Dumnezeu vine în ajutorul omenirii
Capitolul 6
Dumnezeu vine în ajutorul omenirii
1. Cum de putem fi convinşi de faptul că Dumnezeu va veni în ajutorul neamului omenesc?
IEHOVA DUMNEZEU poate rezolva într-un mod minunat probleme aparent irezolvabile în armonie cu demnitatea domniei sale universale. Iar dacă vedem apoi rezultatul, zicem: „Altfel problema n-ar fi putut să fie rezolvată atît de complet şi bine“ (Vezi Isaia 55:9). După cum arată Biblia, Dumnezeu a descoperit deja în vremea cînd suveranitatea domniei lui a fost infirmată, că ar veni în ajutorul neamului omenesc, căci el a anunţat: „Ea [sămînţa] îţi va zdrobi capul [lui Satan]“ (Geneza 3:15). In scurgerea timpului, Dumnezeu va arăta oamenilor cum îşi realizează planul său.
2, 3. (a) Cine a fost desemnat de Iehova Dumnezeu să fie „sămînţa“ promisă? (b) Din ce motive era de aşteptat ca tocmai el să fie?
2 Cine a fost destinat de Dumnezeu să fie „sămînţa“ care în cele din urmă va zdrobi capul lui Satan? Fiul unic conceput al lui Iehova! El a fost ales să aibă contribuţia principală la clarificarea chestiunii de discuţie referitoare la legitimitatea şi dreptatea domniei lui Iehova. De ce tocmai această înaltă personalitate care a stat atît de aproape de Iehova? Ei bine, cînd Satan şi-a aruncat chestiunea lui de discuţie, el a tras la îndoială loialitatea tuturor persoanelor din univers şi loialitatea acestui fiu al lui Dumnezeu. In realitate, îndoiala în ce priveşte loialitatea s-a îndreptat mai mult împotriva lui decît împotriva oricărei alte creaturi din univers, fiindcă el era cel mai însemnat fiu al lui Iehova şi ocupa poziţia a doua în rang în univers. El colaborase cu Dumnezeu la crearea universului (Coloseni 1:15–17). Un provocator al lui Dumnezeu putea spune cu uşurinţă: „De la el s-ar putea aştepta mai mult decît de la oricare altă creatură ca să servească credincios lui Dumnezeu“. Prin urmare, acest puternic fiu al lui Dumnezeu a ajuns în discuţie prin provocarea lui Satan.
3 In afară de aceasta, acest fiu a zis, după cum spune Proverbe capitolul opt, în calitate de înţelepciune personificată, următoarele despre lucrările de creare ale lui Dumnezeu: „Lucrurile care-mi erau dragi au fost la fiii oamenilor“ (Versetul 31). El a iubit foarte mult omenirea. Astfel, el a primit cu bucurie misiunea de a justifica pe Tatăl său, în principal din loialitate faţă de el, dar şi din dragoste faţă de omenire.
4. Pentru ce nu putea ignora Dumnezeu păcatul şi să-l lase nepedepsit?
4 Putea Dumnezeu în dragostea lui faţă de omenire să scuze răul pe care Satan l-a adus împreună cu Adam? Putea spune Dumnezeu unui păcătos: „Te pot suferi bine şi voi fi îndurător. Voi trece pur şi simplu păcatele tale.“? In concordanţă cu simţul său pentru justiţie şi dreptate, el nu putea ignora păcatul şi să-l lase nepedepsit. Dacă ar fi făcut acest lucru, atunci şi-ar fi subminat baza domniei lui (Psalm 89:14).
5. Care este rezultatul cînd un guvern scuză nelegiuirea şi dă frîu liber călcărilor de lege?
5 Noi avem astăzi un exemplu în unele naţiuni ale pămîntului, care ne arată la ce se ajunge cînd se procedează prea blînd cu încălcările de lege şi se scuză oarecum nelegiuirea. In multe cazuri s-a procedat prea îngăduitor şi nu s-a înaintat destul de energic împotriva răufăcătorilor. S-a dat frîu liber crimelor. Urmarea este că mulţi oameni şi-au pierdut încrederea lor în guvern şi că în final toate se vor nărui. Domnitorul universului nu va permite ca aceasta să se întîmple cu legile lui.
6. Cum au exprimat profetul Habacuc şi apostolul Pavel că Dumnezeu nu trece cu vederea păcatele?
6 De aceea, Iehova nu poate trece cu vedere păcatele. Ca suveran al universului el are răspundere să menţină în univers justiţia şi ordinea. „Dumnezeu nu se lasă batjocorit“ (Galateni 6:7). In Habacuc 1:13 se spune despre Iehova: „Tu nu poţi privi neplăcerea. Pentru ce te uiţi tu la cel ce procedează necredincios?“ Iehova permite răul pentru un scop bun şi numai pentru o perioadă de vreme relativ scurtă. Calea pe care a prevăzut-o Dumnezeu este în realitate singura cale pe care el poate ajuta într-adevăr omenirea.
O PROBLEMĂ JUDECĂTOREASCĂ
7. (a) Cum „a vîndut“ Adam omenirea în sclavia păcatului şi a morţii? (b) Cum este exprimată în Psalm 49:6–9 starea lipsită de ajutor a omului în străduinţa lui de a se elibera?
7 Adam îşi vînduse urmaşii săi de viitor, fără aprobarea lor, în sclavia păcatului şi a morţii. Preţul pentru această vînzare a constat în faptul că el a procedat în mod egoist după voia lui proprie şi s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu Romani 7:14). Starea lipsită de ajutor în care se găseşte omul în străduinţa lui de a se elibera din sclavia morţii se relevă în Psalmul 49, versetele 6–9: „Cît despre cei ce se încred în mijloacele lor de subzistenţă şi se fălesc necontenit cu belşugul bogăţiei lor: Nici unul dintre ei nu poate răscumpăra în vreun fel pe un frate şi nici să de-a lui Dumnezeu pretul de răscumpărare pentru el (şi preţul de răscumpărare el sufletelor lor este atît de scump încît a încetat pe timp nelimitat), ca el să continue să trăiască la nesfîrşit şi să nu vadă groapa“. Preţul era prea mare, nici un om nu-l putea plăti. De la oamenii imperfecţi nu era de aşteptat „pe timp nelimitat“ nici o eliberare; nu exista nici un motiv de speranţă. Dacă omul trebuia să fie eliberat vreodată aceasta trebuia să se întîmple numai prin intervenţiile lui Dumnezeu şi prin măsurile pe care le-a luat el pentru aceasta (compară Psalm 79:9).
8, 9. Ce trebuia să facă Iehova Dumnezeu dacă voia să-şi păstreze demnitatea şi dreptatea domniei lui?
8 Pentru a putea fi în relaţii cu persoanele care s-au născut în păcat, chiar dacă ele însele nu s-au făcut vinovate cu nimic, Dumnezeu trebuia să aibă o bază judecătorească (Psalmul 51:5; Romani 5:12). In caz contrar, toţi oamenii ar fi trebuit să moară pentru totdeauna, deoarece legea lui Dumnezeu pretinde că păcătoşii trebuie să fie înlăturaţi din univers. Numai prin jertfa unui alt om, a unui om perfect, putea fi plătit preţul „scump,“ pentru a răscumpăra ceea ce pierduse Adam (1 Timotei 2:5, 6).
9 Prin urmare, Iehova avea nevoie de cineva — o persoană a cărei jertfire să constituie baza judiciară —, prin care să poată proceda. Exact aşa după cum un guvern omenesc nu poate trata bine cu criminalii, aşa nici Iehova Dumnezeu nu putea avea relaţii cu oamenii păcătoşi dacă voia să-şi păstreze demnitatea, dreptatea şi legimitatea domniei sale.
10, 11. Cum îşi dovedeşte Dumnezeu prin faptul că iartă păcatele şi îndreptăţeşte pe oameni (a) dreptatea sa proprie şi (b) caracterul condamnabil al păcatului, precum şi propria lui îndurare?
10 Totuşi, prin faptul că Iehova a procurat o bază judiciară, el îşi putea dovedi legitimitatea domniei lui universale şi putea face de cunoscut caracterul atît de condamnabil al păcatului. In acelaşi timp, el putea dovedi omului îndurare. Apostolul Pavel explică aceasta în felul următor:
11 „Căci toţi au păcătuit şi nu ajung slava lui Dumnezeu. Şi ca dar liber sînt îndreptăţiţi prin bunătatea lui nemeritată, datorită izbăvirii prin preţul de răscumpărare plătit de Isus Christos. Pe el Dumnezeu l-a pus să fie o jertfă de ispăşire prin credinţa în sîngele lui. El a făcut aceasta pentru a–şi pune în lumină propria lui dreptate, căci el a iertat păcatele înfăptuite în trecut, în timp ce Dumnezeu a exercitat trecere cu vederea pentru a–şi pune la lumină propria lui dreptate în perioada de timp de acum, ca el să fie drept chiar dacă îndreptăţeşte pe oamenii care cred în Isus“ (Romani 3:23–26).
12. In faţa căror probleme stă cineva care dovedeşte îndurare unui „nedorit“ şi vrea să-l accepte pe respectivul în familia sa?
12 Noi am putea ilustra cu ajutorul unui exemplu din justiţia anglo-americană că modul de procedare al lui Dumnezeu este raţional şi legal. Să presupunem că un om, tată de familie, care are o familie cinstită, cuviincioasă şi ascultătoare, ştie despre un bărbat tînăr care ispăşeşte o pedeapsă grea de închisoare. Acest bărbat tînăr a ajuns într-o societate rea şi apoi a luat-o pe căi greşite. Totuşi, bărbatul crede că el îl poate ajuta pe deţinut şi, în cele din urmă, că îl va reîncadra în societate. Avînd consideraţie pentru sine însuşi şi pentru familia lui cuviincioasă şi reputată, el nu-l poate accepta pe bărbatul tînăr imediat în locuinţa lui şi să-i permită să aibă contact în această împrejurare cu familia sa. Dar ce poate face el totuşi pentru a-i ajuta?
13. Ce măsuri ar putea lua un bărbat dacă ar voi să primească un tînăr ca un membru onorabil al familiei sale pe o cale legală?
13 El l-ar putea ruga pe un prieten să plătească pedeapsa pentru ca altfel să poată fi ridicată de deasupra deţinutului şi să-i facă propunerea să i-l încredinţeze în faţă. După reîncradarea în societate, printr-o instruire şi educaţie corectă, prietenul l-ar putea reda pe tînăr tatălui de familie, şi acesta ar putea apoi să fie acceptat ca un membru cuvincios şi onorabil al familiei. In acest mod, ar fi îndeplinite toate cerinţele judiciare. Tatăl familie ar fi procedat întru totul legitim şi drept, iar tînărului i-ar fi fost dovedită îndurare.
14. Pe ce bază împacă Dumnezeu familia omenească cu sine?
14 La fel se prezintă lucrurile cu Dumnezeu. El întreţine relaţii cu familia omenească prin fiul său Isus Christos care oficiază ca împuternicitul său. Cine recunoaşte ascultător instituţia lui Dumnezeu primeşte o situaţie legală în faţa lui. El este eliberat şi împăcat cu Dumnezeu sau adus în armonie cu el (Coloseni 1:13, 14, 20). El ajunge într-o relaţie personală cu el şi îl poate numi „tată“ (Matei 6:9).
FIUL LUI DUMNEZEU VINE PE PĂMÎNT
15. Pentru ce a trebuit să fie trimis Fiul lui Dumnezeu pe pămînt?
15 Fiul lui Dumnezeu a fost deci trimis pe pămînt ca să se nască ca om. Prin aceasta el şi-a putut dovedi integritatea lui aici pe pămînt unde a fost stîrnită chestiunea de discuţie. El putea produce şi preţul de răscumpărare pentru omenire. Deoarece a fost născut printr-o minune din fecioara Maria, el a fost un fiu uman al lui Dumnezeu (Galateni 4:4).
16. (a) Cum de Isus s-a născut ca un copil perfect deşi a avut o mamă imperfectă? (b) Din ce motiv Isus a avut nevoie atît ca copil cît şi mai tîrziu de o ocrotire deosebită?
16 Acest fiu a fost născut, cei drept, de o familie imperfectă, dar el însuşi a fost perfect şi fără pată. Viaţa lui perfectă a fost transpusă din domeniul ceresc spiritual în uterul matern al Mariei. Îngerul Gabriel vestise Mariei: „Spiritul sfînt va veni peste tine şi forţa Celui Suprem te va umbri. De aceea şi născutul sfînt se va numi Fiul lui Dumnezeu“. (Luca 1:35). Spiritul sfînt al lui Dumnezeu a ocrotit-o pe Maria pentru ca Isus Christos să se poată naşte ca un copil perfect. Satan Diavolul ar fi nimicit, fireşte, cu plăcere pe acest Fiu sau i-ar fi cauzat prejudicii înainte de-a veni pe lume. Să ne gîndim numai la străduinţele de mai tîrziu de a-l ucide pe Isus, străduinţe despre care citim în Matei 2:7–16; Luca 4:28–30.
17. Cum arată Biblia că Isus şi-a păstrat perfecţiunea pînă la moarte?
17 Isus a rămas perfect în decursul întregii lui vieţi pămînteşti. El era „loial, fără vină, nepătat şi despărţit de păcătoşi“ (Evrei 7:26). Prin modul de viaţă a lui Isus pe pămînt problema integrităţii faţă de Dumnezeu a fost clarificată desăvîrşit şi pe deplin deasupra oricărei îndoieli. Isus a zis înainte de moartea sa de jertfă: „Domnitorul lumii vine. Şi el nu se poate atinge de mine“ (Ioan 14:30). „Acum are loc judecata asupra lumii acesteia; acum domnitorul acestei lumi [Diavolul] este aruncat afară“ (Ioan 12:31; 2 Corinteni 4:4). Satan n-a reuşit nici măcar o singură dată să-l determine pe Isus să cedeze sub presiune. De aceea el nu se putea atinge de Isus, el nu-i putea imputa nimic lui. Isus ‘a biruit lumea’, prin faptul că nu a acceptat să cadă în păcat (Ioan 16:33; 8:44).
18. (a) Din ce motiv dreptatea pe care Isus a avut-o ca om n-a fost un dar? (b) De ce îndreptăţirea oricărui alt membru al familiei umane este un dar gratuit?
18 Apostolul Pavel a zis despre Isus: „El [a învăţat] ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit; şi după ce fusese făcut perfect, a fost responsabil pentru mîntuirea veşnică a tuturor celor ce-l ascultă“ (Evrei 5:8, 9). Christos a fost îndreptăţit deci la sfîrşitul vieţii lui pămînteşti pe baza meritelor lui proprii de către Dumnezeu. El a fost înviat la viaţă în spirit şi ‘îndreptăţit în spirit’ (1 Timotei 3:16). El a fost potrivit să servească ca mare preot perfect în favoarea omenirii şi a şi fost instituit în această calitate în cer. Dumnezeu nu trebuia să-i atribuie lui Christos dreptatea ca un dar în calitate de om fără păcat. El şi-a păstrat dreptatea în faţa lui Dumnezeu de la început pînă la sfîrşit. Din acest motiv, jertfa lui Isus a fost perfectă şi a putut servi ca bază pentru îndreptăţirea altor oameni. Dacă sînt îndreptăţiţi şi alţii, aceasta nu se datorează dreptăţii lor proprii, ci este numai pe baza jertfei ispăşitoare a lui Isus Christos. In acest caz, este vorba în realitate de un dar care le este acordat (Romani 5:17).
19. Ce funcţie ocupă Isus faţă de cei care doresc să-i servească lui Dumnezeu?
19 Pe baza vieţii lui credincioase, Isus este împuternicit să devină avocatul tuturor celor ce doresc să servească pe Dumnezeu. Apostolul Ioan a scris: „Dacă cineva comite un păcat, avem la Tatăl un ajutor [un avocat], pe Isus Christos, un drept. Şi el este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 2:1, 2). El este desemnat şi ca „mijlocitor între Dumnezeu şi oameni“ (1 Timotei 2:5). Diavolul s-a străduit din vremea lui Abel, fiul lui Adam, să găsească greşeli la servii lui Dumnezeu. Satan este desemnat ca „acuzatorul fraţilor noştri“, „care zi şi noapte îi acuză înaintea Dumnezeului nostru“ (Apocalips 12:10).
20. Ce face Isus ca avocat şi mijlocitor pentru servii săi?
20 În acest caz de judecată, Isus Christos intervine deci ca un avocat înaintea lui Dumnezeu. Cînd servii credincioşi ai lui Dumnezeu fac o greşeală, adică comit un păcat, Isus judecătorul, prezintă în faţă lui Dumnezeu dovezile care spun că ei nu merită pedeapsa cu moartea — că jertfa lui de ispăşire acoperă greşelile şi păcatele lor. El arată că ei au, în ciuda imperfecţiunilor lor, intenţia să facă ce este drept (Romani 7:15–19). El atrage atenţia la faptele lor de credinţă şi la aceea că ei invocă într-o căinţă sinceră pe Dumnezeu cînd păcătuiesc (Evrei 6:10). Ei fac toate acestea pe baza jertfei lui Isus (Ioan 16:23). Iar Dumnezeu acceptă intervenţia lui Isus pentru ei.
CUM OBŢINE ISUS „COPII“
21. (a) Cum a putut Isus ca un singur om să-şi dea sufletul său „ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“? (b) Din ce motiv el este cunoscut ca cel „din urmă Adam“?
21 Cînd Isus a trăit ca om pe pămînt el a fost în măsură să întemeieze pe cale naturală o familie. Totuşi el n-a făcut acest lucru; el n-a făcut uz de capacitatea lui de reproducere. Aceasta a fost o parte componentă a jertfei lui. El însuşi a zis: „Fiul omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea sufletul său ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). Isus a devenit de aceea „ultimul Adam“. Adam a produs o familie imperfectă cu caractere rele. Isus produce o familie care se străduieşte să dobîndească o stare dreaptă. Fiecare persoană în parte poate ieşi din familia lui Adam şi să fie produsă din nou pe baza dreptăţii lui Isus Christos. Dacă îmbracă noua personalitate, ei pot purta şi „chipul său“. Ei pot fi curăţiţi ca fiii celui „din urmă Adam (1 Corinteni 15:45, 49).
22. (a) Cum arată Isaia 53:10, calea pe care Isus primeşte copii? (b) Îi va păstra Isus pe aceşti copii pentru totdeauna sau ce va face el?
22 Profetul Isaia descrie sub inspiraţie cîteva din suferinţele lui Christos şi zice apoi către Iehova: „Cînd tu vrei să pui sufletul lui ca o jertfă de vină, el va vedea urmaşi“ (Isaia 53:10). Christos nu–şi primeşte urmaşii pe o cale naturală. Totuşi în calitate de „tată veşnic“ el produce într-un mod pe care-l descrie Isaia o familie cu caracterele lui, fiindcă Iehova a pus „sufletul său ca o jertfă de vină“ pentru omenire (Isaia 9:6). N-ar trebui totuşi să uităm că Isus Christos va preda lui Iehova Dumnezeu, „Tatăl căruia orice familie din cer şi de pe pămînt îşi datoreşte numele“, omenirea izbăvită şi reabilitată după ce o va fi adus la perfecţiune umană (Efeseni 3:14, 15; 1 Corinteni 15:27, 28).
PREŢUL DE RĂSCUMPĂRARE COMPENSEAZĂ PĂCATUL
23. Cum de se poate spune că preţul de răscumpărare procurat prin Isus compensează păcatul?
23 În concluzie, putem spune că preţul de răscumpărare care a fost procurat prin Fiul lui Dumnezeu compensează păcatul lui Adam. Păcatul lui Adam a doborît la pămînt pe orice om. Preţul de răscumpărare nu salvează fireşte fiecare suflet omenesc în parte. Dar el compensează efectele păcatului moştenit. In ce fel? Oricine care doreşte să fie eliberat de păcat şi imperfecţiune, poate deveni liber de acestea şi pe deplin curat. Chiar şi cei care sînt sculaţi din morţi vor primi ocazia să tragă folos din preţul de răscumpărare (Faptele Apostolilor 24:15). Numai persoanele care nu doresc domnia lui Iehova ‘nu vor dobîndi viaţă. Ele nici nu iubesc dreptatea şi nici nu urăsc fărădelegea. Aceştia se judecă pe ei însuşi adăugînd astfel la păcatele lor ereditare păcatele săvîrşite de ei intenţionat (Ioan 3:17–21, 36).
24. (a) Va lăsa răscoala lui Adam în final vreo urmă? (b) Vor lăsa vreo urmă durabilă în univers străduinţele lui Satan?
24 Prin jertfa de ispăşire a lui Christos, a cărui valoare se va întoarce în folosul nostru prin domnia împărăţiei lui, va fi deci compensat pe deplin ceea ce-a făcut Adam. Ultimul duşman, [moartea] care a venit asupra omenirii prin păcatul lui Adam), va fi nimicit. Apoi cînd moartea nu va mai fi, tot ceea ce a făcut Adam — tot cea adus el asupra omenirii — nu va mai fi. Păcatul lui Adam nu va mai lăsa nici o urmă (1 Corinteni 15:26, 55–57). Nici păcatul Diavolului nu va lăsa vreo urmă, căci Biblia zice: „In acest scop a fost descoperit Fiul lui Dumnezeu, adică pentru a sfărîma lucrările Diavolului“ (1 Ioan 3:8). Străduinţele lui Satan vor fi fost cu totul zadarnice, da, el nu va mai fi atunci în viaţă. Umbra pe care a aruncat-o asupra numelui lui Dumnezeu va fi înlăturată total. Numele lui Dumnezeu va fi justificat deplin pentru toate veşniciile, iar aceia care sprijinesc suveranitatea lui Dumnezeu vor fi în viaţă spre lauda lui (Psalm 150).
25. Cum ar trebui să reacţionăm dacă aflăm ce-a făcut Dumnezeu pentru a veni în ajutorul omenirii?
25 Ce bunătate iubitoare din partea lui Dumnezeu! Şi ce dragoste din partea domnului Isus Christos! Putem exclama împreună cu apostolul Pavel: „O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile lui şi cît de neumblate căile lui!“ (Romani 11:33). Indiferent ce-ar mai putea face lumea pentru a semăna îndoială şi a ne distruge credinţa, putem exclama cu toată preţuirea: „Acestui Dumnezeu merită să-i fim predaţi de deplin şi să-i servim“ (Vezi Filipeni 3:8, 9).
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 69]
Inainte ca un proprietar să primească în familia lui pe un tînăr străin care a dat greş în viaţă, el va avea dorinţa ca problemele acestuia să fie aduse în ordine
[Legenda ilustraţiei de la pagina 74]
Tu te-ai născut ca urmaş al păcătosului Adam. . .
[Legenda ilustraţiei de la pagina 75]
. . . dar îţi poţi alege pe Isus ca „Tată veşnic“ al tău
