Un paradis al bucuriei pentru întreaga omenire
Capitolul 17
Un paradis al bucuriei pentru întreaga omenire
1. (a) Cum a arătat un răufăcător, care a murit lîngă Isus, că el începuse să exercite credinţă? (b) Ce speranţă a mijlocit Isus răufăcătorului şi ce însuşire a lui Dumnezeu a fost scoasă în evidenţă prin aceasta? (2 Corinteni 1:3, 4).
CONFORM raportului lui Iuda, ultima conversaţie Isus a avut-o înainte de moartea sa, cu un răufăcător, care era spînzurat pe un stîlp lîngă el. Acest răufăcător a făcut chiar o observaţie complicelui său, pentru că batjocorise pe Isus. Si el a continuat să spună:
„Isuse, adu–ţi aminte de mine, cînd vei veni în împărăţia ta. Si el i-a spus: Adevărat îţi spun astăzi: Tu vei fi cu mine în paradis“ (Luca 23:39–43).
Ce promisiune minunată pentru un om muribund! Mila lui Dumnezeu a putut să se extindă chiar şi la acest răufăcător, aşa că el a putut să se mîngîie cu speranţa de a cîştiga viaţă în paradisul glorios în perspectivă.
2. Arată un exemplu cît de realistă poate fi speranţa în paradis? (Evrei 6:18).
2 Dumnezeu poate în realitate să arate mila şi îndurarea sa persoanelor, care erau departe de a face voia sa. Aici urmează un exemplu din zilele noastre:
„In Japonia de vest a fost condamnat la moarte un adolescent din pricina unui dublu asasinat. In anii, în care–şi aştepta execuţia, a ajuns în legătură cu Biblia şi cu „vestea ei bună“ a ascultat mesajul împărăţiei, l-a acceptat şi în sfîrşit a fost botezat în închisoare. Gardienii erau surprinşi cînd au observat că şi-a schimbat atitudinea animalică şi că a devenit afectuos, prietenos şi paşnic. El a învăţat tiparul pentru orbi şi a transcris un număr de manuale biblice în acest scris, pentru a ajuta pe oamenii orbi din afara închisorii la studiul lor. El a scris multe scrisori către oamenii de afară încurajîndu-î în credinţa creştină. In dimineaţa execuţiei sale l-a însoţit la spînzurătoare un misionar. Tînărul a recunoscut că el trebuie să dea satisfacţie dreptăţii şi trebuie să dea „viaţă pentru viaţă“, dar el a spus: „Astăzi am o puternică încredere în Iehova şi în jertfa de răscumpărare, şi am nădejdea învierii.“ După ce a citit un text biblic, a cîntat o cîntare şi a rostit o rugăciune, s-a dus liniştit spre locul său de execuţie şi faţa lui a reoglindit lămurit nădejdea puternică, pe care o avea în inima sa. Cuvintele sale de despărţire au fost: „Acum voi dormi puţin timp şi dacă e voia lui Iehova, vă voi revedea pe toţi în paradis.“
3. Ce speranţă minunată există pentru cei morţi? (1 Corinteni 15:22).
3 Exact ca şi răufăcătorul care a murit o dată cu Isus, tot aşa acest tînăr şi-a exprimat credinţa sa în îndurarea lui Dumnezeu şi în bunătatea sa iubitoare. Este o astfel de credinţă bine întemeiată? Da, căci Biblia încurajează pe toţi oamenii „să aibă nădejde în Dumnezeu . . . că va exista o înviere atît a celor drepţi, cît şi a celor nedrepţi“ (Fapte 24:15). Ce perspectivă măreaţă! Mulţi morţi cei buni, şi cei răi, trebuie să iasă din morminte şi să primească ocazia de a se dovedi corespunzători pentru viaţa veşnică în paradisul restabilit pe pămînt. Totuşi, acest paradis pămîntesc doar va reoglindi un paradis şi mai grandios.
UN GLORIOS PARADIS SPIRITUAL
4. Ce paradis, care atunci se găsea încă în viitor, a văzut apostolul Pavel în primul secol într-o viziune?
4 Apostolul Pavel a istorisit o dată că, într-o viziune, el a fost răpit în paradis şi a auzit cuvinte care nu se pot spune. Ce este acest „paradis“? El nu este o anumită treaptă a cerului literal, ci un paradis spiritual, care de abia în viitor va trebui să devină realitate, pentru a face fericit pe poporul lui Dumnezeu aici pe pămînt. (2 Corinteni 12:1–4).
5. (a) Ce evenimente au uşurat servilor lui Iehova calea spre paradisul spiritual? (b) Ce relaţii domnesc acolo? (Isaia 11:6–9).
5 Iehova a întemeiat acest paradis spiritual la timpul său hotărît. In a doua jumătate a secolului al 19-lea, studenţii sinceri ai Bibliei au recunoscut că multe obiceiuri şi dogme ale bisericilor creştinătăţii au luat naştere din religia vechiului Babilon şi nu din Biblie. Ei au început să demaşte învăţăturile false ca de exemplu o dogmă despre nemurirea sufletului, a chinului iadului şi a treimii şi au introdus din nou învăţătura biblică despre preţul de răscumpărare, despre înviere şi despre împărăţia lui Dumnezeu. Incepînd din anul 1879, ei au publicat neîntrerupt revista Turnul de Veghere ca apărător al adevărului Biblic. Timp de peste treizeci de ani, ei au arătat pe baza cronologiei biblice spre anul 1914 şi au vestit că aceasta, pe baza profeţiei biblice, va fi un an semnificativ. Cînd apoi, a vestit anul 1914 a izbucnit primul război mondial, şi după aceea au urmat celelalte tulburări, pe care le-a prezis Isus ca „începutul durerilor“. In acest timp, conducătorii religioşi ai lumii au calomniat pe martorii credincioşi ai lui Iehova şi i-au făcut să le simtă „ura“, dar în anul 1919, ei au fost eilberaţi din toate lanţurile imperiului mondial al falsei religii — „Babilonul cel mare“ (Matei 24:3–9; Apocalips 17:5). Acum ei au păşit pe o „cale a sfinţeniei“ în paradisul spiritual, despre care scrisese un profet cu mult timp înainte:
„Si cei răscumpăraţi de Iehova, se vor întoarce . . . şi o bucurie va fi pe capul lor pentru timp nedefinit. Veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerile şi gemetele vor fugi“ (Isaia 35:8–10).
6. (a) Cine ajunge în primul rînd în acest paradis spiritual? (b) Ce grupă de oameni se înfăţişează după aceea? (Isaia 2:2–4).
6 In profeţii se raportează foarte mult despre măreţia acestui paradis spiritual. In primul rînd au ajuns în această stare paradisiacă cei rămaşi din „turma mică“ a urmaşilor unşi ai lui Isus (Luca 12:32). Totuşi, după ce a raportat în Apocalips despre alegerea acestor 144 000 de israeliţi spirituali, Ioan aminteşte că şi alţii trebuie să aibă privilegiul să ajungă în acest paradis măreţ:
„Si iată! o mare mulţime de oameni, pe care nici un om n-o putea număra din toate naţiunile şi seminţiile, popoarele şi limbile stăteau în picioare înaintea tronului (lui Iehova) şi înaintea Mielului (Isus cel jertfit, dar între timp glorificat) îmbrăcaţi în mantii albe“ (Apocalips 7:1–4, 9).
Aici pe pămînt „mulţimea mare de oameni“ se ataşează celor rămaşi din „turma mică“ şi se găsesc, acum, de asemenea, într-o stare de favoare în paradisul spiritual.
7. Cît de departe s-a extins paradisul spiritual? (Isaia 60:22).
7 Că această „mulţime mare de oameni“ este astăzi prezentă, este cu totul evident. Cînd cei rămaşi din „turma mică“ au rezistat în persecuţie în timpul primului război mondial ei numărau doar cîteva mii şi trăiau numai în unele din ţările mari ale creştinătăţii. Dar la 27 martie 1975, cînd martorii lui Iehova s-au adunat în peste 38 000 de adunări în 210 ţări şi teritorii pe întreg pămîntul, pentru a sărbătorii cina de amintire a Domnului, în amintirea morţii lui Isus, erau prezente în total 4 925 643 persoane. Paradisul spiritual a luat acum o proporţie cu adevărat mondială.
PARADISUL PAMINTESC
8. Ce va reoglindi paradisul pămîntesc? (Apocalips 21:2, 3).
8 Intocmai după cum corabia, împreună cu cei ce se aflau în ea, a rezistat potopului în zilele lui Noe, tot aşa şi paradisul spiritual cu toţi aceia care se găsesc în el, va supravieţui „necazul cel mare“ şi apoi va continua să existe pe un pămînt, pe care nu va mai exista nici un fel de poluare. Atunci pămîntul va reoglindi gloria lui Dumnezeu. „Marea mulţime de oameni“ supravieţuitori vor trebui să lucreze, pentru a supune pămîntul şi a-l transforma într-un loc care să reoglindească întreaga splendoare a paradisului spiritual, pe care l-a descris Isaia cu cuvintele:
„Pustia şi ţara fără apă se vor bucura şi pustietatea va fi plină de bucurie şi va înflori ca şofranul. Ea va înflori cu siguranţă şi va jublia cu bucurie şi cu strigăte de veselie . . . Acolo vor fi aceia care vor vedea gloria lui Iehova, splendoarea Dumnezeului nostru“ (Isaia 35:1, 2).
Frumuseţea uluitoare a acestui paradis mondial va face într-adevăr onoare grandiosului Creator al cerului şi al pămîntului.
9. Ce fel de regalitate va fi exercitată peste paradis şi prin cine? (Psalmi 72:12).
9 Pe acest pămînt paradisiac, oamenii vor lăuda împreună pe Iehova şi vor preamări regalitatea sa:
„Vor spune mărirea regalităţii tale şi vor vesti puterea ta pentru a face de cunoscut faptele puternice şi măreţia slavei regalităţii sale“ (Psalm 145:10–13).
Gîndeşte-te la faptul că Iehova va exercita regalitatea sa pentru o mie de ani prin fiul său Christos Isus şi aceasta pentru binecuvîntarea tuturor raselor şi naţiunilor omenirii. Ea va fi o domnie a păcii. Toate programele, care vor fi realizate pentru desăvîrşirea omenirii, vor fi aduse cu succes la încheire. Lăcomia şi corupţia vor fi înlocuite prin neegoism şi iubire. Va fi trecut atunci timpul, în care domnitorii să măgulească pe cei bogaţi şi să apese pe cei săraci şi nevoiaşi, căci profetul lui Dumnezeu a spus: „Iată un rege va guverna pentru dreptate iar în ceea ce priveşte prinţii (aici pe pămînt) ei vor domni ca prinţi pentru justiţie însăşi“ (Isaia 32:1). Sub această domnie mondială, viaţa va fi într-adevăr paradisiacă.
10. (a) Cine va „veni la viaţă“ în paradis? (Apocalips 20:12, 13). (b) Cum este reprezentat rezultatul îngrijirii lui Iehova pentru obţinerea vieţii? (Ezechiel 47:1, 9).
10 Ce bucurie este, totuşi, să se ştie că cei morţi „vor veni la viaţă“ în acest paradis! (Ioan 11:25). In ultimul capitol al Apocalipsului este descris rezultatul îngrijirii lui Iehova, pe care a întreprins-o prin Isus Christos ca să le acorde atunci viaţă lor şi altor oameni. Această îngrijire este ca un „rîu cu apa vieţii“, limpede ca cristalul, care ieşa din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. Acest rîu simbolic curge în jos pe strada largă a oraşului ceresc — numit „Noul Ierusalim“ unde îşi au reşedinţa Isus cel glorificat şi 144 000 de coregenţi ai săi.
„Si de o parte a rîului şi cealaltă erau pomii vieţii producînd douăsprezece recolte de fructe, dînd fructe în fiecare lună. Iar frunzele pomilor serveau pentru vindecarea naţiunilor“ (Apocalips 22:1, 2).
Pe baza jertfei lui Christos, aşadar, păcatele locuitorilor pămîntului vor fi îndepărtate, iar ei vor fi vindecaţi de bolile şi imperfecţiunile lor. Despre domnia împărăţiei lui Christos citim:
„El trebuie să domnească ca rege, pînă cînd Dumnezeu îi pune sub picioare pe toţi duşmanii. Ca ultim duşman, moartea va fi nimicită“ (1 Corinteni 15:25, 26).
Pe pămîntul paradisiac, moartea care, prin păcatul lui Adam, a fost lăsată oamenilor ca moştenire atunci „nu va mai fi“ (Apocalips 21:4).
VIATA INTR-UN PARADIS FARA MOARTE
11. Pentru ce nu va mai muri nimeni pe baza unei boli sau unui accident? (Isaia 25:8; Iov 33:25).
11 Plăgile mortale ale omenirii, cum e cancerul, bolile de inimă şi procesul de îmbătrînire, vor dispare, atunci, prin folosirea jertfei de ispăşire a lui Christos. „Nu–şi va mai pierde atunci nimeni viaţa printr-un accident?“ ar putea pune acum cineva întrebarea. Nici chiar aceasta nu va mai exista, căci paradisul pămîntesc va fi format după modelul paradisului spirtual, unde „vătămarea“ şi „distrugerea“ vor fi necunoscute (Isaia 11:9). Oamenii vor fi protejaţi prin dispoziţia lor spirituală ca să nu preia riscuri necugetate. Oamenii perfecţi vor lua atunci tot atît de puţine decizii greşite ca şi ţapul sălbatic care pe un versant sare sigur de pe stîncă pe stîncă. Si dacă apare o primejdie oarecare neprevăzută, îngerii lui Dumnezeu vor acorda fără îndoială ocrotire fizică, exact la fel după cum deja acum au „ordinul“ să ocrotească pe poporul lui Dumnezeu în locul său al siguranţei spirituale (Psalm 91:11).
12. In ce proporţie va fi populat pămîntul? (Matei 22:30).
12 Cineva ar putea să contrazică acum: „Dacă nu mai moare nimeni, pămîntul va fi, suprapopulat.“ Ei bine, în anul 1970 organizaţia F.A.O. (organizaţia pentru agricultură şi alimentare) a Naţiunilor Unite a apreciat că pămîntul poate să producă suficiente alimente, pentru a putea hrăni mai mult decît de patruzeci de ori populaţia prezentă. Nereuşita domniei umane este singurul motiv, pentru ce trebuie să flămînzească astăzi oamenii. Pămîntul poate hrăni mult mai mulţi oameni decît este aceasta cazul acum, chiar pe toţi cei înviaţi. In afară de aceasta Dumnezeu a dat omului însărcinarea, să umple pămîntul şi să-l supună, nu să-l suprapopuleze, astfel încît viaţa să fie insuportabilă pe el. Dacă tu rogi pe cineva să–ţi umple găleata, desigur că nu te astepţi ca el să lase robinetul de apă să curgă pînă se inundă toată casa. Exact la fel se poate aştepta ca Iehova, la timpul său şi în modul său, să pună o limită capacităţii de procreare a omului, fără ca oamenii perfecţi să sufere din cauza aceasta (Genesa 1:28).
13. Pentru ce viaţa veşnică nu va deveni niciodată plictisitoare? (Psalm 145:16).
13 „Totuşi, n-ar fi plictisitoare viaţa veşnică?“ ar putea altcineva să obiecteze? Acest lucru este exclus. Cu o minte perfectă şi cu un corp veşnic tînăr, oamenii vor avea bucurie în faptul de a cerceta minunile fără sfîrşit ale creaţiunii. Mereu va exista ceva nou de descoperit. Se vor da mereu ocazii noi ca cineva să-şi folosească talentele sale creatoare si vor exista destule ocazii de a se perfecţiona şi de a împărtăşi cu semenii săi toate bucuriile care vor exista pe pămîntul admirabil format. Si cine ştie ce fel de opere noi va aduce Iehova în existenţă pentru bucuria creaturilor sale, cînd ziua sa de odihnă va fi trecută!
14. Mai cu seamă din care motiv va fi viaţa veşnică o bucurie continuă? (Psalm 37:3, 4).
14 Inainte de toate, va fi înviorător a scoate mereu din izvorul „înţelepciunii mult diversificată a lui Dumnezeu“ şi să căpătăm continuu bogăţia dragostei şi înţelepciunii sale (Efeseni 3:10). Isus, care, în existenţa sa preumană, avusese timp îndelungat comunitate cu Iehova, a spus despre sine: „Eu trăiesc din cauza Tatălui.“ Cînd miliardele de oameni, chiar răufăcătorii de altădată, vor fi uniţi într-o familie fericită sub suveranitatea lui Dumnezeu, vor „trăi“ şi ei din cauza îngrijirii minunate a lui Iehova. Prin faptul că ei „îşi însuşesc continuu cunoştinţa“ despre el, ei se vor bucura din belşug de viaţă în vecii vecilor (Ioan 6:57; 17:3).
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 151]
Isus a mijlocit chiar şi unui criminal muribund speranţa în paradis
[Legenda ilustraţiei de la pagina 157]
Ingrijirile lui Iehova pentru viaţa veşnică sînt ca un rîu răcoritor în mijlocul pomilor fructiferi
