Capitolul 20

Viaţa şi sîngele — le consideri tu sacre?

1. (a) Cum consideră Dumnezeu viaţa? (b) Cum putem demonstra că apreciem viaţa care este un dar al lui Dumnezeu?

NU AR TREBUI să ne surprindă faptul că punctul de vedere al lui Dumnezeu faţă de viaţă diferă foarte mult de cel al lumii. Pentru Dumnezeu viaţa omului reprezintă ceva sacru. O consideri şi tu în felul acesta? Noi sîntem întru totul dependenţi de Dumnezeu, care „dă tuturor viaţă şi suflare şi toate lucrurile“ (Fapte 17:25–28; Ps. 36:9). Dacă împărtăşim punctul de vedere al lui Dumnezeu, ne vom proteja viaţa. Dar nicidecum nu vom viola legea divină pentru a ne salva existenţa noastră prezentă, deoarece noi punem mare preţ pe promisiunea lui Dumnezeu că va acorda viaţă veşnică celor care exercită cu adevărat credinţă în Fiul său. — Mat. 16:25, 26; Ioan 6:40; Iuda 21.

2. A cui atitudine faţă de viaţă o reflectă lumea şi la ce idee ar putea duce aceasta uneori?

² În contrast cu aceasta, Isus a zis că Satan Diavolul, stăpînitorul acestei lumi, „a fost un ucigaş cînd a început“ (Ioan 8:44; 12:31). Într-adevăr, de cînd şi-a început rebeliunea el a adus moartea asupra omenirii. Istoria lumii, caracterizată de violenţă, nu este decît o reflectare a spiritului său. Totuşi Satan ştie să se prezinte şi sub o altă înfăţişare. Astfel, oamenii influenţaţi de modul lui de gîndire, susţin ideea că este foarte bine să fii religios, dar atunci cînd viaţa îţi este în pericol este mai avantajos să urmezi sfaturile lor de „specialişti“, decît să recurgi la Biblie. (Compară 2 Corinteni 11:14, 15.) Dacă deci te-ai confrunta cu o situaţie aparentă de viaţă şi moarte, în ce parte ar fi înclinată inima ta? Cu certitudine că dorinţa noastră cea mai scumpă trebuie să fie aceea de a-i fi plăcuţi lui Iehova.

3. (a) De ce ar trebui să fim deosebit de interesaţi de ceea ce spune Biblia referitor la sînge? (b) Citeşte Geneza 9:3–6 şi Fapte 15:28, 29 şi răspunde la întrebările legate de aceste texte din paragraf.

 ³ Cuvîntul lui Dumnezeu dezvăluie legătura strînsă dintre viaţă şi sînge, spunînd: „Sufletul [sau viaţa] cărnii este în sînge.“ După cum viaţa este sacră, în acelaşi fel Dumnezeu a făcut sacru şi sîngele. Adică sîngele este ceva care îi aparţine, care nu poate fi folosit decît într-un mod aprobat de el (Lev. 17:3, 4, 11; Deut. 12:23). Iată de ce este bine să examinăm cu atenţie poruncile pe care ni le-a dat Dumnezeu cu privire la sînge.

Citeşte Geneza 9:3–6

Ce practici curente din zona în care trăieşti îţi pretind să fii atent pentru a nu consuma cumva sînge de animale?

Avînd în vedere ceea ce se spune în versetul 4 cu privire la sîngele animal, cum ai reacţiona la ideea de a bea sînge uman (aşa cum se făcea la Roma cu ocazia luptelor de gladiatori)?

Conform versetelor 5 şi 6, în faţa cui trebuie să răspundă în primul rînd cel care varsă sînge uman?

Citeşte Fapte 15:28, 29

Dă oare acest text de înţeles că cerinţele sale sînt valabile numai pe o durată de timp limitată? Se aplică ele şi la noi astăzi?

Limbajul folosit aici exclude oare din înţelesul său sîngele uman?

Arată cumva acest text că se pot face excepţii în cazurile de urgenţă?

4. Conform Scripturilor, ce trebuie să facă o persoană pentru a nu fi implicată în vinovăţia de sînge?

⁴ În ce priveşte sîngele uman, ar fi greşit să credem că este suficient să nu ucidem pentru a fi complet nevinovaţi. Scripturile arată că dacă facem parte din vreo organizaţie care se face vinovată de vărsare de sînge înaintea lui Dumnezeu, atunci trebuie să rupem orice legătură cu ea, dacă nu dorim să fim părtaşi la păcatele sale (Apoc. 18:4, 24; Mica 4:3). O asemenea acţiune merită o atenţie urgentă.

5. Ce legătură este între străduinţele noastre în cadrul serviciului de teren şi faptul de a fi liberi de vinovăţia de sînge?

 ⁵ Dumnezeu i-a însărcinat pe slujitorii săi să-şi avertizeze semenii cu privire la apropiata distrugere din necazul cel mare. În consecinţă, dacă ei vor să rămînă liberi de vina sîngelui, trebuie să transmită în mod fidel acest mesaj. (Compară Ezechiel 3:17–21.) Apostolul Pavel se considera că este dator faţă de oamenii de orice fel, datorită serviciului divin care-i fusese încredinţat. El nu s-a simţit eliberat de răspunderea privitoare la sîngele lor decît după ce le-a oferit o mărturie temeinică cu privire la măsurile de salvare luate de Dumnezeu (Rom. 1:14, 15; Fapte 18:5, 6; 20:26, 27). Reflectă oare străduinţele pe care le depui în serviciul de teren că şi tu eşti tot atît de conştient de răspunderea care apasă asupra tuturor Martorilor lui Iehova?

6. Ce legătură este între prevenirea accidentelor şi respectul faţă de caracterul sacru al vieţii?

⁶ Ar trebui, de asemenea, să ne gîndim la riscurile unui accident mortal. Sub Legea mozaică persoanele care provocau în mod accidental moartea unui semen al lor nu rămîneau nevinovate, ci erau pasibile de pedeapsă (Ex. 21:29, 30; Deut. 22:8; Num. 35:22–25). Dacă ne întipărim în inimă importanţa principiului conţinut în această lege, vom fi atenţi să nu provocăm vreodată vreun accident mortal prin felul în care conducem un automobil, sau asumîndu-ne nişte riscuri iraţionale, sau tolerînd prezenţa unor anumite pericole în casa noastră sau la locul nostru de muncă. Reflectă oare atitudinea ta faţă de aceste lucruri un respect deplin faţă de caracterul sacru al vieţii?

Ce se poate spune despre folosirea sîngelui în medicină?

7. (a) Este compatibilă transfuzia de sînge de la o persoană la alta cu caracterul sacru al sîngelui? (b) De ce este absurdă limitarea poruncii cu privire la ’abţinerea de la sînge‘ numai la practicile care se obişnuiau în primul secol?

⁷ Deşi folosirea terapeutică a sîngelui nu este o practică nouă, totuşi, în mod deosebit în secolul al XX-lea, s-a recurs pe scară largă la folosirea sîngelui în transfuzii,  cu intenţia de a prelungi viaţa omului. Se foloseşte în acest mod fie sîngele ca atare, fie unele din componentele sale. Fireşte că asemenea proceduri medicale nu garantează că pacientul nu va muri. Ba chiar se întîmplă uneori ca pacientul să moară în urma unei asemenea administrări de sînge. Însă întrebarea de cea mai mare importanţă este dacă porunca Bibliei, care cere ’să ne abţinem de la sînge‘, se aplică şi asupra acestei practici medicale? Da! Oricine îşi introduce în corpul său sînge de la o altă creatură — fie umană fie animală — violează legea divină. Faptul acesta demonstrează lipsa de respect faţă de caracterul sacru al sîngelui (Fapte 15:19, 20). Nu există nici un indiciu care să autorizeze limitarea poruncii de a ’ne abţine de la sînge‘ numai la practicile curente în primul secol şi să excludem astfel tehnica medicală modernă. Să reflectăm puţin: cine ar îndrăzni să pretindă că porunca lui Dumnezeu cu privire la omucidere nu ar interzice uciderea unui om cu armă de foc, întrucît praful de puşcă nu a fost inventat decît mult mai tîrziu? Sau ar fi raţional să susţinem că interzicerea beţiei s-ar aplica numai la băuturile cunoscute în primul secol, nu şi la băuturile tari care se consumă în prezent? Pentru persoanele care doresc cu adevărat să fie plăcute lui Dumnezeu, mesajul conţinut în porunca de a ne ’abţine de la sînge‘ este foarte clar.

8. (a) Cum poţi determina dacă un anumit tratament medical este potrivit pentru un creştin? (b) Dacă un medic ţi-ar propune ca o parte din sînge să-ţi fie extras şi conservat, pentru ca în cursul unei operaţii viitoare să ţi-l reintroducă în corp, ce principii biblice ar putea să te ajute să iei o hotărîre corectă? (c) Ce raţionament ar putea aplica cineva cînd i se recomandă un tratament prin care propriul său sînge ar urma să-i fie deviat în exteriorul corpului prin intermediul unui aparat special?

⁸ Totuşi complexitatea unor anumite tratamente medicale ar putea ridica anumite întrebări. Cum ar putea fi soluţionate acestea? În primul rînd, medicul trebuie rugat să explice în mod clar în ce constă tratamentul pe care-l prescrie. Apoi roagă-l pe Iehova să-ţi ajute să analizezi corect această recomandare, în lumina principiilor  biblice. Să presupunem că un medic ţi-ar sugera ca o parte din propriul tău sînge să-ţi fie extras şi conservat pentru a-l utiliza în caz de nevoie în cursul unei operaţii pe care ar trebui să ţi-o facă ulterior. Ai putea fi de acord? Să ne aducem aminte că, potrivit Legii mozaice, sîngele extras de la o creatură trebuia vărsat pe pămînt (Deut. 12:24). Astăzi noi nu ne mai aflăm sub Legea mozaică, dar din ea noi desprindem următorul mesaj: sîngele este sacru, şi atunci cînd el este extras dintr-un corp trebuie să fie înapoiat lui Dumnezeu, vărsîndu-l pe scăunelul picioarelor lui, adică pe pămînt. (Compară Matei 5:34, 35.) Aşadar, cum ar putea fi potrivit să-şi stocheze cineva o parte din sîngele său (fie şi pentru un timp relativ scurt), pentru ca apoi să şi-l reintroducă în propriul corp? Dar cum ai reacţiona dacă medicul ţi-ar propune ca în cursul unei intervenţii chirurgicale sau al unui alt fel de tratament sîngele să-ţi fie deviat printr-un circuit extra-corporal, să treacă prin anumite aparate, pentru ca imediat după aceea, să fie reintrodus în corp? Ai accepta un asemenea tratament? Unii creştini au considerat, cu conştiinţa curată, că ar putea permite o asemenea procedură, cu condiţia ca aparatura să fie amorsată cu un lichid nesanguin. Ei au considerat această aparatură drept o prelungire a sistemului circulator personal. Bineînţeles că situaţiile pot fi diferite, şi fiecare creştin trebuie, într-un astfel de caz, să decidă singur. Dar, indiferent de situaţie, ar trebui ca decizia ta să-ţi permită să-ţi păstrezi o conştiinţă curată în faţa lui Dumnezeu. — 1 Pet. 3:16; 1 Tim. 1:19.

9. (a) Ce precauţii trebuie luate pentru a fi sigur că ţi se va respecta hotărîrea de a te ’abţine de la sînge‘? (b) Chiar în caz de urgenţă, cum poate fi evitată uneori o confruntare neplăcută? (c) Dacă un medic sau un tribunal încearcă să te forţeze să accepţi transfuzia de sînge, ce vei face?

⁹ Pentru a fi sigur că medicul tău va respecta hotărîrea pe care o ai de a te ’abţine de la sînge‘, este bine să vorbeşti cu el înainte de-a ajunge într-o situaţie critică. Dacă este nevoie să fii internat într-un spital, pentru a primi tratament, este bine să iei o măsură de prevedere,  şi anume de a cere în scris să nu-ţi fie administrat sînge şi, de asemenea, să vorbeşti personal despre aceasta cu medicul care te va trata. Dar ce se poate face în caz de urgenţă? Uneori vei putea, fără îndoială, să eviţi o confruntare neplăcută, dacă vei expune medicului punctul tău de vedere, într-un mod respectuos şi raţional, rugîndu-l să folosească experienţa sa profesională pentru a te ajuta, dar să-ţi respecte conştiinţa ta creştină (Prov. 15:1; 16:21, 23). Dar dacă, totuşi, un oarecare membru al corpului medical, plin de intenţii bune, ar susţine că prin refuzarea sîngelui îţi pui viaţa în pericol şi ar încerca să te forţeze să accepţi acest tratament, ce-ai face atunci? Credinţa în dreptatea căilor lui Iehova ne poate face fermi. Loialitatea noastră faţă de Iehova trebuie să ne ajute să rezistăm cu toată hotărîrea, deoarece noi am decis să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decît de oameni. — Fapte 5:29; compară Iov 2:4; Prov. 27:11.

Cît de serioasă este problema?

10. De ce nu poate fi schimbat punctul nostru de vedere asupra transfuziei de sînge nici chiar de pretenţia unora că aceasta ar fi necesară pentru salvarea vieţii?

¹⁰ Oamenii care nu-l cunosc încă pe Iehova au uneori impresia că argumentele care susţin transfuziile de sînge reflectă un respect profund faţă de caracterul sacru al vieţii. Dar să nu uităm că mulţi dintre cei care pledează în acest fel trec cu vederea crima împotriva vieţii care se face prin avort. Iehova ştie mai mult despre viaţă şi sînge decît orice „specialist“ în domeniul medicinei. Toate poruncile sale s-au dovedit a fi spre binele nostru, ocrotindu-ne atît viaţa prezentă cît şi perspectivele ei viitoare (Is. 48:17; 1 Tim. 4:8). Oare porunca de a ne ’abţine de la sînge‘ nu se dovedeşte la fel?

11. (a) Care a fost singura întrebuinţare a sîngelui pe care Iehova a permis-o israeliţilor? (b) De ce este foarte important acest lucru pentru noi, creştinii?

¹¹ Iehova arată cît de importantă este respectarea caraterului sacru al sîngelui prin declaraţia pe care o face cu privire la unicul mod de întrebuinţare legitimă a sîngelui: „Sufletul cărnii este în sînge şi eu însumi  l-am pus pe altar ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre‚ căci sîngele este cel care face ispăşire prin sufletul din el. Iată de ce le-am spus fiilor lui Israel: «Nici un suflet dintre voi să nu mănînce sînge»“ (Lev. 17:11, 12). Sîngele tuturor animalelor care a fost vărsat pe altarul lui Iehova în armonie cu această prescripţie a prefigurat sîngele preţios al lui Isus Cristos (Evr. 9:11, 12; 1 Pet. 1:18, 19). În felul acesta prin legea lui Dumnezeu, care interzice orice altă folosire a sîngelui, este subliniat caracterul sacru al sîngelui lui Isus. De aici înţelegem că orice folosire greşită a sîngelui demonstrează o gravă lipsă de respect faţă de măsurile luate de Iehova pentru salvarea noastră prin intermediul Fiului său.

12. De ce nici chiar în faţa morţii un creştin nu va recurge la folosirea greşită a sîngelui, în speranţa de a rămîne în viaţă?

¹² Ce dovadă de miopie spirituală ar fi să întoarcem spatele lui Iehova tocmai atunci cînd viaţa noastră ar fi în pericol! Deşi apreciem serviciile pe care le oferă medicii conştiincioşi, noi nu încercăm însă cu disperare să prelungim cu cîteva zile sau cîţiva ani viaţa noastră sau viaţa celor ce ne sînt dragi, încălcînd legea lui Dumnezeu, ca şi cum viaţa noastră din prezent ar fi totul. Noi avem credinţă în valoarea sîngelui vărsat de Isus şi în perspectiva vieţii eterne pe care ne-o deschide acest sînge. Noi credem din toată inima că slujitorii lui Dumnezeu, care-i rămîn fideli — chiar şi cei care mor — vor fi răsplătiţi cu viaţă eternă. — Ioan 11:25; 1 Tim. 4:10.

Recapitulare

● Ce anume face ca viaţa şi sîngele să aibă valoare sacră? De ce lumea nu împărtăşeşte aceeaşi părere?

● Cum putem dovedi respect faţă de caracterul sacru al sîngelui animal?

● Sub ce aspecte diferite trebuie să dovedim cu toţii că respectăm caracterul sacru al vieţii umane? De ce este important să procedăm astfel?

[Întrebări de studiu]