Daruri deosebite care-l revelează pe Dumnezeul iubirii
Capitolul 8
Daruri deosebite care-l revelează pe Dumnezeul iubirii
1, 2. Ce întrebări ne-ar putea veni în minte dacă citim declaraţiile biblice din Psalm 25:8; Marcu 10:18?
DE UNDE ştim că Dumnezeu este bun? Cum de Dumnezeu cel atotputernic n-ar putea fi şi rău sau cel puţin să aibă unele însuşiri rele? De unde ştim că el vrea într-adevăr binele omului şi că n-a intenţionat numai bine cu noi?
2 Aceste întrebări ne-ar putea trece prin minte dacă reflectăm la declaraţia psalmistului: „Bun şi drept este Iehova,“ sau la cuvintele lui Isus: „Nimeni nu este mai bun decît unul: Dumnezeu“ (Psalm 25:8; Marcu 10:18).
3–5. (a) Ce-ar trebui să se aştepte de la Dumnezeu dacă el este bun? (b) Ce lucruri ar trebui să existe pentru creaturile sale raţionale? De ce?
3 Dacă Dumnezeu este bun atunci el trebuie să se intereseze de întreaga creaţiune. In primul rînd el ar trebui să ia măsuri ca ea să poată rămîne în existenţă.
4 In afară de aceasta, de la un dumnezeu bun ar trebui să se poată aştepta ca el să dea creaţiunii lui mai mult decît lucrurile necesare pentru viaţă. Aceasta se potriveşte mai cu seamă la oameni, căci ei îşi doresc de la viaţă mai mult decît numai simpla existenţă. Creaturile înzestrate cu raţiune ale lui Dumnezeu evident n-au fost create să ducă o viaţă seacă şi monotonă. Dumnezeu trebuia deci să ia măsuri să hrănească mintea prin cele cinci simţuri. Noi nu ne întrebuinţăm simţurile numai pentru a rămîne în viaţă. Avem şi capacitatea să preţuim lumea înconjurătoare şi să ne bucurăm de ea. In realitate, persoanele care sînt oarbe sau mute sau care şi-au pierdut simţul gustului sau al mirosului sînt într-o stare tristă, căci nu pot simţi bucuriile care îmbogăţesc viaţa.
5 Pămîntul, ca locuinţă a omului, trebuia de aceea să fie înzestrat cu lucruri care înfrumuseţează viaţa noastră. Este acesta cazul?
LUCRURI CARE NE FAC BUCURIE
6, 7. Cum sînt grădinile de pomi fructiferi o dovadă a bunătăţii lui Dumnezeu?
6 Să medităm acum ce minune mare este un pom fructifer. El este literal o „fabrică de fructe“. Ramurile lui sînt încărcate cu produse comestibile. Şi această „fabrică de fructe“ lucrează fără zgomot şi fără să polueze mediul înconjurător prin fum sau iradiaţii, sau să-l contamineze. In timp ce produce hrană, el este în acelaşi timp o desfătare pentru ochi. Este o plăcere să te plimbi printr-o grădină de pomi fructiferi. Pomii dau acea umbră răcoroasă, împrospătează aerul cedează oxigen şi adesea răspîndesc o mireasmă plăcută.
7 In afară de aceasta ei produc fructe nu numai spre menţinerea vieţii. Este delicios, ba chiar o plăcere să mănînci fructe şi toate celelalte alimente pe care ni le-a dat Dumnezeu. Care om ar putea inventa gustul unei piersici, a unei portocale, a unei cireşe, a unui măr, a unei banane, sau a unei mandarine? Omul poate în cel mai bun caz să-şi creeze imitaţii proaste.
8, 9. Pentru ce muzica nu poate fi decît un dar deosebit de la un Dumnezeu binevoitor?
8 Un alt dar minunat este muzica. Ea poate linişti spiritul. Ea poate să transpună însă pe cineva şi în extaz. E în stare să dea cuiva o stare de meditaţie sau să-l îndemne la fapte. Anumite melodii trezesc în noi amintiri de locuri şi evenimente frumoase.
9 Cine poate explica cu exactitate din ce motiv are muzica o asemenea influenţă remarcabilă asupra minţii şi inimii omului? Sentimentele noastre muzicale, simţul nostru pentru sunet şi ritm care ne face posibil să ne bucurăm de muzică, este într-adevăr un dar pe care creatorul, care iubeşte frumosul, l-a împlantat în noi. Şi ce bucurie de acest dar al lui Dumnezeu simt aceia care au talent să cînte bine şi care prin aceasta pot înveseli pe semenii lor!
10. Ai spune tu că capacitatea de-a vorbi unii cu alţii este darul unui dumnezeu care i-a creat pe oameni ‘după asemănarea sa’? Explică aceasta.
10 Capacitatea de-a vorbi unii cu alţii este cel mai grandios dar. Cît de rău ar fi dacă n-am putea întreţine un schimb de idei sau dacă nu ne-am putea înţelege decît numai cu ajutorul scrisului, al vorbirii prin semne sau al sunetelor mîrîite sau grohăite! Omul îşi poate exprima ideile şi poate găsi replici mai degrabă în vorbirea liberă decît, spre exemplu, pe calea tipăriturilor. Cu toate acestea, cititul şi scrisul sînt daruri care aduc deopotrivă bucurie.
11. Numeşte cîteva daruri care nu sînt neapărat necesare pentru viaţă dar care ne îmbogăţesc foarte mult viaţa.
11 În afară de aceasta, în întreaga creaţiune există o grandiosă splendoare de culori: varietatea sublimă şi nesfîrşită a florilor, măreţele apusuri de soare pe care nici un pictor nu le poate reda atît de frumos pe tabloul său, şi toate celelalte nenumărate frumuseţi ale pămîntului în diversitatea lor. Ele sînt toate daruri iubitoare şi ne face bucurie să întrebuinţăm simţurile care ne-au fost date pentru a le percepe.
12. Ce li se poate răspunde celor care pe baza îndoielii lor asupra existenţei unui creator spun că lucrurile care ne fac bucurie slujesc numai unui scop pur funcţional?
12 Cu toate acestea, unii care se îndoiesc de creaţiune ar putea ridica obiecţii. Ei ar putea spune de exemplu că parfumul şi culoarea florilor servesc pur şi simplu unui scop necesar, adică scopului de a atrage insectele care polenizează plantele. Aceasta este fără îndoială parţial adevărat. Totuşi, dacă aceasta ar fi singurul motiv pentru existenţa acestor daruri deosebite, pentru ce fac ele atîta bucurie omului? Pentru ce contribuie ele la pacea inimii noastre şi la aceea ca noi să ne simţim bine? Şi cine poate arăta un scop pur funcţional pentru frumoasele apusuri de soare? Cine ar dori să afirme că muzica nu serveşte spre bucuria omului, ci că ea ar fi necesară pentru susţinerea vieţii?
13. Ce putem spune la faptul că multe lucruri care îndeplinesc un anumit scop ne aduc bucurie?
13 Faptul că multe lucruri care îndeplinesc o funcţie importantă contribuie simultan la bucuria noastră şi la aceea ca noi să ne simţim bine mărturiseşte despre uimitorul spirit economic al lui Dumnezeu, despre înţelepciunea lui diversă şi dragostea lui faţă de creaturile sale.
DARURI PE CARE PROBABIL NU LE PREŢUIM
14. Care este de multe ori părerea despre lucrurile care nu aduc bucurie?
14 Uneori nu considerăm a fi necesar să dăm atenţie lucrurilor care nu ne apar frumoase. Aceasta se potriveşte îndeosebi în cazul insectelor pe care le privim cu uşurinţă ca dăunători sau la viermi. Dar şi aici creatorul a făcut ceva bun pentru noi. Tocmai unele lucruri pe care noi le-am putea subaprecia, sînt în realitate o pregătire care ne scuteşte de nenumărate ore de trudă, aşa încît ne rămîne mai mult timp să ne bucurăm de lucrurile mai frumoase.
15. Ce muncă bună fac furnicile pentru noi?
15 Să ne gîndim numai la rîmă. Această făptură mică este absolut nevinovată. Pe un hectar de teren mişună uneori pînă la peste cinci milioane de rîme. Ele lucrează neîncetat. Intr-un an ele deplasează trei-sprezece pînă la treizeci şi şase tone de pămînt la hectar şi sapă pînă la doi metri jumătate adîncime. Corpul lor digeră substanţe organice ale pămîntului şi îmbogăţesc solul astfel cu calciu, magneziu, potasiu, fosfor şi nitraţi, substanţe care sînt indispensabile unei creşteri sănătoase a plantelor. Rîmele contribuie la menţinerea echilibrului între baze şi săruri în sol. Prin activitatea lor ele se îngrijesc pentru o bună aerisire şi udare a solului şi pentru o reducere a procesului de putrefacţie. Ele cară frunze şi părţi din plante sub suprafaţa solului şi îmbogăţesc astfel solul.
16. Cum contribuie rîmele şi insectele la aceea că oamenii să se poată bucura de viaţă?
16 Dacă n-ar exista nici o rîmă, omul ar trebui să execute el însuşi toată această muncă. Dar ar fi şi un lucru imposibil, căci agricultorul ar trebui să lucreze în acest caz zi şi noapte pentru cultivarea terenului său aşa cum o fac rîmele. Iar costul pentru această activitate ar fi prea ridicat ca agricultorul să-l poată plăti. Astfel după cum grădinile de pomi fructiferi şi celelalte plante produc hrană pentru om, fără ca el însuşi să trebuiască a face prea mult pentru aceasta, aşa îşi aduc contribuţia şi rîmele. În plus oştirea mare de insecte execută multe munci plictisitoare şi monotone, aşa încît omul are mai mult timp să se dedice unor străduinţe mai puţin materiale şi mai atrăgătoare.
17, 18. De ce folos sînt insectele pentru noi?
17 Despre serviciul pe care insectele îl aduc omului, Carl Duncan, profesor de tentomologie şi botanică la San Jose State College, a spus:
18 „Nu este exagerat să spunem că insectele hotărăsc caracterul lumii oamenilor mai puternic de cît omul însuşi şi că lumea s-ar schimba atît de drastic dacă ele ar dispare spontan, încît este foarte îndoielnic că omul ar mai fi în măsură să-şi menţină vreo oarecare formă de societate organizată.“
CE ARE DE-A FACE ACEASTA CU „DÂUNÂTORII“ PROPRIU-ZIŞI
19, 20. (a) Ce factor are un mare rol în legătură cu problema „dăunătorilor“? (b) Careproc es natural îngreunează combaterea anumitor mamifere, insecte şi agenţi patogeni?
19 Profesorul Duncan l-a citat şi pe alt savant, pe dr. Frank Lutz, care apreciază că cel mult jumătate dintre toate insectele din Statele Unite ar putea fi calificate drept „dăunători“.
20 Dacă ne ocupăm cu problema dăunătorilor, trebuie să admitem că omul a cauzat un dezechilibru. Prin reziduri şi poluarea mediului înconjurător el a contribuit la tulburarea echilibrului ecologic. In unele cazuri stîrpirea anumitor insecte sau animale a dus la înmulţirea anormală a altora. Apoi dacă s-a încercat combaterea înmulţirii acestora din urmă cu otravă, cele mai multe au fost distruse, dar cele capabile să reziste au rămas în viaţă, s-au înmulţit şi au astupat golul celor stîrpite. Aceasta n-a făcut decît să înrăutăţească şi mai mult situaţia. In prezent, avem de luptat spre exemplu cu problema aşanumitului „superşobolan“ care poate fi omorît numai cu otrăvuri foarte tari şi primejdioase. La fel s-a întîmplat şi cu stîrpirea anumitor insecte şi bacterii purtătoare de boli.
21. Din ce cauză pătrund adesea aceşti „dăunători“ în mediul omului?
21 Cînd aşa-numiţii „dăunători“ se înmulţesc excesiv, ei îşi părăsesc mediul natural în care se află şi pătrund în mare număr în locurile rezervate în mod normal omului. Ei asaltează şi distrug proviziile de alimente ale omului şi-i prăpădesc averea. Ei răspîndesc boli dar, de obicei, nu pe ale lor proprii, ci purtînd agenţi patogeni cu care vin în contact prin intermediul gunoaielor sau al apelor reziduale. Acest lucru se poate observa mai ales în oraşele mari, unde gunoaiele aruncate fără grijă atrag muştele şi şobolanii, iar acum şi „superşobolanii“, îşi favorizează înmulţirea lor.
22. Ce serviciu aduc chiar „dăunătorii“?
22 Dar şi aceste făpturi puţin apreciate fac un serviciu prin aceea că au devenit „dăunători“. Ele nu numai că înlătură o parte din deşeuri, ci îl silesc de asemenea pe om prin prezenţa lor să întreprindă ceva pentru a–şi ţine curat mediul său înconjurător, ca să nu ajungă dăunător şi să-i facă viaţa insuportabilă. In acest mod se pune stop înstrucîtva lipsei de atenţie, leneviei şi murdăriei omului.
23. Ce bine au făcut omenirii animalele, dintre care unele sînt calificate drept „dăunători“?
23 „Poliţia sanitară“ a naturii, alcătuită din insecte, microorganisme şi animale mai mari, a realizat cu mult mai mult decît ar fi putut face vreodată omul. Consumatorii de putreziciuni lucrează din greu pentru a elibera solul pădurii de ramurile şi copacii uscaţi. Ei înlătură stîrvurile animalelor moarte. În acest fel ei preîntîmpină multe incendii devastatoare ale pădurii şi contracarează poluarea mediului şi răspîndirea de boli.
PENTRU CE PUTEM FI FERICIŢI DEŞI EXISTĂ CAUZE DE NEPLĂCERI
24. Cum de multele daruri pe care le-am menţionat sînt o dovadă că Dumnezeu este fericit şi că el ar dori să ne facă fericiţi?
24 Toate aceste daruri ale lui Dumnezeu şi încă şi mai multe pe care nu le putem cita, îi uşurează omului povara sa. Ele îl păzesc şi de boli şi îi aduc bucurie. Astfel ele oferă dovada că Dumnezeu este într-adevăr bun şi că el este „fericitul Dumnezeu“ (1 Timotei 1:11). Dumnezeu se bucură de viaţă şi el a intenţionat să împărtăşească prin creaţiune această bucurie cu alţii. (Apocalips 4:11). Dar putem noi fi cu adevăraţi fericiţi în sistemul prezent de lucruri şi să ne bucurăm de viaţă?
25, 26. Citează un exemplu că mîhnirea poate fi învinsă în mare măsură prin cunoaşterea planurilor lui Iehova?
25 În acest sistem pervers de lucruri avem din cînd în cînd grijuri. Totuşi dacă înţelegem ce intenţii bune are Creatorul cu noi, putem în ansamblu să fim fericiţi.
26 Spre exemplu, într-o familie ar putea surveni un caz de deces. Aceasta aduce desigur multă mîhnire, căci moartea este un duşman (1 Corinteni 15:26). Totuşi cine crede în Dumnezeu şi este convins de bunătatea sa, nu se va lăsa copleşit de mîhnire. Referitor la aceasta apostolul Pavel a scris: „Apoi fraţilor, nu vrem ca voi să fiţi în necunoştinţă cu privire la cei care dorm în moarte, ca să nu fiţi întristaţi ca şi ceilalţi care n-au speranţă.“ După aceea Pavel a vorbit mîngîietor despre înviere (1 Tesaloniceni 4:13).
27. Cine este cel mai bun exemplu că în ciuda unor evenimente jalnice putem rămîne fericiţi?
27 Am putea totuşi înclina să lăsăm ca fericirea noastră să fie spulberată prin griji. Dar în această privinţă Iehova Dumnezeu ne dă cel mai bun exemplu. Să ne gîndim numai la cea mai mare expresie a bunătăţii lui Dumnezeu, adică la faptul că el l-a trimis pe fiul său ca om pe pămînt, ca acesta să moară pentru noi. Aceasta a întrecut peste măsură normalul. Iehova a dovedit astfel bunătate nemeritată. Apostolul Pavel a îndreptat atenţia noastră la măreţia acestei fapte pline de iubire scriind: „Dumnezeu însă şi-a recomandat dragostea lui proprie faţă de noi prin aceea că Christos a murit pentru noi în timp ce noi eram încă păcătoşi“ (Romani 5:8). Te gîndeşti tu că aceasta nu ia cauzat lui Dumnezeu nici-o neplăcere? Ce poate fi mai jalnic pentru un tată decît să-l vadă murind pe fiul lui iubit? Şi totuşi pe Dumnezeu l-a bucurat foarte mult să vadă că fiul său a rămas credincios şi ascultător şi a murit de bunăvoie pentru omenire. Dumnezeu a fost fericit şi pentru că a ştiut cît bine ar cauza această jertfă pentru noi cu toate că pentru el şi pentru fiul lui era dureros (Isaia 53:10, 12). Da, faptul că Dumnezeu l-a dat pe propriul lui fiu a fost cea mai mare expresie a dragostei lui!
28. Cum impresionează pe Iehova starea jalnică în care se găseşte omenirea pe baza păcatului?
28 Te-ai gîndit tu vreo dată cît de dureros este pentru Iehova cînd vede omenirea, creaţiunea sa, în strîmtorare fiindcă ea leapădă legile lui şi nu ascultă de ele? Cînd oamenii fac răul şi aduc asupra lor mari nenorociri şi asupra servilor lui Dumnezeu care trăiesc printre ei, ‘Dumnezeu se mîhneşte în inima sa’ (Geneza 6:6).
ISUS — UN EXEMPLU CĂ FERICIREA ESTE POSIBILĂ IN CIUDA SUFERINŢEI
29. Ce experienţă a avut Isus cînd a trăit pe pămînt?
29 Cînd Isus Christos a fost pe pămînt, el a reoglindit în mod desăvîrşit personalitatea şi modul de procedare al Tatălui său. Isus a zis: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl“ (Ioan 14:9). De aceea nu-i nevoie să-l vedem pe Dumnezeu cu ochi literali pentru a-l putea înţelege. A avut Isus vreodată neplăceri? Profetic, el a fost desemnat ca „un om destinat pentru dureri“, şi s-a spus despre el: „El a fost dispreţuit şi noi nu l-am considerat nimic“. In ciuda acestui fapt el a fost fericit în ceea ce făcea. In aceeaşi profeţie se mai zice: „Din pricina necazurilor sufletului său el v-a vedea, se v-a sătura . . . [el va] aduce pe mulţi într-o stare dreaptă“ (Isaia 53:3, 11).
30. Ce l-a întristat pe Isus îndeosebi?
30 Isus era adesea mîhnit de faptul că israeliţii care ar fi trebuit să-l cunoască pe Dumnezeu îi înstrăinaseră pe oameni de Dumnezeu prin tradiţii religioase. El a fost „mîhnit adînc din pricina insensibilităţii inimii lor“ (Marcu 3:5). Mulţimile de oameni îi stîrneau milă, fiindcă ele erau risipite şi abătute ca nişte oi care n-au păstor“ (Matei 9:36). Fără îndoială, aceasta i-a adus mîhnire. Cînd s-a apropiat de mormîntul prietenului său Lazăr care murise cu puţin timp înainte, „a izbucnit în lacrimi“ (Ioan 11:35).
31. Cum a arătat Isus că nu şi-a pierdut niciodată bucuria în ciuda multor lucruri jalnice?
31 Prin urmare Isus a avut ca şi noi motive să fie abătut. Dar a permis el ca prin aceasta să-i fie răpită fericirea pe care o avea datorită faptului că ştia că face lucrarea tatălui său? A încetat el de-a se mai bucura de ucenicii săi pe care-i instruia şi cu care a întreţinut comuniune timp de trei ani? Nu există nici un indiciu că el ar fi manifestat faţă de ei sau în prezenţa lor un spirit negativ, abătut. El a ştiut că „în mîna lui . . . [va] reuşi lucrul în care Iehova are plăcere“, şi că el va primi de la tatăl său cheile morţii şi ale hadesului şi că va îndrepta prin aceasta, în trecerea timpului, toate daunele care au fost cauzate prin păcat şi moarte (Isaia 53:10; Apocalips 1:18; 20:13).
32. (a) La ce concluzie ajungem dacă medităm asupra darurilor lui Dumnezeu? (b) Cum îi putem face bucurie lui Dumnezeu? (Psalm 149:4).
32 Toate acestea ne dau o mică privire de ansamblu în bunătatea lui Dumnezeu. Ne simţim mişcaţi astfel să-l imităm. Şi lucrul cel mai minunat este că dacă îl imităm putem fi fericiţi şi cînd mai tîrziu suferim necazuri. Prin ascultarea noastră faţă de Iehova îi putem aduce chiar bucurie (Psalm 149:4; Proverbe 27:11). Ne putem gîndi şi la faptul că odată va exista o viaţă în care nu va fi „nici doliu, nici ţipăt, nici durere“ (Apocalips 21:4).
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 89]
Dumnezeu ne-a dat frumoasele apusuri de soare parfumul florilor, gustul hranei şi capacitatea să de bucurăm de sunete — toate acestea pentru a ne îmbogăţi viaţa
[Legenda ilustraţiei de la pagina 92]
Rîmele prestează o muncă pe care nici un agricultor n-ar putea-o imita
