Capitolul 10

Ce se întîmplă cu noi dacă murim

1. Pentru ce murim noi cu toţii? (Romani 5:12).

NOI cu toţii murim pentru că de la Adam încoace sîntem imperfecţi şi păcătuim.

„Plata pe care o plăteşte păcatul, este moartea“ (Romani 6:23).

Dar cine ar vrea oare să moară? Mai cu seamă, dacă cineva se bucură de bună sănătate, hotărît că ar dori să se bucure mai departe de viaţă.

2. (a) De ce ar trebui să ne apară viaţa demnă de a fi trăită? (b) Ce indică că omul a fost creat pentru o viaţa mai lungă decît pentru şaptezeci sau optzeci de ani? (Genesa 2:9).

² Există multe lucruri în viaţă, care ne pot face fericiţi: prietenii buni, o familie care ne iubeşte, activitatea corporală sănătoasă, bucuria în legătură cu creaţiunea din jurul nostru. Cît de frumos e să vezi splendoarea munţilor, sau a fiordurilor, să observi un măreţ răsărit, sau un apus de soare, sau să priveşti un peisaj de pădure şi marea! Unii din copacii acestor păduri sînt deja în vîrstă de sute, ba chiar de mii de ani. Si totuşi, noi oamenii care am fost creaţi de Dumnezeu pentru un scop mult mai nobil decît copacii, trebuie să fim mulţumiţi cu o epocă a  vieţii de aproximativ şaptezeci sau optzeci de ani. Oare aşa a fost plănuit de Creator?

3. Prin ce întîmplare a ajuns o femeie la concluzia că moartea ar fi sfîrşitul tuturor lucrurilor? (Psalm 104:29).

³ Noi toţi trebuie să ne împăcăm cu ideea că în cele din urmă murim. In decursul războiului din Pacific (1941–1945) duşmanul, moartea, a devenit pentru mulţi oameni în acest teritoriu o realitate amară. In luptele grele pe insula Okinawa au fost ucişi sau răniţi mai mult de 203 mii de oameni, printre care 132 de mii de civili.

Una din locuitoarele supravieţuitoare din Okinawa povesteşte cum ea şi fiul ei în vîrstă de 40 de zile a căutat adăpost. Ea a găsit adăpost în marea groapă comună a familiei sale, pe o colină. Impotriva superstiţiilor răspîndite acolo, fiul ei nu şi-a pierdut sufletul cînd ea s-a apropiat cu el de groapă. In timpul orelor  lungi pe care le-a petrecut acolo, ea a constatat că rămăşiţele strămoşilor ei nu aveau alt aspect decît pămîntul de afară. Ea a ajuns la concluzia că ei trebuiau să fie complet morţi. Scurt timp după război, ea a venit în contact cu martorii lui Iehova, care i-au arătat din Biblie că morţii se întorc în realitate în pămînt, sau „în ţărînă“, şi că nu trăiesc mai departe. Ea a fost cea dintîi indigenă din Okinawa, care a vestit „vestea bună“ a adevăratei speranţe pentru aceia, care „dorm în moarte“ (Genesa 3:19; 1 Tesaloniceni 4:13).

4. Cum descrie Biblia starea morţilor?

⁴ Au existat şi alte texte biblice, care să confirme părerea acestei femei din Okinawa, cu privire la starea morţilor? Urmează unele texte pe care ea le-a citit şi care au de a face direct cu această întrebare:

„Căci cei vii ştiu măcar că vor muri; dar în ceea ce-i priveşte pe cei morţi, ei nu sînt conştienţi nici în cea mai mică măsură, şi nici nu mai au vreo răsplată, căci pînă şi amintirea li se uită. Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci nu există lucrări, nici planuri, nici cunoştinţă, nici înţelepciune în sheol (groapă), locul în care te duci“ (Eclesiastul 9:5, 10).

„O, Iehova . . . mîntuieşte-mă din pricina bunătăţii tale iubitoare. Căci în moarte cineva nu–şi mai aduce aminte de tine; în Sheol (groapă) cine te va lăuda?“ (Psalm 6:4, 5).

„Care este omul, capabil trupeşte, care să nu vadă moartea? Poate el să se îngrijească ca sufletul său (în ebraică neʹphesh) să scape din mîna Sheol-ului (groapă)?“ (Psalm 89:48).

„El (omul de pe pămînt) se întoarce înapoi în pămînt, în aceeaşi zi trec şi gîndurile lui“ (Psalm 146:3, 4).

5. Ce sînt Sheol şi Hades, şi în ce stare se găsesc aceia care merg acolo? (Psalm 115:17).

⁵ In aceste pasaje biblice se află de trei ori cuvîntul ebraic Sheol; in total el se întîlneşte în Biblie de peste 60 de ori. Tradus textual el înseamnă „groapă“. In Scripturile greceşti corespunde cuvîntului Hades, care apare doar de zece ori şi are aceeaşi însemnătate. Aceste. două cuvinte se referă întotdeauna la „groapa generală“,  în care ajung, la moarte, urmaşii păcătoşi ai lui Adam, şi nu la gropile individuale. Ea este un loc al neexistenţei, a stării de neştiinţă în care morţii trebuie să rămînă, pînă cînd Dumnezeu îi înviază. Ei sînt complet morţi, totuşi, nu fără speranţă.

CE ESTE „SUFLETUL“?

6. (a) Ce este „sufletul“ după accepţiunea generală? (b) Care cuvînt ebraic şi care cuvînt grecesc se redă prin cuvîntul „suflet“?

⁶ Mulţi oameni cred, însă, că omul are un „suflet“, care părăseşte corpul la moarte, pentru a trăi mai departe în altă parte. Unii sustin că Biblia ar învăţa aceasta. In parte aceasta s-ar datora faptului că cuvîntul ebraic şi grecesc al Bibliei (neʹphesh şi psy·cheʹ) în alte limbi sînt redate cu cuvintele, după care ar fi posibilă o viaţă spirituală după moarte. In româneşte acest cuvînt se numeşte „suflet“. Din această cauză este foarte important ca noi să înţelegem adevărata însemnătate a cuvîntului ebraic şi grecesc, care este redat cu „suflet“.

7. (a) Cît de des apare cuvîntul ebraic în Biblie, şi care este însemnătatea lui propriu-zisă? (b) Ce alte suflete există în afară de sufletele omeneşti, şi mor sufletele? (c) Cum se foloseşte cuvîntul grecesc pentru suflet la Adam? (d) Cum a devenit Adam un suflet viu şi ce proces invers a avut loc mai tîrziu?

⁷ Cuvîntul ebraic Neʹphesh apare de circa 750 de ori în Biblie şi înseamnă propriu-zis „cel ce respiră“. După cum deja am văzut, peştii, păsările, animalele de uscat şi oamenii sînt numiţi în Biblie „suflete“ (neʹphesh). Ei nu au suflet, ci ei sînt suflete, creaturi care respiră. După cum arată textele citate mai sus din Psalmi, „sufletul“ nu poate scăpa de moarte, el moare. O cercetare a 102 pasaje, în care apare cuvîntul corespunzător grecesc psy·cheʹ în Scripturile greceşti arată, de asemenea, că omul este un suflet.

„Omul cel dintîi Adam a devenit un suflet viu (psy·cheʹ)“ — (1 Corinteni 15:45).

Dumnezeu a creat acest „suflet“, în timp ce a suflat suflarea de viaţă în nările omului, pe care-l formase  din ţărîna pămîntului. Prin aceasta omul a devenit unul „care respiră“, un suflet viu. Cînd Adam s-a răsculat contra lui Dumnezeu, Creatorul l-a condamnat la moarte cu cuvintele următoare:

„Tu te vei întoarce îndărăt în pămînt . . . , căci din el ai fost luat. Căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce“ (Genesa 3:19).

Cînd sentinţa a fost executată, Adam a încetat de a fi un suflet şi s-a întors în ţărîna fără viaţă, din care el fusese luat. Era inversul procesului de creare. Nici o parte din el n-a trăit mai departe. El a încetat cu desăvîrşire de a exista.

8. (a) Cum explică cunoscătorii limbii ebraice cuvîntul neʹphesh? (b) Cum se explică cuvîntul psyché în dicţionarele greceşti? (c) Ce cuvinte ale lui Isus dovedesc că sufletul nu este nemuritor? (Matei 26:38).

⁸ „Sufletul“ este omul viu însuşi, constînd cu totul din materie, nu pur şi simplu o parte spirituală din el. Această părere este susţinută de mulţi oameni de ştiinţă. Astfel a spus Dr. H. M. Orlinsky, unul din cei mai însemnaţi cunoscători americani ai limbii ebraice, despre cuvîntul „suflet“:

„Biblia nu spune că noi avem un suflet. Neʹphesh este persoana însăşi, nevoia ei de hrană, sîngele în  vinele ei, întreaga ei existenţă“ (New York Times din 12 oct. 1962).

Pentru cuvîntul grecesc psy·cheʹ sînt date în dicţionarele grec-german şi grec-englez definiţii, care, pe româneşte, înseamnă „suflare de viaţă, forţă de viaţă, . . . viaţă“, „suflet omenesc ca esenţă a tuturor capacităţilor spirituale; . . . precum şi a puterii de gîndire, ca şi a simţului . . . respectiv a voinţei şi facultatea de a dori“, „creatură însufleţită“, şi se arată că această expresie însăşi în lucrări greceşti, în afara Bibliei, a fost întrebuinţată pentru animale. * Faptul că o „creatură însufleţită“ nu este nemuritoare, a arătat Isus, cînd a spus, după Matei 10:28 că Dumnezeu poate să nimicească „atît sufletul (psy·cheʹ), cît şi trupul în Gheenă“.

9. (a) Ce este „Gheena“? (b) Este conştient cineva, care este acolo? (Matei 18:9).

⁹ Ce se înţelege prin „Gheena“? Deoarece cuvîntul se traduce într-un mare număr de limbi cu „iad“ n-ar trebui atunci, aşadar, să se refere la un loc, în care să se chinuiască cineva după moarte? Nu, Gheena era numele unei văi în afara zidurilor oraşului, vechiului Ierusalim, care a servit ca loc de descărcare a gunoaielor. Adesea se aruncau cadavrele criminalilor executaţi, ca să fie nimicite împreună cu deşeurile, care ardeau. De aceea, Gheena este întrebuinţată în Scrierile greceşti de douăsprezece ori ca simbol al nimicirii veşnice a sufletelor, care sînt cu desăvîrşire rele. Ea nu înseamnă chin veşnic, ci nimicire. Aceia, care au fost nimiciţi în Gheena, au suferit atît de puţine chinuri, ca şi un corp, care este încinerat astăzi într-un crematoriu.

O MINCIUNA ESTE MENTINUTA

10. Ce trăieşte mai departe, la moartea omului? (Isaia 53:12).

¹⁰ Dacă omul moare, nu rămîne, aşadar, nimic în viaţă. Dar de unde provine, atunci dogma că omul ar avea un suflet nemuritor?

11. (a) Cum a sfidat Nimrod pe Iehova? (b) Cum a devenit Babilonul „mama“ falsei religii pe pămînt? (Apocalips 17:5).

 ¹¹ După potopul din zilele lui Noe, nepotul acestuia, Nimrod, s-a manifestat ca un tiran, „în opoziţie cu Iehova“, care a făcut vînătoare de oameni şi animale. El a impus poporului o pedeapsă şi l-a obligat să zidească oraşe pentru el, printre altele Babel sau Babilon, care a devenit „mama“ falsei religii. Acolo a început Nimrod să ridice un turn, pentru a sfida pe Dumnezeu. De aceea a încurcat Iehova limba oamenilor şi i-a împrăştiat pe fiecare după grupa de limbă „pe toată suprafaţa pămîntului“ (Genesa 10:8–10; 11:5–9). Ei au dus cu sine religia Babilonului şi au întemeiat pretutindeni pe pămînt „religiile-fiice“.

12. (a) Ce dogmă a fost în religia Babilonului mereu de o însemnătate deosebită? (b) Totuşi, ce învaţă Biblia?

¹² In Encyclopædia Britannică (Ediţia 1910, vol. 3, pag. 115) se spune despre vechile păreri babilonice cu privire la starea morţilor:

„Să ne imaginăm, în general, un iad mare, întunecos, subpămîntean . . . în care au fost adunaţi toţi morţii, unde duceau foarte greu o existenţă deplorabilă de inactivitate, în mijlocul tristeţei şi prafului.“

 Aşa au menţinut „religiile-fiice“ ale Babilonului dogma că „sufletul“ ar fi nemuritor şi ar trăi mai departe după moarte într-o lume a spiritelor. Biblia spune lămurit cu totul altceva despre oamenii păcătoşi: „Sufletul . . . — el însuşi va muri“ (Ezechiel 18:20).

13. Cum confirmă autorităţile învăţătura Bibliei despre suflet?

¹³ Chiar şi filozofii greci, printre ei Plato, învăţau că sufletul ar fi nemuritor. In armonie cu aceasta, ziarul francez Le Monde a citat pe filozoful Roger Garaudy, care ar fi spus că filozofia grecească ar fi „indus în eroare creştinismul“ timp de secole. Mai departe, se spune:

„Dualismul dintre suflet şi trup şi a mitului nemuririi sufletului, care rezultă din aceasta . . . sînt teorii platonice care nu au nimic comun cu creştinismul sau cu Biblia.“

Chiar şi în lucrarea New Catholic Encyclopedia (vol. 13, pag. 449) este introdusă sub titlul „suflet“ (în Biblie):

„In . . . (Scrierile ebraice) nu există diviziune în trup şi suflet. . . . Expresia nepes, cu toate că se traduce cu cuvîntul suflet, nu înseamnă niciodată suflet cu deosebire de corp.“

14. Ce dovedeşte că creştinătatea a învăţat neadevărul? (1 Timotei 4:1, 2).

¹⁴ Religiile creştinătăţii şi ale altor ţări au învăţat, aşadar, neadevărul, cînd ele au spus că sufletul, la moartea trupului, ar trăi mai departe. In cel puţin 850 de cazuri, în care apare în Biblie cuvintele neʹphesh şi psy·cheʹ, nu există nici un singur caz, în care el (sufletul) ar fi legat cu expresii ca nemuritor, indestructibil sau nepieritor.

„Sufletul [neʹphesh], care păcătuieşte — acela va muri.“ „Fiecare suflet [psy·cheʹ], care . . . nu ascultă, va fi nimicit.“ (Ezechiel 18:14; Fapte 3:23).

Sufletul (neʹphesh, psy·cheʹ) nu trăieşte mai departe după moarte.

 SPERANTA PENTRU MORTI

15. (a) Ce se întîmplă în acelaşi mod cu oameni şi animale? (Psalm 49:12). (b) Ce este „spiritul“, care este amintit în Eclesiastul 12:7, şi ce devine din el la moarte?

¹⁵ Ce speranţă există atunci pentru oamenii, care sînt morţi? Dacă Dumnezeu n-ar fi prevăzut nimic pentru ei, atunci ar rămîne în starea de moarte — ca animalele.

„Căci există o eventualitate pentru fiii oamenilor şi o eventualitate, în ceeace priveşte animalele şi aceeaşi eventualitate au amîndoi. Cum moare unul, aşa moare şi celălalt . . . Toţi se duc în acelaşi loc. Toţi au fost făcuţi din ţărînă, şi ei toţi se întorc în ţărînă.“ (Eclesiastul 3:19, 20).

Da, este absolut clar că omul moare exact aşa ca animalul. Dar să observăm ce zice acelaşi scriitor biblic mai tîrziu despre „spirit“ sau forţa de viaţă pe care Dumnezeu i-a dat-o omului:

„Ţărîna (se întoarce) înapoi în pămînt, aşa cum a fost, iar spiritul însuşi se întoarce la Dumnezeul adevărat care i l-a dat“ (Eclesiastul 12:7).

Dumnezeu ia deci înapoi forţa de viaţă a omului.

16. (a) Cum se reprezintă că lui Dumnezeu nu-i este greu să creeze un om din nou? (Iov 14:13). (b) Cum restabileşte Dumnezeu „spiritul“?

¹⁶ Cum ar fi, dacă adevăratul Dumnezeu s-ar fi hotărît să restabilească viaţa unui om? Dumnezeu are o memorie desăvîrşită şi poate să-şi amintească exact cum a fost creat omul. Acest lucru este asemănător cu situaţia cînd oamenii înregistrează vocea şi mişcările altor oameni pe bandă magnetică şi aceasta apoi o redau printr-un radio sau pe un ecran de televizor, mult timp după ce aceşti oameni au murit. Pentru Dumnezeu, Creatorul, cu memoria sa de o capacitate nemărginită, nu este greu să creeze din nou un om din pulberea pămîntului, să-i pună înăuntru toate amănuntele personalităţii sale anterioare şi a raţiunii sale şi să-i dea din nou spiritul sau forţa sa de viaţă, astfel încît el să trăiască din nou. Pentru Dumnezeu această  sarcină nu este mai grea, decît a fost crearea primului om. Iar Biblia ne asigură că Dumnezeu, „înviază pe cei morţi şi-i face vii“ (Ioan 5:21).

17. (a) Ce va „învia“ Dumnezeu? (b) Ce siguranţă fermă avem din această cauză? (Marcu 12:26, 27).

¹⁷ Dar ce va „învia“ Dumnezeu? In cele mai multe cazuri, din cei morţi nu mai rămîne nimic! Poate cadavrul a fost chiar ars sau a fost mîncat de animale sălbatice. La înviere, Dumnezeu va crea un corp complet nou din materie, îi va planta caracteristicele personalităţii din viaţa anterioară şi va restatornici forţă de viaţă, astfel încît sufletul să trăiască din nou. Dacă nu refuzăm iubirea Creatorului nostru, avem siguranţa fermă că, chiar dacă murim, Dumnezeu ne dă din nou viaţa la înviere. El va face aceasta pentru omenire, după ce curăţă pămîntul şi-l face astfel un loc unde se poate trăi veşnic.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 85]

Dumnezeu a pus omului în perspectivă ceva mai bun.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 86]

In timpul războiului din Pacific, civilii din Okinawa au căutat adăpost în morminte şi au rămas prin aceasta în viaţă

[Legenda ilustraţiei de la pagina 89]

Corpul + forţa de viaţă = suflet viu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 91]

Gheena, locul dinafara Ierusalimului, în care au fost incinerate cadavrele criminalilor executaţi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 94]

Omul poate să invoce ceea ce a spus sau a făcut odată un om acum mort. Dumnezeu poate să aducă morţii din nou la viaţă