Când preoţii din Freetown au văzut că enoriaşii lor aşteptau cu nerăbdare cuvântările fratelui Brown, s-au umplut de gelozie şi de furie. În Turnul de veghe din 15 decembrie 1923 se spunea: „Preoţii au început să atace adevărul prin intermediul presei. Fratele Brown le-a răspuns de nenumărate ori, iar ziarele au publicat atât afirmaţiile preoţilor, cât şi cuvintele fratelui Brown”. În cele din urmă, preoţii n-au mai avut ce să spună. Raţionamentele lor greşite au fost demascate. Adevărurile biblice s-au răspândit foarte mult, astfel că mulţi cititori ai ziarelor au solicitat literatură biblică. Preoţii au vrut să reducă la tăcere poporul lui Dumnezeu, dar Iehova ‘a întors asupra lor răutatea lor’ (Ps. 94:21-23).

Sărind în apărarea preoţilor, un grup de tineri de la biserică, supranumiţi „gladiatorii”, au anunţat că vor organiza o serie de întruniri publice pentru a combate „russelismul”, cum etichetaseră ei mesajul despre Regat. În replică, fratele Brown i-a invitat prin intermediul unui ziar la o serie de dezbateri. „Gladiatorii” au refuzat invitaţia şi i-au reproşat redactorului ziarului că o dăduse publicităţii. De asemenea, i-au interzis fratelui Brown să participe la întrunirile lor, astfel că în locul lui a asistat Alfred Joseph.

Întrunirile s-au ţinut la Buxton Memorial Chapel, o renumită biserică metodistă din Freetown. Alfred îşi aminteşte: „În timpul sesiunii cu întrebări şi răspunsuri am combătut crezul anglican, doctrina Trinităţii şi alte învăţături nebiblice. În cele din urmă, preşedintele sesiunii a refuzat să mai răspundă la întrebări”.

Melbourne Garber, unul dintre „gladiatorii” prezenţi în acea seară, asistase mai înainte la cuvântările fratelui Brown „Biblie”. De fapt, el era acel student la teologie  care spusese că „Domnul Brown cunoaşte bine Biblia!”. După ce a analizat cu atenţie cele auzite, Garber a fost convins că găsise adevărul. De aceea, l-a rugat pe fratele Brown să studieze Biblia cu el. Fratele Brown l-a invitat la studiul Turnului de veghe, care se ţinea săptămânal la el acasă. În ciuda împotrivirilor din partea familiei, Garber a făcut repede progrese spirituale, iar la scurt timp după aceea, el şi alţii s-au botezat.

Eforturile lui Satan de a pune piedici lucrării de predicare au eşuat. A fost aşa cum le spusese „gladiatorilor” primarul din Freetown: „Dacă această lucrare este de la oameni, va fi distrusă, dar, dacă este de la Dumnezeu n-o veţi putea opri” (Fap. 5:38, 39).

La începutul lunii mai a anului 1923, fratele Brown a trimis o telegramă la filiala din Londra, în care cerea mai multă literatură biblică. În scurt timp a sosit un transport de 5 000 de cărţi, care a fost urmat de alte transporturi de literatură. Fratele Brown a continuat să ţină întruniri publice, la care au venit mii de persoane interesate.

În Turnul de veghe din 15 decembrie 1923 se spunea: „Lucrarea [din Sierra Leone] a progresat atât de repede, încât fratele Brown a cerut un asistent. Claude Brown, care mai înainte a slujit în Indiile de Vest, iar în prezent slujeşte în Winnipeg, se pregăteşte să i se alăture”.

Claude Brown era un predicator cu experienţă al veştii bune. În timpul Primului Război Mondial, el fusese maltratat în închisori din Canada şi din Anglia pentru că refuzase să-şi încalce neutralitatea creştină. El a slujit în Sierra Leone patru ani, întărindu-le mult credinţa fraţilor locali.

 Pauline Cole a povestit: „Înainte de a mă boteza în 1925, fratele Claude m-a întrebat cu mult tact:

«Soră Cole, ai înţeles ce se spune în Studii în Scripturi? N-am vrea să renunţi la adevăr pentru că n-ai înţeles suficient de bine învăţăturile Bibliei».

«Frate Claude, i-am răspuns eu, am citit şi răscitit ce am învăţat. Îmi asum decizia pe care am luat-o!»”.

Pauline i-a slujit lui Iehova peste 60 de ani, dintre care cei mai mulţi ca pionieră specială. Ea şi-a încheiat cursa pământească în 1988.

William Brown „Biblie” se străduia să-i ajute pe alţii să cultive bune obiceiuri spirituale. Alfred Joseph povesteşte: „Când mă întâlneam cu fratele Brown dimineaţa devreme, discuţia noastră decurgea astfel: «Bună dimineaţa, frate Joe. Ce mai faci? Care este textul zilei?». Dacă nu ştiam să răspund, mă ajuta să înţeleg cât de important era să ştiu textul fiecărei zile din cartea Mana  zilnică. [Intitulată în prezent Să examinăm Scripturile în fiecare zi.] În dimineaţa următoare citeam textul zilei cum mă trezeam, pentru ca fratele Brown să nu mă găsească nepregătit. La început n-am apreciat la justa ei valoare instruirea pe care o primeam de la el. Abia mai târziu mi-am dat seama cât de preţioasă era”.

Întreaga instruire a dat rezultate excelente. În 1923, în Freetown s-a format o congregaţie şi s-au botezat 14 persoane. Unul dintre noii fraţi a fost George Brown, astfel că în congregaţie erau acum trei familii cu numele Brown. Datorită zelului acestor trei familii, mulţi locuitori din Freetown i-au numit pe Studenţii în Biblie „religia Brownilor”.