prezent în minte acest sfat înţelept, vom fi ajutaţi să trăim în bună înţelegere cu fraţii şi surorile noastre.
15. (a) De ce este important să iertăm chiar şi atunci cînd avem motive de a ne plînge? (b) Cum a subliniat Isus necesitatea de a ierta, în parabola sa din Matei 18?
15 A fi milostiv şi gata să ierţi este un lucru absolut necesar. Ai într-adevăr vreun motiv de a te plînge împotriva cuiva? Atunci gîndeşte-te la sfatul acesta: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bună voie unii pe alţii, dacă cineva are vreun motiv de a se plînge împotriva altcuiva.“ De ce să iertăm atunci cînd avem un motiv de a ne plînge? Deoarece Iehova „v-a iertat (. . .) de bună voie“ (Coloseni 3:13). Şi, pentru a primi iertare de la Dumnezeu, trebuie să le acordăm şi noi iertare altora (Matei 6:9–12, 14, 15). Iehova, ca şi regele dintr-o parabolă a lui Isus, ne-a iertat de mii de ori. Noi n-am putea oare ierta micile greşeli ale fraţilor noştri? — Matei 18:21–35; Proverbe 19:11.
16. (a) Conform cu 1 Ioan 4:20, 21, ce relaţie există între iubirea lui Dumnezeu şi iubirea faţă de fraţii noştri creştini? (b) Ce trebuie să facem dacă fratele nostru are ceva împotriva noastră?
16 Nu putem trăi conform adevărului şi în acelaşi timp să fim lipsiţi de iubire şi milă faţă de fraţii noştri (1 Ioan 4:20, 21; 3:14–16). Deci dacă s-ar întîmpla ca vreo neînţelegere să apară între tine şi vreun alt creştin, să nu faci greşeala să nu-i mai vorbeşti. Nu-i purta duşmănie, ci rezolvă neînţelegerea în spiritul iubirii. Dacă ţi-ai ofensat fratele, fii gata să-ţi ceri iertare. — Matei 5:23, 24.
17. Ce atitudine trebuie să avem dacă sîntem insultaţi?
17 Dar ce vei face atunci cînd cineva te insultă şi-ţi face vreo nedreptate? Biblia dă următorul sfat: „Să nu zici: «Cum mi-a făcut el, aşa îi voi face»“ (Proverbe 24:29; Romani 12:17, 18). Iar Isus a zis: „Oricui te pălmuieşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt“ (Matei 5:39). Cînd cineva dă o palmă cuiva, urmăreşte mai degrabă să-l insulte sau să-l provoace, decît să-i cauzeze dureri fizice. Astfel Isus i-a învăţat pe discipolii săi să nu se lase antrenaţi în certuri. În loc să întorci rău pentru rău şi insulte pentru insulte, ’caută mai degrabă pacea şi urmeaz-o‘. — 1 Petru 3:9, 11; Romani 12:14.
18. Ce ne învaţă iubirea nepărtinitoare a lui Dumnezeu?
18 Aminteşte-ţi că trebuie ’să iubim întreaga familie a fraţilor‘ (1 Petru 2:17). Exemplul ne este Iehova. El nu este părtinitor. În faţa lui toate rasele sînt egale (Fapte 10:34, 35; 17:26). Supravieţuitorii „necazului cel mare“ viitor vor face parte din „toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ (Apocalips 7:9, 14–17). Deci urmînd exemplul lui Dumnezeu, să-i iubim pe toţi oamenii, fără deosebire de rasă, naţionalitate, rang social sau culoare.
19. (a) Cum ar trebui să îi privim şi să îi tratăm pe fraţii noştri de credinţă? (b) Ce mare privilegiu ni se oferă?
19 Încearcă să-i cunoşti pe toţi cei care frecventează adunarea creştină şi îi vei iubi. Consideră persoanele în vîrstă ca pe nişte părinţi, pe cele tinere ca pe nişte fraţi şi surori (1 Timotei 5:1, 2). Să aparţii marii familii sau organizaţiei vizibile a lui Dumnezeu este un privilegiu. Ce fericire va fi să trăieşti pentru totdeauna în paradis, înconjurat de o asemenea familie! — 1 Corinteni 13:4–8.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 233]
Ce învăţătură putem trage din neînţelegerile dintre Evodia şi Sintichia?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 235]
Neînţelegerea care a survenit între Pavel şi Barnaba a însemnat oare că ei nu făceau parte din organizaţia lui Dumnezeu?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 236]
Adevăraţii creştini permit ca iubirea să acopere motivele de plîngere
[Legenda ilustraţiei de la pagina 237]
În organizaţia lui Dumnezeu iubirea îi îndeamnă pe creştini să se considere egali
