Capitolul 4

Avem nevoie de domnia lui Dumnezeu?

1, 2. Ce ar putea gîndi cineva care vede stările jalnice de pe pămînt?

CÎND ne uităm în jur şi vedem atîtea lucruri neîmbucurătoare pe pămînt — boală, nedreptate criminalitate ură şi război — ne poate cădea greu să le armonizăm încet cu ideea că universul este dirijat de o autoritate supremă.

² Cineva ar putea zice: „Dacă eu aş fi creatorul, aş fi întreprins încă de mult ceva“. Mulţi oameni exprimă această părere cînd întreabă: „Pentru ce nu întreprinde Dumnezeu nimic? Îi este totul indiferent?“

3. Ar putea un om care ar avea puterea să întreprindă schimbări violente în lume, să-i facă fericiţi pe ceilalţi oameni?

³ Dar să presupunem că tu ai avea puterea să pui capăt pe loc la tot ce cauzează suferinţă. Ar face aceasta pe oameni fericiţi? Ar trebui să întreprinzi în toate sistemele şi instituţiile lumii schimbări radicale, ba chiar ar trebui să schimbi total întregul curs al lumii. Fiecare ar trebui să-şi schimbe drastic planurile sale personale şi modul lui de viaţă. Ar fi salutate cu entuziasm aceste schimbări violente de către fiecare? Prea puţin. Nimeni nu se lasă constrîns cu plăcere la un anumit mod de viaţă. Majoritatea vor să facă ce le place.

LIBERTATEA DE VOINŢĂ ESTE NECESARĂ

4, 5. Sînt oamenii fericiţi dacă li se reglementează viaţa pînă în cel mai mic amănunt? Dă un exemplu.

⁴ Pentru ca oamenii să se poată înţelege şi să poată  fi fericiţi, ei trebuie să se schimbe în inimă şi minte. Această schimbare nu poate fi realizată prin aplicarea forţei. Oamenii trebuie să fie dispuşi să se schimbe.

⁵ Spre exemplu, cineva ar putea fi un tată afectuos şi să asigure fiului sau fiicei sale lucrurile necesare vieţii şi, pe deasupra, cîteva comodităţi. Dar ce rost ar avea toate acestea dacă tatăl îşi întrebuinţează autoritatea în aşa fel încît reglementează viaţa copilului pînă în cel mai mic amănunt, chiar dacă acesta nu mai este un prunc. In acest caz copilul ar putea duce aparent o viaţă mai sigură. Dar va fi el într-adevăr fericit? Nu. Copiii oamenilor înstăriţi sînt auziţi adesea plîngîndu-se: „Aş vrea să–mi trăiesc viaţa mea proprie. Mai cu drag iau deciziile mele proprii. Aş putea face, într-adevăr, unele greşeli, dar cel puţin mi-aş duce viaţa mea proprie“. Ei exprimă prin aceasta că în realitate se simt nesiguri, în ciuda tuturor avantajelor aparente. Stăpînirea totală nu-i face fericiţi pe oameni.

6. De ce doresc oamenii să procedeze aşa cum le place?

⁶ Dumnezeu care i-a creat pe oameni, cunoaşte acest  sentiment adînc înrădăcinat. El i-a făcut „după chipul lui“ şi la aceasta aparţine că el a dat o măsură generoasă de libertate de voinţă şi decidere (Geneza 1:27). Dumnezeu i-ar fi putut crea pe oameni ca roboţi care să facă în mod automat tot ce este corect. Dar el n-a făcut acest lucru. Ei nu sînt conduşi nici de instinctele implantate ca animalele. Dumnezeu i-a creat pe oameni cu o voinţă liberă şi cu dorinţa să o întrebuinţeze.

7. (a) Ce a dat Iehova oamenilor pentru ca ei să poată face uz într-un mod rezonabil de voinţa lor liberă? (b) Ce însuşiri dezvăluie Iehova Dumnezeu, după Romani 2:4 şi 2 Petru 3:15, prin faptul că el nu-i sileşte pe oameni să asculte de el?

⁷ Din acest motiv oamenii iubesc libertatea, şi uneori chiar mai mult decît viaţa însăşi. Dar pentru ca fiecare om să poată face uz de voinţa sa liberă într-un mod rezonabil, Dumnezeu ne-a dat o îndrumare sub forma conştiinţei şi pe deasupra propriul lui sfat înţelept şi principiile sale. Totuşi Dumnezeu nu este dictatorial. El nu sileşte pe nimeni să procedeze aşa cum recomandă el. Ar trebui să fim într-adevăr mulţumitori că Dumnezeu procedează atît de înţelegător cu noi (Romani 2:4; 2 Petru 3:15).

8. Pentru ce preferă mulţi oameni domnia omenească în locul domniei lui Dumnezeu?

⁸ Mulţi oameni cred că ar trebui să renunţe la exercitarea voinţei lor libere dacă admit că Dumnezeu există şi recunosc domnia lui. De aceea ei preferă domnia oamenilor, deşi şi ea aduce cu sine îngrădiri şi asprimi. Ei suportă mai cu drag domnia oamenilor decît să-şi dorească domnia lui Dumnezeu. Motivul? Fiindcă domnia umană le rezervă o considerabilă măsură de egoism. Ea nu pretinde schimbări interioare profunde — nu cere remodelarea personalităţii. Aceşti oameni nu se conformează domniei lui Dumnezeu, fiindcă nu vor să-şi reglementeze viaţa după normele drepte şi desăvîrşite ale lui Dumnezeu. Cine se îndoieşte de acest lucru, nu are decît să se uite în jur şi să constate dacă majoritatea oamenilor exercită în  viaţa de zi cu zi dragoste de aproapele şi împărtăşesc principii curate, cinstite şi drepte.

9. De unde se poate recunoaşte dacă oamenii sînt mulţumiţi şi fericiţi cu domniile lor umane alese de ei?

⁹ Sub domnia umană, oamenii n-au fost însă niciodată cu adevărat fericiţi. Oamenii sînt nemulţumiţi de toate formele de domnie umană, iar astăzi această nemulţumire creşte încontinuu. Acest lucru se poate vedea cu ocazia demonstraţiilor publice împotriva deciziilor luate de guverne. Şi mai clar se vede dacă observăm răscoalele, rezoluţiile şi schimbările de guverne din lume. Cu toate acestea, mulţi oameni nu cred că domnia lui Dumnezeu poate aduce o îmbunătăţire reală. De ce nu cred?

ESTE DUMNEZEU „MORT“

10. Ce cred cei ce afirmă că Dumnezeu ar fi mort şi ce dovezi temeinice avem că aceasta nu este corect?

¹⁰ Unii afirmă că Dumnezeu ar fi mort, adică că el ar fi nepăsător şi că nu s-ar interesa de afacerile oamenilor, că n-ar avea intenţia să-şi exercite autoritatea. Însă, negreşit, nu aceasta este cazul. Atenţia uimitoare pe care Dumnezeu a manifestat-o pînă în cel mai mic detaliu la crearea universului, dovedeşte că el este foarte interesat de lucrările sale create, îndeosebi de om, pe care l-a ‘făcut după chipul său’.

11. Cum reiese din cuvintele lui Isus Christos şi ale lui Iehova că Dumnezeu este interesat de afacerile oamenilor?

¹¹ Cînd Fiul lui a fost pe pămînt, acesta a învăţat că credincioşii ar trebui să se roage lui Dumnezeu astfel: „Vie împărăţia ta. Facă–se voia ta precum în cer, aşa şi pe pămînt“ (Matei 6:10). El a invitat oamenii să privească în aşteptarea unui timp în care Dumnezeu îşi va exercita incontestabil domnia sa asupra întregului pămînt. Dumnezeu însuşi a spus către unii care s-au îndoit de acest lucru că el era interesat de ei şi că el trăia. El a dat de înţeles prin  cuvinte şi fapte: „Iehova trăieşte în adevăr, în drept şi în dreptate!“ (Ieremia 4:2).

12. Pentru ce nu aşteaptă Dumnezeu pînă ce oamenii îl roagă să domnească peste ei?

¹² Va aştepta Dumnezeu acum pînă ce oamenii vor renunţa la domnia lor proprie şi-l vor ruga să le fie singurul lor domnitor? Nu. Naţiunile nu vor preda niciodată de bunăvoie domnia lor lui Dumnezeu. În Biblie se zice profetic: „De ce au fost naţiunile în tumult şi popoarele înseşi au murmurat încontinuu lucruri goale? Regii pămîntului se postează, iar oficialităţile înalte înseşi s-au strîns în bandă din toate părţile ca un singur om împotriva lui Iehova şi împotriva unsului său [sau Christos], zicînd: ‘Să sfîşiem legăturile lor şi să lepădăm de la noi frînghiile lor [toate pretenţiile şi îngrădirile pe care le-ar aduce cu sine domnia lui Dumnezeu]!’“ (Psalm 2:1–3).

13. (a) Ce înţelege Dumnezeu prin cuvintele: „Eu sînt alfa şi omega“? (b) Avem noi dovezi pentru faptul că Dumnezeu a intervenit deja în problemele oamenilor?

¹³ Iehova a declarat: „Eu sînt alfa şi omega, cel dintîi şi cel din urmă, începutul şi sfîrşitul“ (Apocalips 22:13). Deoarece alfa şi omega sînt prima, respectiv ultima literă a alfabetului grec, Dumnezeu vrea să spună cu aceasta că el duce la bun sfîrşit un lucru pe care-l începe. În afară de aceasta, găsim în istoria biblică multe rapoarte care arată că Dumnezeu a intervenit în problemele oamenilor. Aceste intervenţii dovedesc că Dumnezeu a fost interesat să realizeze ceea ce–şi propusese odată. Ele au fost paşi înspre realizarea planului său, ca la timpul stabilit să se facă voia lui, după cum vom vedea mai tîrziu.

14. De unde ştim că nu poate fi cauzată niciodată pace şi armonie prin domnia oamenilor?

¹⁴ De ce avem nevoie de domnia lui Dumnezeu? Fiindcă prin nici o altă domnie nu poate fi cauzată pace şi bună înţelegere. Nici o persoană şi nici o grupă  de persoane dintre oameni nu poate exercita o domnie bună asupra omenirii. Cînd Dumnezeu a creat pămîntul, el n-a prevăzut că omul va domni peste om. Iar cînd israeliţii au cerut un rege aşa cum aveau celelalte naţiuni, el le-a explicat că aceasta va aduce pentru ei o serie de greutăţi şi ar însemna chiar pierderea libertăţii lor. Aşa s-a şi întîmplat (1 Samuel 8:7–9). Chiar unul din regii lui Israel, un bărbat care s-a ocupat mult cu viaţa şi problemele ei, a spus că „omul a domnit asupra omului spre paguba sa“ (Ecleziast 8:9).

15. Peste ce i-a lăsat Dumnezeu pe oameni să stăpînească?

¹⁵ La început, Dumnezeu nu i-a dat vreo împuternicire omului să domnească asupra altor oameni. El a poruncit: „Fiţi fecunzi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi-vi-l şi ţineţi-vă supuşi peştii mării, creaturile zburătoare ale cerului şi orice făptură vie care se mişcă pe pămînt“ (Geneza 1:28). Dar oamenii au pierdut aceste drepturi şi şi-au arogat şi cîştigat prin luptă domnia asupra altor oameni.

16, 17. (a) Cum de a procedat Dumnezeu înţelept cînd nu l-a instituit pe om ca domnitor asupra altor oameni? (b) Cum a explicat un profet inspirat al lui Dumnezeu motivul pentru care omul nu poate domni asupra semenilor lui?

¹⁶ Dacă analizăm istoria lumii, putem recunoaşte că Dumnezeu a procedat înţelept, atunci cînd nu l-a instituit pe om ca domnitor peste alţi oameni. Un domnitor pămîntesc poate guverna bine o perioadă de timp, dar de obicei se întîmplă că interesele poporului îi par tot mai neînsemnate cu cît domneşte mai mult. Expresia englezească „Puterea corupe“ corespunde adevărului, căci cu timpul orice domnitor omenesc ajunge în ispita să abuzeze de puterea sa. El devine părtinitor, favorizează anumite persoane care-i sînt plăcute, mai ales pe cei de la care primeşte ceva şi aceasta se răsfrînge spre dauna altora. Adesea, cei din preajmă, îi ascund realităţile şi-i împiedică pe alţii  să apele la el. Unii se tem să-l facă atent la adevărata stare a lucrurilor.

¹⁷ A domni asupra altora este, pur şi simplu, prea mult pentru un om. El va pierde treptat contactul cu semenii lui şi nu va şti ce se întîmplă în mijlocul poporului de rînd. Din relatarea biblică reiese că chiar şi cei mai buni domnitori umani au comis greşeli grave. Un profet a zis referitor la aceasta: „Ştiu bine, o Iehova, că nu stă în mîinile omului pămîntesc calea sa. Nu stă în puterea bărbatului care umblă nici măcar să-şi îndrepte pasul“ (Ieremia 10:23).

NUMAI DOMNIA LUI DUMNEZEU ESTE SATISFĂCĂTOARE

18. Din ce motiv este satisfăcătoare numai domnia lui Dumnezeu?

¹⁸ Cu totul altfel se prezintă lucrurile cu Dumnezeul cel atotputernic. Înţelepciunea care se relevă în întreaga creaţiune atestă nemărginirea minţii lui (Psalm 147:5). El cunoaşte orice amănunt din creaţiune şi orice lege care dominează (Isaia 40:12–14). Dacă reflectăm rezonabil, ajungem la concluzia că universul este susţinut şi dirijat de cea mai înaltă putere. N-ar fi înţelept să ne subordonăm unui asemenea domnitor?

19. În ce fel Dumnezeu este mult superior domnitorilor umani în ce priveşte contactul lui cu persoane unice?

¹⁹ Dumnezeu nu–şi exercită părtinitor domnia sa aşa cum o fac domnitorii pămînteşti. Fiecare are ocazia să devină prietenul lui. El n-are nevoie de nimic de la creaturile lui. El nu poate fi mituit (Psalm 50:9–12). Inaintea lui toţi sînt la fel, căci cine i-ar putea da ceva creatorului? Apostolul Pavel a pus întrebarea: „Cine i-a dat mai întîi, aşa încît el să trebuiască să-i restituie?“ (Romani 11:35).

20. Cum de numai Dumnezeu poate şti ce este cel mai bine pentru fiecare din noi?

 ²⁰ Un domnitor bun ar trebui să cunoască oamenii temeinic şi în felul lor de alcătuire. Totuşi numai despre Iehova poate fi spus: „Tu eşti familiarizat chiar cu toate căile mele. Căci nu este nici un cuvînt pe limba mea, iată! O Iehova, pe care tu să nu-l ştii deja. Ochii tăi au văzut chiar embrionul meu, iar în cartea ta a fost înscrise toate părţile tale referitor la zile, deoarece ele au fost întocmite şi între ele n-au fost încă nici una“ (Psalm 139:3, 4, 16).

21. Arată că Dumnezeu nu este interesat de oameni numai în general, ci el este interesat de fiecare în parte?

²¹ Dumnezeu este interesat de fiecare din noi. „Ochii lui Iehova sînt în orice loc ei supreveghează pe cei răi şi pe cei buni.“ Aşa sună un proverb inspirat (Proverbe 15:3; compară 2 Cronici 16:9; 1 Petru 3:12). Cît demult ne putem încrede noi pe purtarea lui de grijă? Isus Christos a zis: „Nu se vînd oare două vrăbii pentru o monedă de o mică valoare? Totuşi  nici una singură din ele nu cade la pămînt fără ştirea Tatălui vostru. Dar chiar şi perii capului vostru toţi vă sînt număraţi. De aceea nu vă temeţi: Voi sînteţi mult mai de preţ decît multe vrăbii“ (Matei 10:29–31). Numai creatorul cunoaşte mintea şi inima omului. „El vede cum este inima“ (1 Samuel 16:7). Numai el ştie cum pot fi modelaţi oamenii care au o inimă binevoitoare, ca ei să poată trăi în pace şi înţelegere unii cu alţii şi cu el.

22, 23. Ce se poate replica la întrebarea: „De ce nu–şi începe Dumnezeu domnia sa peste pămînt acum? Nu este el prea încet?“

²² „Dar de ce permite totuşi Dumnezeu ca oamenii să exercite domnia?“ ai putea întreba tu. „Pentru ce nu–şi impune el acum suveranitatea sa pentru a înlătura toată suferinţa dintre oameni şi pentru a institui pace?“ Negreşit el a promis că va face aceasta. Dar el a stabilit un timp pentru acest lucru şi noi putem fi convinşi că el nu va interveni mai tîrziu decît este absolut necesar. Apostolul Petru a scris către cei ce credeau că Dumnezeu ar fi încet la fapte: „Iehova nu este încet în ce priveşte promisiunea lui, cum consideră unii c-ar fi vorba de o încetineală, ci el este răbdător cu voi, fiindcă nu vrea ca vreunul din voi să fie nimicit, ci ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:9).

²³ Petru a dat de asemenea sfatul: „Aici să nu pierdeţi un lucru din vedere, iubiţilor, că o zi la Iehova este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi (2 Petru 3:8). Deoarece Iehova trăieşte veşnic şi nu este legat de timp, el se deosebeşte de oameni care trebuie să-şi realizeze ţelurile lor doar în cîţiva ani. El consideră trecutul, prezentul şi viitorul din unghiul de vedere al veşniciei, şi de aceea el poate proceda la cel mai favorabil timp, la timpul în care poate fi mîntuit cel mai mare număr posibil de oameni şi să dobîndească  viaţă. Şi fiindcă el are puterea să învie morţii, poate îndrepta orice daună care a fost cauzată înainte (Luca 20:37, 38).

24. (a) Este interesat Dumnezeu în calitate de domnitor al uriaşului univers de planeta noastră relativ neînsemnată? (b) Pentru ce este aducător de mai multă onoare lui Dumnezeu dacă oamenii îl ascultă şi nu numai stelele şi planetele?

²⁴ Ce-i drept, Iehova stăpîneşte şi dirijează întregul univers uriaş în care pămîntul nu este decît un punct minuscul, dar el nu este interesat din această cauză mai puţin de acest „punctuleţ“. El este interesat să-şi exercite domnia sa suverană asupra tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune din cer şi de pe pămînt şi să le facă fericite. A domni peste creaturile raţionale vii şi a vedea că ele se subordonează de bună voie, intenţionat şi cu ştiinţă suveranităţii sale, este pentru Dumnezeu si domnia sa mult mai onorabil decît să menţină pur şi simplu stelele lipsite de raţiune şi viaţă pe traiectoriile lor. Dumnezeu intenţionează să restabilească acest fel de armonie între creaturile înzestrate cu raţiune (Psalm 66:3, 4). Pentru a atinge acest ţel Dumnezeu nu va face nici mai mult nici mai puţin decît este necesar.

25. Cu care întrebări importante ar trebui să ne ocupăm în capitolul următor?

²⁵ Dar cum a fost distrusă armonia şi cum de-a fost necesar ca Dumnezeu să intervină pentru a restabili pacea pe întregul pămînt? Răspunsul la această întrebare ne ajută să răspundem la multe alte întrebări, ca de pildă: De ce a permis Dumnezeu răul? Şi de ce atîta vreme? Este de cea mai mare importanţă să dobîndim o înţelegere temeinică şi corect în această privinţă. De aceea ne vom ocupa în capitolul următor cu aceasta.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 39]

Un tată bun vorbeşte raţional cu fiul său, fiindcă recunoaşte că tînărul trebuie să ia hotărîri. Şi Dumnezeu recunoaşte voinţa liberă a creaturilor sale înzestrate cu raţiune

[Legenda ilustraţiei de la pagina 45]

Dumnezeu ne cunoaşte trăsăturile de caracter şi necesităţile de la naşterea noastră; el poate da întregii omeniri guvernul potrivit