În iunie 1947, în Freetown au sosit trei absolvenţi ai Şcolii Biblice Galaad: Charles Fitzpatrick, George Richardson şi Hubert Gresham, primii dintre numeroşii misionari repartizaţi aici.

Ei au observat că vestitorii locali erau predicatori zeloşi, dar că trebuiau să devină învăţători mai eficienţi (Mat. 28:20). De aceea, misionarii i-au învăţat pe vestitori să cultive interesul persoanelor din teritoriu şi să conducă studii biblice. De asemenea, au aplicat noile îndrumări referitoare la întrunirile congregaţiei şi la organizarea teocratică. La Wilberforce Memorial Hall s-a ţinut o întrunire publică. Spre marea bucurie a misionarilor, asistenţa a fost de 450 de persoane. Ulterior, misionarii au stabilit ca în fiecare săptămână să fie o zi a revistei. Acest program de instruire a încurajat congregaţia şi a dus la o creştere impresionantă.

Totodată, misionarii s-au străduit să se adapteze la condiţiile de climă din Sierra Leone. Într-un raport întocmit de filială în 1948 se spunea: „Clima din Sierra Leone este foarte apăsătoare. În sezonul ploios, care ţine şase luni, plouă torenţial aproape încontinuu. Uneori plouă câte două săptămâni fără oprire. În sezonul uscat este foarte cald, iar umiditatea este ridicată”. Primii europeni veniţi în Sierra Leone au numit această ţară „cimitirul albilor”. Malaria, febra galbenă şi alte boli tropicale au făcut ravagii. Unul câte unul, misionarii s-au îmbolnăvit şi au trebuit să plece.

 Chiar dacă, pe bună dreptate, au fost descurajaţi de aceste evenimente, vestitorii locali n-au renunţat. Între 1947 şi 1952, numărul vestitorilor a crescut de la 38 la 73. În Waterloo, un orăşel din apropiere de Freetown, pionierii zeloşi au ajutat la formarea unei noi congregaţii. În Kissy şi în Wellington, cartiere de la periferia oraşului Freetown, s-au format noi grupe de studiu. Sierra Leone se afla în plin avânt spiritual. Era însă nevoie de un catalizator.

În noiembrie 1952, un american înalt şi subţire, care avea în jur de 35 de ani, venea pentru prima oară în aglomeratul oraş Freetown. Era Milton Henschel, de la sediul mondial. El a povestit: „Am fost uimit să văd un oraş modern, mult mai curat decât multe oraşe din lume. . . . Străzi asfaltate, magazine aglomerate, maşini noi şi mulţimi de oameni”.

Fratele Henschel a mers la casa de misionari din Freetown, situată la două străzi de renumitul Arbore de bumbac, şi le-a spus celor prezenţi acolo că aveau să vină mai mulţi fraţi pentru a-i ajuta. În duminica următoare, 253 de persoane prezente în Wilberforce Memorial Hall au ascultat o cuvântare ţinută de fratele Henschel, care a făcut şi câteva anunţuri importante. Sierra Leone urma să aibă propria filială, un supraveghetor de circumscripţie şi, de asemenea, aici aveau să se ţină congrese de circumscripţie. În Kissy urma să se înfiinţeze o nouă congregaţie, iar lucrarea de predicare din provincie avea să ia amploare. Toţi cei prezenţi au fost foarte bucuroşi!

Fratele Henschel a povestit: „Cei prezenţi spuneau întruna cuşeh, un cuvânt sugestiv, care înseamnă «foarte bine». Toţi erau plini de entuziasm. Seara, când programul  s-a terminat, fraţii au plecat grupuri, grupuri, . . . unii dintre ei cântând cântări”.

William Nushy, un misionar sosit de puţin timp în Sierra Leone, a fost numit să supravegheze noua filială. Înainte, William fusese crupier în cazinouri din Statele Unite. După ce a devenit Martor, el a renunţat la această ocupaţie şi a susţinut cu fermitate principiile divine. El a fost foarte apreciat şi respectat de vestitorii din Sierra Leone.