Capitolul 7

Pregătirea unei locuinţe fericite pentru omenire

1. Ce a dat Iehova oamenilor ca locuinţă şi cum ar trebui s-o apreciem noi? (Evrei 3:4).

SA PRESUPUNEM că cineva proiectează o casă frumoasă pentru tine, o construieşte într-o împrejurime splendidă şi apoi ţi-o face cadou. Nu i-ai mulţumi tu lui pentru aceasta? Natural atunci ar trebui de asemenea, să fim mulţumitori din inimă marelui Arhitect şi Constructor al planetei noastre, pămîntul. Deoarece Biblia ne raportează că Iehova „a făcut cerurile şi pămîntul“, pămîntul l-a dat „fiilor oamenilor“ (Psalm 115:15, 16). Ce dar bun! Si dacă considerăm cum a pregătit Iehova Dumnezeu pămîntul ca locuinţă a omului, trebuie într-adevăr să ne mirăm de înţelepciunea şi puterea, pe care le-a descoperit el ca Arhitect şi Constructor divin.

„LA INCEPUT“

2. Prin ce se mărturiseşte grandoarea creaţiunii lui Dumnezeu? (Psalm 8:3, 4).

² Dacă ne îndreptăm spre cuvintele Bibliei, citim: „La început a creat Dumnezeu cerurile şi pămîntul“ (Genesa 1:1). Fără îndoială că Dumnezeu a îndeplinit acest act însemnat al creerii cu miliarde de ani înainte, şi făcînd abstracţie de teoriile contradictorii ale unor oameni de ştiinţă despre originea universului, splendidul cer şi frumosul pămînt mărturisesc grandoarea creaţiunii lui Dumnezeu.

3. In ce măsură a dovedit Iehova înţelepciune, cînd a aprovizionat generos pămîntul cu apă? (Psalm 104:1, 5, 6).

 ³ Să ne imaginăm numai, ce înţelepciune şi prevedere a dovedit Iehova, cînd a îmbinat pietrele de construcţie a universului! De exemplu, apa — un element foarte abundent, existent aici pe pămînt. In contrast cu alte lichide, ea are însuşirea neobişnuită de a deveni tot mai uşoară, cînd temperatura sa se apropie de punctul de înghet, aşa că apa mai rece se ridică şi, pe iazuri şi lacuri, formează un strat de protecţie din gheaţă. Dacă gheaţa ar fi mai grea decît apa, atunci pămîntul ar fi de mult deja un „bloc de gheaţă“, pe care n-ar putea exista nici un fel de viaţă. Astăzi apa serveşte ca dizolvant, pentru irigarea pămîntului şi ca izvor de energie pentru generatoare de curent electric. Ba chiar corpul nostru constă din două treimi apă. Fără apă nu am putea trăi. Creatorul înţelept a prevăzut toate acestea, cînd a acoperit pămîntul cu un „adînc de apă“ (Genesa 1:2).

4. Cum îşi găseşte expresie înţelepciunea lui Dumnezeu prin poziţia pămîntului faţă de soare şi faţă de lună? (Iov 26:7, 14).

⁴ In legătură cu crearea pămîntului este de asemenea interesantă poziţia pămîntului în spaţiu. Dumnezeu a făcut ca axa de rotaţie a pămîntului să fie înclinată la un unghi de 23,5 grade faţă de planul orbitei pămîntului, aşa că la revoluţia anuală în jurul soarelui, fiecare emisferă trăieşte primăvara, vara, toamna şi iarna. Distanţa de la pămînt la soare, este exact cea potrivită pentru menţinerea vieţii. Dacă pămîntul ar fi mai aproape de soare, atunci pe pămînt ar fi prea cald. Dacă el ar fi mai îndepărtat, atunci el ar fi îmbrăcat într-o gheaţă veşnică. Luna a fost astfel aşezată, încît forţa sa de atracţie pricinuieşte ridicarea şi coborîrea uşoară a nivelului mării, refluxul şi fluxul, prin care se spală ţărmul pămîntului. Dacă reflectăm asupra acestui lucru, simţim, fără discuţie, dorinţa de a lăuda pe Iehova „din cauza lucrărilor sale puternice“ (Psalm 150:1, 2).

 ZILELE DE CREARE

5, 6. Cum putem noi stabili lungimea zilelor de creare? (Evrei 4:3–5).

⁵ In urmă cu perioade de timp enorme, pămîntul era înfăşurat în întuneric şi fără viaţă. Dar „forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încoace şi încolo pe suprafaţa apelor“ (Genesa 1:1, 2). Care va fi rezultatul?

⁶ Ajungem la cele şapte zile de creare. „Cît de lungi erau aceste ‘zile’?“ Mult mai lungi decît douăzeci şi patru de ore. Din Biblie aflăm că „o zi la Iehova este ca o mie de ani“ (2 Petru 3:8). Totuşi, diferitele zile de creare trebuie să fi fost şi mai lungi. De unde ştim noi aceasta? In Genesa 2:2 citim ce a făcut Dumnezeu după cele dintîi şase zile de creare: „El s-a odihnit, de aici înainte, în ziua a şaptea, de toate lucrările sale, pe care le făcuse“. Biblia arată că ziua de odihnă a lui Dumnezeu, astăzi, nu s-a sfîrşit încă. Apostolul Pavel a scris, anume că creştinii ar trebui să facă tot posibilul „să intre în aceea odihnă“ (Evrei 4:9–11). După cronologia biblică, aproape a trecut şase mii de ani, de cînd a început să se „odihnească“ Dumnezeu de lucrările sale. Domnia de o mie de ani a lui Christos bate la uşă, iar la sfîrşitul acestui timp scopul lui Dumnezeu de a umple pămîntul cu o familie fericită a omenirii, va fi realizat. Atunci se va sfîrşi ziua de odihnă a lui Dumnezeu. Se pare aşadar, că această zi de odihnă este şapte mii de ani de lungă. (Genesa 1:28; Apocalips 20:4). Este raţional să presupunem că fiecare din cele şase zile de creare precedente era de aceeaşi durată. La fiecare din aceste şase zile de creare a făcut Iehova un pas mai departe, pentru a pregăti pămîntul ca viitoarea locuinţă pentru oameni. In timp ce noi urmărim acum, cum a făcut el aceasta, trebuie să ne unim glasul cu acela din cuvintele psalmistului: „Cît de mari sînt lucrările tale, Iehova; Gîndurile tale sînt foarte adînci“ (Psalmi 92:5).

 „SA FIE LUMINA“

7. Cum a fost lumină? (Isaia 45:7).

⁷ Cu cîteva zeci de mii de ani înainte a zis Iehova: „Să fie lumină“. Acesta a fost începutul celei dintîi zi de creere. La sfîrşitul acestei „zile“ lungi, Dumnezeu înlăturase tot ceea ce împiedeca lumina soarelui să strălucească pe suprafaţa adîncului de ape. Acum întunericul dens nu mai împiedica deosebirea dintre zi şi noapte pe pămînt. Deoarece, acum, în decursul „zilei“ era lumină, mai tîrziu, omul a putut să lucreze şi să se bucure de frumuseţea pămîntului, iar „noaptea“ trebuia să-i dea posibilitatea ca, printr-un somn înviorător, să-şi refacă puterea (Genesa 1:3–5).

„SA SE FORMEZE O INTINDERE“

8. Cum a dovedit Iehova prevedere, cînd a făcut „întinderea“?

⁸ In a doua zi de creare, Dumnezeu a făcut ca apele de pe pămînt să se despartă: o parte a apelor a acoperit mai departe suprafaţa pămîntului, iar cealaltă parte a plutit, în sfîrşit, ca un baldachin uriaş, deasupra globului pămîntesc. Dumnezeu a numit întinderea dintre aceste ape „cer“. In aceasta a fost inclusă atmosfera. Aici Dumnezeu s-a îngrijit de amestecul de gaz potrivit exact, care consta mai ales din azot şi oxigen, pentru ca plantele şi organismele vii, care respiră, care aveau să fie create mai tîrziu, să poată trăi. Atmosfera este tocmai potrivită pentru o viaţă plăcută, şi ea serveşte ca protecţie contra meteoriţilor şi razelor dăunătoare. Dumnezeu este într-adevăr un Creator înţelept şi plin de iubire. (Genesa 1:6–8).

PAMINTUL, MAREA ŞI PLANTELE ADUSE IN EXISTENTA

9. La ce s-a gîndit Dumnezeu, cînd a adus în existenţă „pămîntul“ şi „mările“? (Isaia 45:18).

⁹ Forţa activă a lui Dumnezeu, spiritul său, se mişca în continuare pe suprafaţa globului pămîntesc. A treia  zi de creare, Dumnezeu a făcut să se arate uscatul din apele „dinlăuntrul întinderii“. Fără îndoială că au avut loc mari zguduiri, cînd masele de pămînt s-au stratificat iar mările s-au adunat în bazinele lăsate în jos. Si aici şi-au găsit expresie din nou, clar, înţelepciunea şi dragostea lui Dumnezeu. Căci mai tîrziu, cînd au fost create animalele şi omul, au putut să-şi construiască locuinţele lor pe pămînt uscat. In mări trebuiau să mişune animale marine, iar suprafeţele uriaşe de ape puteau să exercite o influenţă dulce asupra climei, aşa că pe pămînt n-a fost nici prea cald, nici prea rece. (Genesa 1:9, 10).

10. (a) Ce a apărut prima dată în ziua a treia şi în ce fel de forme? (b) Ce foloase trebuiau să aibă oamenii mai tîrziu din acestea? (Genesa 1:29, 30; Psalm 104:14).

¹⁰ Dar în „ziua“ a treia trebuiau să apară şi mai multe. In primul rînd viaţa! Biblia raportează despre aceasta:

„Dumnezeu a spus mai departe: Să dea pămîntul iarbă, vegetaţie, purtătoare de sămînţă, pomi roditori, producînd roade după soiul lor, a căror sămînţă este în ei, pe pămînt“. (Genesa 1:11).

Astfel a creat Dumnezeu minunata structură celulară şi a făcut-o aşa ca să se poată înmulţi conform unui „plan de construcţie“, care este inclus în fiecare celulă individuală. Unele „soiuri“ au devenit copaci falnici, care ofereau umbră şi dădeau soliditate solului. Alte „soiuri“ au devenit copaci mai mici şi tufe care produceau nuci, boabe şi alte fructe, aşa că în afară de legume, există un mare număr de alimente gustoase. Dumnezeu a produs de asemenea o minunată diversitate de flori, pentru a împodobi şi înfrumuseţa pămîntul. Orice soi de plantă putea să producă doar propriul ei soi, dar într-o minunată diversitate de culori şi forme, după cum este cazul, de exemplu, la splendidele sorturi de trandafiri (Genesa 1:12, 13).

11. Ce a făcut Dumnezeu pentru ca pămîntul să poată produce hrană? (Ieremia 10:12).

 ¹¹ Dumnezeu a înzestrat partea verde a plantei cu o substanţă numită „clorofilă“. Cu ajutorul acestei substanţe complicate, lumina soarelui face ca bioxidul de carbon din aer, apă şi din sol să reacţioneze împreună şi să formeze zahăr şi anume 150 de miliarde tone pe an pe întreg pămîntul. In acelaşi timp eliberează oxigen, care împrospătează aerul. Plantele au nevoie de zahăr, pentru a creşte şi-l transformă în diferite forme de hrană, pe care noi o consumăm. Astfel energia, care ţine în viaţă marea diversitate de organisme vii, provine din acest minunat proces, în care joacă rol lumina soarelui, aerul şi apa. Dar secretul acestui proces oamenii nu l-au descoperit încă, pînă în ziua de azi. Cît  de adevărate sînt totuşi cuvintele: „Cît de multe sînt lucrările tale, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pămîntul este plin de făpturile tale“ (Psalm 104:24).

LUMINATORI APAR IN CER

12. (a) Cum nu există nici o contrazicere între Genesa 1:1 şi 1:16? (b) Ce s-a întîmplat, evident, în „ziua a patra“? (Psalm 136:1, 7–9).

¹² In „ziua a patra“, Dumnezeu a procedat „să facă pe cei doi mari luminători, luminătorul cel mai mare, ca să stăpînească ziua şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.“ (Genesa 1:14–19). Totuşi, nu crease Dumnezeu aceste corpuri cereşti deja mai înainte, „la început“? Da, desigur. Dar vă rugăm a lua în seamă că între verbul „a crea“ (în ebraică: bará) în Genesa 1:1 şi verbul „a face“ (în ebraică: asáh) în Genesa 1:16 există o deosebire. Ceea ce s-a întîmplat în „ziua a patra“, evident, a fost următorul fapt: De la suprafaţa pămîntului, probabil pe baza unei curăţiri a atmosferei, contururile soarelui, lunii şi ale stelelor au devenit vizibile. Acum soarele strălucitor a servit ca „lumină“, pentru a lumina ziua şi a da căldură. Si cum se petrec lucrurile cu luna? Ei bine, cercetătorii spaţiului cosmic au constatat că peste 50 la sută din suprafaţa lunii constă din particule de sticlă care se pretează surprinzător de bine la reflectarea luminii solare. De fiecare dată, cînd admirăm un peisaj inundat de lumina lunii, putem reflecta asupra înţelepciunii şi iubirii lui Dumnezeu, care a făcut acest „luminător mai mic“, ca să lumineze noaptea.

13. (a) Ce ar trebui să poată face omul cu ajutorul acestor luminatori? (Eclesiastul 3:1) (b) Pentru ce se aminteşte „seara“ înaintea „dimineţii“? (Proverbe 4:18).

¹³ Mai tîrziu, cu ajutorul acestor luminători, omul a putut să măsoare timpul. Toate cronometrele, pe care le-a construit omul, se orientează după corpurile cereşti,  pe care Iehova Dumnezeu, marele păstrător al timpului, le-a declanşat, după un plan exact al timpului spre folosul omului, şi se dirijează după mersul acestora. In a patra zi de creare, ca şi în toate celelalte zile de creare, Dumnezeu a început activitatea „seara“, cînd le-a conturat mai întîi nedesluşit, în linii mari, şi s-a extins pînă „dimineaţa“, în timpul cînd lucrările de creare au devenit clar vizibile.

14. Pentru ce avem motiv să fim recunoscători pentru tot ceea ce a făcut Dumnezeu? (Apocalips 4:11).

¹⁴ La terminarea marii sale lucrări, în „ziua“ a treia şi a patra, Dumnezeu a văzut că ea era „bună“ (Genesa 1:12, 18). Acum erau în perspectivă încă două zile de creare pline de evenimente şi o zi de odihnă. Creatorul măreţ a întreprins alte pregătiri pline de dragoste, pentru locuinţa omului, pentru ca acesta mai tîrziu să devină fericit. Pentru aceasta ar trebui să fim tot aşa de mulţumitori, ca şi regele David, care a zis:

„Multe lucruri ai făcut tu, o, Iehova, Dumnezeul meu, da, lucrările tale minunate şi gîndurile tale faţă de noi; nimeni nu se aseamănă cu tine. Am voit să le fac de cunoscut şi să vorbesc despre ele: ele au devenit mai numeroase decît le-aş putea eu povesti“ (Psalm 40:5).

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 63]

Creatorul aşa a înzestrat plantele, în aşa fel încît cu ajutorul luminii soarelui, aerului şi apei să poată produce hrană.