Capitolul 8

Lupta împotriva forţelor spirituale rele

1. De ce prezintă un interes deosebit pentru noi activitatea spiritelor rele?

OAMENII care împărtăşesc concepţia materialistă probabil că derîd la ideea existenţei unor spirite rele. Totuşi nu este nimic de rîs în cazul acesta. Fie că cineva crede sau nu, activităţile demonilor exercită presiuni asupra lumii întregi. Nici închinătorii lui Iehova nu sînt scutiţi. De fapt, ei sînt principala lor ţintă de atac. Apostolul Pavel ne atrage atenţia asupra acestei lupte, spunînd: „Noi avem de purtat o luptă nu împotriva sîngelui şi cărnii, ci împotriva guvernărilor [care nu sînt în domeniul sîngelui şi a cărnii], împotriva autorităţilor, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Ef. 6:12). În zilele noastre această luptă a atins punctul culminant, deoarece Satan a fost expulzat din cer şi este furios întrucît ştie că timpul său este scurt. — Apoc. 12:12.

2. Cum este posibil să luptăm cu succes împotriva unor spirite supraomeneşti?

² Dar cum am putea ieşi victorioşi într-o luptă împotriva unor forţe spirituale supraomeneşti? Numai dacă ne punem încrederea deplină în Iehova. Trebuie să ascultăm de el şi să ne conformăm Cuvîntului său. Procedînd în acest fel, vom fi feriţi de pagubele de ordin fizic, moral, sentimental şi mintal, ale căror victime sînt cei ce se lasă dominaţi de Satan. — Ef. 6:11; Iac. 4:7.

Conducătorii mondiali din locurile cereşti

3. Împotriva cui şi împotriva a ce se opune Satan cu înverşunare?

³ Iehova ne descrie în mod foarte precis situaţia mondială aşa cum o vede el din poziţia sa privilegiată din  ceruri. El i-a dat apostolului Ioan o viziune în care Satan este reprezentat ca „un mare balaur de culoarea focului“, gata să devoreze, dacă ar fi fost posibil, Regatul mesianic al lui Dumnezeu, îndată după naşterea acestuia în cer, în anul 1914 e.n. Întrucît a eşuat în această acţiune, Satan a declanşat un val de înverşunată opoziţie împotriva reprezentanţilor vizibili ai acestui Regat, care aparţin părţii secundare a sămînţei „femeii“ lui Dumnezeu. — Apoc. 12:3, 4, 13, 17.

4. (a) Asupra cărui fapt referitor la sursa de putere a guvernelor omeneşti ne atrage atenţia Biblia? (b) De cine şi în ce scop sînt strînşi laolaltă în prezent toţi conducătorii politici?

⁴ În această revelaţie dată lui Ioan este dezvăluită, de asemenea, sursa puterii şi autorităţii pe care o deţin guvernele omeneşti. Apostolului i-a fost arătată o fiară sălbatică compusă din elemente diferite, avînd şapte capete şi zece coarne şi avînd autoritate „asupra oricărui trib şi popor şi naţiune“. Această fiară nu reprezintă doar un singur guvern, ci sistemul politic mondial — în întregime. Ioan a fost informat că „balaurul [Satan Diavolul] i-a dat fiarei puterea sa şi tronul său şi mare autoritate“. (Apoc. 13:1, 2, 7; compară Luca 4:5, 6.) Oricare ar fi pretenţiile religioase pe care le mărturisesc conducătorii politici, nici una dintre naţiunile care compun această „fiară“ nu se supune suveranităţii lui Iehova şi Regelui său instalat, Isus Cristos. Dimpotrivă, toate naţiunile se luptă să-şi menţină fiecare propria sa suveranitate. În prezent, după cum se arată în Apocalips, „exprimări inspirate de demoni“ strîng laolaltă toate aceste naţiuni pentru „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic“, de la Har-Maghedon (Apoc. 16:13, 14, 16). Într-adevăr, după cum a scris apostolul Pavel, ’stăpînitorii lumii‘ nu sînt pur şi simplu nişte oameni, ci sînt „forţele spirituale rele din locurile cereşti“ (Ef. 6:12). Oricine doreşte să se dovedească un închinător autentic al lui Iehova trebuie să înţeleagă bine toată semnificaţia acestui fapt.

5. De ce este necesară atenţie pentru a evita să ne lăsăm antrenaţi în susţinerea sistemului lui Satan?

⁵ În fiecare zi viaţa noastră este afectată de coflictele  care dezbină familia umană. Este un lucru curent ca oamenii să i-a poziţie, fie verbal, fie în orice alt mod, pentru naţiunea sau tribul sau grupul lingvistic sau clasa socială din care fac parte. Chiar şi atunci cînd membrii unei anumite formaţiuni sociale nu sînt direct implicaţi în vreun conflict curent, totuşi ei îşi manifestă favoarea pentru una sau alta din părţile aflate în conflict. Dar indiferent care ar fi motivul conflictului şi indiferent care ar fi persoana sau cauza pe care o susţin, pe cine sprijină ei în realitate? Biblia declară deschis că „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Atunci, cum ar putea cineva să evite de a se lăsa înşelat împreună cu restul omenirii? Numai dacă va acorda întregul său sprijin Regatului lui Dumnezeu şi dacă va menţine o neutralitate completă faţă de conflictele care dezbină în prezent lumea. — Ioan 17:15, 16.

Vicleniile celui rău

6. Care sînt cîteva dintre mijloacele folosite de Satan pentru a-i abate pe oameni de la adevărata închinare?

⁶ În toate perioadele istoriei umane Satan a recurs la persecuţii de ordin verbal şi fizic, pentru a-i abate pe oameni de la adevărata închinare. Dar el a folosit şi unele metode mai subtile — acţiuni perfide şi viclenii.

7. Cum şi-a arătat Satan abilitatea, folosindu-se de religia falsă?

⁷ El a menţinut în mod abil în întuneric majoritatea oamenilor prin intermediul religiei false, lăsîndu-i să creadă, dacă aşa doreau, că servesc lui Dumnezeu. Fiind lipsiţi de o iubire sinceră faţă de adevăr, ei pot fi atraşi prin servicii religioase mistice sau care apelează la sentimente, sau pot fi impresionaţi prin lucrări de putere (2 Tes. 2:9, 10). Ba chiar sîntem avertizaţi că printre aceia care au participat la adevărata închinare, „unii vor părăsi (. . .) dînd atenţie unor declaraţii inspirate care induc în eroare şi învăţăturilor demonilor“ (1 Tim. 4:1). Cum se poate întîmpla acest lucru?

8. Cum a atras Satan în falsa religie chiar pe unii care se închinau lui Iehova?

⁸ Cu multă viclenie, Diavolul mizează pe slăbiciunile  unei persoane. Este cumva o persoană deja stăpînită de frica de oameni? În acest caz, Diavolul va aduce presiuni din partea rudelor sau vecinilor pentru a o atrage spre practici care provin din religia falsă. Este cumva persoana orgolioasă? Atunci o astfel de persoană poate ajunge să se supere cînd i se dă vreun sfat sau atunci cînd alţii nu acceptă ideea pe care o susţine ea (Prov. 29:25; 15:10; 1 Tim. 6:3, 4). Dar cum stau lucrurile dacă participarea cuiva la serviciul de teren nu este motivată de iubire? Atunci în loc să-şi acomodeze punctul său de vedere, pentru a se conforma exemplului lui Cristos, s-ar putea să dea ascultare celor ce-i „gîdilă urechile“, spunînd că este suficient să citeşti Biblia şi să duci o „viaţă corectă“ (2 Tim. 4:3). Faptul că o astfel de persoană se alătură unei alte mişcări religioase, sau pur şi simplu susţine propria sa concepţie religioasă, este ceva lipsit de importanţă pentru Satan, atîta timp cît el nu-i aduce lui Iehova o închinare în modul cerut de El prin Cuvîntul şi organizaţia sa.

9. Cum se serveşte Satan în mod perfid de sexualitate pentru a-şi atinge obiectivul său?

⁹ În mod viclean, Satan îi îndeamnă, de asemenea, pe oameni să-şi satisfacă nişte dorinţe normale într-o manieră greşită, de exemplu în domeniul dorinţei pentru intimităţi sexuale. Respingînd principiile Bibliei în privinţa moralităţii, mulţi oameni din lume consideră că relaţiile sexuale între persoanele necăsătorite reprezintă o plăcere legitimă sau o modalitate de a dovedi că sînt adulte. Dar ce se poate spune despre cei căsătoriţi? Între oamenii acestei lumi nu este nimic neobişnuit ca atunci cînd apar probleme conjugale să recurgă cu uşurinţă la divorţ şi să se recăsătorească sau pur şi simplu să-şi părăsească partenerul conjugal, pentru a trăi cu un altul. Fiind martori oculari ai unui asemenea mod de viaţă, avem noi oare sentimentul că sîntem lipsiţi de ceva, că modul nostru creştin de viaţă este prea strict? Viclenia subtilă cu care atacă Satan constă tocmai în a face pe cineva să creadă că Iehova îl lipseşte sau îl reţine de la ceva bun. Diavolul ne îndeamnă să ne gîndim la plăcerile pe care le-am putea avea încă de  acum — şi să nu ne gîndim de loc la consecinţele de lungă durată asupra noastră şi asupra altora şi cu atît mai puţin asupra relaţiei noastre cu Iehova şi cu Fiul său. — Gal. 6:7, 8; 1 Cor. 6:9, 10.

10. Prin ce mijloace încearcă Satan să influenţeze în rău atitudinea noastră faţă de violenţă?

¹⁰ O altă dorinţă naturală este legată de destindere sau de modul nostru de a ne distra. Cînd modul de destindere este sănătos, el poate constitui înviorare din punct de vedere fizic, intelectual şi sentimental. Dar care va fi reacţia noastră atunci cînd Satan va profita în mod perfid de momentele noastre de destindere pentru a încerca să înstrăineze modul nostru de gîndire de modul de gîndire al lui Dumnezeu? Ştim, de pildă, că Iehova îi urăşte pe cei care iubesc violenţa (Ps. 11:5). Dar ce vom face atunci cînd imaginile unui film de pe ecran sau de la televizor prezintă scene violente? Le urmărim în mod pasiv şi acceptăm totul? Sau dacă violenţa ne este prezentată sub forma unui sport, o vom accepta, oare, ajungînd pînă acolo încît să încurajăm cu strigăte pe participanţi? — Compară Geneza 6:13.

11. Cum poate fi atras în capcană chiar cineva care cunoaşte adevărul despre spiritism, dacă nu este vigilent?

¹¹ Sîntem conştienţi, de asemenea, că oricine se amestecă în vreuna din formele de spiritism — cum ar fi divinaţia sau ghicirea, vrăjitoria sau încercarea de a comunica cu cei morţi — devine „ceva detestabil pentru Iehova“. Probabil că nu ne gîndim să consultăm un medium spiritist şi cu certitudine că nici nu vom primi în locuinţa noastră asemenea persoane, pentru a-şi desfăşura arta lor demonică. Dar dacă asemenea persoane apar pe ecranul televizorului, vom asculta oare ceea ce spun sau ne vom lăsa facinaţi, urmărindu-i cu atenţie? Sau, cu toate că nu vom accepta niciodată vreun tratament din partea unui vraci, ni s-a întîmplat însă vreodată să legăm un şnur roşu la încheietura mîinii unui nou născut, gîndindu-ne că în felul acesta copilul nostru ar putea fi protejat de ceva rău? Sau, cu toate că ştim că Biblia condamnă ’legarea altora prin descîntece‘, vom permite noi unui hipnotizor să ne ţină intelectul sub  controlul său, fie şi numai temporar? — Deut. 18:10–12; Gal. 5:19–21.

12. (a) Cum este folosită muzica pentru a ne determina să nutrim idei despre care ştim că sînt rele? (b) Cum ar putea îmbrăcămintea, coafura sau modul nostru de vorbire să reflecte admiraţia noastră pentru nişte persoane al căror mod de viaţă este dezaprobat de Iehova? (c) Ce trebuie să facem, fiecare personal, pentru a evita să cădem victime ale capcanelor viclene întinse de Satan?

¹² Am citit în Scripturi că ’fornicaţia şi orice fel de necurăţenie să nu fie nici măcar menţionate printre voi‘ cu motive rele (Ef. 5:3–5). Dar, ce se întîmplă dacă asemenea teme sînt strecurate în mod abil în muzică, fiind acompaniate de o melodie plăcută sau pe un ritm antrenant sau cu un tempo frenetic? S-ar putea oare, — fie chiar şi fără să ne dăm seama, să începem să fredonăm versurile unui cîntec care exaltă plăcerile sexuale din afara căsătoriei sau căutarea plăcerii prin folosirea drogurilor şi încă multe altele? Sau, cu toate că ştim că nu trebuie să imităm modul de viaţă al oamenilor care practică astfel de lucruri, avem cumva tendinţa să ne identificăm totuşi cu ei, adoptînd modul lor de a se îmbrăca, de a-şi aranja părul sau de a vorbi? Cît de şiret este Satan! Cît de perfide sînt metodele pe care le foloseşte pentru a-i ademeni pe oameni să se adapteze modului său corupt de gîndire! (2 Cor. 4:3, 4). Pentru a reuşi să nu cădem victimă capcanelor sale viclene, trebuie să evităm a ne lăsa duşi de curent împreună cu lumea. Trebuie să ţinem permanent în minte cine sînt „conducătorii lumii ai acestui întuneric“, şi să luptăm cu seriozitate împotriva influenţei lor. — Ef. 6:12; 1 Pet. 5:8.

Echipaţi pentru a fi învingători

13. Cum este posibil, în ciuda imperfecţiunilor noastre, ca fiecare dintre noi să învingă lumea pe care o conduce Satan?

¹³ Înainte de a muri, Isus le-a spus apostolilor săi: „Curaj! Eu am învins lumea“. Aşadar, şi ei puteau fi învingători; iar cu peste 60 de ani mai tîrziu apostolul Ioan scria: „Cine este cel care învinge lumea, dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?“ (Ioan 16:33; 1 Ioan 5:5). Noi dovedim o astfel de credinţă  ascultînd de poruncile lui Isus şi punîndu-ne încrederea în Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut el. Dar ce se mai pretinde încă din partea noastră? Să rămînem strîns ataşaţi de adunarea al cărei cap este el. Cînd păcătuim, trebuie să ne căim în mod sincer şi să căutăm iertarea din partea lui Dumnezeu, pe baza jertfei lui Isus. Dacă vom acţiona astfel, vom putea şi noi, în ciuda imperfecţiunilor noastre, să fim învingători.

14. (a) Citeşte Efeseni 6:13–18! (b) Foloseşte întrebările şi versetele indicate pentru a discuta despre foloasele pe care le aduce fiecare element al armurii spirituale.

¹⁴ Pentru a reuşi trebuie să îmbrăcăm „armura completă a lui Dumnezeu“, fără să neglijăm nimic din ea. Deschide Biblia la Efeseni 6:13–18 şi citeşte descrierea acestei armuri. Apoi, răspunzînd la întrebările care urmează, examinează modul cum ai putea beneficia de protecţia pe care o oferă fiecare element al acestei armuri.

„Coapsele încinse cu adevărul“

Cum ne ocroteşte studiul consecvent, meditaţia şi frecventarea cu regularitate a întrunirilor, chiar dacă deja cunoaştem adevărul? (Filip. 3:1; 4:8, 9; 1 Cor. 10:12, 13; 2 Cor. 13:5; 1 Pet. 1:13; Kingdom Interlinear).

„Platoşa dreptăţii“

Cine stabileşte ce este drept? (Apoc. 15:3).

Ilustrează printr-un exemplu cum anume o persoană care nu ascultă de poruncile lui Iehova, fiindcă nu a dezvoltat iubire faţă de căile sale, se poate expune unor grave prejudicii spirituale! (Vezi 1 Samuel 15:22, 23; Deuteronom 7:3, 4.)

„Picioarele încălţate cu echipamentul veştii bune a păcii“

Cum poate constitui o protecţie pentru noi dacă picioarele noastre sînt gata întotdeauna să ne poarte spre multe persoane, pentru a le vorbi despre măsurile luate de Dumnezeu în favoarea păcii? (Rom. 10:15; Ps. 73:2, 3; 1 Tim. 5:13).

„Marele scut al credinţei“

Dacă avem o credinţă ferm întemeiată, cum vom reacţiona în faţa eforturilor din afară, menite să ne provoace  îndoieli sau frică? (Compară 2 Timotei 1:12; 2 Regi 6:15–17.)

„Coiful salvării“

Cum ne ajută speranţa salvării să evităm capcana de a ne preocupa în mod excesiv de bunurile materiale? (1 Tim. 6:7–10, 19).

„Sabia spiritului“

Pe ce trebuie să ne sprijinim în permanenţă atunci cînd luptăm spre a respinge atacurile care vizează spiritualitatea noastră sau a altora? (Ps. 119:98; Prov. 3:5, 6; compară Matei 4:3, 4.)

În armonie cu acestea şi potrivit cu Efeseni 6:18, 19, ce anume se dovedeşte indispensabil încă, pentru a avea succes în acest război spiritual? În ce măsură ar trebui să utilizăm acest mijloc şi în favoarea cui?

15. (a) Ducem noi oare singuri acest război spiritual? (b) Cum putem trece la ofensivă în acest război?

¹⁵ În calitate de soldaţi ai lui Cristos, facem parte dintr-o vastă armată angajată într-un război spiritual. Dacă ne menţinem vigilenţi şi folosim bine fiecare element al armurii lui Dumnezeu, nu vom cădea victime în acest război. Dimpotrivă, vom fi un ajutor întăritor pentru fraţii noştri care-i servesc lui Dumnezeu. Noi vom fi pregătiţi şi prompţi să trecem la ofensivă, răspîndind vestea bună a Regatului mesianic al lui Dumnezeu, acest guvern căruia Satan i se opune cu atîta îndîrjire.

Recapitulare

● De ce se străduiesc închinătorii lui Iehova să se menţină total neutri în ce priveşte conflictele dintre diferitele elemente ale lumii?

● Care sînt cîteva dintre vicleniile la care recurge Satan pentru a provoca ruinarea spirituală a creştinilor?

● Cum ne protejează armura furnizată de Dumnezeu în aspectele deosebit de importante ale acestui război spiritual?

[Întrebări de studiu]