„Să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii“
Capitolul 17
„Să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii“
1, 2. (a) Ce anume îi impresionează deseori pe noii veniţi la întrunirile Martorilor lui Iehova? (b) Ce alte manifestări ale acestei calităţi se observă cu ocazia congreselor noastre?
CÎND cineva asistă pentru prima dată la o întrunire din cadrul unei adunări a Martorilor lui Iehova, este de obicei profund impresionat de iubirea care domneşte aici. Ea se remarcă prin prietenia profundă care-i uneşte în mod evident pe membrii adunării şi prin călduroasa primire care se face oricărui nou venit.
2 Cu ocazia congreselor noastre, vizitatorii constată, de asemenea, frumoasa comportare a majorităţii asistenţilor. Iată ce scria un ziarist cu privire la un asemenea congres: „Nimeni nu este sub influenţa drogurilor sau alcoolului. Nu există strigăte, nici ţipete. Nimeni nu se înghesuie. Nimeni nu îmbrînceşte pe alţii. Nimeni nu înjură şi nu insultă pe alţii. Nu există glume obscene sau limbaj vulgar. Nu se fumează. Nu se fură. Nimeni nu aruncă resturi pe gazon. Este realmente ceva neobişnuit.“ Toate acestea reprezintă manifestări ale iubirii, ale acelui tip de iubire care „nu se comportă indecent, nu îşi caută propriile interese.“ — 1 Cor. 13:4–8.
3. (a) Ce trebuie să devină evident, cu timpul, în ce priveşte manifestarea iubirii noastre? (b) Imitîndu-l pe Cristos, ce fel de iubire trebuie să dezvoltăm?
3 Iubirea este însuşirea care identifică pe orice creştin adevărat (Ioan 13:35). Pe măsură ce creştem din punct de vedere spiritual, trebuie să manifestăm tot mai deplin această însuşire. Apostolul Pavel se ruga ca iubirea fraţilor săi „să abunde din ce în ce mai mult“ (Filip. 1:9; 1 Tes. 3:12). Petru i-a îndemnat, de asemenea pe fraţii săi să-şi extindă iubirea la „întreaga asociaţie a fraţilor“ (1 Pet. 2:17). Dacă sîntem impulsionaţi de iubire, atunci nu ne vom mulţumi doar să participăm la întruniri împreună cu fraţii, fără să depunem nici cel mai mic efort pentru a-i cunoaşte personal. Şi nu ne vom mărgini numai la a le adresa din cînd în cînd un salut amabil. Apostolul Ioan a arătat că manifestarea iubirii implică sacrificiu de sine. El a scris: „Prin aceasta am ajuns să cunoaştem iubirea, deoarece el [Fiul lui Dumnezeu] şi-a cedat sufletul pentru noi; iar noi avem obligaţia să ne cedăm sufletul pentru fraţii“ noştri (1 Ioan 3:16; Ioan 15:12, 13). Noi n-am făcut încă acest lucru. Dar am fi noi oare într-adevăr gata să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri? Pînă la ce punct sîntem pregătiţi acum deja să ne dăm osteneala pentru a-i ajuta, chiar şi atunci cînd ne-ar fi incomod?
4. (a) În ce alt mod putem exprima tot mai deplin iubirea noastră? (b) De ce este de importanţă vitală ca noi să avem o iubire intensă unii faţă de alţii?
4 Pe lîngă fapte care reflectă un spirit de sacrificiu de sine, este tot atît de important să dezvoltăm sentimente profunde faţă de fraţii noştri. Cuvîntul lui Dumnezeu ne îndeamnă astfel: „În iubire frăţească, să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“ (Rom. 12:10). Noi avem probabil toţi o asemenea afecţiune faţă de anumite persoane. Dar n-am putea oare să includem cît mai mulţi în aria acestei afecţiuni? În timp ce sfîrşitul acestui vechi sistem se apropie, este de cea mai mare importanţă să ne apropiem tot mai mult de fraţii noştri creştini. Biblia ne atrage atenţia asupra acestui lucru, spunînd: „Sfîrşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. (. . .) Mai presus de toate să aveţi o iubire profundă unii pentru alţii, deoarece iubirea acoperă o mulţime de păcate.“ — 1 Pet. 4:7, 8.
5. De ce ar fi greşit să credem că între membrii adunării nu se pot ivi probleme?
5 Bineînţeles că atîta timp cît sîntem imperfecţi, vor exista ocazii cînd ni se va întîmpla să-i jignim pe alţii. La rîndul lor, şi ei vor păcătui faţă de noi într-un fel sau altul (1 Ioan 1:8). Ce trebuie să faci atunci cînd te afli într-o asemenea situaţie?
Ce facem atunci cînd apar probleme?
6. (a) De ce s-ar putea ca sfaturile Bibliei să nu coincidă întotdeauna cu înclinaţiile noastre? (b) Care va fi totuşi rezultatul dacă le vom aplica?
6 Scripturile ne furnizează directivele de care avem nevoie, dar s-ar putea ca ele să nu coincidă întotdeauna cu ceea ce sîntem înclinaţi noi să facem, datorită imperfecţiunii noastre umane (Rom. 7:21–23). Însă dacă ne vom strădui din toată inima să urmăm aceste sfaturi, vom demonstra astfel dorinţa noastră sinceră de a-i fi plăcuţi lui Iehova, iar iubirea noastră faţă de ceilalţi va creşte.
7. (a) Dacă cineva ne jigneşte, de ce nu trebuie să ne răzbunăm? (b) De ce nu trebuie nici măcar să evităm pe un frate care ne-a jignit?
7 Uneori, cînd unele persoane se simt rănite, ele caută o modalitate de a răspunde la fel celui ce le-a jignit. Dar aceasta nu face decît să înrăutăţească situaţia. Dacă este necesar ca cineva să-şi primească răsplata, atunci să-l lăsăm pe Dumnezeu să i-o acorde (Prov. 24:29; Rom. 12:17–21). Alţii încearcă să alunge din viaţa lor pe cel ce a produs jignirea şi evită orice fel de legătură cu el. Dar nu trebuie să procedăm astfel cu cei uniţi cu noi în închinarea adusă lui Iehova. Acceptarea închinării noastre depinde în mare măsură de iubirea pe care o manifestăm faţă de fraţii noştri (1 Ioan 4:20). Putem susţine în mod sincer că iubim o persoană căreia nici măcar nu-i vorbim, sau a cărei simplă prezenţă ne deranjează? Noi trebuie să luăm problema în serios şi s-o rezolvăm. Dar cum?
8, 9. (a) Dacă avem vreun motiv să ne plîngem împotriva unui frate, ce este corect să facem? (b) Cum stau lucrurile cu noi dacă cineva a păcătuit repetat împotriva noastră? (c) De ce trebuie să tratăm problema în acest fel şi ce ne va ajuta să procedăm aşa?
8 În această privinţă apostolul Pavel a scris: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bună voie unii pe alţii, dacă cineva are vreun motiv de a se plînge împotriva altuia. Aşa cum v-a iertat Iehova de bună voie, faceţi şi voi la fel“ (Col. 3:13). Poţi tu să procedezi astfel, chiar dacă cineva păcătuieşte în mod repetat faţă de tine într-un fel sau într-altul?
9 Apostolul Petru îşi imagina că fratelui care ar fi păcătuit împotriva lui de şapte ori, ar trebui să i se acorde tot de atîtea ori iertare. Isus însă i-a răspuns: „Nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci şi şapte de ori.“ Dar de ce? Isus a explicat acest lucru printr-o ilustrare care scotea în evidenţă cît de mult îi datorăm noi lui Dumnezeu în comparaţie cu ceea ce ar putea să ne fie nouă dator un om (Mat. 18:21–35). În fiecare zi noi păcătuim împotriva lui Dumnezeu în nenumărate feluri — uneori printr-o acţiune egoistă, iar cel mai frecvent prin ceea ce spunem sau gîndim, precum şi prin faptul că nu reuşim să înfăptuim ceea ce sîntem datori să facem. În ignoranţa noastră, poate că nici măcar nu ne dăm seama că unele din lucrurile pe care le-am făcut sînt rele, sau poate că ritmul frenetic al vieţii ne împiedică adesea să reflectăm asupra lipsurilor noastre atît de serios pe cît ar trebui. Dumnezeu ar putea să ne ceară viaţa ca plată pentru păcatele noastre (Rom. 6:23). Totuşi el a continuat să manifeste îndurare faţă de noi (Ps. 103:10–14). Nu este deci absolut de loc neraţional să ne pretindă ca şi noi să ne tratăm unii pe alţii în acelaşi fel (Mat. 6:14, 15; Ef. 4:1–3). Dacă procedăm în felul acesta, în loc să nutrim vreun resentiment vom dovedi în mod evident că am atins acel nivel de iubire care „nu ţine cont de răul suferit.“ — 1 Cor. 13:4, 5; 1 Pet. 3:8, 9.
10. Ce trebuie să facem dacă un frate are ceva împotriva noastră?
10 În anumite cazuri s-ar putea să ne dăm seama că, deşi nu am avut nici un resentiment faţă de vreun frate al nostru, totuşi el este acela care are ceva împotriva noastră. Ce-ar trebui să facem atunci? Trebuie să vorbim fără întîrziere cu el şi să ne străduim să restabilim relaţiile paşnice. Biblia ne îndeamnă să luăm iniţiativa (Mat. 5:23–24). Poate că nu va fi uşor. Ni se cere iubire însoţită de umilinţă. Sînt aceste însuşiri atît de puternice în tine încît să urmezi acest sfat biblic? Iată un obiectiv important, pe care trebuie să te străduieşti să-l atingi!
11. Ce trebuie să facem atunci cînd conduita vreunui frate ne tulbură?
11 Pe de altă parte, ar mai fi posibil ca un frate să facă unele lucruri care te tulbură — şi poate că îi tulbură şi pe alţii. N-ar fi bine să stea cineva de vorbă cu el? Poate că da. Dacă tu personal însă îi vei explica problema într-un mod amabil, aceasta ar putea duce la rezultate bune. Dar mai întîi trebuie să-ţi răspunzi singur la următoarele întrebări: „Sînt lucrurile pe care le face el într-adevăr nescripturale? Sau problema decurge în mare parte din cauză că mediul din care provin eu şi educaţia pe care am primit-o sînt diferite de ale lui?“ Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci fii atent ca nu cumva să-ţi institui nişte norme personale şi apoi să judeci pe fratele tău conform acestora (Iac. 4:11, 12). Iehova acceptă în mod nepărtinitor oameni de orice origine şi este răbdător cu ei pînă cînd progresează din punct de vedere spiritual.
12. (a) Cine trebuie să intervină dacă cineva din cadrul adunării comite o abatere gravă? (b) În ce împrejurări trebuie să acţioneze mai întîi cel care a suferit prejudiciul? Care trebuie să fie obiectivul său?
12 Dimpotrivă, dacă cineva din cadrul adunării comite o abatere gravă, este nevoie să se acorde o atenţie promptă. Din partea cui? În mod obişnuit din partea bătrînilor. Dar dacă este vorba de chestiuni comerciale între fraţi, sau dacă cineva şi-a folosit limba într-un mod greşit, aducînd prejudicii grave altcuiva, atunci cel care a suferit prejudiciul trebuie mai întîi să se străduiască să-l ajute personal pe cel care a produs răul. Lucrul acesta s-ar putea să li se pară dificil unora dintre noi, dar aşa recomandă Isus la Matei 18:15–17. Iubirea faţă de fratele nostru şi dorinţa noastră sinceră de a-l vedea că se menţine ca un frate în cadrul adunării ne vor ajuta să ne achităm de această răspundere în aşa fel încît să atingem inima celui care a greşit, dacă este posibil. — Prov. 16:23.
13. Dacă se iveşte o problemă între noi şi un alt frate, ce ne va ajuta să avem un punct de vedere corect în problema respectivă?
13 Ori de cîte ori apare o problemă, fie ea mică sau mare, este bine să ne străduim să înţelegem modul cum o consideră Iehova. Dumnezeu nu aprobă păcatul în nici una din formele sale. El însă vede prezenţa acestuia în fiecare dintre noi. La timpul pe care el îl consideră potrivit, organizaţia sa este curăţită prin înlăturarea persoanelor care practică păcatul şi nu manifestă căinţă. Dar care este situaţia cu cei care rămînem în organizaţia sa? Noi toţi sîntem obiectul milei şi al îndelungii sale răbdări. Iehova ne dă astfel un exemplu pe care să-l imităm şi noi. Procedînd în acest fel, reflectăm iubirea sa. — Ef. 5:1, 2.
„Lărgiţi-vă şi voi“
14. (a) De ce i-a încurajat Pavel pe corinteni ’să se lărgească‘? (b) Potrivit textelor citate, de ce trebuie să reflectăm cu seriozitate şi noi la acest lucru?
14 Apostolul Pavel a lucrat timp de mai multe luni de zile la edificarea adunării din Corint, Grecia. El a lucrat din greu pentru a-i ajuta pe fraţii din acel oraş, şi i-a iubit mult. Dar unii dintre ei nu nutreau aceleaşi simţăminte faţă de el. Ei erau foarte critici. De aceea, apostolul i-a îndemnat ’să se lărgească‘ în exprimarea de afecţiune (2 Cor. 6:11–13; 12:15). Am face bine cu toţii dacă ne-am examina în ce măsură exprimăm noi iubirea faţă de alţii şi să căutăm modalităţile de a ’ne lărgi‘ şi noi. — 1 Ioan 3:14; 1 Cor. 13:3.
15. Ce ne poate ajuta să dezvoltăm o iubire profundă pentru aceia faţă de care ne simţim poate prea puţin atraşi?
15 Există unii în adunare faţă de care ne este dificil să ne apropiem? Dacă vom face efortul de a acoperi greşelile minore ale acestora, întocmai după cum am dori să procedeze şi ei cu noi, desigur că relaţiile noastre vor fi mai cordiale (Prov. 17:9; 19:11). Sentimentele noastre faţă de ei se pot îmbunătăţi, de asemenea, dacă vom căuta să observăm însuşirile lor bune şi ne vom concentra atenţia asupra lor. Am remarcat într-adevăr modul în care îi foloseşte Iehova pe aceşti fraţi? Dacă vom pune la inimă aceste lucruri, fără îndoială că iubirea noastră faţă de ei va creşte. — Luca 6:32, 33, 36.
16. Cum ne putem ’lărgi‘ în manifestarea iubirii faţă de membrii adunării noastre, rămînînd realişti în acelaşi timp?
16 Evident că binele pe care-l putem face altora îşi are limitele sale. Nu vom avea posibilitatea să salutăm la fiecare întrunire pe fiecare în parte dintre cei prezenţi. Cînd organizăm o masă la care ne invităm prietenii, desigur că nu vom putea să-i includem pe toţi fraţii noştri. Toţi avem anumiţi prieteni intimi cu care petrecem mai mult timp decît cu ceilalţi. Dar nu ne-ar fi posibil totuşi ’să ne lărgim‘ şi noi? N-am putea petrece fie şi numai cîteva minute în fiecare săptămînă, pentru a cunoaşte mai îndeaproape pe fraţii care nu fac parte dintre prietenii noştri? Nu am putea invita în anumite ocazii pe unul dintre aceşti fraţi, ca să mergem împreună în lucrarea de predicare? Dacă avem într-adevăr o iubire intensă unii pentru alţii, vom găsi cu certitudine modalităţile de-a o dovedi.
17. Cînd sîntem în mijlocul unor fraţi pe care nu i-am întîlnit pînă atunci, cum vom putea arăta că avem o iubire intensă şi pentru ei?
17 Congresele creştine oferă posibilităţi excelente de ’a ne lărgi‘ iubirea. Mii de fraţi sînt prezenţi cu aceste ocazii. Desigur că nu putem face cunoştinţă cu toţi. Dar ne putem comporta fiecare în aşa fel încît să dovedim că punem interesele celorlalţi înaintea propriei noastre comodităţi, chiar dacă nu i-am întîlnit niciodată pînă atunci. Ba chiar putem fiecare să manifestăm interes faţă de cei din imediata noastră apropiere dacă, între sesiunile congresului, luăm iniţiativa de a intra în conversaţie cu ei pentru a ne cunoaşte. Va veni ziua cînd toţi cei ce vor trăi pe pămînt vor fi fraţi şi surori, uniţi în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat şi Tatăl tuturor. Ce minunat va fi atunci cînd îi vei putea cunoaşte pe toţi cu minunatele şi variatele lor calităţi! Iubirea intensă pe care o vom nutri pentru ei ne va impulsiona să dorim să facem acest lucru. De ce să nu începem încă de pe acum?
Recapitulare
● Cînd apar probleme între fraţi sau surori, cum pot fi ele rezolvate? De ce?
● Pe măsură ce creştem din punct de vedere spiritual, în ce fel ar trebui să crească deopotrivă şi iubirea noastră?
● Cum este posibil să manifestăm o iubire intensă faţă de cei care nu fac parte dintre prietenii noştri intimi?
[Întrebări de studiu]
