Capitolul 8

Creatorul populează „nava cosmică pămîntul“

1. (a) In ce contrast stă pămîntul cu luna şi cu cosmonavele, pe care le-au făcut oamenii? (b) Cum arată multe persoane că ele nu apreciază pămîntul într-adevăr? (Psalm 10:4).

LA SFÎRŞITUL celei de a patra zi de creare a lui Dumnezeu, suprafaţa pămîntului a oferit o privelişte splendidă. Culorile cele multe îi împrumutau frumuseţe şi viaţă. Mult mai tîrziu, în secolul nostru al 20-lea, un astronaut a văzut pămîntul de pe suprafaţa fără viaţă a lunii şi a spus:

„Dacă cineva priveşte pămîntul nostru de la depărtarea de 380.-000 de kilometri şi mai cu seamă cînd el stă deasupra unui orizont, care a fost bombardat de veşnicii, atunci vede el că planeta noastră este singura în univers, care are culoare. . . . Noi avem o astfel de planetă frumoasă. . . . Cu mirare impresionantă, mă întreb pentru ce nu putem noi aprecia ceea ce avem, în toată lumea.“

Acest astronaut a experienţat pe propriul lui trup, ce înseamnă a trăi în spaţiul îngust al unei nave cosmice, construită de oameni, în stare de imponderabilitate.  Ce deosebire faţă de viaţa normală, pe care o poate duce omul aici pe „cosmonava pămînt“, în împrejurimile, pe care le-a pregătit Creatorul pentru el! In schimb, cei mai mulţi oameni neglijează să aprecieze nu numai ceea ce au ei, ci, de asemenea, trec cu vederea, în cea mai mare parte, pe Creatorul şi Constructorul desăvîrşit al pămîntului. Mulţi oameni se comportă aşa ca neînţeleptul, care „a spus în inima sa: Nu există Iehova“ (Psalm 14:1).

SUFLETE DE PESTI SI CREATURI ZBURATOARE

2. (a) Cînd a început Dumnezeu să populeze „nava noastră cosmică“? (b) Ce este un suflet? (Apocalips 16:3). (c) Ce fel de suflete au fost create în „ziua a cincea“?

² Nu cu milioane de ani, cum cred unele persoane, ci relativ nu de mult, Dumnezeu a început să populeze „nava noastră cosmică“, după propriul său plan al timpului. El a creat primele „suflete“. Cuvîntul „suflet“ (în ebraică, ne’phesh), cum apare aci în darea de seamă a Bibliei despre creaţiune, se referă la o creatură sensibilă, care respiră, indiferent dacă este vorba de un peşte, o pasăre, mamifer sau un om. In ziua a cincea de creare a adus Dumnezeu în existenţă „suflete“ de peşti şi suflete de păsări (Genesa 1:20–23).

3. (a) Cum a fost posibil omului să se folosească de legile, pe care le găseşte în creaţiune, dar ce trebuie să recunoască el? (Iov 12:7–10). (b) Cum sînt peştii şi păsările o binecuvîntare pentru oameni?

³ Structura corporală a acestor organisme vii mărturiseşte despre marea înţelepciune a lui Dumnezeu. In unele cazuri, omul a putut imita principiile, pe care le găseşte la aceste creaturi, de exemplu, propulsia cu reacţie a sepiei, sistemul radar al liliacului şi unele însuşiri aerodinamice ale păsărilor. Dar în conformaţia corpului acestor „suflete“ sînt ascunse încă multe taine uimitoare, pe care omul n-a putut să le descifreze pînă acum. Peştii şi păsările înfrumuseţează locuinţa omului şi o fac interesantă. In afară de aceasta, ei formează o îmbogăţire gustoasă a hranei sale, de cînd Dumnezeu a hotărît ca ei „să servească de hrană omului“ (Genesa 9:2, 3).

 SUFLETE VII PENTRU PAMINT

4. (a) Ce a format Dumnezeu în a şasea zi şi cum? (b) In ce privinţă au servit animalele pentru folosul omului? (Genesa 1:25).

⁴ La începutul celei de a şasea zi de creare, Iehova a zis:

„Să dea pămîntul suflete vii după soiul lor. Animale domestice, tîrîtoare şi animale sălbatice ale pămîntului după soiul lor“ (Genesa 1:24).

Spiritul nevăzut al lui Dumnezeu a devenit activ şi a făcut o minunată diversitate de „soiuri“ de animale. Multe din ele au îndeplinit un scop trecător; altele au supravieţuit pînă astăzi. Unele din animale nu sînt numai pentru plăcerea omului, ci şi pentru folosul său: calul serveşte la călărit, cîinele la paza oilor, elefantul la transport, vitele cornute la arat, oile pentru lînă, etc. Sufletele animale au fost într-adevăr folositoare oamenilor şi au contribuit la bucuria lor.

5. Pentru ce ar trebui să mulţumim noi lui Dumnezeu pentru aceste lucrări de creare? (Psalm 8:4, 6–9).

⁵ Noi ar trebui să mulţumim de fapt lui Iehova pentru aceste lucrări de creare. Un scriitor al Psalmilor s-a exprimat după cum urmează:

„Voi cînta exprimările bunătăţii iubitoare a lui Iehova, chiar pînă la timpul neprevăzut. . . . Al tău este cerul, al tău este şi pămîntul; pămîntul roditor şi belşugul lui — tu însuţi le-ai fondat“ (Psalm 89:1, 11).

 COROANA CREATIUNII PAMINTESTI

6. (a) Ce fel de ajutor a avut Dumnezeu în decursul creaţiunii lîngă el? (Ioan 1:1–4). (b) Ce a zis Dumnezeu acestui colaborator şi în ce relaţie stă omul, aşadar faţă de animal?

⁶ In decursul întregii sale activităţi creatoare a lui Iehova, el a avut un ajutor — „un Maistru de lucrări“ — lîngă el, acela, pe care el l-a iubit cel mai mult dintre toţi fiii săi îngereşti din cerurile nevăzute (Proverbe 8:30). Către sfîrşutul celei de a şasea zi de creare a spus Iehova acestui colaborator:

„Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră; el să stăpînească peste peştii mării şi peste creaturile zburătoare ale cerurilor, peste animalele domestice şi peste tot pămîntul, precum şi peste toate animalele tîrîtoare, care se mişcă pe pămînt“ (Genesa 1:26–28).

7. (a) Cum a creat Dumnezeu pe om? (Iov 33:4). (b) Ce dovedeşte că omul n-a putut să se dezvolte (Psalm 100:3).

 ⁷ A adus Dumnezeu şi colaboratorul său pe om, în existenţă printr-un proces complicat de dezvoltare? Nu, a fost mult mai simplu. Biblia ne raportează:

„Iehova Dumnezeu a format pe om din ţărîna pămîntului şi a suflat în nările sale suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2:7).

Biblia nu spune aici nimic despre faptul că omul s-ar fi dezvoltat dintr-o creatură păroasă şi grohăitoare, asemănătoare maimuţei. Dacă el ar fi venit în existenţă printr-o dezvoltare accidentală, atunci desigur el nu ar avea nici un sentiment pentru frumuseţe şi muzică; el nu ar avea capacitatea de a privi atît în trecut, cît şi în viitor; el n-ar avea spirit inventiv, nici conştiinţă pentru deosebirea dintre drept şi nedrept şi n-ar poseda nici însuşiri aşa de minunate ca bunătatea şi iubirea. Numai o persoană mai înaltă înzestrată cu raţiune — Dumnezeu — îi putea dărui asemenea însuşiri. Iehova Dumnezeu a creat pe om după propriul său chip şi nu după chipul creaturilor pămînteşti anterioare, nu asemănător chipului „păsărilor, animalelor cu patru picioare şi tîrîtoare“ (Romani 1:23). Intre animalele fără raţiune şi creatura dotată cu raţiune, care merge vertical, omul, există o prăpastie care n-ar putea fi transbordată prin nici un fel de proces de evoluţie.

8. (a) Ce arată că primul om a putut să vorbească bine? (b) De ce calitate este întreaga creaţiune a lui Dumnezeu? (Deuteronom 32:4).

⁸ Mai tîrziu, cînd a luat Dumnezeu o coastă din om, pe cînd acesta dormea, şi a format din ea femeia, Eva, şi a prezentat această femeie fermecătoare lui Adam, Adam nu era redus la cîteva grohăituri primitive, pentru a–şi exprima bucuria. Spontan el a exprimat primele cuvinte poetice:

„Aceasta este, în sfîrşit, os din oasele

mele şi carne din carnea mea.

 Aceasta se va numi femeie,

căci din bărbat a fost ea luată“

(Genesa 2:21–23).

După ce Dumnezeu a creat pe oameni „parte bărbătească şi parte femeiască“ a adus la capăt creaţiunea sa pămîntească.

„După aceea, Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse şi iată că toate erau foarte bune. Si a fost a seară, şi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua a şasea“ (Genesa 1:31).

MOTIVE PENTRU A FI RECUNOSCATORI CREATORULUI NOSTRU

9. Ce fel de caracteristici din conformaţia corpului omului, ar trebui să ne determine să lăudăm pe Creatorul nostru?

⁹ Această capodoperă a creaţiunii pămînteşti a lui Dumnezeu — omul — a fost într-adevăr „foarte bună“. Ca urmaşi ai primului bărbat şi ai primei femei, noi ar trebui să fim recunoscători continuu pentru marea iscusinţă a lui Dumnezeu. Gîndeşte-te numai la bucuriile, care ne pot fi mijlocite prin cele cinci simţuri: gustul meselor delicioase, simţul de a fi atins de mîini afectoase, privirea unui peisaj, care–ţi taie respiraţia, cîntatul păsărilor sau sunetele măreţe ale muzicii, aroma florilor şi a mîncărurilor. In afară de aceasta, Dumnezeu ne-a înzestrat generos cu cîte doi ochi, urechi, aperturi nazale, precum şi cu alte părţi importante ale corpului. Cele zece degete sînt perfect armonizate, unul după altul, ca să putem lucra, iar cu 32 de dinţi, excelent construiţi, ne dau posibilitatea să mărunţim mîncarea şi să arătăm altora un surîs strălucitor. Capacitatea noastră de a ne exprima prin rîs, veselie şi umor (ceva ce animalele nu pot) este o altă binecuvîntare. Ce bucurie ne mai poate pregăti totuşi viaţa, pentru că Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a ne deplasa, de a alerga, de a sări şi de a înota! Dacă ne gîndim la miile de caracteristici minunate ale corpului, pe care ni le-a dat Creatorul, ar trebui să  simţim dorinţa de a ne exprima întocmai ca şi regele David:

„Iehova, tu m-ai cercetat şi mă cunoşti. Te voi lăuda, deoarece sînt făcut minunat, într-un mod care inspiră teamă“ (Psalm 139:1, 14).

10. In ce măsură reoglindeşte procesul de reproducere înţelepciunea lui Iehova? (Eclesiastul 11:5).

¹⁰ Un dar într-adevăr minunat al lui Dumnezeu este puterea de reproducere. Cu toate că o lume stricată abuzează de sex şi l-a folosit în scopuri imorale, nu este nimic necurat în faptul, dacă perechi căsătorite întrebuinţează aceasta în armonie cu scopul şi poruncile lui Dumnezeu. Ce fenomen uimitor este totuşi reproducerea! Ovulul femeii — nu mai mare ca un vîrf de ac — va fi fecundat de un spermatozoid bărbătesc, care are doar a 85 mia parte din mărimea ovulului. Din unirea acestor două pietre de construcţie mărunte, în decursul timpului, se dezvoltă un om complet; el moşteneşte de la ambii părinţi însuşiri după planul de construcţie compus (A.D.N.), care s-a format la timpul unirii celulelor. Arhitecţii umplu cîteodată volume întregi cu planuri de construcţie, cînd se construieşte o clădire, dar Dumnezeu a putut să adăpostească planul de construcţie pentru formarea unui om desăvîrşit — care este cu mult mai complicat decît orice clădire — într-o celulă aproape invizibilă. In legătură cu acest plan de construcţie a unui om, regele David a recunoscut că Iehova este în stare să vadă totul, chiar nemărginit de mic:

„Tu m-ai păstrat protejat în pîntecele mamei mele. Ochii tăi vedeau chiar şi embrionul meu şi în cartea ta erau aşternute în scris toate părţile sale cu privire la zilele cînd ele au fost formate şi totuşi încă nici una dintre ele nu exista. Prin urmare, cît de preţioase sînt pentru mine gîndurile tale! O, Dumnezeule, ce mult însumează marele lor număr!“ (Psalm 139:16, 17).

11. Pentru ce capacităţi ale creierului trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu?

 ¹¹ Gîndurile lui Dumnezeu sînt într-adevăr preţioase. Iar noi putem să fim foarte mulţumitori lui Dumnezeu pentru faptul că ne-a dat un creier, cu ajutorul căruia sîntem în stare să înţelegem gîndurile sale. Ce organ măreţ este totuşi creierul! El conţine o memorie, care este aşa de vastă şi de complicată, încît omul, voind să construiască un computer electronic pentru aceeaşi muncă, ar avea nevoie de atît spaţiu cît ocupă Empire State Building din New York. * Iehova ştie într-adevăr cum se poate economisi spaţiu. După spusele biochimiştilor, capacitatea creierului omenesc depăşeşte cu mult capacitatea creierului animalului. Se apreciază că creierul omenesc poate memora de un miliard de ori mai multe informaţii, decît face obişnuit un om în cei şaptezeci pînă la optzeci de ani ai săi. In armonie cu scopul său de a lăsa pe om să trăiască veşnic pe pămînt, l-a înzestrat Dumnezeu cu un creier, care să poată memora impresii noi pînă în vecii vecilor. Cît de important este totuşi, aşadar, ca să ne ocupăm mintea cu gînduri „vrednice de laudă“ (Filipeni 4:8).

 SCOPUL LUI DUMNEZEU IN LEGATURA CU CREAREA OMULUI

12. (a) Ce scop a avut Dumnezeu în legătură cu crearea omului? (b) Ce va deveni pămîntul, în ciuda modului de comportare rău a oamenilor şi cînd? (Isaia 65:17, 18).

¹² Dumnezeu a avut un scop în legătură cu crearea omului şi ar trebui să fie dorinţa noastră să trăim în armonie cu acest scop. Cînd Iehova a creat perechea umană, a binecuvîntat-o si a zis:

„Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pămîntul şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării şi peste creaturile zburătoare ale cerului şi peste orice creatură vie, care se mişcă pe pămînt“ (Genesa 1:28).

Ce vedem noi, în schimb, astăzi, cu şase mii de ani mai tîrziu? In unele teritorii pămîntul este umplut cu oameni, dar în cea mai mare parte, ei nu recunosc că depind de Creatorul lor, Iehova Dumnezeu, şi nici nu i se închină. In loc de a supune pămîntul, ei îl poluează şi-l distrug în mare măsură şi extermină multe soiuri de animale. Noi putem fi fericiţi, aşadar, că Dumnezeu a vestit hotărîrea sa „de a distruge pe cei ce distrug pămîntul“ şi de a transforma întreg pămîntul pînă la sfîrşitul zilei sale mari de odihnă într-un paradis minunat.

13. Pentru ce perspectivă măreaţă putem noi să fim mulţumitori? (Psalm 145:11, 15, 16).

¹³ Acestea sînt într-adevăr perspective măreţe pentru viitorul „cosmonavei“ pămîntul şi pentru om! In conformitate cu scopul lui Dumnezeu, la sfîrşitul zilei sale de odihnă, pămîntul va fi fost transformat într-un paradis şi va fi locuit de o omenire dreaptă, care păstrează supuse toate celelalte suflete pămînteşti create. Noi putem să-i mulţumim lui Iehova pentru faptul că a creat pe om după chipul său şi se îngrijeşte atît de minunat pentru noi — acum şi pînă în viitorul infinit. (Genesa 1:27).

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 66]

Pămîntul este în orice privinţă mai bun decît orice cosmonavă construită de oameni.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 69]

O mare prăpastie desparte pe oameni de animale. Ea dovedeşte că teoria evoluţiei este falsă.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 73]

Un computer cu o memorie care ar corespunde memoriei omului ar umple un zgîrie nori.