ÎN Turnul de veghe din 1 martie 1915 se spunea: „Trăim într-o perioadă de încercări. De ce am fost activi până acum, numai datorită speranţei că în 1914 va avea loc transformarea noastră glorioasă sau datorită iubirii şi loialităţii noastre faţă de DOMNUL, faţă de mesajul său şi faţă de fraţi?”. În 1915, în timp ce unii Studenţi în Biblie luptau cu dezamăgirea, cea mai mare parte a lumii era angrenată într-o altă luptă.

Războiul cel Mare, cunoscut ulterior sub numele de Primul Război Mondial, cuprindea întreaga Europă. Fiind un război mecanizat, primul de acest gen din istoria omenirii, el afecta civili la o scară fără precedent. De exemplu, în 1915, submarinele germane „U-boot” au început să facă incursiuni în apele teritoriale ale Marii Britanii. În 7 mai 1915, unul dintre aceste submarine a scufundat nava de pasageri britanică Lusitania. Atunci şi-au pierdut viaţa peste 1 100 de pasageri.

Studenţii în Biblie au refuzat să ia parte la acest război. Totuşi, la data aceea, ei nu înţelegeau pe deplin ce presupunea faptul de a adopta o poziţie de strictă neutralitate. Deşi nu se înrolau de bunăvoie, unii mergeau la recrutare şi încercau să ocupe poziţii necombatante. Dacă erau obligaţi să meargă pe câmpul de luptă, în tranşee, unii considerau că puteau pur şi simplu „să tragă în aer”.

Turnul de veghe din 15 iulie 1915 a publicat relatarea unui soldat din Ungaria, care fusese rănit pe front şi care s-a botezat în perioada de recuperare, iar, ulterior, s-a întors pe front. Relatarea spune ce s-a întâmplat după aceea: „Când [soldaţii maghiari] erau la aproximativ 250 de metri de frontul rusesc, ei au primit comanda: «La baionete!». Aflându-se  la extremitatea stângă a flancului, fratele a încercat să se apere lovind baioneta soldatului rus care era în faţa lui. După puţin timp însă şi-a dat seama că şi soldatul rus făcea acelaşi lucru . . . El a lăsat arma să-i cadă din mână şi a început să plângă. Atunci, fratele s-a uitat mai bine la presupusul inamic şi a observat pe haina lui o insignă cu o cruce şi o coroană! Soldatul rus era tot un frate în Domnul”. *

Turnul de veghe din 1 septembrie 1915 conţinea articolul „Datoria creştină şi războiul”, care dezbătea problema neutralităţii creştine. În acest articol se arăta că „înrolarea în armată şi îmbrăcarea hainei militare presupun recunoaşterea şi asumarea tuturor îndatoririlor şi obligaţiilor ce îi revin unui soldat. . . . Prin urmare, ar fi acesta un loc potrivit pentru creştini?”. După un timp s-a înţeles cu claritate că adevăraţii creştini nu trebuie să ia deloc parte la război.

În 1915, şaptezeci de membri ai familiei Betel din New York au fost informaţi că, din cauza lipsei de fonduri, trebuiau să plece de la Betel şi să-şi continue activitatea în teritoriu. Acestora li s-a spus: „Nu trebuie să facem datorii, nici să periclităm lucrarea în general. De aceea s-a luat decizia de a se reduce toate cheltuielile”.

Clayton Woodworth şi alţi doi fraţi au semnat o scrisoare din partea celor şaptezeci de betelişti care urmau să plece. Scrisoarea a fost publicată în Turnul de veghe din 1 mai 1915. În ea, foştii betelişti spuneau că sunt „fericiţi şi recunoscători pentru numeroasele binecuvântări şi privilegii” de care avuseseră parte „ca membri ai «familiei Betel»”.

 Deşi această schimbare de repartiţie n-a fost un lucru uşor, ea le-a dat acestor fraţi ocazia să-şi dovedească loialitatea. Aveau ei să-i rămână loiali lui Iehova sau aveau să se umple de amărăciune? Fratele Woodworth a continuat să predice, iar mai târziu s-a întors la Betel. În 1919, el a devenit primul editor al revistei Epoca de aur, în prezent Treziţi-vă!. El a slujit în această calitate până în 1946.

Pe parcursul acelui an dificil, Turnul de veghe i-a îndemnat pe fraţi să continue să predice. O atenţie specială li s-a acordat celor care arătaseră mai înainte interes pentru adevăr. În numărul din 15 decembrie 1915 se spunea: „Avem o evidenţă cu toţi cei care ne-au solicitat literatură. Propunem ca aceştia să fie vizitaţi . . . pentru a vedea dacă mai sunt interesaţi de adevăr”. Obiectivul fraţilor era să aprindă „flacăra credinţei, adică zelul pentru Dumnezeu şi pentru Adevăr” al acestor persoane.

Atunci, ca şi în prezent, era important ca fraţii să se concentreze asupra intereselor Regatului. În Turnul de veghe din 15 februarie 1915 se spunea: „Noi, care veghem în prezent, trebuie să fim foarte activi în serviciul lui Dumnezeu”. Era important ca slujitorii lui Dumnezeu să fie vigilenţi. Revista spunea în continuare: „Trebuie să veghem. La ce anume? În primul rând la noi înşine, ca să nu cădem în capcanele din aceste timpuri”.

Textul anului 1916 îi îndemna pe fraţi să rămână „puternici în credinţă”, potrivit cu Romani 4:20, traducerea King James. În acel an plin de încercări, acest verset a fost o sursă de încurajare pentru toţi cei care i-au rămas fideli lui Iehova.