Capitolul 7

Izvorul şi susţinătorul vieţii

1. Ce întrebări se ridică cînd ne gîndim să ni-l alegem de dumnezeu pe Iehova?

IEHOVA DUMNEZEU a făcut o pregătire de eliberare a oamenilor din păcat şi imperfecţiune. Dar poate el şi să ţină oamenii în viaţă? Putem avea într-adevăr siguranţa că cel ce şi-l alege de dumnezeu pe Iehova, poate trăi veşnic în sănătate şi fericire?

2. Are Dumnezeu, care a creat universul, şi capacitatea să-l ţină veşnic în fiinţă?

² Deoarece Dumnezeu a fost în stare să creeze pămîntul, el este în stare şi să-l păstreze în fiinţă. La nevoie, el poate reînnoi rapid energia soarelui. El a creat „racheta“ noastră, Pămîntul, în aşa fel încît să se poată autoaproviziona; ea îşi poate revalorifica deşeurile şi–şi poate înnoi încontinuu suprafaţa. Dacă pădurile şi rîurile sînt lăsate în voia sorţii, ele se regenerează în scurt timp, îndreptînd orice prejudiciu adus de om.

3, 4. (a) Contrazic cuvintele regelui Solomon din Ecleziast 1:4, concepţia că omul poate trăi veşnic? Explică. (b) Cum arată concluzia lui Solomon şi cuvintele lui Isus că viaţa noastră în această lume dificilă nu trebuie să fie zadarnică sau fără speranţă?

³ Cum stau lucrurile cu omul pe pămînt? Regele Solomon, care a făcut observaţii amănunţite asupra  vieţii, a zis: „O generaţie se duce, o generaţie vine; dar pămîntul rămîne chiar pe timp nelimitat“ (Ecleziastul 1:4; 1 Corinteni 7:31). Solomon n-a vrut să spună cu aceasta că lucrurile se vor petrece întotdeauna aşa cu generaţiile umane. El a vorbit despre inutilitatea vieţii în sistemul prezent de lucruri, în care moartea domneşte ca rege. Cine citeşte cartea Ecleziastul va constata că Solomon a dat sfaturi înţelepte asupra vieţii de acum. În esenţă, el a zis că noi n-ar trebui să ne punem speranţa în sistemul mondial din prezent şi în ademenirile şi vederile lui.

⁴ După ce Solomon descrisese starea prezentă a omenirii, el a relatat despre rezultatele cercetărilor lui şi a scris: „Finalul chestiunii după ce s-au audiat toate este: Teme-te de adevăratul Dumnezeu şi ţine poruncile lui. Căci aceasta este toată datoria omului“ (Ecleziast 12:13). Isus, care a fost mai mare ca Solomon, a declarat: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică, ca ei să-şi însuşească neîntrerupt cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel care l-ai trimis tu, Isus Christos“ (Ioan 17:3).

5, 6. (a) Cum de este posibil ca oamenii să poată trăi veşnic? (b) Ce indicii prezente în alcătuirea omului dovedesc că există un creator viu, care are o intenţie bună cu noi?

⁵ Nu va fi plăcut să poţi întreţine comuniune cu prietenii dragi şi rudele, fără a fi nevoit să te temi că–i vei pierde prin moarte? Este posibil acest lucru?

⁶ Nu este numai posibil — este absolut sigur, căci „Iehova . . . este în adevăr Dumnezeu. El este viul Dumnezeu şi rege pe timp nelimitat“ (Ieremia 10:10). Moise a menţionat veşnicia lui Dumnezeu într-o rugăciune. El a zis: Din timp nelimitat pînă în timp nelimitat tu eşti Dumnezeu“ (Psalm 90:2). Dumnezeu, care trăieşte veşnic, poate produce şi menţine pentru totdeauna viaţa. Faptul că oamenii au putere de imaginaţie, simţul frumosului, bunătate, dragoste şi alte  impulsuri sentimentale, dovedeşte că există un creator viu, care are o intenţie bună cu omenirea. Intr-o lume unde domnesc întîmplarea sau forţele oarbe, sentimentele n-ar avea loc. Nu, viaţa trebuie să aibă o sursă vie.

„GENERAŢIA SPONTANĂ“ O CONCLUZIE ERONATĂ

7, 8. Cum a dovedit Louis Pasteur că viaţa nu poate lua naştere de la sine din materia neînsufleţită?

⁷ În anul 1864, cunoscutul savant Louis Pasteur, căruia medicina şi chirurgia îi datorează multe, a zis în timpul unei expuneri la Sorbona, renumita universitate pariziană:

⁸ „Domnilor, aş vrea să mă refer la acest lichid [steril] şi să vă spun: Am luat aceste picături de apă din imensitatea creaţiunii, şi el este plin de elemente propice pentru dezvoltarea formelor de viaţă inferioare. Am aşteptat, am observat cu atenţie, l-am consultat şi m-am milogit la el, da de va repeta frumosul act al celei dintîi creaţii. Dar este mut — mut ca de la începutul acestui experiment de mai mulţi ani; este fără glas fiindcă l-am ţinut departe de singurul lucru pe care omul nu-l poate produce — de germenii din aer —, viaţa, căci viaţa este un germen, şi un germen este viaţă. Învăţătura generaţiei spontane nu se va reface niciodată din lovitura de moarte pe care i-a dat-o acest experiment simplu“.

9. Cum arată oamenii de ştiinţă şi alte persoane că şi astăzi mai au încredere în descoperirea lui Pasteur?

⁹ Această explicaţie a fost dată înainte cu peste o sută de ani şi ea mai e valabilă şi astăzi. Pînă acum nici un savant n-a fost în măsură să creeze spontan viaţă din materie care înainte nu trăia. În realitate, medicii, stomatologii, chirugii şi savanţii se încred în experimentul lui Pasteur. Ei îşi sterilizează instrumentele  de chirurgie şi celelalte instrumente întrebuinţate în spitale; ei pasteurizează laptele şi sterilizează apa, ca să nu existe germeni care să producă infectare sau inflamare. De ce folos ar mai fi sterilizarea dacă viaţa s-ar putea naşte într-un mediu steril? Cîte milioane ar mai cheltui lumea pentru procedeele de lucru, dacă s-ar descoperi că ele ar fi ineficace şi nesigure?

10. (a) Cu ce cuvinte ne face atenţi Biblia la izvorul vieţii? (b) Ce face cel ce întreabă de cine a fost creat Dumnezeu?

¹⁰ Prin urmare toate lucrurile arată spre un izvor al vieţii, care este el însuşi viu. Biblia zice despre Iehova Dumnezeu: „La tine este izvorul vieţii“ (Psalm 36:9). Cineva poate întreba acum: „Dacă pentru naşterea vieţii trebuie să existe mai înainte viaţă, cine l-a creat atunci pe Dumnezeu?“ Dar prin aceasta se împinge pur şi simplu, la o parte răspunsul — se ocoleşte întrebarea. Persoanele care pun această întrebare, sînt neconsecvente, deoarece lor, după cît se pare, nu le vine greu să creadă că materia neînsufleţită a existat dintotdeauna.

 UN CREATOR INFINIT

11, 12. Ce arată că nu ne putem aştepta să-l cuprindem pe deplin cu mintea pe creatorul nostru maiestuos? (Isaia 40:18, 22).

¹¹ Desigur, nu putem aştepta că creatorul universului uriaş să poată fi înţeles pe deplin de creaturile sale (Romani 11:34). Cu toate acestea în ştiinţă şi în matematică se cunoaşte naţiunea de „infinit“. Ne putem imagina spaţiul infinit. Şi, după cum spune astronomii, e posibil ca universul să fie infinit, nemărginit. Cu cît pot privi mai departe cu telescoapele lor, cu atît descoperă mai multe galaxii.

¹² Dacă mergem în cealaltă direcţie, îndreptîndu-ne spre infinitul mic, constatăm că fizicienii încă tot n-au descoperit cea mai mică particulă. Cînd a fost descoperit atomul, totul părea să fie foarte simplu: Atomul era particula indivizibilă, aşa au crezut oamenii de ştiinţă. Experiemente în legătură cu atomul au scos însă la iveală că teoria lor era o concluzie eronată. Lista particulelor sau a particulelor probabile din care se compune atomul a ajuns deja considerabil de lungă şi pînă acum nu se prevede vreun capăt.

13. Ce putem crede cu privire la propria noastră existenţă, dacă recunoaştem cuvintele din Deuteronom 32:40?

¹³ Să nu ne putem imagina oare, un dumnezeu care n-a avut început — care a existat dintotdeauna? Aceasta o spune Dumnezeu despre sine însuşi (Deuteronom 32:40; Romani 16:26). Dacă recunoaştem această explicaţie despre Dumnezeu, atunci putem crede că el este în stare să dea viaţă persoanelor care ascultă de el şi să susţină această viaţă chiar pentru totdeauna.

CIRCUITELE PĂMÎNTULUI SPRE FOLOSUL OMULUI

14. Ce întrebare se ridică referitor la viată noastră, atunci cînd observăm în jurul nostru degenerare şi moarte?

¹⁴ Unele persoane pun întrebarea: „Cum se face că toate formele de viaţă înclină spre degenerare — că celulele şi ţesuturile mor, aşa încît se instalează procesul  de îmbătrînire, care duce în final la moarte? Nu va fi aceasta cazul întotdeauna la oameni?“ Să vedem.

15. Cum ar arăta pămîntul dacă nimic nu s-ar descompune, nu s-ar degrada sau nu şi-ar schimba structura?

¹⁵ Tot ce-i fizic pe pămînt înclină să degenereze în scurgerea timpului. Piatra se sfarmă. Lemnul putrezeşte. Cum ar fi însă dacă vremea n-ar avea nici o influenţă asupra pietrei, lemnului şi altor materiale şi dacă substanţele organice nu s-ar descompune? Aceasta ar însemna că pămîntul ar fi steril. Atunci ar putea avea loc numai puţine reacţii chimice sau chiar nici una. Sistemul nostru digestiv n-ar putea funcţiona cum trebuie, deoarece munca lui se bazează pe procese chimice şi pe activitatea bacteriilor cu ajutorul cărora hrana este concentrată şi asimilată. Cu greu şi-ar putea desfăşura munca necesară, deoarece s-ar putea schimba prea puţin în structura lui. Chiar şi acum, anumite substanţe artificiale greu degradabile creează probleme la înlăturarea deşeurilor.

16. (a) Ce schimbări trebuie să se petreacă în materie, pentru ca viaţa pe pămînt să poată continua? (b) În ce fel se deosebeşte omul de animal în ce priveşte cauza morţii?

 ¹⁶ Pentru ca viaţa pe pămînt să poată continua, trebuie, prin urmare, să existe modificări în substanţele organice şi anorganice. Circuitul naşterii şi al morţii a fost prevăzut iniţial pentru toate formele de viaţă de pe pămînt, cu excepţia omului. De ce cu excepţia omului? Fiindcă omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Numai oamenii pot fi desemnaţi ca „fii“ respectiv „fiice“ ai lui Dumnezeu, dar nu şi animalele. Nu despre animal, ci despre om se spune că ‘prin păcat a venit moartea’ (Geneza 1:27; Romani 5:12).

17, 18. Care sînt unele circuite indispensabile existenţei pe mai departe a vieţii pe pămînt?

¹⁷ Să observăm acum cîteva circuite. De pildă viaţa  vegetală responsabilă de producerea hranei pentru viaţa animală şi care este principala bază pentru întreaga viaţă de pe pămînt. Plantele pot face ceva ce animalele nu pot face. Ele îşi fabrică propria lor hrană, cu ajutorul luminii solare. Acest proces se numeşte „fotosinteză“. Lumea animală este tributară deci lumii vegetale. Plantele trebuie să crească, să furnizeze hrană şi să moară. Prin minunea germenilor seminali se naşte apoi o nouă generaţie de plante.

¹⁸ „Lanţul alimentar“ al mării asigură perpetuarea vieţii în domenii diferite; minusculul fitoplancton vegetal constituie hrana pentru zooplanctonul animal, din care se hrănesc la rîndul lor peştii mai mari, printre aceştia unii care servesc omului ca hrană. În cele din urmă, bacteriile transformă materia noastră în hrană pentru fitoplancton şi circuitul începe de la capăt.

19, 20. Explică cum ar putea trăi veşnic omul, chiar dacă celulele şi ţesuturile se uzează.

¹⁹ În acest curs, moare fiecare animal în parte şi este înlocuit cu urmaşi, pentru ca specia să rămînă în existenţă. Ce speranţă avem noi ca fiecare om în parte să poată rămîne în viaţă? Există vreo deosebire în această privinţă între om şi animal?

²⁰ Da, există o deosebire. Căci cu toate că celulele şi ţeseturile din corpurile vii se uzează şi unele celule mor, viaţa se luptă totuşi să inverseze procesul de degradare. Formele de viaţă realizează din combinaţii mai simple combinaţii superior organizate şi complexe. Dacă ar fi posibil ca forţa vitală să lucreze continuu cu deplină eficacitate, ţesuturile uzate ar fi înlocuite mereu sau ar fi reparate. Procesul îmbătrînirii nu s-ar mai instala şi omul n-ar mai muri. Numai creatorul poate cauza acest lucru la om. El a promis în realitate oamenilor ascultători viaţă veşnică. Toate circuitele pămîntului — ca şi naşterea şi moartea vieţii vegetale şi animale — au fost iniţiate, în principal, spre folosul omului.

21. (a) De unde ştim că oamenii au trăit odată, în ciuda imperfecţiunii, mult mai mult decît trăim noi astăzi? (b) Cum se face că durata de viaţă este mai scurtă astăzi decît în perioada timpurie a istoriei omenirii?

 ²¹ Din relatarea biblică reiese că oamenii au fost creaţi pentru a trăi cu mult mai mult decît animalele. Primii urmaşi ai lui Adam, care au fost considerabil mai aproape de perfecţiune, au atins vîrste de pînă la 969 ani. Aceasta arată că înnoirea celulelor a fost în funcţie în toţi aceşti ani şi că celulele sistemului nervos central (despre care savanţii spun că ar putea fi reparate, dar nu înlocuite) au rămas într-o stare bună de-a lungul a sute de ani (Geneza 5:27; vezi şi versetele 5–31; 9:29). Generaţiile cu viaţă scurtă din ziua de azi se află, fireşte, foarte departe de acel timp, iar în trecerea secolelor, păcatul şi imperfecţiunea au crescut. Neamul omenesc este degenerat, dar Dumnezeu poate insufla putere celor ce îşi îndreaptă privirile spre el, ca ei să poată trăi veşnic (Isaia 40:29–31).

PÎINEA VIEŢII

22, 23. (a) De ce mor animalele? (b) În ce fel a înzestrat Dumnezeu pe om cu un organism mult superior? (c) Prin ce însuşire unică în felul ei se deosebesc oamenii de toate celelalte creaturi pămînteşti? (d) Ce trebuie să facă omul pentru a putea trăi veşnic?

²² Cu multă vreme înainte ca omul să apară pe pămînt, animalele mureau, aşa cum arată descoperirile de fosile. Ele au fost create cu o viaţă limitată. Totuşi, omul, deşi creat din aceleaşi elemente, a fost de natură mult mai bună, de o structură superioară.

²³ Despre oameni, şi nu despre animale, se spune că Dumnezeu a pus timpul nelimitat în inima lor’ (Ecleziast 3:11). Numai oamenii au un simţ pentru trecut şi viitor. Numai oamenii posedă o predispoziţie religioasă, adică pot să-şi insuşească cunoştinţe despre Dumnezeu şi să reoglindească însuşiri spirituale şi superioritate morală (Evrei 12:9). Deoarece Dumnezeu  i-a făcut parte omului de această predispoziţie religioasă, de această înclinaţie pentru lucruri spirituale, omul trebuie să facă şi uz de ea dacă vrea să-şi îndeplinească corect funcţia ce-i revine — dacă vrea să rămînă în viaţă. Isus a zis: „Fericiţi sînt cei care sînt conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3).

24. Cum a explicat Isus ce l-a ţinut în viaţă ca om perfect?

²⁴ Cu toate că Isus Christos a trăit ca om perfect pe pămînt, menţinerea vieţii lui a depins de Dumnezeu. El a zis: „Mîncarea mea este să fac voia celui care m-a trimis [Dumnezeu] şi să îndeplinesc lucrarea lui“. Mai tîrziu, el a declarat că „trăieşte datorită Tatălui“ (Ioan 4:34; 6:57). De asemenea, el a zis despre sine: „Eu sînt pîinea vieţii. Străbunii voştri au mîncat mana din pustie şi cu toate acestea au murit. . . . Dacă cineva mănîncă din această pîine va trăi continuu“ (Ioan 6:48–51).

25. Ce a înţeles Isus prin cuvintele din Ioan 6:48–51?

²⁵ Fireşte, Isus Christos n-a înţeles cu aceasta că oamenii ar trebui să mănînce trupul său literal de carne. Totuşi, cine crede în jertfa de ispăşire a lui Cristos şi „mănîncă“ mîncarea spirituală pe care Dumnezeu a pregătit-o prin Christos, poate trăi continuu. Cînd? Sub domnia regală a lui Christos, pe „pămîntul nou“. Atunci, Isus Christos va aplica pe deplin jertfa sa de ispăşire pentru cei ascultători de pe pămînt, ca mare preot, împreună cu coregenţii şi subpreoţii lui. * Prin aceasta ei vor fi vindecaţi corporal. Dacă apoi vor face pe mai departe voia lui Dumnezeu, vor trăi veşnic (Ioan 3:16).

26. (a) Este raţional sau rezonabil să acceptăm că Dumnezeu şi-ar fi lăsat Fiul să sufere şi să moară numai ca oamenii să poată avea temporar o viaţă mai bună? (b) Ce oferă Iehova tuturor oamenilor şi cu ce condiţie?

²⁶ Cînd Iehova a trimis pe fiul lui nemijlocit procreat pe pămînt, aceasta a fost o jertfă foarte mare din partea lui. El nu l-ar fi lăsat niciodată pe fiul  lui să sufere sau să moară, dacă prin aceasta n-am putea duce o viaţă mai bună decît pentru scurtă vreme. El zice către toţi: „Abate-te de la rău, fă binele şi rămîi astfel pe timp nelimitat. Căci Iehova iubeşte ce este drept şi el nu-i va părăsi pe cei blînzi ai lui. Ei vor fi păziţi negreşit pe timp nelimitat“ (Psalm 37:27, 28). Da, Iehova este sursa şi susţinătorul vieţii şi el îi va ocroti pentru totdeauna pe toţi cei ce-l ascultă neîncetat.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 82]

(Pentru aşezarea textului în pagină vezi publicaţia)

CIRCUITUL OXIGENULUI

Plantele absorb bioxid de carbon şi dau oxigen

Animalele şi omul inspiră oxigen şi expiră bioxid de carbon

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 83]

(Pentru aşezarea textului în pagină vezi publicaţia)

CIRCUITUL AZOTULUI

Azotul se combină cu oxigenul cu ajutorul descărcărilor electrice şi ajunge în sol odată cu ploaia

Vegetaţia oferă hrană pentru oameni şi animale

Bacteriile descompun plantele intrate în putrefacţie şi pun în libertate azot. Alte bacterii produc hrană pentru plante

Bacteriile fixează azotul din aer, punîndu-l astfel la dispoziţia plantelor

[Legenda ilustraţiei de la pagina 80]

Instrumentele de chirurgie se sterilizează. De ce? Fiindcă într-un mediu steril nu se poate naşte viaţă (spre exemplu agenţi patogeni)