Capitolul 2

Dumnezeu — proprietarul generos

1, 2. Cum ar trebui să reacţionăm — ca „oaspeţi“ pe planeta noastră — dacă medităm la frumoasa noastră locuinţă?

SA PRESUPUNEM că te-ai găsi într-o călătorie de concediu şi ai căuta un adăpost potrivit. După ce ai parcurs o bună bucată de drum printr-o regiune izolată ajungi în faţa unei grădini splendide. Vezi o casă în ea şi te hotărăşti să întrebi dacă sînt camere libere. Spre surprinderea ta, la uşă atîrnă o tăbliţă cu următoarea inscripţie: „Bun venit! Simţiţi-vă ca acasă!“ Intri şi constaţi că este înzestrată cu tot ce este necesar pentru o locuinţă confortabilă: apă curgătoare, încălzire, lumină şi pe deasupra o cămară de alimente bine încărcată în care găseşti învitaţia: „Serviţi, vă rog!“ Cum ai reacţiona tu la aceasta? Ai spune tu: „E într-adevăr necrezut! Proprietarul acestei case trebuie să fie un om deosebit de prietenos şi generos?

² Acest exemplu ilustrează bine poziţia omului faţă de Dumnezeu, creatorul pămîntului. Observă cum creatorul — asemenea unui proprietar generos — s-a îngrijit pentru locuitorii aşezării noastre, pămîntul.

3, 4. Ce măsuri au fost luate în frumoasa noastră locuinţă în ce priveşte lumina, căldura şi energia?

³ O locuinţă bună are lămpi, şi anume, de obicei în tavan, de asemenea şi o lumină blîndă de noapte, pentru ca locatarii ei să nu fie în întuneric total în timpul nopţii. Pămîntului îi stă la dispoziţie ca sursă principală de lumină, soarele, iar spre „dominarea nopţii“, lumina blîndă a lunii (Geneza 1:14–18).

⁴ O casă dispune de o sursă de energie pentru încălzire şi funcţionarea aparatelor casnice. Pămîntul are  soarele ca sursă de energie. Soarele aprovizionează pămîntul nu numai cu energia care poate fi utilizată de către oameni şi plante, ci a contribuit în decursul secolelor şi la formarea unei uriaşe rezerve de combustibil. Este vorba, mai ales, de combustibili fosili cum e cărbunele şi ţiţeiul. Acestea sînt depozitate ca într-o casă bine aprovizionată în „pivniţa“ pămîntului, putînd fi folosite după nevoie.

5. Ce alte lucruri care duc la confortul şi bucuria noastră, zac în „privinţa“ „casei“ noastre? (Iov 28:1–6).

⁵ In această „pivniţă“ creatorul a aşezat şi un mare stoc în rezerve de metale şi le-a dat oamenilor priceperea să găsească modalităţi de a le extrage din minereuri. Spre bucuria oamenilor, mai cu seamă a femeilor, el a mai depozitat în această „pivniţă“ giuvaeruri preţioase, dar şi substanţe chimice vitale.

6. (a) Cum mărturiseşte „sistemul de canalizare“ al aşezării noastre, pămîntul, despre un creator care se îngrijeşte de noi? (b) Compară dealurile şi munţii creaţi de Dumnezeu, cu grămezile de sedimente ale omului? (Psalm 104:10, 11).

⁶ O casă are nevoie şi de o bună canalizare. „Sistemul de canalizare“ al aşezării noastre pămînteşti este o minune. Să presupunem că omul ar putea face un munte îngrămădind pietre şi nisip. S-ar putea aştepta aceia care trăiesc pe el să primească apă curată, rece şi proaspătă din izvoare din coasta muntelui? In preajma minelor vedem munţi de sedimente. Ele sînt în peisaj, pur şi simplu, pete neplăcute în peisaj. Să observăm principiile minunate ale artei înginereşti care joacă un rol în complicatul sistem de canale şi presiuni ce domnesc în adînc şi care facilitează pămîntului să aibă chiar şi în munţii înalţi, o rezervă de apă. Si acolo unde plouă puţin, sau chiar deloc, ca de exemplu în Sahara, există locuri unde trebuie să sapi doar cîţiva metri în adîncime ca să dai de apă.

7. In ce măsură a pardosit creatorul aşezarea noastră cu un „covor“ care se poate „repara“ de la sine?

⁷ La fel ca în multe locuinţe bune, care din motive estetice şi confort, au podelele acoperite cu covoare, şi creatorul pămîntului l-a „pardosit“ cu o cuvertură de plante, de flori şi păduri. Chiar printr-o cît de neînsemnată transformare a peisajului, o regiune sălbatică se poate repede transforma într-un parc. Ţinuturile desfigurate prin activitatea omenească, se acoperă curînd de un covor de iarbă. Rîurile poluate se curăţă repede de la sine, dacă nu sînt poluate în continuare.

8. Ce prevedere şi grijă ne-a arătat generosul nostru „proprietar“ la înzestrarea „cămării“ aşezării noastre?

 ⁸ Aşa după cum într-o bună gospodărie se găseşte o cămară de alimente plină, şi în „cămările“ pămîntului se găsesc tot felul de alimente, pe cîmpii, în livezi şi chiar în mări. Ce înţelepciune a fost deci necesară ca în mări şi pe uscat să crească plante, ca să fie cereale, precum şi pomi fructiferi şi nuci, care în mod regulat şi din abundenţă să facă fructe de mii şi mii de ani, astfel ca animalele de uscat, insectele, animalele marine şi chiar omul să poată vieţui! Rezervele nu se termină niciodată şi pămîntul poate da şi mai multă recoltă ca să hrănească mulţi alţi oameni pînă cînd Dumnezeu declară că el este îndeajuns de plin (Geneza 1:28).

9. Ar putea oamenii să-şi atribuie lor înşişi onoarea pentru această frumoasă aşezare şi pentru lucrurile cu care este înzestrată? (Iov 38:4, 26, 27).

⁹ Cu siguranţă, nimeni dintre noi nu a avut vreo contribuţie la fundarea acestei frumoase locuinţe. Biblia ne spune că cerurile aparţin lui Dumnezeu, dar „pămîntul l-a dat fiilor oamenilor“ (Psalm 115:16). Locuinţa noastră, pămîntul, este aprovizionată atît de bine cu tot ce este necesar pentru a ne bucura de viaţă, încît trebuie ca cineva să fi întreprins pregătiri bine chibzuite. Şi toate acestea ne-au fost dăruite în mod gratuit! Ce dovadă convingătoare dorim să avem că există un creator, care nu este numai puternic şi înţelept, dar şi bun şi generos? El s-a adresat oarecum, tuturor „Poftiţi, serviţi-vă“, lăsînd ca „soarele său să răsară peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:45). Dacă n-ar fi prăpădit omul bogăţiile pămîntului sau n-ar fi abuzat de ele, oamenii din toate ţările s-ar putea bucura cu adevărat de viaţă, pe frumoasa noastră planetă.

10. Ce se poate spune, avînd in vedere expunerile de pînă acum, despre teoria că pămîntul ar fi venit în existenţă prin acţiunea conjugată a forţelor oarbe?

¹⁰ Faptul că secole de-a rîndul pămîntul a satisfăcut toate cerinţele omului, fără prea multă contribuţie din partea acestuia, trezeşte o serioasă îndoială asupra  teoriei că pămîntul ar fi venit în existentă prin colaborarea întîmplătoare a forţelor oarbe. Cum ar putea cineva, care este convins de această teorie, să explice faptul că pămîntul se îngrijeşte de mii şi mii de ani cu toate cele necesare, pentru toţi locuitorii lui, animalele şi oamenii? Pămîntul trădează finalitate şi planificare. Puterile oarbe nici nu pot produce ceva cu rost, şi nici nu pot planifica ceva (Ieremia 10:12).

11. Ce indiciu există pentru faptul că creaţiunea pămîntească nu este pur şi simplu un experiment — ceva trecător sau o jucărie în mîna creatorului? (Isaia 45:18).

¹¹ Amenajarea desăvîrşită a aşezării noastre terestre este desigur o dovadă convingătoare că el a fost creat, ba chiar mai mult, că a fost creat pentru un scop anume şi că nu este numai un experiment sau o jucărie în mîna unei fiinţe superioare. Şi el este alcătuit ca să dăinuiască veşnic. „[Pămîntul] nu va fi făcut să se clatine, timp nesfîrşit sau pentru totdeauna, a scris un psalmist inspirat. (Psalm 104:5).

12, 13. Care afirmaţie a lui Dumnezeu arată că creaţiunea terestră nu avea nevoie de nici o îmbunătăţire?

¹² Ceea ce spune Biblia despre pregătirea pămîntului  ca locuinţă pentru oameni, este în deplină armonie cu această concluzie privitoare la intenţia lui Dumnezeu cu pămîntul. Aflăm că după ce Dumnezeu a întreprins primii paşi în ce priveşte crearea şi pregătirea pămîntului, şi-a desemnat creaţiunea sa ca „bună“. Cînd şi-a terminat pe deplin lucrarea, el o desemnează ca „foarte bună“ (Geneza 1:4, 10, 12, 18, 21, 25, 31). Această declaraţie a lui Dumnezeu înseamnă că lucrarea sa a fost desăvîrşită şi a corespuns pe deplin scopului său — atît de minunat încît a depăşit capacitatea de imaginaţie a omului ’Psalm 145:3–5, 16.

 ¹³ Faptul că creaţiunea terestră a fost desemnată a fi „foarte bună“ mai înseamnă că Dumnezeu nu trebuia să intervină din timp în timp pentru a asigura ca pămîntul să producă cele necesare omului. Nu, ci cu cîteva mii de ani înainte el a folosit mult timp pentru a pregăti şi amenaja planeta noastră pentru a împlini în toate timpurile scopul său. Acesta este un semn al marii înţelepciuni a creatorului. In ce fel?

PREVEDEREA LUI DUMNEZEU

14, 15. Cum a dovedit Dumnezeu o prevedere deosebită atunci cînd a creat pămîntul?

¹⁴ Acum să ne gîndim numai ce pricepere, ba chiar ce prevedere era necesasară, pentru a înzestra astfel pămîntul ca continuitatea vieţii să fie asigurată pentru totdeauna. Mai înainte ca omul să fi apărut pe faţa pămîntului, animalelor le erau asigurate de toate; era hrană din abundenţă în formă de plante. Apoi s-a spus primei perechi de oameni: „Inmulţiţi-vă şi umpleţi pămîntul“ (Geneza 1:28). Aceasta înseamnă că populaţia pămîntului se va ridica la miliarde. Chiar atunci pămîntul trebuia să fie în stare să întreţină viaţa vegetală, animală şi umană. Acesta a fost cazul pînă în ziua de azi, deşi milioane de hectare sînt lăsate în paragină şi multe regiuni au fost pustiite de oameni. Despre grija sublimă a lui Dumnezeu, un psalmist recunoscător a scris:

¹⁵ [Iehova] face să răsară iarbă verde pentru animale şi [determină] creşterea vegetaţiei spre folosul omenirii, pentru a face să iasă din pămînt hrană, şi vin care îmbucură inima omului muritor, pentru a-i face faţa să lucească de untdelemn şi pîine care întăreşte chiar inima omului muritor. Cît de multe sînt lucrările tale o Iehova! Pe toate tu le-ai făcut cu înţelepciune. Pămîntul este plin de produsele tale“ (Psalm 104:14, 15, 24).

16. Trebuie să ne temem că într-o bună zi pămîntul nu va mai putea produce suficientă hrană pentru toţi? (Psalm 65:9).

 ¹⁶ Cîtă hrană poate produce pămîntul? Directorul unei instituţii a Naţiunilor Unite (Office of Inter-Agency Affairs and Coordination) a spus că pămîntul ar putea hrăni cel puţin 38 miliarde de oameni (de nouă ori mai mult decît populaţia prezentă) dacă potenţialul lui economic ar fi utilizat pe deplin. Natural că aceasta ar presupune o colaborare internaţională mai bună decît cea din prezent.

DUMNEZEU VA ARUNCA AFARĂ PE „OASPEŢII“ CARE ABUZEAZĂ DE „CASA“ SA

17. Are cineva vreun motiv să-i impute lui Dumnezeu că el ar favoriza numai anumiţi oameni, de pildă pe închinătorii săi, cînd îi îndestulează cu bunuri materiale? (Psalm 36:7, 8).

¹⁷ In general, oamenii nu au niciun motiv să se plîngă, ci ar trebui mai degrabă să fie recunoscători pentru bogăţiile pămîntului. Ei nici nu-i pot reproşa lui Dumnezeu că ar fi fost părtinitor. Chiar şi aceia care nu i se închină, au tras folos din dărnicia sa. Apostolul Pavel a spus unei mulţimi de oameni din Listra (Asia Mică) închinători ai lui Zeus şi ai lui Hermes (Mercur): „In generaţiile trecute el [Dumnezeu] a lăsat toate naţiunile să umble pe căile lor, deşi fără îndoială nu s-a lăsat fără dovadă întrucît a făcut binele, trimiţînd ploi din cer şi timpuri roditoare şi v-a umplut inima de hrană şi veselie“ (Faptele Apostolilor 14:16, 17).

18. (a) Au fost oamenii în general recunoscători sau mulţumitori lui Dumnezeu pentru bunătatea pe care el le-a dovedit-o tuturor? (b) Cine este vinovat pentru faptul că toate aceste bunuri pe care le-a creat Dumnezeu, au fost împărţite atît de inechitabil?

¹⁸ Cu toate acestea oamenii au fost în general „oaspeţi“ nerecunoscători ai creatorului. Ei au umblat fără atenţie şi risipitori cu minunatele provizii ale pămîntului. Unii în lăcomia lor, au acaparat pămînt şi hrană pentru ei. Aceşti oameni lacomi, au luat  puţin în seamă pe „ceilalţi oaspeţi“ de pe pămînt. Aşa multor oameni le-au fost răpite lucrurile necesare. Lăcomia a fost şi cauza războaielor crude şi pustiitoare (compară Iacov 4:1, 2).

19, 20. (a) Există speranţa ca omul să aducă din nou pămîntul în ordine pentru folosul tuturor? (b) De ce este logică presupunerea că Dumnezeu ca un bun „proprietar de casă“ va face astfel?

¹⁹ In această situaţie se ridică întrebarea dacă locuinţa noastră pămîntească va mai putea fi vreodată adusă în ordine. Din punctul de vedere omenesc, aceasta este imposibil. Referitor la aceasta regele Solomon a spus: „Ce este făcut strîmb, nu poate fi îndreptat, iar ce lipseşte este cu neputinţă să fie numărat“ (Ecleziastul 1:15). Totuşi Dumnezeu, ca un „proprietar“ bun, este interesat de „casa“ şi de „oaspeţii“ săi. Nu va da afară un „proprietar“ raţional pe oamenii care prejudiciază avuţia sa şi nu va restaura el din nou casa sa spre folosul oaspeţilor care au preţuire pentru ea? N-ar trebui să aşteptăm ca Dumnezeu să facă la fel? (Apocalips 11:18).

²⁰ Cum va restatornici Dumnezeu pămîntul, asupra căruia de secole a bîntuit abuzul? Are el intenţia să-l menţină apoi curat? Este posibil ca pămîntul să devină o locuinţă paradiziacă durabilă pentru oameni?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

După cum o casă înzestrată cu de toate mărturiseşte despre un proprietar înţelept şi generos. . .

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

. . . aşa şi pămîntul îmbelşugat mărturiseşte despre planul remarcabil al unui creator generos