Capitolul 18

Familii fericite în scopul lui Dumnezeu

1. Ce face Iehova pentru a face fericită familia sa, şi din care cauză ar trebui să-i mulţumim pentru aceasta? (Iacov 1:17).

IEHOVA DUMNEZEU este „Tatăl“, căruia îi datorează numele fiecare familie în cer şi pe pămînt. Ca ‘fericitul Dumnezeu’, el ştie, de asemenea, cum poate să facă fericită familia sa universală (Efeseni 3:14,15; 1 Timotei 1:11). El preia generos toate trebuinţele copiilor săi şi pentru aceasta ar trebui să-i mulţumim întotdeauna, după cum a făcut aceasta şi Psalmistul:

„Recunoaşteţi că Iehova este Dumnezeu. El este acela care ne-a făcut, şi nu noi înşine. Noi sîntem poporul său şi oile păşunii sale . . . Mulţumiţi-i şi binecuvîntaţi numele său. Căci Iehova este bun; bunătatea sa iubitoare continuă să existe în timp nedefinit şi credincioşia sa din generaţie în generaţie“ (Psalm 100:3–5).

2. Ce scop a avut Dumnezeu cînd a dat porunca să umple pămîntul? (1 Corinteni 7:10, 11).

² Iehova a întreprins, pentru familiile de aici de pe pămînt, o îngrijire foarte afectuoasă. Cînd a poruncit el strămoşilor noştri, să fie roditori, să se înmulţească şi să umple pămîntul, aceasta nu trebuia să aibă loc la întîmplare. Această însărcinare trebuia să se îndeplinească prin instituţia onorabilă a căsătoriei. Fiecare pereche — bărbat şi femeie — trebuia să fie unită pentru vecie ca „o singură carne“ fără să ajungă la probleme sau la divorţ şi prin aceasta ar fi fost o bază stabilă pentru îngrijirea familiei şi pentru educaţia copiilor în paradisul existent al lui Dumnezeu. — Geneza 1:28; 2:22–24.

3. Cum a confirmat Isus sfinţenia căsătoriei? (1 Corinteni 6:18).

³ Cînd conducătorii religioşi, răi din vremea lui Isus  au încercat să-i întindă lui Isus o cursă prin întrebări grele cu privire la divorţ, el a confirmat sfinţenia îngrijirii originare a lui Dumnezeu pentru căsătorie:

„Răspunzînd, el a spus: ‘N-aţi citit- că cel ce i-a creat; i-a făcut de la început parte bărbătească şi parte femeiască şi a spus: „De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor deveni o singură carne?“, aşa că ei nu mai sînt doi, ci sînt „o carne“. Aşadar, ceea ce Dumnezeu a unit, să nu desfacă omul . . . fiecare, care–şi lasă nevasta sa prin divorţ, afară de cazul de curvie, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter’“ (Matei 19:4–9).

4. Ce scop al lui Dumnezeu cu referire la pămînt, va fi realizat în cele din urmă? (Isaia 45:12, 18).

⁴ Iehova a prevăzut un viitor măreţ pentru pămînt. Deoarece omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu“, toate familiile omenirii ar trebui de asemenea, să reoglindească personalitatea sa. Pămîntul ar trebui să fie umplut, în sfîrşit, cu bărbaţi şi femei, fraţi şi surori, care cu toţii, ar lăuda pe Dumnezeu, Creatorul (Genesa 1:27). Acest scop se va realiza hotărît.

5. Pentru ce eşuează astăzi multe căsnicii? (Romani 1:24, 31).

⁵ Astăzi, dimpotrivă, multe familii au cu totul altă înfăţişare decît prevăzuse Dumnezeu iniţial. Si pentru ce? Pentru că omenirea nu mai corespunde „tipului“ personalităţii lui Dumnezeu. Mai ales în aceste „zile din urmă“ lipseşte o credincioşie în căsnicie şi în ‘afecţiunea naturală’, iar consecinţele acestui fapt sînt o epidemie de divorţuri, familii zdruncinate, boli venerice, naşteri neligitime şi avorturi. Multe persoane au neglijat să respecte sfatul bun al apostolului Pavel:

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să nu fie murdărit, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe cei ce comit adulter“ (Evrei 13:4; 2 Timotei 3:1–5).

6. Cum putem ţine în cinste sexul şi căsnicia? (1 Tesaloniceni 4:3–8).

⁶ Cum putem să ţinem noi astăzi în cinste sexul şi  căsătoria? Noi putem face aceasta, în timp ce ne ferim de curvie, necurăţie, pofte sexuale, lăcomie vătămătoare şi sete de cîştig şi îmbrăcăm noua personalitate, care se înnoieşte printr-o cunoştinţă exactă, după chipul aceluia care a creat-o, Iehova Dumnezeu (Coloseni 3:5–10).

7. (a) Cum putem dezvolta o personalitate nouă? (Efeseni 4:22–24). (b) Ce paşi practici poate face o familie, pentru a promova unitatea ei? (Filipeni 2:2–4).

⁷ Această „personalitate nouă“ trebuie s-o aibă toţi care doresc să aibă o viaţă fericită de familie. Dacă fiecare din familie îmbracă această personalitate, el însuşi îşi va da seama cît de îmbelşugat se răsfrînge asupra sa, dacă trăieşte corespunzător principiilor Bibliei cu privire la căsătorie. In legătură cu aceasta, se potrivesc, de asemenea, cuvintele ulterioare ale lui Pavel:

„In consecinţă, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi-vă cu afecţiune sinceră, cu amabilitate, cu smerenie, cu blîndeţe şi cu îndelungă răbdare. Continuaţi să vă îngăduiţi unul pe altul şi iertaţi-vă unul altuia, dacă cineva are vreun motiv de a se plînge împotriva cuiva. Aşa cum v-a iertat Iehova cu plăcere, aşa să faceţi şi voi. Dar, în afară de toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu dragoste, căci ea este o legătură perfectă a unităţii“ (Coloseni 3:12–14).

Da, dragostea este „o legătură perfectă a unităţii“, şi această legătură va fi întărită prin faptul că toţi în familie sînt interesaţi unul de altul şi că, la masă, şi cu alte ocazii, toţi se adună şi vorbesc unul cu altul, formîndu–şi împreună timpul lor liber, îşi fac concediul împreună şi se dedică activităţilor constructive. Dacă toţi în familie — părinţi şi copii — se străduiesc conştient pentru aceasta, ei pot să aducă această unitate laolaltă, iar rezultatul va fi, apoi, o familie fericită, armonioasă. După cum a declarat Pavel mai departe, fiecare ar trebui să contribuie cu partea sa la aceasta.

 ROLUL FEMEII

8. (a) Ce poziţie ar trebui să ocupe femeile şi pentru ce? (1 Petru 3:5, 6). (b) Cum poate găsi o femeie iubirea şi recunoaşterea în familia ei?

⁸ Femeile bine fac dacă ţin seama de cuvintele lui Pavel:

„Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, aşa cum se cuvine, în Domnul“ (Coloseni 3:18).

Aceasta este în armonie cu îngrijirea iniţială a lui Dumnezeu că femeia trebuie să fie o „ajutoare ca perechea sa“ pentru bărbatul ei (Genesa 2:20). Dacă amîndoi voiesc să fie cap, va exista o permanentă discuţie, iar urmarea va fi neînţelegere. Dacă, însă, femeia are totdeauna „respect profund faţă de bărbatul ei“, respectă hotărîrile sale şi este gata chiar să treacă cu vederea slăbiciunile sale, ea poate să aducă o mare contribuţie la o viaţă de familie armonioasă şi fericită. O femeie, care supraveghează cu hărnicie întîmplările din gospodăria ei, chiar şi învăţătura copiilor ei, „este numită fericită“. Chiar şi bărbatul ei o va lăuda (Efeseni 5:33; Proverbe 31:10–31).

9. Ce sfat dă Biblia în legătură cu partenerul de căsnicie necredincios? (Romani 12:17, 18).

⁹ Chiar dacă soţul este necredincios, el este încă „capul“ ei. Dacă ea devine credincioasă, ea ar trebui să-şi îndeplinească mai departe îndatoriile ei ca soţie şi trebuie să dovedească un interes plin de dragoste, chiar mai mare decît înainte, aşa cum se cuvine unei ajutoare creştine (1 Corinteni 11:3). Apostolul Petru a dat femeilor sfatul, să manifeste un ‘spirit blînd şi liniştit’ şi a spus:

„Voi soţiilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, pentru ca, dacă vreunul este neascultător faţă de cuvînt, ar putea să fie cîştigat fără cuvînt, prin conduita nevestelor lor, deoarece ei au fost martori oculari ai comportării voastre caste împreună cu un respect adînc“ (1 Petru 3:1–4).

 Răbdarea unei soţii, care rămîne credincioasă soţului ei necredincios, chiar dacă el se opune activităţii ei religioase, s-ar putea să fie răsplătită, într-o bună zi, prin faptul că el cercetează şi acceptă „vestea bună“. In orice caz, copiii ei, în măsura în care sînt ascultători, sînt socotiţi „sfinţi“ de Dumnezeu în instituţia familiei, pe care ei caută s-o respecte. Acelaşi lucru se potriveşte dacă un soţ credincios este căsătorit cu o soţie necredincioasă (1 Corinteni 7:12–16).

ROLUL BARBATULUI

10. Cum ar trebui să trateze bărbaţii nevestele lor? (Proverbe 5:18).

¹⁰ Soţii vor fi bogat răsplătiţi, dacă ţin seama de cuvintele pe care le-a scris Pavel către Coloseni, după cum urmează:

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele mai departe si nu vă supărăţi pe ele“ (Coloseni 3:19).

Soţul trebuie să-şi exercite poziţia sa de cap totdeauna plin de dragoste, nu tiranic. In timp ce el, iubeşte mai departe pe soţia sa ‘ar trebui să se străduiască să-i acorde cinste, ca unui vas mai slab’, adică el ar trebui să aibă consideraţie pentru sentimentele ei şi pentru slăbiciunile cărora ea este supusă (1 Petru 3:7). Inainte, de a lua hotărîri care privesc familia, el ar trebui să discute totul şi să aibă în vedere, plin de iubire, părerea şi dorinţa soţiei. El ar trebui să aibă întotdeauna pe inimă binele soţiei sale, şi anume îndeosebi binele ei spiritual.

11. Pentru ce nu ar trebui ca un soţ să se poarte brutal cu soţia sa? (1 Corinteni 11:3; Matei 11:28, 29).

¹¹ In toate domeniile vieţii, bărbatul aşa ar trebui să-şi iubească nevasta „cum şi Christos a iubit adunarea şi s-a dat pe sine pentru ea“. Nici unde nu citim în Biblie că Christos s-ar fi supărat pe adunare. De asemenea,  soţii n-ar trebui să trateze brutal pe nevestele lor. Ei ar trebui să le „iubească ca pe trupul lor propriu“ şi să se îngrijească pentru ele ea pentru trupul lor propriu, căci amîndoi sînt de fapt „o carne“ (Efeseni 5:25, 28–30).

12. Ce viitor măreţ dorim noi copiilor noştri? (Psalm 148:12, 13).

¹² Totuşi, cum stau lucrurile cu copiii noştri? Ei sînt pentru noi foarte preţioşi şi noi am dori ca ei să laude împreună cu noi pe Iehova în paradisul pămîntesc al lui Dumnezeu în vecii vecilor. In cele ce urmează, vom încerca să le ajutăm să atingă această ţintă.

[Întrebări de studiu]